TESTAREA 1

Bat Angela gr.4

Subiectul 1. Cercetarea judecătorească.

1.1. Explicați ordinea cercetării judecătoreşti în cazul judecării a unor inculpați minori
împreună cu instigatori/ organizatori majori.
La cerea aparatorului si reprezentantului legal a inculpatului minor , instanta ascultand
opiniilor partilor, este in drept sa dispuna indepartarea inculpatului minor, din sala sedintei de
judecata pe durata cercetarii, circumstantelor care pot avea o influienta negativa asupra
minorului, respectiv ordinea cercetaii judecatoresti in cazul in cazul judecarii inculpatii minori
impreuna cu instigatorii sau organizatorii majori , audierea va fi mai intaii inculpatii minori ,
ulterior cei majori.

1.2. Comparaţi condiţiile de administrare a probelor în cadrul cercetării judecătoreşti şi în cursul

urmăririi penale.
condiţiile de administrare a probelor în cadrul condiţiile de administrare a probelor în cursul
cercetării judecătoreşti urmăririi penale
Constituie probă orice element de fapt care Urmărirea penală are ca obiect strângerea
servește la constatarea existenței sau probelor necesare cu privire la existența
inexistenței unei infracțiuni, la identificarea infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și
persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea la stabilirea răspunderii acestora, pentru a
împrejurărilor necesare pentru justa se constata dacă este sau nu cazul să se
soluționare a cauzei și care contribuie la dispună trimiterea în judecată.
aflarea adevărului în procesul penal. Pornirea (începerea) urmăririi penale
Aflarea adevărului în procesul penal se face constituie un fapt juridic important ce
pe bază de probe, dar în același timp, această marchează declanşarea unui proces penal şi
obligație a organelor judiciare nu are caracter care presupune că organele competente de stat
absolut. Astfel, respectarea acestui principiu au cunoştinţă de
al procesului penal se face sub condiția săvârşirea unei infracţiuni şi se întreprind
garanției din partea organelor judiciare a toate acţiunile prevăzute de lege în scopul
administrării legale și loiale a probelor. constatării
Rezultă deci că în îndeplinirea atribuțiilor lor, acestei fapte prejudiciabile.
organele judiciare nu pot motiva încălcarea Începerea urmăririi penale este unul din
legii în virtutea aflării „cu orice preț” a temeiurile juridice care justifică efectuarea
adevărului în procesul penal. acţiunilor procesuale penale şi aplicarea
măsurilor procesuale ce limitează drepturile şi
libertăţile
Persoanei. Dupa ce urmărirea penală trece
prin toate etapele prevăzute de legislaţia
Republicii
Moldova, procurorul are obligaţia de a
prezenta materialele urmăririi penale
Dupa ce urmărirea penală trece prin toate
etapele prevăzute de legislaţia Republicii
Moldova, procurorul are obligaţia de a
prezenta materialele urmăririi penale
Dupa ce urmărirea penală trece prin toate
etapele prevăzute de legislaţia Republicii
Moldova, procurorul are obligaţia de a
prezenta materialele urmăririi penale
Dupa ce urmărirea penală trece prin toate
etapele prevăzute de legislaţia Republicii
Moldova, procurorul are obligaţia de a
prezenta materialele urmăririi penale

Dupa ce urmărirea penală trece prin toate

etapele prevăzute de legislaţia Republicii
Moldova, procurorul are obligaţia de a
prezenta materialele urmăririi penale
1.3. Argumentaţi prevederile legale privitoare la citirea în ședința de judecată a declaraţiilor
inculpatului, părţii vătămate şi ale martorului.

