UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT

CONF.UNIV.DR. LAVINIA ELENA STUPARU

DREPT COMERCIAL
Note de curs

2021
 FONDUL DE COMERŢ

Bibliografie:
1. Stuparu, L.E., Drept comercial. Profesioniștii comercianți, Ed. Universul Juridic,
București, 2020;
2. Piperea, Gh., Drept comercial român. Teoria generală, întreprinderea și insolvența,
Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2020, pp. 75-79;
3. Cărpenaru, S. D., Tratat de drept comercial român, Ed. a VI-a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 90-108;
4. Gheorghe, C., Drept comercial român, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2013, p. 96-101;
5. Angheni, S., Drept comercial. Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2019, pp. 89-118.

I. NOȚIUNEA ȘI NATURA JURIDICĂ A FONDULUI DE COMERȚ

1. Reglementarea noțiunii „fond de comerţ”
Noțiunea fond de comerț a intrat în atenția legiuitorului național rar, exclusiv în contextul
reglementării altor instituții juridice. Diferite acte normative din varii materii juridice conțin o
definiție, precum și mențiuni privind operațiunile care pot avea ca obiect fondul de comerț sau
elementele din structura sa.
În sensul dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct.73 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
prevenire a insovenței și de insolvență fondul de comerț reprezintă ansamblul bunurilor mobile și
imobile, corporale și necorporale - mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial -,
utilizate de un operator economic în vederea desfășurării activității sale.
Codul civil a devenit cadrul general de raportare și pentru instituția fondului de comerț,
conținutul său redând o serie de prevederi alocate explicit sau implicit acesteia (de ex:
uzufrructul fondului de comerț, universalitatea de fapt, ipoteca universalității de bunuri).
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului conține încă dispoziții referitoare la fondul
de comerț, fiind vizate, în principal, operațiunile care îl au ca obiect în integralitatea sa ori doar
componente ale sale.
2. Definiția și caracterele fondului de comerț
Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale,
pe care un profesionist, de regulă, comerciant le reunește și le utilizează în desfășurarea
activității sale economice pentru a atrage și expoata clientelă.
Definiția fondul de comerț relevă următoarele caracteristici: a) este un ansamblu de
bunuri mobile și imobile, corporale și incorporale; b) aparține unui profesionist, de regulă, de
tipul comerciantului care îl utilizează în desfășurarea activității economice. c) finalitatea pentru
care este constituit vizează atragerea și menținerea sau dezvoltarea clientelei..
3. Natura juridică a fondului de comerţ
În privința naturii juridice a fondului de comerț, există mai multe teorii, precum: teoria
universalităţii de drept; teoria universalității de fapt; teoria personificării fondului de comerț;
teoria patrimoniului de afectațiune; teoria proprietății incorporale.
Valorizând dispozițiile art. 541 C.civ, apreciem că fondul de comerț este o universalitate
de fapt.
3. Interferențele noțiunii „fond de comerț” cu alte noțiuni
 Fondul de comerț generează un risc de confuzie, în principal, cu noțiunile „patrimoniu” și
„patrimoniu de afectațiune.

II. ELEMENTELE FONDULUI DE COMERŢ

1. Structura fondului de comerţ
Compoziţia fondului de comerţ cuprinde două categorii de elemente.
Aceste categorii de elemente sunt: elemente corporale și elemente necorporale.
2. Elementele corporale
2.1. Bunurile mobile corporale
În structura fondului de comerţ sunt cuprinse şi bunuri mobile corporale cum sunt:
materiile prime; materialele; produsele finite; mărfurile achiziţionate.
2.2. Bunurile imobile
Imobilele de care se foloseşte comerciantul în activitatea sa pot fi: imobilele prin natura
lor (clădiri, terenuri); imobilele prin destinaţie (instalaţii, maşini, utilaje).
Operaţiunile cu imobile aparţinând fondului de comerţ au regimul juridic prevăzut de
Codul civil în materie de imobile.
3. Elementele incorporale
3.1. Firma
Firma este, după caz, numele de stare civilă, respectiv denumirea sub care comerciantul
îşi desfăşoară activitatea şi sub care semnează, deosebindu-l de orice alt comerciant înregistrat în
registrul comerţului.
Firma este un element obligatoriu de identificare şi de individualizare pentru
profesioniștii comercianți înregistrați în registrul comerțului
Firma trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de fond: legalitatea, disponibilitatea,
și distinctivitatea.
Firma trebuie să fie scrisă în primul rând în limba română. Există posibilitatea ca aceasta
să fie scrisă şi într-o limba străină.
Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei se dobândeşte prin înscrierea acesteia în
registrul comerţului.
Înstrăinarea firmei poate fi făcută numai odată cu fondul de comerţ.
Pentru protejarea dreptului asupra firmei legea prevede mai multe modalităţi juridice,
precum: acțiunea în radiere a unei înregistrări păgubitoare; acţiunea în concurenţă neloială;
acţiunea în daune; acţiunea penală.
3.2. Emblema
Emblema este semnul sau denumirea care deosebește un comerciant înregistrat în
registrul comerțului de un altul de același gen.
Emblema este un element facultativ al fondului de comerț.
Condiţiile de fond ale emblemei sunt: legalitatea, disponibilitatea șidistinctivitatea.
Condiţia de formă vizează exclusiv emblemele care conțin o denumire.
Dreptul de folosinţă asupra emblemei se dobândeşte prin înscrierea acesteia în registrul
comerţului.
Transmiterea emblemei se poate face şi separat de fondul de comerţ.
Protecţia emblemei poate fi asigurată prin aceleaşi mijloace juridice ca şi pentru protecţia
firmei (acţiunea în radiere; acţiunea în concurenţă neloială, acţiunea în daune; acţiunea penală).
3.3. Clientela și vadul comercial
 Pe parcursul derulării activității economice, clientela desemnează totalitatea persoanelor
care, din încredere, obișnuință, întâmplare sau obligație contractuală, se adresează unui fond de
comerț pentru a procura mărfuri sau a beneficia de servicii. Dacă intervine un transfer al
activității economice, la momentul transferului clientela va desemna valoarea financiară a
poziției de piață transferată.
Clientela este în stânsă legătură cu fondul de comerţ. Dreptul la clientelă, ca element al
fondului de comerţ, poate fi înstrăinat numai în cadrul fondului de comerţ.
Vadul comercial reprezintă aptitudinea fondului de comerţ de a atrage și menține
clientela.
Între vadul comercial şi clientelă există un raport unitar.
Vadul comercial și clientela pot fi transmise numai împreună cu fondul de comerţ.
Clientela și vadul comercial se protejează prin mijloace juridice precum: acţiunea în
concurenţă neloială; acţiunea în daune.
3.5. Drepturile de proprietate intelectuală (industrială și de autor)
Drepturile de proprietate industrială pot face parte din fondul de comerţ. Drepturile de
proprietate industrială pot avea ca obiect creaţii noi (invenții; desenele; modelele industriale;
know-how-ul) și semne noi (mărcile, enumirile geografice; indicaţiile de provenienţă).
4. Regimul creanţele şi datoriile
Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din conținutul fondului său de comerț.

