Cultura organizaţiei

şcolare

Suport curs
Delimitări conceptuale
 E.F.Taylor (Dicţionarul de sociologie, 1993) – termenul
de cultură = “ansamblul complex al cunoştinţelor, credinţelor
religioase, al artei, moralei, obiceiurilor, al tuturor celorlalte
capacităţi şi obişnuinţe pe care le dobândeşte omul ca membru
al societăţii”; →un ansamblu de credinţe, tradiţii, valori,
cunoştinţe, pe care se fundamentează acţiunea umană

 Dacă aplicăm acest concept la organizaţii, putem da o definiţie

practică pentru cultura organizaţională, în care ideile, credinţele,
valorile şi cunoştinţele îşi găsesc expresia în
 stilul managerial dominant,
 în felul în care se efectuează munca,
 în modul în care sunt motivaţi oamenii,
 în imaginea publică a organizaţiilor etc.
Cultura organizaţională a unei şcoli
Poate fi analizată perspectiva a 2 planuri distincte:
 Cultura normativă (aspectul formal)- care se referă la
ansamblul de reguli, norme, poziţii, ierarhii, cu caracter formal,
aşa cum sunt ele înscrise în documentele care reglementează
activitatea tipului respectiv de unitatea şcolară
 Normele instituţionale – reglemetări de tip legislativ
 Normele consensuale – elaborate de către şcoală
 Cultura expresivă (aspectul informal) – care se exprimă prin
ansamblul trăirilor, sentimentelor, aspiraţiilor persoanelor care
compun colectivul unităţii şcolare respective, simbolistica
organizaţiei (rituri, ritualuri, ceremonii specifice)
Tipuri de culturi organizaţionale
Ch. Handy (1985) stabileşte 4 tipuri de culturi
organizaţionale dominante:

1. Cultura puterii centralizate sau “cultura pânza de

păianjen”
2. Cultura rolului specializat sau “cultura templu”
3. Cultura sarcinii sau “cultura reţea”
4. Cultura personală sau “cultura roi”
Cultura puterii centralizate
 Caracteristică micilor organizaţii de tip antreprenorial, companii
comerciale, organizaţii politice

 Conducerea şi controlul se realizează centralizat, de către persoanele

cheie, alese conform unui număr restrâns de reguli şi proceduri

 Atmosfera acestor organizaţii este severă, moralul este scăzut şi de

aceea fluctuaţia forţei de muncă este foarte mare

 Managerii sunt orientaţi spre putere, ei valorizează persoanele care se

supun, care nu sunt interesate să se afirme în mod independent

 Individul este prins ca într-o pânză de păianjen, fiind constrâns să se

raporteze la creierul organizaţiei, să execute regulile şi procedurile
impuse
Cultura rolului specializat
 Întâlnită cu precădere în marile organizaţii de tip birocratic, cu o
structură bine definită, bazată pe sectoare specializate

 Posturile şi atribuţiile sunt stabilite clar, controlul realizându-se

prin reguli şi proceduri precise

 Fişa postului este mai importantă decât cel ce ocupă postul

 În general sunt preferaţi oameni care au nevoie de securitate

profesională şi personală, care se simt bine într-o astfel de
organizaţie ce promovează un climat calm şi protector, oferind
şanse de promovare pe baza modului de realizare a rolului

 Echipa managerială este restrânsă şi de calitate, conducerea

fiind plasată la vârful organizaţiei sau în acoperişul “templului”
Cultura sarcinii
I II III IV V

II

III

IV

V
 Centrată pe exercitarea sarcinii şi orientată către persoană
 Sarcinile sunt distribuite în funcţie de potenţialul indivizilor,
valorificarea maximală a acestui potenţial fiind una dintre
valorile de bază ale organizaţiei
 Culturta sarcinii este o cultură de echipă, în care calităţile şi
competenţele profesionale contează mai mult decât statutul
conferit de poziţia ierarhică
 Conducerea este flexibilă şi stimulativă, bazată pe valori ca
încrederea în om, în capacităţile sale creative şi de autocontrol
 Cultura sarcinii este cea mai apropiată de cultura şcolii
 Reprezentarea grafică a acestui tip de cultură ca o matrice unde
fiecare depinde de fiecare este de asemenea sugestivă pentru
interaţiunea dintre membrii unei astfel de organizaţii în
îndeplinirea sarcinii comune
Cultura personală

