Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cele mai multe dintre sensurile definirii conceptului de politici contabile vin să întâmpine
realizarea unei contabilităţi sincere (unei imagini fidele).
Dicţionarul de contabilitate al Editurii Universităţii din Oxford defineşte politicile contabile ca
fiind „bazele contabile specifice şi utilizate în permanenţă de către o organizaţie în întocmirea situaţiilor
financiare; aceste baze sunt considerate şi determinate de organizaţie ca fiind cele mai adecvate pentru
prezentarea cu fidelitate a rezultatelor şi operaţiilor sale financiare; politicile sunt focalizate pe subiecte
specifice precum regimurile de pensii, fondul comercial, costurile de cercetare şi de dezvoltare,
operaţiile exprimate în monede străine etc.”.
Christopher Nobes: „Politicile contabile sunt metode detaliate de evaluare, măsurare şi
recunoaştere pe care o întreprindere le-a ales dintre cele general acceptate de lege, standarde contabile
sau practici comerciale. Aceste politici trebuie să fie utilizate în mod permanent şi trebuie să fie
publicate. Raportul anual al unei întreprinderi va include o anexă privind politicile contabile care au fost
aplicate în situaţiile financiare. De exemplu, o publicare a politicilor ar preciza dacă întreprinderea a
utilizat metoda lineară sau degresivă de amortizare, dacă în evaluarea stocurilor a fost utilizată metoda
FIFO sau CMP, cum au fost calculate şi contabilizate provizioanele pentru plăţile viitoare de pensii.”
Standardul britanic FRS 18 (Financial Reporting Standard 18) Politicile contabile le defineşte ca
fiind principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate, în scopul de a
reflecta efectele tranzacţiilor şi altor evenimente prin recunoaşterea, selectarea bazelor de măsurare şi
prezentarea activelor, datoriilor, câştigurilor, pierderilor şi evoluţia fondurilor proprietarilor.
Exemplul 1:
Varianta 1:
Societatea A evaluează stocurile la ieşire aplicând metoda costului mediu ponderat. În urma
acestui tratament, valoarea stocurilor la 31.12.N este de 40.000 lei. O parte din aceste stocuri provin din
exerciţiul N-1. Societatea decide schimbarea de politică privind evaluarea stocurilor la ieşire şi aplică
începând cu exerciţiul N metoda FIFO. În urma calculelor privind schimbarea de metoda s-au
determinat următoarele: valoarea stocului 45.000 lei, iar diferenţele aferente exerciţiului N-1 2.000 lei.
Se estimează că noua politică va determina un nivel corespunzător al cheltuielilor, ceea ce antrenează o
mai bună comparabilitate a situaţiilor financiare ale lui A cu cele ale altor întreprinderi din aceeaşi
ramură.
La începutul exerciţiului N-1, rezultatul nerepartizat era 14.250 lei, iar la închiderea exerciţiului
N-1 32.730 lei.
2
Capitalul social al societăţii A este 28.000 lei. Presupunem că nu există alte componente ale
capitalurilor proprii cu excepţia capitalului social şi a rezultatelor nerepartizate.
Să se realizeze schimbarea de politică, retratarea contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul
N-1, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi să se prezinte informaţiile ce trebuie furnizate.
Rezolvare:
31.12.N:
Se inregistreaza efectul schimbarii de politica contabila:
2. efectul schimbarii de politici pt anul N-1 (presupune corectarea descarcarii din gestiune a
marfurilor, in sensul diminuarii, dar pt anul N-1):
371 = % 2.000
117 1.680
441 320
Contul de profit şi pierdere pentru exerciţiul N şi pentru exerciţiul N-1 (retratat) se prezintă
astfel:
Elemente N N-1(retratat)
Rezultat contabil înainte de deducerea cheltuielilor cu mărfurile şi a 90.000 75.000
impozitului pe profit
Cheltuielile cu mărfurile (FIFO) 65.000 53.000-2000=51.000
Rezultatul contabil înaintea de impozitare 25.000 24.000
Cheltuieli privind impozitul pe profit 4.000 3.840 (3.520+320)
Rezultatul net 21.000 20.160 (18.480+1.680)
3
Varianta 2:
Să se rezolve problema considerând că în stocul de la sfârşitul exerciţiului N există marfă din anul N, N-
1 şi din N-2, iar diferenţele constatate sunt: 1.000 lei aferente exerciţiului N-2, 1.800 lei aferente lui N-1
şi 2.200 lei lui N.
