Opinie

Cu privire la proiectul de lege de modiificare a unor articole din Codul de

procedură penală nr. 122/2003 (perfecționarea mecanismului despăgubirii pentru
condițiile de detenție).

A.O. Institutul de Reforme Penale a fost solicitat de către Ministru Justiției prin
scrisoarea Nr. 03/3974 din 29 mai 2020, de a-și expune opinia asupra proiectului
de lege menționat supra. Opinia va fi expusă în ordinea plasării articolelor supuse
modificării.

​Preliminarii

Modificările propuse constituie părți componente ale pachetului de modificări

legislative determinate de constatările Curții Europene a Drepturilor Omului, în
materia art. 3 din Convenția Europeană și au ca scop dezvoltarea mecanismului
compensator. Prin urmare, scopul modificărilor este justificat.

Normele modificate
1
Se propune modificarea art. 385 alineatul (5), pentru o abordare echivalentă a
formei de despăgubiri pentru preveniți și condamnați.

Opinie
Este o atribuție a Parlamentului de a stabili un mod de compensare echitabilă a
drepturilor încălcate. În nota informativă la proiectul de lege se menționează că în
ce privește condițiile de detenție a condamnaților și preveniților, acestea sunt
identice. Totuși, se pare că din rapoartele CPT poate fi dedusă o altă concluzie,
potrivit căreia în izolatorele de detenție preventivă situația este mai precară. Chiar
există o prezumție în acest sens.
La fel, este necesar de luat în calcul și faptul că în detenție preventivă sunt plasate
persoanele prezumate ca și nevinovate, iar multiple cazuri de detenție preventivă
nejustificată au fot constatate de către instanțele internaționale.
Prin urmare, această problemă mai poate fi încă pusă în dezbatere, iar judecătorul
fondului la pronunțarea sentinței ar puta să dispună de o marjă de discreție mai
mare, în sensul reducerii pedepsei. Aceasta, deoarece însuși conceptul art. 385 nu
limitează judecătorul de competența de a reduce pedeapsa în orice caz de încălcare
a drepturior, nu neapărat a celor absolute cum este art. 3 din Convenție.

2.
Se propune modificarea art. 444: alineatul (1) se completează cu punctul 16) cu
următorul cuprins: „16) la examinarea chestiunilor prevăzute de art. 469,
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.”; la
alineatul (2), cifra „15” se substituie cu cifra „16”.

Opinie
Temeul de recurs este legat doar de eroarea gravă de fapt, comisă în cadrul
examinării cererii. În nota informativă acesta este numit ,, ​temeiului special de
recurs​,,. Aceasta abordare poate conduce la concluzia că în cazul constatării altor
vicii, la examinarea chestiunilor prevăzute în art. 469, soluția instanței nu va putea
fi atacată cu recurs, ce în opinia noastră este incorect. Eroarea gravă de fapt este
legată de probatoriu, dar în cadrul exainării chestiunilor prevăzute de art. 469 pot
fi comise și erori de drept. Pentru a rezolva situația ar putea fi prevăzut ca temei
general ​eroarea gravă de fapt​ după modelul art. 427 al (1) pnc 6, iar încheierile
emise la ​ e​ xaminarea chestiunilor prevăzute de art. 469, să fie susceptibile de atacat
potrivit tuturor temeiurilor menționate în art. 444.

3.
​Articolul 471 se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins: „(9) La
soluționarea chestiunilor prevăzute la art. 469, instanța adoptă o încheiere care
este definitivă.”

Opinie
​ În cazul când încheierea emisă de instanță va fi susceptibilă de recurs ( a se
vedea opinia noastră la pnc. 2, supra ) încheierea ar putea fi executorie.

4.
​Articolul 471/1 alineatul (1) se propune a completa cu textul „ , în termen de 30
de zile, cu excepțiile prevăzute de Codul de executare”.

Opinie
 Nu se observă în acest text chestiuni care ar ridica semne de întrebare privind
claritatea legii .

5.
a) ​Se propune a modifica art. 473/2: în titlu, cuvintele „sau ale prevenitului” se
exclud; la alineatul (1), cuvintele „sau ale prevenitului”, „sau prevenit” și „sau
prevenitul ori” se exclud; la alineatul (2), cuvintele „sau ale prevenitului” și
„sau preveniți” se exclud

Opinie
Considerăm justificată excluderea termenului de prevenit, odată ce această
chestiune este soluționată potrivit art 385.

b) Se completează cu alineatele (21) – (25) cu următorul cuprins: „(21) În cazul

în care plîngerea depusă nu corespunde cerințelor stabilite în alin. (2),
judecătorul de instrucție stabilește condamnatului un termen rezonabil pentru
a-și detalia pretențiile.

