Educatia nonformala

Termenul isi are originea in latinescul nonformalis preluat cu sensul ,,in afara unor forme
special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate’’. Educatia nonformala cuprinde
ansamblul influntelor educative nescolare (activitati extra-para-periscolare), structurate si
organizate intr-un cadru totusi institutionalizat, dar situat in afara sistemului de invatamant.
Termenul nonformal desemneaza o realitate educationala mai putin formalizata sau
neformalizata, dar totdeauna cu efecte normative. Educatia nonformala se realizeaza prin
intermediul unor activitati optionale sau facultative.

Acest tip de educatie serveste unei varietati de cerinte de invatare la tineri, adulti si are in vedere:

educatia ,,complementara’’ (paralela cu scoala si adresandu-se elevilor),

educatia ,,suplimentara’’ (pentru care cei si-au intrerupt prematur studiile);

educatie de ,,substitutie’’ (pentru cei analfabeti).

Nou pentru acest tip de educatie este organizarea ei planificata, in incercarea de a raspunde rapid
aspiratiilor grupurilor defavorizate ale societatii. In unele situatii, educatia nonformala poate fi o
cale de ajutorare pentru cei care au sanse mai mici de a accede la o scolarizare normala.

Printre obiectivele acestui tip de educatie se pot enumera:

sustinera celor care doresc sa-si dezvolte sectoare particulare in comert, agricultura, servicii,
industrie etc.;

ajutarea populatiei pentru a exploata mai bine resursele locale sau personale;

alfabetizarea;

desavarsirea profesionala sau initierea intr-o activitate;

educatia pentru sanatate sau pentru timpul liber etc.

In strategia educatiei nonformale, in conditiile societatii romanesti de azi, pot fi incluse obiective
de natura economica (reprofesionalizarea celor insuficient scolarizati in ultimii ani si a lor fara
serviciu sau pe punctul de a-l pierde; pregatirea in management pentru intreprinzatorii particulari);
initierea in practicarea de meserii mai rar intalnite, formarea social-civica (prevenirea delincventei
juvenile), educatia spirituala (refacerea traditiilor satului romanesc).

Influntele educatiei nonformale se exercita fie prin mijloace si institutiii traditionale (familia,
organizatii de tineret, case de cultura si tehnica, muzee, teatre, cinematografe, biblioteci,
universitati populare, excursii, expozitii, formatii cultural-artistice etc.), fie prin intermediul mass-
media.
Actiunile cuprinse in cadrul educatiei nonformale la varsta scoalra, prezinta unele trasaturi
specifice:

a) Caracterul optional al activitatilor extrascolare, in sensul ca ele ofera elevilor posibilitatea sa

opteze pentru activitati la alegere. Autodeterminarea activitatii, a preocuparilor in timpul liber
implica o optiune pentru o anumita activitate, o decizie care reprezinta debutul unei activitati pe
care individul o va desfasura. Activitatile optionale, pe langa aportul lor la formarea personalitatii,
contribuie si la recreere, destindere si reconfortare, la mentinerea capacitatii de efort prin
asigurarea odihnei active.

Activitatile extrascolare ale elevilor raspund functiilor importante ale timpului liber:

informare – sa contribuie la imbogatirea orizontului de cunostinte si informatii din domeniile

stiintei, tehnicii, culturii, artei, literaturii etc.;

formare- dezvoltare – sa stimuleze dezvolaterea intelectuala, gandirea creatoare, inteligenta,

spiritul novator, sa cultive talente, valori morale, spiritul de cooperare si sociabilitate etc.;

destindere - recreere

divertisment – distractie

Cluburile pentru elevi, cercurile organizate pe diferite specialitati, urmaresc ocuparea eficienta si
placuta a timpului liber, cultivarea intereselor, inclinatiilor si aptitudinilor elevilor.

O atentie deosebita trebuie acordata educatiei pentru timpul liber. Asa cum se precizeaza
in Programa activitatii educative in invatamantul preuniversitar aprobata de Ministerul
Invatamantului in anul 1994, principalele obiective ale acestei educatii sunt:

cunoasterea si insusirea activitatilor diverse de organizare si petrecere a timpului liber;

initierea, sustinerea si dezvoltarea comportamentului ludic;

cunoasterea unor modele si tehnici de planificare a vietii personale, in vederea dezvoltarii

sentimentului de satisfactie a trairii timpului;

formarea unui stil de viata civilizat,

cunoasterea specificului national privind petrecerea timpului liber in vederea valorizarii traditiilor
si obiceiurilor nationale;

identificarea surselor de stres si a modalitatilor de evitare a lor si identificarea modalitatilor de

relaxare;

cultivarea unei atitudini optimiste fata de viata.

b) Sunt activitati care corespund intereselor, aptitudinilor, inclinatiilor elevilor. Cluburile pentru
elevi, cercurile organizate pe diferite specialitati au ca obiectiv primar ocuparea eficienta a
timpului liber, cultivarea intereselor si aptitudinilor elevilor.

Pentru a putea descoperi si cultiva talente, aptitudini, cercul de elevi este constituit, organizat si
condus prin mijloace pedagogice adecvate scopului pentru care a fost creat. Astfel cercul de elevi
trebuie sa:

reprezinte o activitate la care elevul trebuie sa adere din proprie vointa;

intruneasca un grup de tineri cu interese si afinitati intr-o anumita ramura;

aiba sprijinul pedagogic al scolii, care sa vina in intampinarea intereselor conturate si afisate de
membrii cercului;

desfasoare o activitate continua, sustinuta;

asigure conditiile materiale si personalul de indrumare capabil sa stimuleze creativitatea elevilor.

c) Antrenarea nemijlocita a elevilor la actiuni, in stransa legatura cu indrumarea competenta din

partea adultilor; sunt, de regula, sau in buna masura, actiuni concepute de elevi, care le dau prilejul
sa-si imbogateasca experienta sociala, sa participe la realizarea propriei instruiri si educatii;

d) Continuturile sunt expresia cautarilor, optiunilor si inventiei elevilor.

Activitatile de cerc nu trebuie sa capete manualul si programa scolara. Stabilirea problematicii

cercului pe teme si subiecte sa se realizeze de catre conducatorul cercului cu larga consultare a
membrilor acestuia.

Metodica activitatii in cercurile pe obiecte de invatamant prevede, de regula, etape ca: prezentarea
temei de catre adulti sau de catre un membru al cercului pregatit in prealabil; intrebari si raspunsuri,
experiente, demonstratii, aplicatii practice, concluzii finale si teme de reflectie.

e) Solicitarea diferentiata si diversa a elevilor in activitatile extrascolare in functie de aptitudini,

interese, dorinte, sex etc., ceea ce favorizeaza individualizarea proceselor educationale.

f) Marea majoritate a activitatilor educative extrascolare nu sunt grevate de evaluari, de masurari

si aprecieri care sa se exprime in note sau calificative.

g) Educatorii joaca rolurile mai discret, asumandu-si adesea misiunea de animatori sau de
moderatori. Activitatile sunt indrumate si coordonate de un personal specializat, in stransa legatura
cu alevii, parintii, organizatiile culturale etc.

Raportul educatiei nonformale cu educatia formala este unul de complementaritate, atat sub
aspectul continuturilor, cat si al formelor si modalitatilor de realizare.