Rezolvare:
31.12.N:
Se inregistreaza efectul schimbarii de politica contabila:
2. efectul schimbarii de politici pt anul N-1 (presupune corectarea descarcarii din gestiune
a marfurilor, in sensul diminuarii, dar pt anul N-1):
371 = % 1.800
117N-1 1.512
441 288
3. efectul schimbarii de politici pt anul N-2 (presupune corectarea descarcarii din gestiune
a marfurilor, in sensul diminuarii, dar pt anul N-2):
371 = % 1.000
117N-2 840
441 160
Contul de profit şi pierdere pentru exerciţiul N şi pentru exerciţiul N-1 (retratat) se prezintă astfel:
Elemente N N-1(retratat)
Rezultat contabil înainte de deducerea cheltuielilor cu mărfurile şi a 90.000 75.000
impozitului pe profit
Cheltuielile cu mărfurile (FIFO) 65.000 53.000-1.800=51.200
Rezultatul contabil înaintea de impozitare 25.000 23.800
Cheltuieli privind impozitul pe profit 4.000 3.808 (3.520+288)
Rezultatul net 21.000 19.992 (18.480+1.512)
4
Situaţia variaţiei capitalurilor proprii se va prezenta după cum urmează (lei):
Elemente Capital social Rezultat nerepartizat Total
Capitalurile proprii la deschiderea exerciţiului N-1 28.000 14.250 42.250
Efectul schimbărilor de politici - +840 +840
Exemplul 2
O întreprindere a achiziţionat un echipament, la un cost de achiziţie de 120.000 u.m., la 1
ianuarie N-1. Conducerea întreprinderii a estimat o durată de utilitate de 6 ani, pentru acest produs.
Totodată, un terţ s-a angajat să cumpere acest produs, la sfârşitul duratei sale de utilitate, la un preţ de
20.000 u.m.. În urma evoluţiei progresului tehnic, la sfârşitul exerciţiului N+1 conducerea reexaminează
durata de utilitate şi estimează că durata reziduală cea mai adecvată este de 2 ani, din acest moment.
Estimările privind valoarea reziduală sunt modificate la 25.000 u.m.. Să se înregistreze amortizarea
pentru exerciţiile N-1, N şi N+1.
Rezolvare:
31.12.N-1:
31.12.N
5
Valoarea amortizabila = 120.000 – 16.667 – 20.000 = 83.333
Durata ramasa de utilitate = 6-1 = 5
31.12.N+1
Exemplul 3
În exerciţiul N-1 întreprinderea X a vândut mărfuri întreprinderii Y la un preţ de vânzare de
100.000 u.m., costul de achiziţia al mărfurilor vândute fiind de 70.000 u.m.. La sfârşitul exerciţiului N-1
întreprinderea X a estimat un grad de recuperare a creanţelor clienţi de 50%. La sfârşitul exerciţiului N,
situaţia clientului s-a îmbunătăţit, astfel că gradul de recuperare a creanţelor a devenit 80%.
Să se analizeze efectul schimbării de estimare contabilă.
Rezolvare:
31.12.N-1:
31.12.N:
Exemplul 4
La începutul exerciţiului N societatea Alfa a achiziţionat o instalaţie de producţie la un cost de
achiziţie de 600.000 u.m.. Managerii estimează că durata de utilitate va fi de 3 ani şi că la finalul acestei
perioade cheltuielile angajate cu dezafectarea instalaţiei şi refacerea amplasamentului vor fi de 20.000
u.m.. Metoda de amortizare aleasă este cea liniară.
6
Se estimează că rata dobânzii pe piaţă va evolua astfel: N: 10%, N+1: 11%, N+2: 12%.
La sfârşitul exerciţiului N+1, cheltuielile cu dezafectarea instalaţiei şi refacerea amplasamentului
sunt reestimate la 25.000 u.m., iar rata dobânzii pe piaţă este reestimată astfel: N+2: 14%.