● ●
● ● ●
● ●
 Este un tip de cultură rar întâlnit
 Individul reprezintă punctul central,
organizaţia fiind subordonată intereselor
individuale
Cultura şcolii

 Dacă din punct de vedere teoretic, cultura şcolii şi implicit a clasei,

reprezintă culturi de tipul sarcinii, în practica educaţională se întâlnesc
în proporţii diferite toate tipurile de culturi organizaţionale

 Anumite caracteristici din cultura puterii, din cultura rolului şi din cultura
personală sunt necesare în şcoală şi în clasa de elevi

 Autoritatea legitimă a dascălului, respectarea disciplinei asumate de

către elevi, corectarea deviaţiilor comportamentale fac parte dintr-o
cultură a puterii acceptabile şi dintr-o cultură a rolului benefică
În interiorul unei unităţi şcolare pot coexista mai multe
subculturi organizaţionale (Păun, E., Diaconu,M., 2004):

 Cultura organizaţională a cadrelor didactice

 Cultura organizaţională a elevilor
 Cultura managerială
Cultura organizaţională a cadrelor didactice

 Este segmentul culturii organizaţionale a unei şcoli care este cel

mai puternic diversificat
 Ea include substructuri care pot uneori să se afle în relaţii
divergente, concurenţiale şi conflictuale
 Asemenea substructuri pot fi clasificate după mai multe criterii:
 Criteriul sexului: cultura feminină şi cea masculină
 Criteriul statutului profesional: cultura profesorilor, cea a
învăţătorilor etc.
 Criteriul vârstei: cultura tinerilor şi cea a vârstnicilor
 Criteriul vechimii: cultura noilor veniţi şi cea a profesorilor cu
vechime
Cultura organizaţională a elevilor

 Modul de a vorbi cu colegii

 Modul de a se îmbrăca
 Preferinţele muzicale
 Preferinţele pentru diversele strategii de adaptare la instituţia
şcolii (împărtăşite unii altora, sau dobândite prin experienţă
personală)
Relatia dintre sistemele de învatamânt si caracteristicile
psihologice ale diferitelor popoare, (Emil Păun,1999)

 1. Tipul latin care se distinge în mod predominant prin intelectualism, prin

cultivarea performantei intelectuale la elevi. Franta constituie exemplul
tipic în aceasta privinta. Copilul este considerat a priori dominat de
instincte primitive, ca urmare educatia trebuie sa fie de tip dominator,
autoritar, coercitiv, sa se desfasoare într-un climat auster, bazat pe
 disciplina impusa.
 2. Tipul germanic se centreaza pe socializarea copilului si pe formarea
cetateanului.
 3. Tipul scandinav promoveaza o cultura de tip comunitar, cu valori care
sunt egalitatea,
 libertatea, autonomia, cooperarea, toleranta, spiritul practic.
 4. Tipul britanic îmbina autoritatea cu libertatea.
 5. Tipul american dezvolta valori dominante ca succesul si reusita,
încurajeaza autonomia si creativitatea, este pragmatic dar individualist
 6. Tipul japonez îmbina traditia cu modernitatea, ikebana cu
calculatoarele, dezvolta tendintele comunitare, este optimist, formeaza un
om demn si modest în acelasi timp.
 În România la intersectia dintre sistemul de
învatamânt si psihologia românilor se contureaza
tipul de învatamânt latin, caracterizat prin
intelectualism, prin dominarea teoretizarii asupra
activitatii practice, prin stiluri didactice si
manageriale autoritariste.

 Dar,tipul de învatamânt nu se explica doar prin

argumente de psihologia popoarelor