Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tabelul 3.2
Concentraţiile maxime admisibile ale bioxidului de carbon,
amoniacului, hidrogenului sulfurat şi oxidului de carbon în aerul
adăposturilor
pentru animale şi păsări
Gaze nocive Adăposturi pentru: Volum % l/m3 aer mg/m3 g/kg aer
aer
CO2 Pui 0,15 1,50 2 700 2,5
Găini 0,25 2,50 4 500 4,1
Bovine, suine, ovine 0,30 3,00 5 500 4,9
NH3 Toate speciile 0,003 0,03 24 0,02
H2S Toate speciile 0,001 0,01 10 0,08
CO Toate speciile 0,003 0,03 30 0,028
Bioxidul de carbon (CO2) emanat de animale şi păsări în timpul proceselor
biologice are o acţiune puternic nocivă atunci când depăşeşte anumite valori
limită (tabelul 3.2), ducând la scăderea temperaturii corpului animalelor, datorită
inhibării proceselor de oxidare şi a poftei de mâncare, încetinirea creşterii în
greutate şi micşorarea productivităţii. Fiind un gaz mai greu decât aerul, bioxidul
de carbon apare în concentraţii mai mari, împreună cu alte gaze toxice, în stratul
inferior din apropierea pardoselii, spaţiu destinat stabulaţiei animalelor mici
(porci, păsări), tineretului şi animalelor culcate. Această observaţie duce la
adoptarea unor sisteme de ventilare a adăposturilor, astfel încât să se elimine
surplusul de bioxid de carbon din această zonă.
Concentraţia în bioxid de carbon este un factor important care se ia în consideraţie la
calculul ventilaţiei adăposturilor pentru animale şi păsări.
Amoniacul (NH3) şi hidrogenul sulfurat (H2S) care apar la descompunerea
substanţelor organice sunt gaze care în concentraţii mari sunt toxice, iar în
concentraţii mici şi acţionând vreme îndelungată provoacă micşorarea rezistenţei
organismului. Concentraţiile maxime ale acestor gaze în aerul adăposturilor
pentru animale şi păsări sunt date în tabelul 3.2.
Oxidul de carbon (CO) este un gaz foarte toxic, care se găseşte în cantităţi
mici în aerul adăposturilor, putând să apară datorită combustiei incomplete, în
cazul folosirii în adăposturi a unor surse improvizate de încălzire. Prezenţa lui
este limitată la valori reduse (v. tabelul 3.2).
Praful atmosferic poate să apară în compoziţia aerului din adăposturile pentru
animale şi păsări din: materialul de aşternut, furajele fibroase sau concentrate
(date sub formă de făinuri uscate), curăţirea adăposturilor, sărurile minerale care
se administrează. Praful din adăposturi se împrăştie mai ales în zonele în care
trăiesc şi se mişcă animalele şi îngrijitorii, adică până la 1,20 .. . 1,50 m înălţime
de la pardoseală, mai mult la mijlocul grajdurilor şi mai ales în locurile ferite de
curenţi de aer.
Praful se elimină din adăposturi prin ventilare, odată cu celelalte nocivităţi, punând
probleme mult mai simple decât realizarea celorlalte condiţii de puritate a aerului.