Articolul 368 CPP. Citirea declaraţiilor inculpatului (1) Citirea declaraţiilor inculpatului depuse
în cursul urmăririi penale, precum şi reproducerea înregistrărilor audio şi video ale acestora, pot
avea loc, la cererea părţilor, în cazurile: 1) cînd există contradicţii esenţiale între declaraţiile
depuse în şedinţa de judecată şi cele depuse în cursul urmăririi penale; 2) cînd cauza se judecă în
lipsa inculpatului. (2) Aceeaşi regulă se aplică şi în cazurile în care se dă citire declaraţiilor
inculpatului depuse anterior în instanţă sau în faţa judecătorului de instrucţie, dacă acesta din
urmă l-a informat despre posibilitatea citirii lor în instanţă. (3) Nu se admite reproducerea
înregistrării audio sau video fără a se da citire, în prealabil, declaraţiilor consemnate în procesul-
verbal respectiv. Articolul 371CPP. Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului (1)
Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale, precum
şi reproducerea înregistrărilor audio şi video ale acestora, pot avea loc, la cererea părţilor, în
cazurile: 1) cînd există contradicţii esenţiale între declaraţiile depuse în şedinţa de judecată şi
cele depuse în cursul urmăririi penale; 2) cînd martorul lipseşte în şedinţă şi absenţa lui este
justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanţă, fie prin motive de
imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu condiţia că audierea martorului a fost efectuată cu
confruntarea dintre acest martor şi bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în conformitate cu
art.109 şi 110. (11) În cazul în care martorul minor în vîrstă de pînă la 14 ani a dat declaraţii în
conformitate cu prevederile art. 1101, citirea acestor declaraţii şi reproducerea înregistrării
audio/video a acestora vor înlocui audierea personală a minorului pentru a reduce o posibilă
traumare a acestuia, cu excepţia cazurilor în care, reieşind din circumstanţele cauzei, instanţa de
judecată consideră că minorul trebuie să dea declaraţii în şedinţa de judecată. Audierea repetată a
minorului trebuie evitată în măsura în care acest lucru este posibil. (2) Nu se admite
reproducerea în şedinţa de judecată a înregistrării audio sau video fără a se da citire în prealabil
declaraţiilor consemnate în procesul-verbal respectiv. (3) Dacă martorul care este eliberat, prin
lege, de a face declaraţii în baza prevederilor art.90 alin.(11) nu a acceptat să facă declaraţii în
şedinţa de judecată, declaraţiile lui făcute în cursul urmăririi penale nu pot fi citite în şedinţa de
judecată, precum nu pot fi reproduse nici înregistrările audio sau video ale declaraţiilor lui.

Subiectul 2. Rechizitoriul

2.1. Descrieți părţile constitutive ale rechizitoriului.

Rechizitoriul este actul procedural prin care se sesizează instanţa de judecată care
determină limitele judecării cauzei în baza căruia instanţa de fond se pronunţă prin sentinţă.
Fiind o hotărâre a procurorului privind terminarea urmăririi penale, rechizitoriul constituie o
totalizare a tuturor materialelor urmăririi penale privind toate faptele şi episoadele infracţionale
săvârşite de către toţi învinuiţii cercetaţi într-o cauză penală, cu dispoziţia de trimitere în
judecată.

Expunerea rechizitoriului se începe cu denumirea acestui act procedural, făcându-se

menţionate la numărul dosarului penal şi numele, prenumele învinuitului (învinuiţilor).

Pe lângă datele stabilite de aliniatul 2 al articolului comentat, expunerea rechizitoriului

poate fi completată cu informaţii privind motivul săvârşirii infracţiunii, comportamentul
învinuitului pe parcursul urmăririi penale, precum şi cu date privind partea vătămată (victima) şi
prejudiciul cauzat.
 În cauze voluminoase cu multe episoade, expunerea tuturor faptelor se face în ordine
cronologică sau sistematică.

Formularea învinuirii din dispoziţiile rechizitoriului trebuie să corespundă întocmai

învinuirii prevăzute în ordonanţa (ordonanţele) de punere sub învinuire emisă şi înaintată în
conformitate cu articolele 281-283, atât prin conţinutul ei faptic şi încadrării juridice.

Dacă la momentul întocmirii rechizitoriului procurorul consideră că învinuirea urmează a

fi schimbată sau completată va proceda în conformitate cu dispoziţiile articolului 283 prin
emiterea ordonanţelor respective după care va formula şi învinuirea definitivă în rechizitoriu.

Formularea învinuirii în dispozitivul rechizitoriul constă din descrierea succintă a faptei

penale (laturii obiective) cu dispoziţia de învinuire a făptuitorului în comiterea infracţiunii
(infracţiunilor) prevăzute de articolul, aliniatul şi punctul articolului din partea specială a
Codului Penal.

Dispoziţia despre trimiterea dosarului în judecată conţine menţiunea privind instanţa

judecătorească competentă teritorială reieşind din dispoziţiile articolelor 36-40 şi articolului 42

2.2. Deduceți particularităţi rechizitoriului în raport cu ordonanţa de punere sub învinuire.

particularităţi rechizitoriului
ordonanţa de punere sub învinuire.