La finalul exerciţiului N+2 cheltuielile efectuate cu dezafectarea instalaţiei şi refacerea
amplasamentului sunt 23.000 u.m..
Să se analizeze efectul schimbărilor de estimări contabile.
Rezolvare:
01.01.N:
1. Achizitia instalatiei:
31.12.N:
31.12.N+1:
7
1. Se determina si se inregistreaza cheltuiala financiara aferenta anului N+1, ca efect al
trecerii timpului:
31.12.N+2:
2. Amortizarea N+2:
8
2813 = 2131 600.000+14.625+4.072,7 = 618.697,7
Observaţie:
Conform IAS 16 Imobilizări corporale, costul unei imobilizări cuprinde şi estimarea iniţială a
costurilor cu dezafectarea activului şi refacerea amplasamentului la sfârşitul duratei de utilitate, care dau
naştere unei obligaţii. Suma estimată a acestor costuri va fi actualizată la recunoaşterea iniţială în situaţia
în care efectul valorii în timp a banilor este semnificativ. Rata de actualizare trebuie să reflecte
evaluările actuale ale pieţei cu privire la valoarea în timp a banilor şi riscurile specifice datoriei.
Schimbările ulterioare în valoarea estimată vor fi recunoscute ca provizion dacă sunt îndeplinite
criteriile prevăzute de IAS 37 Provizioane, datorii eventuale (contingente) şi active eventuale
(contingente). Schimbările valorii datoriei sunt contabilizate conform IFRIC 1 Modificări ale datoriilor
existente din lichidare, restaurare şi de natură similară. Modificarea valorii datoriei poate apărea ca
urmare: a modificării valorii resurselor necesare pentru decontarea datoriei sau a momentului decontării,
a modificării ratei de actualizare şi a trecerii timpului. Primele două tipuri de modificări vor fi
contabilizate astfel:
- dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul costului (IAS 16), modificările datoriilor trebuie
adăugate la sau trebuie deduse din costul activului aferent în perioada curentă. Valoarea dedusă din
costul activului nu trebuie să depăşească valoarea sa contabilă. Dacă o scădere a datoriei depăşeşte
valoarea contabilă a activului, excesul trebuie recunoscut imediat în profit sau pierdere. Dacă ajustarea
duce la o mărire a costului unui activ, entitatea trebuie să aprecieze dacă acest lucru este un indiciu că
noua valoare contabilă a activului poate să nu fie complet recuperabilă. Dacă există un astfel de
indiciu, entitatea trebuie să testeze activul pentru depreciere estimându-i valoarea recuperabilă și
trebuie să contabilizeze orice pierdere din depreciere în conformitate cu IAS 36;
- dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul reevaluării, modificări ale datoriei transformă
surplusul sau deficitul din reevaluare recunoscut anterior pentru acel activ, astfel încât:
(i) o scădere a datoriei trebuie să fie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global și va majora
surplusul din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, însă trebuie recunoscută în profit sau
pierdere în măsura în care ea reia un deficit din reevaluare al activului care a fost recunoscut
anterior în profit sau pierdere;
(ii) o creștere a datoriei trebuie să fie recunoscută în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care
aceasta trebuie să fie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global și reduce surplusul din
reevaluare din cadrul capitalurilor proprii în măsura oricărui sold creditor existent în surplusul din
reevaluare în ceea ce privește acel activ;
În cazul în care o scădere a datoriei depăşeşte valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă
activul ar fi fost înregistrat în baza modelului costului, excesul trebuie recunoscut imediat în contul de
profit sau pierdere. Modificarea valorii datoriei este un indiciu că activul ar putea să necesite să fie
reevaluat pentru a asigura faptul că valoarea contabilă nu diferă semnificativ de cea care ar fi
determinată utilizându-se valoarea justă la finalul perioadei de raportare. Orice astfel de reevaluare
trebuie să fie luată în calcul la determinarea valorilor ce vor fi recunoscute în profit sau pierdere sau în
alte elemente ale rezultatului global. Dacă reevaluarea este necesară, toate activele din acea clasă trebuie
să fie reevaluate.