STILURI DE

CONDUCERE

Prof.univ.dr. Florin-Eduard GROSARU

 STILURI DE CONDUCERE

Vom vorbi despre:

1.Stiluri de conducere
2.Implicaţiile practicilor de conducere
asupra comportamentului angajaţilor şi
performanţei organizaţiilor
3.Modalităţi de optimizare a relaţiilor
dintre angajaţi şi manageri.
2
 STILURI DE CONDUCERE

În temele anterioare, am analizat:

diferite modele de management;

modele de cultură organizaţională;

interdependenţa dintre acestea şi tipurile de putere,

politici şi conflict.

Tema de faţă îşi propune abordarea

conceptului de leadership şi a diferitelor stiluri
de conducere aplicate în practica organizaţională.
3
 STILURI DE CONDUCERE

PREMISE DE START:
leadershipul este un element-cheie în
modelarea percepţiilor angajaţilor cu privire la
relaţia dintre individ şi organizaţie;

 stilul de conducere are un impact direct

asupra implicării angajaţilor în bunul mers al
organizaţiei.

4
 STILURI DE CONDUCERE

Deşi profund inter-relaţionate, conceptele de

management şi leadership sunt studiate separat în literatura
de specialitate.

Leadership-ul este important pentru:

succesul sau insuccesul organizaţiilor;
dezvoltarea organizaţională;

în criză (economic, politic sau administrativ), cea mai frecventă

explicaţie invocată se referă la lipsa de calitate şi/sau
consistenţă a leadershipului;
relaţiile existente între membrii organizaţiei;

motivarea personalului în cadrul organizaţiilor.

5
 STILURI DE CONDUCERE

Stilul de conducere are efecte atât asupra

climatului psihologic, socio-afectiv şi relaţional din cadrul
organizaţiilor, dar şi asupra productivităţii muncii
(conducătorul influenţează modul în care gândesc şi acţionează
subordonaţii).

Stilul de conducere influenţează modul în care

conducătorul este perceput de către subordonaţi. (E.g.:
conducători valoroşi profesional - respinşi de subordonaţi pentru stil
de conducere greşit, ineficace sau pur şi simplu incompatibil cu
cultura organizaţională căreia ei, ca indivizi sau grupuri, i se
subscriu).
6
 STILURI DE CONDUCERE

Distincţia dintre management şi leadership a

fost abordată pentru prima dată în mod explicit de
profesorul de la Harvard, Abraham ZELEZNIK, în
1977. În urma studiilor sale, conceptul de leadership a
devenit unul dintre cele mai fierbinţi subiecte în
mediul de afaceri anglo-saxon de la vremea aceea.
Cu toate acestea, noţiunea în sine a început să
fie studiată încă de acum 100 de ani, când teoreticienii
şi practicienii din domeniul managementului încercau
să înţeleagă ce anume face ca o organizaţie să aibă
succes sau, dimpotrivă, să cunoască eşecul.
7
 STILURI DE CONDUCERE

Importanţa studierii stilurilor de conducere este

demonstrată şi de tendinţa tot mai accentuată din
SUA de a recompensa directorii executivi cu sume şi
avantaje substanţiale şi aflate în continuă creştere, în
ciuda faptului că salariile altor categorii de angajaţi nu
cunoşteau decât creşteri minore.

8
 STILURI DE CONDUCERE

Pe de altă parte, această tendinţă nu s-a

manifestat la aceeaşi scară în alte culturi. E.g.: în
organizaţiile finlandeze, suedeze sau olandeze nu se acordă
aceeaşi atenţie leadeshipului individual de tipul “încredere-în-
sine-la-limita-aroganţei” şi cultului pentru “eroul-conducător”,
ci se apleacă mai mult spre leadershipul colectiv.

Aceste diferenţe de percepţii şi practici au făcut

să nu se ajungă la un consens larg asupra unui model
de leadership viabil şi de succes.

9
 STILURI DE CONDUCERE
ABORDĂRI ALE CONCEPTULUI DE LEADERSHIP

Se pot identifica “teorii de leadership” dezvoltate în diferite etape

istorice, după cum urmează:

PERIOADA ABORDAREA IDEEA DE BAZĂ

Anterior anilor '40 Accent pe trăsături Ce este liderul în funcţie de
personale dimensiunile personalităţii sale

Sfârşitul anilor '40 – Accent pe Ce face liderul în funcţie de

sfârşitul anilor '60 comportament acţiunile sale
Accent pe contextul Deviza “depinde” determină
Sfârşitul anilor '60 – situaţional procesul de conducere, care este
începutul anilor '80 afectat de situaţie şi adaptat acesteia

Începând cu anii '80 Noul stil de conducere Leadership vizionar şi

transformaţional

10
 STILURI DE CONDUCERE

Noul stil de conducere susţine că rolul liderului este

de a motiva angajaţii în scopul îndeplinirii obiectivelor
organizaţionale, prin armonizarea nevoilor şi aşteptărilor
indivizilor cu aşteptările şi nevoile organizaţiei.

Se bazează pe un set de trei premise:

1.Studiile în domeniul stilurilor de conducere sunt legate de
lideri şi funcţia lor organizaţională
2.Leadershipul rezultă din practica activităţilor de
conducere
3.Performanţa organizaţională este atribuită mai mult
stilului de conducere şi mai puţin mediului organizaţional.
11
 STILURI DE CONDUCERE

Cu alte cuvinte, teoria leadershipului

convenţional provine din teoria istorică a “marilor
bărbaţi” cu rădăcini în Biblie şi mitologia greacă
(Barker, 2001). Concentrarea pe lider şi nu pe natura
actului de conducere.

Ceea ce face un lider – adică direcţionează,

ghidează, acordă sprijin etc. – nu este acelaşi lucru cu
trăsăturile unui lider eficient – adică dorinţă de succes,
motivare personală, cinste şi integritate, încredere în sine,
abilitate cognitivă şi cunoştinţe în afaceri.
(Kirkpatrick şi Locke, 1991)
12
 STILURI DE CONDUCERE

Stilul de conducere este direct legat de contextul în care este

exercitat şi, mai ales, de ce motivează oamenii să depună eforturi în
direcţia atingerii unor obiective comune. Accentul se mută de pe
caracteristicile personale ale liderului pe factorii motivaţionali ai susţinătorilor
acestuia. Această situaţie este caracteristică celor mai multe demersuri
politice. E.g.: la alegerile prezidenţiale din 2004, George W. Bush a părut să
reflecte valorile familiale şi religioase ale multor cetăţeni americani, ceea ce a dus la
succesul său în campanie.
Contextul se mai referă la istoria şi cultura organizaţiei,
opţiunile strategice ale acesteia, politicile şi alianţele din interiorul ei
etc.

În acest mod, leadershipul este parte a unui proces dinamic de

aliniere a motivaţiilor şi valorilor individuale, pe de o parte, cu
cerinţele contextului organizaţional, pe de altă parte.
13
 STILURI DE CONDUCERE

Aşadar, stilul de conducere este

rezultatul contextului şi îl şi determină pe
acesta, în acelaşi timp.

Din acest punct de vedere, leadershipul

este diferit de management, deoarece stilul de
conducere caută schimbarea, în timp ce
managementul caută stabilitatea.

14
ÎNTREBĂRI

15