III. OPERAŢIUNI JURIDICE PRIVIND FONDUL DE COMERŢ

1. Vânzarea fondului de comerţ
Vânzarea fondului de comerţ poate avea ca obiect întregul fond de comerţ sau numai
anumite elemente ale acestuia.
Firma, clientela şi vadul comercial pot face şi ele obiectul vânzării-cumpărării, dar numai
în cadrul fondului de comerţ.
Orice astfel de contract de vânzare este supus regulilor generale din Codul civil alocate
acestui tip de contract, precum și regulilor speciale instituite de Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerțului.
Vânzătorului îi revine obligația specială de a nu face concurență cumpărătorului prin
exercitarea unei activități economice de acelaşi fel în apropierea fondului dobândit de
cumpărător.
Vânzarea trebuie înscrisă în toate cazurile în registrul comerţului. Dacă operaţiunea are ca
obiect bunuri imobile, ca efect al vânzării fondului de comerţ în ansamblu sau separat a unor
imobile ale fondului, atunci aceasta supusă publicității prin intermediul cărţii funciare.
2. Locaţiunea fondului de comerţ.
Fondul de comerţ în totalitatea sa sau anumite elemente componente pot face obiectul
unui contract de locaţiune.
Orice astfel de contract de locațiune este supus regulilor generale din Codul civil alocate
acestui tip de contract, precum și regulilor speciale instituite de Legea nr. 26/1990.
Locaţiunea fondului de comerţ trebuie înscrisă în registrul comerţului.
3. Donaţia fondului de comerţ
Fondul de comerț, în integralitatea sa ori destructurat, poate face obiectul unui contract de
donație.
Firma, clientela şi vadul comercial pot fi transmise cu titlu gratuit numai odată cu fondul
de comerț.
 Contractul de donație este supus regulilor generale din Codul civil alocate acestui tip de
contract, precum și regulilor speciale instituite de Legea nr. 26/1990
Donaţia fondului de comerţ trebuie înscrisă în registrul comerţului. Dacă operaţiunea de
donaţie cuprinde şi bunuri imobile, ca efect al donării fondului de comerţ în ansamblu sau
separat a unor imobile ale fondului, atunci aceasta supusă publicității prin intermediul cărţii
funciare.
4. Uzufructul fondului de comerț
Codul civil (art. 745) reglementează posibilitatea transmiterii fondului de comerț în regim
de uzufruct.
Operațiunea trebuie înregistrată în registrul comerțului.
5. Aportul fondului de comerţ în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990
Fondul de comerț în ansamblul său, respectiv unul sau mai multe dintre elementele sale,
poate face obiectul unui aport într-o societate comercială.
Firma, clientela şi vadul comercial pot fi transmise numai odată cu fondul de comerț din
care fac parte.
Operațiunea de aport în societate, având un astfel de obiect, este supusă regulilor în
materie de aport din Legea societăților nr. 31/1990.
6. Garanţia reală asupra fondului de comerţ
Fondul de comerț în ansamblul său, precum și unul sau mai multe dintre elementele sale
pot face obiectul unui contract de garanție reală.
Codul civil reglementează urmăatoarele forme de garanție reală: ipoteca imobiliară,
ipoteca mobiliară şi gajul.
Operațiunea de garanție reală în materia fondului de comerț se înregistrează în registrul
comerțului și, după caz, în cartea funciară sau în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
7.Transmiterea pe cale succesorală a fondului de comerţ
Fondul de comerţ poate fi transmis de un profesionsit persoană fizică pe cale succesorală
legală sau testamentară.
Transmiterea pe cale succesorală este supusă regulilor generale din Codul civil în
materie, precum și regulilor speciale instituite de Legea nr. 26/1990.