Opinie
Termenul stabilit trebuie să fie suficient pentru persoanele deținute și este riscul ca
acesta să fie interpretat în diferite situații, în mod diferit, de către instanțe. Nu ar
exista probleme dacă acest termen ar fi unul legal și nu judiciar ( spre exemplu 30
de zile ), din momentul când încheierea privind necesitatea ajustării cererii la
cerințele stabilite în alin. (2) a ​ f​ ost înmânată condamnatului.

c) ​Dacă nici după acordarea termenului suplimentar plîngerea nu corespunde

total sau parțial cerințelor stabilite în alin. (2), plîngerea se declară total sau
parțial inadmisibilă. Verificarea condițiilor de admisibilitate se efectuează de
judecătorul de instrucție din oficiu.

​ pinie
O
Textul alin. 2 din art. 473/2 pare a avea probleme de claritate. Spre exemplu:
descrierea detaliată a condiţiilor, explicaţiile altor condamnaţi ș.a.​ În aceste
condiții respingerea cererii după acordarea termenului suplimentar poate ridica
semne serioase de întrebare privind eficiența mecanismului compensatoriu.
Credem că cerințele foarte rigide privind corespunderea plângerii cu unele rigorii,
apreciate subiectiv de către judecător, pot părea a fi ca neproporționale cu scopul
urmărit. Înclusiv, se cere de menționat: condițiile de detenție sunt informații notorii
care nu vizează situația unui deținut separat, fapt constatat și de către Curtea
Europeană, CPT și mecanismele interne de control. Aceasta cu atât mai mult pare a
fi alarmant în cazul în care sarcina probei trece asupra persoanei deținute, mai ales
că statul nu asigura asistența juridică garantată în acest aspect.

d) Plîngerea se declară inadmisibilă în totalitate sau în parte în următoarele

cazuri: a) există o hotărîre judecătorească definitivă cu privire la soluționarea
chestiunii privind despăgubirea condamnatului pentru detenția în condiții
contrare art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale pentru aceleași perioade; b) există o hotărîre a Curții Europene a
Drepturilor Omului cu privire la soluționarea chestiunii privind despăgubirea
condamnatului pentru detenția în condiții contrare art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru aceleași
perioade; c) plîngerea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut de alin.
(5); d) plîngerea a fost depusă de o persoană fără împuterniciri în acest sens; e)
la aceiași sau la altă instanță de judecată se examinează plîngerea
condamnatului care are ca obiect aceleași perioade de detenție.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv privind claritatea legii .

e) Încheierea privind declararea plîngerii total inadmisibile poate fi atacată cu

recurs de către condamnat sau instituția penitenciară în termen de 10 zile de la
data la care au luat cunoștință de aceasta, iar încheierea privind declararea
plîngerii parțial inadmisibile poate fi atacată cu recurs odată cu fondul.

Opinie
​ u am constatat probleme de claritate a textului respectiv .
N

f) Declararea plîngerii inadmisibile în baza temeiurilor prevăzute în alin. (23) lit.

a) – c), exclude posibilitatea depunerii repetate a plîngerii cu același obiect.”.

Opinie
Obiectul plângerii ține de condițiile de detenție. În norma dată interdicția de
înaintare repetată a cererii este una absolută. În opinia noastră, interdicția poate
crea obstacole de nedepășit, în cazul când o persoană care nu posedă cunoștințe
juridice va omite să includă în cerere unele aspecte, iar respectiv cererea va fi
declarată inadmisibilă. Mai ales că sarcina probei, după cum s-a menționat mai sus
trece către persoana deținută. Reiterăm cele menționate supra, că aceasta crează
obstacole și mai mari, pornind de la faptul că în asemenea gen de dosare nu este
garantată de către stat, asistența juridică.

g) Se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins: „(41) Judecătorul de

instrucție poate rotunji termenul de pedeapsă constatat ca fiind executat în
condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, pentru a deduce integral acest termen din
termenul rămas neexecutat.”;

Opinie
Chiar dacă cuvântul ,,rotunji,, ar părea străin procedurii penale, fiind caracteristic
în acest sens matematicii​ ( a elimina fracțiunile unui număr, ale unei sume​,
completa până la o sumă rotundă​ ) nu credem că poate crea probleme de claritate.
Totuși, aici am recomanda a înlocui cu textul ,, ​rotunji în favoarea
condamnatului”.

h) La alineatul (5), cuvintele „sau ale prevenitului” se exclud.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv .

6.
a) Articolul 473/3: în titlu, cuvintele „sau ale prevenitului și sarcina probațiunii”
se exclud.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv .

b) La alineatul (1), cuvintele „sau ale prevenitului” și „sau a prevenitului” se

exclud.
Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv.
c) Alineatul (2)se abrogă.