Rechizitoriul se întocmeşte şi se semnează
de către procurorul care a condus cu
urmărirea penală, iar în cazurile prevăzute
de articolul 270, de către procurorul care a
exercitat nemijlocit urmărirea penală. În
cazul imposibilităţii întocmirii acestuia act urmărire penală consideră că sînt întrunite
procedural de procurorii sus-menţionaţi,
rechizitoriul se întocmeşte de alt procuror
desemnat prin dispoziţia procurorului
ierarhic superior.Anexa informativă a
rechizitoriului pe lîngă datele prevăzute de
aliniatul 4 al prezentului articol poate
include şi alte date: 1) privind încetarea
urmăririi penale sau scoaterea de sub
urmărire penală faţă de anumite persoane
şi episoade; 2) privind restituirea daunei
materiale unorvictime; 3) scheme de
participare a învinuiţilor în fiecare episod
a activităţii criminale, în cauze penale
voluminoase; 4) lista persoanelor care
urmează a fi citate în judecată, cu
indicarea statutului procesual şi adreselor
acestora; 5) lista probelor care urmează a
fi prezentată în şedinţa preliminară
potrivit articolului 347; 6) lista bunurilor
care urmează a fi supuse confiscării
speciale potrivit articolului 106 din Codul
penal.
Rechizitoriul se compune din două părţi:
expunerea şi dispozitivul. Expunerea
cuprinde informaţii despre fapta şi
persoana în privinţa căreia s-a efectuat
urmărirea penală, analiza probelor care
confirmă fapta şi vinovăţia învinuitului,
argumentele invocate de învinuit în
apărarea sa şi rezultatele verificării acestor fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei de
argumente, circumstanţele care atenuează infracţiune, menţiunea despre punerea persoanei
sau agravează răspunderea învinuitului,
precum şi temeiurile pentru liberarea de
răspundere penală conform prevederilor
art.53 din Codul penal dacă constată
asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde În cazul în care învinuitul este tras la răspundere
date cu privire la persoana învinuitului şi
formularea învinuirii care i se
incriminează cu încadrarea juridică a
acţiunilor lui şi menţiunea despre
trimiterea dosarului în instanţa
judecătorească competentă.
În cazul în care există suficiente probe că
infracţiunea a fost săvîrşită de o anumită persoană,
organul de urmărire penală întocmeşte un raport cu
propunerea de a pune persoana respectivă sub
învinuire. Raportul cu materialele cauzei se
înaintează procurorului. În cazul în care organul de
condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii
preventive, el înaintează propuneri şi în această
privinţă.
Măsurile preventive pot fi aplicate de către
procuror, din oficiu ori la propunerea organului de
urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de
judecată numai în cazurile în care există suficiente
temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul,
învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de
organul de urmărire penală sau de instanţă, să
împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori
să săvîrşească alte infracţiuni, de asemenea ele pot
fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea
executării sentinţei.
Punerea sub învinuire. Dacă, după examinarea
raportului organului de urmărire penală şi a
materialelor cauzei, procurorul consideră că probele
acumulate sînt concludente şi suficiente, el emite o
ordonanţă de punere sub învinuire a persoanei.
Ordonanţa de punere sub învinuire trebuie să
cuprindă: data şi locul întocmirii; de către cine a
fost întocmită; numele, prenumele, ziua, luna, anul
şi locul naşterii persoanei puse sub învinuire,
precum şi alte date despre persoană care au
importanţă juridică în cauză; formularea învinuirii
cu indicarea datei, locului, mijloacelor şi modului
de săvîrşire a infracţiunii şi consecinţele ei,
caracterului vinei, motivelor şi semnelor
calificative pentru încadrarea juridică a faptei,
circumstanţelor în virtutea cărora infracţiunea nu a
respective sub învinuire în calitate de învinuit în
această cauză conform articolului, alineatului şi
literei articolului din Codul penal care prevăd
răspunderea pentru infracţiunea comisă.
pentru săvîrşirea mai multor infracţiuni care
urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor
articole, alineate sau litere ale articolului din Codul
penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni
au fost săvîrşite şi articolele, alineatele sau literele
articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste
infracţiuni.
2.3. Estimaţi importanţa analizei probelor în rechizitoriu pentru acuzare şi pentru apărare.

Înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezenţa avocatului în

decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai tîrziu
de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.
Procurorul, după stabilirea identităţii învinuitului, îi aduce la cunoştinţă ordonanţa de punere sub
învinuire şi îi explică conţinutul ei. Aceste acţiuni se atestă cu semnăturile procurorului,
învinuitului, avocatului şi ale altor persoane care participă la această acţiune procesuală, aplicate
pe ordonanţa de punere sub învinuire, indicîndu-se data şi ora punerii sub învinuire.

După înaintarea acuzării, procurorul îi va explica învinuitului drepturile şi obligaţiile

acestuia prevăzute în art.66. Învinuitului i se înmînează copia de pe ordonanţa de punere sub
învinuire şi informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile lui. Acţiunile nominalizate, de
asemenea, se consemnează în ordonanţa de punere sub învinuire. Învinuitul este audiat în aceeaşi
zi în condiţiile prevăzute în art.104, C.P.P.
Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau a
unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, imediat după reţinerea bănuitului sau,
după caz, după punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat. Nu se permite audierea
bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de oboseală, precum şi în timpul nopţii, decît doar la
cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amînare, care vor fi motivate în procesul-verbal
al audierii.

Schimbarea şi completarea acuzării. Dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru
schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze
învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea anterioară. Dacă, în cursul urmăririi
penale, învinuirea înaintată nu s-a confirmat într-o anumită parte a ei, procurorul dispune
scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în privinţa acestui capăt de învinuire.