Succesul și insuccesul școlar

În majoritatea cazurilor succesul este echivalentul reușitei, fiind o variabilă

semnificativă în câmpul de acţiune al societăţii umane.Are ca antagonice, terminologic,
insuccesul-nereuşita. În activitatea educativă,succesul şi insuccesul sunt asociate cu foarte
multe dintre elementele structurale care stau la baza formării individuale. Din această cauză a
fost necesară constituirea unei ramuri de sine stătătoare, pedagogia succesului, care se
regăseşte între compartimentele ştiinţelor educaţiei.

Această ramură studiază ipostazele reuşitei în activitatea şcolară:reuşita elevului,

reuşita cadrului didactic,reuşita procesului de învăţământ împreună cu metodele şi strategiile
didactice, reuşita şcolii ca atare. În cazul elevului, succesul educaţional este văzut prin prisma
rezultatelor obţinute în învăţare, a achiziţiilor de tip informaţional-instrucţional.

S-a demonstrat că reuşitele cognitive ale elevului pe parcursul şcolii nu îi

garantează şi o reuşită postşcolară, într-un domeniu profesional. Abordarea eşecului în cazul
elevului se face doar prin prisma evitării acestuia, facilitând astfel reuşita pe toate planurile
educative. Totuşi. conceptele de reuşită şi eşec sunt greu de definit, deoarece pentru fiecare
persoană implicată se stabilesc obiective personalizate, reuşitele pe termen scurt au caracter
perisabil, dar o sumă a unor astfel de reuşite pot da o reuşită „mare”, care poate constitui de
fapt scopul, în cazul unor persoane.

Succesul şi eşecul şcolar se raportează la o serie de criterii precum randamentul,

performanţa, eficienţa, progresul, evoluţia, calitatea, îndeplinirea obiectivelor,
perfecţionarea.

Randamentul, în activitatea didactică, trebuie corelat atât cu activitatea elevului, cât şi cu

munca cadrului didactic, deoarece în ambele cazuri se depune un efort. Randamentul elevului
se valorizează prin rezultatele obţinute în funcţie de posibilităţile mintale ale acestuia.

Performanţa, din perspectivă pedagogică,constă în obţinerea unui rezultat,în

îndeplinirea unor obiective,având o plajă largă de măsurare. Astfel, se pot stabili performanţe
mici, medii, superioare sau înalte, scăzute, raportarea făcându-se la diverse criterii şi în
funcţie de rezultatul apreciat. Termenul de eficienţă defineşte efectul folositor obţinut, însă în
termeni psihologici e referă la randamentul unui comportament sau gradul de realizare a
efectului unei acţiuni.

Progresul este sinonimul schimbării în bine, dezvoltării prin care se ajunge la

rezultatul scontat, trecându-se de la o stare inferioară la una superioară. Evoluţia este cea care
realizează trecerea printr-o succesiune de faze,încheindu-se cu otransformare în bine.
Calitatea reflectă totalitatea însuşirilor unei activităţi sau unui lucru, oferindu-le identitate şi o
poziţie care poate fi bună sau rea.

În cazul eşecului şcolar, se poate vorbi de manifestări episodice sau de situaţii

persistente, iar sfera de acţiune este, de cele mai multe ori, domeniul cognitiv. Dacă se
raportează strict la rezultatele obţinute la învăţătură eşecul se poate cuantifica în note mici,
asimilarea deficitară a unor noţiuni, imposibilitatea depăşirii anumitor praguri ale învăţării,
nepromovarea unor examenesau chiar abandonul şcolar. Se descrie şi un eşec şcolar
necognitiv, instituit la nivelul relaţiilor dintre colegii de clasă, între elevi şi profesori, eşec
care în cele din urmă are repercursiuni şi asupra situaţiilor de învăţare, ducând astfel la
instalarea eşecului cognitiv.

Condiţiile din cauza cărora unii elevi ajung la eşec, iar alţii la reuşită sunt
extrem de variate,precizarea unor cauze universal valabile fiind practic imposibil. Totuşi, este
general valabil că în cazul unui eşec este necesară identificarea cauzelor în scopul de a se
interveni asupra lor şi de a face posibilă remedierea situaţiei.

Pentru preîntâmpinarea eşecului, se pot indica anumite situaţii de risc care

favorizează apariţia nereuşitei şcolare. În literatura de specialitate se insistă asupra factorilor
cognitivi şi a factorilor plasaţi la nivelul psihicului elevului, al vieţii sociale şi al şcolii. Eşecul
şcolar se poate datora unei inteligenţe şcolare limitate, unei instabilităţi psihoafective însoţită
şi de tulburări de comportament.

În concluzie, există o mare varietate de componente care configurează instalarea

stării de reuşită sau de eşec. În cazul unui eşec, explicaţiile instituirii acestuia sunt foarte
importante, fiecare ipostază a eşecului necesitând o abordare şi o rezolvare distinctă.
Bibliografie:

Cristea,G., 2004, Psihologia educaţiei, Editura CNI Coresi, Bucureşti.

Cucoş,C.,(coord.), 1998, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

Jigău,M., 1998, Factorii reuşitei şcolare, Bucureşti.