Opinie
Se propune a exclude sarcina probei pusă în seama autorităților privind lipsa unui
tratament inuman. În opinia noastră, o asemenea abordate crează un conflict cu
spiritul normei art. 3 din Convenția europeană și art. 24 din Constituție. La fel,
există o bogată jurisprudența a Curții Europene a Drepturilor Omului. La fel, art.
10 din Codul de procedură penală prevede cu titlu de principiu:
(3​1​) Sarcina probaţiunii neaplicării torturii şi a altor tratamente sau pedepse
crude,​ inumane​ sau degradante îi revine autorităţii în a cărei custodie se află
persoana privată de libertate, plasată la dispoziţia unui organ de stat sau la
indicaţia acestuia, sau cu acordul ori consimţămîntul său tacit.
Odată ce tratamentul inuman afectează un drept absolut, trecerea sarcinii probei
către condamnat este un lucru inadmisibil, în opinia noastră.
Suntem nevoiți să reiterăm că o asemenea abordate trebuie să fie aplicată și în
cazul preveniților. Cu alte cuvinte, odată ce persoana care a fost supusă arestării
preventive va invoca aplicarea față de ea a unui tratament inuman prin însuși faptul
detenției, aceasta prezumție trebuie să fie viabilă până nu va fi răsturnată de către
procuror, iar judecătorul având posiblilitate să apline prevederile art. 385 alin (5).
Chiar dacă se va abroga alin. 2 va fi aplicabil art. 10 din Codul de procedură
penală.
În nota informativă nu am identificat vreo argumentere a justificării excluderii
normei date.

d) La alineatul (3), textul „10 zile” se substituie cu cuvintele „20 de zile”, iar
cuvintele „sau prevenit” și „sau, după caz, prevenitului” se exclud.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv .

La alineatul (4), cuvintele „sau ale prevenitului” se exclud.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv .

7.
a) Articolul 473/4: la alineatul (2), cuvintele „sau ale prevenitului” și „sau
prevenitul” se exclud.
Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv.

b) La alineatul (4), cuvintele „de la 1 la 3 zile” se substituie cu cuvintele „de la 1

la 2 zile”.

Opinie
Probleme de claritate nu am constatat , dar nu este clar raționamentul acestei
propuneri.

c) Alineatul (5) va avea următorul cuprins: „(5) În cazul constatării

circumstanțelor prevăzute la art. 473/2 alin. (3), instanța de judecată dispune
reducerea pedepsei în condițiile alin. (4), iar în privința perioadei rămase,
dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei
bănești în mărime de pînă la 2 unități convenționale pentru fiecare zi, precum și
a costurilor și cheltuielilor aferente, în funcție de gravitatea efectelor cumulative
a condițiilor de detenție.”.

Opinie
În acest aspect considerăm că pot apărea problem privind constatarea ,,gravității
efectelor cumulative,, Se pare că există o problem de claritate în ceea ce privește
însuși textul , la fel nu este clară metodologia de constatare a efectelor cumulative
și sarcina probei acestora .

d) La alineatul (6), cuvîntul ,,preveniții” se substituie cu textul,, , persoanele

condamnate la detenție pe viață, persoanele condamnate pentru infracțiuni
prevăzute la art. 135-144, infracțiuni contra vieții și sănătății, infracțiuni
prevăzute la art. 324, 326, 333-335, 337-349”.

Opinie
Este atribuția Parlamentului de a stabili modalitatea de compensare a prejudiciului.
O problemă care evenutal poate fi pusă în discuție este cea a discriminării.

e) La alineatul (8) cuvintele „sau al detenției preventive” se exclud.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv .

f) La alineatul (9), cifra „10” se substituite cu cifra „15” și se completează cu

propoziția „Mijloacele bănești încasate se direcționează de Ministerul Finanțelor
în primul rînd pentru plata restantă a prejudiciului cauzat prin infracțiune și/sau
a pensiei de întreținere a copilului minor, pe care o datorează condamnatul.

Opinie
Nu am constatat probleme de claritate a textului respectiv.

g) Se completează cu alineatul (10) cu următorul cuprins: „(10) Pedeapsa

redusă în condițiile alin. (4) nu constituie pedeapsă efectiv executată”.

Opinie
Chiar dacă nota informativă la proiectul de lege pare a fi mai puțin convingătoare
în acest aspect , considerăm justificată o asemenea prevedere dim motivul că
reducerea pedepsei în acest caz ține nu de personalitatea deținutului , dar de
condițiile de detenție.

Prin urmare, sunt prezente două aspecte distincte. În ce privește liberarea înainte de
termen prevăzută de art. 91 din Codul penal aceasta vizează persoana și
comportamenul acesteia. Totuși, nu poate fi exclusă situația când o persoană se
include în ambele categorii ( condițiile de detenție și aplicabilitatea art 91 din
Codul penal ). Pentru a evita neclarități, aceast aspect este necesar de menționat fie
în norma analizată, fie în alte norme, dar în același pachet alin. 10 din art. 473/4.

Igor Dolea
IPR