Tema: Histofiziologia ţesuturilor dure dentare.

Planul lectiei:
1. Pompa dentară
2. Ritmuri biologici ai funcționării dintelui

1. Pompa dentară
Combinația de cuvinte, evidențiate drept titlu la respectivul paragraf, sunt
străine, atât lingvistic, cât și stomatologic. Termenul „tooth pump” a fost propus
de endocrinologii americani cu referință la componenta principală a sistemului
hidraulic al dintelui. După datele lor, surplusul de zahăr în sânge, legat ori nu de
deficitul insulinei în sânge, duce la scăderea eficienței lucrului pompei.
În dinte sunt structuri de transport – tubulii dentinali, umpluți cu lichid și
îndreptați spre smalț. Evident, că acest lichid poate să se deplaseze, şi se
deplasează doar în direcția tubulilor.

Fig. 5. Pompa dentară și formarea zonei de mineralizare finită a

smalțului – ”calosul”

În dentină permanent este menținută o presiune şi un flux al lichidului

dentar, moment cunoscut demult. Acest lichid se schimbă de zece ori în zi și
este similar celui care asigură umectarea tuturor țesuturilor epiteliale, inclusiv și
smalțul. Datorită lui, smalțul poate să-și schimbe proprietățile. Lichidul tisular
apare permanent în formă de mici picături pe suprafața smalțului. Viteza de
 formare poate să crească ori să coboare. Este cunoscut tempoul de deplasare a
lichidului (zecimi de milimetri în oră) și presiunea, care o asigură (câțiva zeci
de milimetri ai coloanei de mercur). În lichidul adamantinal sunt prezenți toți
electroliții mediului intercelular și aminoacizii.
Lucrul pompei dentare este îndreptat spre depășirea de către lichid a
rezistenței „filtrului molecular” al joncțiunii smalț-dentină și a capilarelor
spațiilor ultramicroscopice ale smalțului. Putem mări gradientul (diferența)
presiunii și în așa fel majora viteza de deplasare, prin asigurarea unei presiuni
osmotice pe suprafața smalțului, ori prin micșorarea locală a presiunii
atmosferice.
Funcția primordială a pompei dentare este de a menține presiunea
hidraulică în dentină la limitele fiziologice. Datorită ei se petrec schimbările
fiziologice raționale în țesuturile dentare de tip imediat și întârziat.
Schimbările simultane (adică cele ce decurg în același timp) se referă la
straturile superficiale ale smalțului, rezistența lor fată de agenții chimici și
proprietățile electrice.
Schimbările lente, legate de funcționarea pompei dentare, se reflectă
asupra calității funcționale de bază ale smalțului – duritatea lui.
Blocul smalț-dentină, în dintele viu, fiind deconectat de la pompa
dentară, este supus unui complex de schimbări de degradare. Și aceasta are lor
în condițiile când în alte țesuturi nu avem nici un fel schimbări negative.
Cu timpul, smalțul nu cumulează, dar numai pierde propriile componente
minerale. El substanțial se „înmoaie” (conform datelor microdurității), devine
mai solubil, mai electroconductor, îmbibă mai activ indicatorii de calciu
radioactiv, prezentând toate semnele de „afânare”.
Astfel, buna funcționare a pompei dentare, care asigură o presiune în
sistemul hidraulic al dintelui, este condiția necesară pentru buna mineralizare a
smalțului pe durata vieții.
În afară de aceasta, reieșind din viziunea generală, noi înțelegem, că și
componența lichidului, inclusiv vâscozitatea lui, principial nu poate fi identică la
persoane diferite și în perioade diferite. De aceia, eficiența mecanismului hidraulic
trebuie să fie destul de variabil.
 În afară de fluctuații ritmice periodice rezistența acidă se modifică
periodic și în dependență de factorii însoțitori – stres fizic și emoțional,
administrarea medicamentelor, în deosebi preparatelor hormonale, diferite boli,
surmenaj, dereglări ale somnului ș.a.
Sunt schimbări semnificative ale rezistenței acide în acțiunea asupra
dintelui cu diverse efecte locale. Studiile realizate pe animale și pe voluntari, au
arătat că excitarea dintelui cu efecte de natura fizică diferită, duce la creșterea
activității pulpare, care se manifestă prin majorarea rezistenței acide a smalțului.
Respectivul mecanism de răspuns adecvat include cel puțin trei niveluri: organic
(autoreglare), nervos și hormonal.
Asigurând fluxul centrifugal al lichidului dentar, pompa dentară
contracarează introducerea "neautorizată" în țesut dentar nu numai a agenților
nocivi, distrugători, dar și neutri (diverși pigmenți), și cu siguranță ioni benefici
(Ca, P) care alcătuiesc cea mai mare parte a structurii cristalice a smaltului. Pe de
altă parte, există semnificația biologică a funcționării pompei dentare, în asigurarea
mineralizării generale și locale (topografice) a smalțului.

2.Ritmuri biologici ai funcționării dintelui

”Scheletul dintelui” cu vârsta se schimbă. Și se schimbă într-o singură
direcție, împreună cu alte părți ale organismului conform unicului scenariu –
îmbătrânește, deoarece așa este predestinat genetic. Procesele de bază în
scheletul dentar nu sunt un fenomen local, dar sunt generale
macroorganismului.
Mineralizarea smalțului pe parcursul vieții este asigurată nu de
mecanisme sistemice interne cu ceasul lor biologic, dar de proprietățile fizico-
chimice ale lichidul bucal în care coroana este scufundat, mediu extern și străin
corpului său.
De exemplu, în os, sunt cunoscute trei tipuri de celule specifice de bază –
care creează osul (osteoblaste), care îl distrug (osteoclaste) și acele, care mențin
starea lui între naștere și moarte (osteocitele). Datorită lor, pe toata durate vieții,
osul permanent se înnoiește, se reconstruiește. În dinte sunt doar odontoblaste,
care joacă rolul și de ”creatori” și de ”susținători”. Deci, în os permanent și
simultan decurg procese de creare, păstrare și distrugere, dar în dinte – doar
creare și păstrare. Mai mult ca atât, baza dintelui – dentina, este înconjurată de
formațiuni acelulare (smalț și cement), care nu sunt capabile, în principiu, nici
la un fel de reconstrucții interne.