Băţ Angela gr.

4 F/redusa
Sub.1
Procesul civil constă dintr-o totalitate de acţiuni procesuale, exercitate de către subiecţii
raporturilor de procedură civilă, în ordinea stabilită de lege, în scopul examinării şi soluţionării
unei cauze civile, precum şi a executării efective a hotărîrii judecătoreşti.
Pregătirea pentru dezbateri judiciare în cadrul pricinilor cu procedură specială cuprinde
diverse aspecte şi se caracterizează prin scopuri şi conţinut specific. Legităţile speciale şi
generale ale pregătirii pentru dezbateri judiciare în cadrul pricinilor cu procedură specială sunt
determinate de obiectul probaţiunii, totalitatea probelor necesare, cercul persoanele participante
la examinarea acestor categorii de pricini, precum şi de alte circumstanţe importante, necesare
pentru o soluţionare justă şi rapidă.
Pregătirea pricinilor pentru dezbaterile judiciare în cadrul procedurii menţionate
va începe în felul următor:
1) se stabileşte caracterul pretenţiei înaitate;
2) se stabileşte actul normativ aplicabil;
3) se identifică obiectul probaţiunii;
4) se stabileşte cercul participanţilor la proces, statutul procesual al acestora şi modalitatea de
asigurare a prezenţei acestora la şedinţa judiciară;
5) se constată acţiunile procesuale premergătoare, necesitatea efectuării cărora este condiţionată
de specificul reglementărilor procesuale pentru anumite categorii de cauze în procedură specială.

Sub.2
2.1 Cererea de chemare în judecată și conținutul ei.
Cererea de chemare în judecată este un prim act de procedură prin care se începe
realizarea efectivă a principiilor disponibilităţii, a dreptului la apărare şi a acesului la justiţie.
Deşi alin.(1) art.166 CPC prevede că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori
are un interes pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept trebuie să depună în
instanţa competentă o cerere de chemare în judecată, totuşi cererea de chemare în judecată
trebuie să corespundă unor rigori de formă şi de conţinut.
Cererea de chemare în judecată se perfectează doar în formă scrisă, iar dacă reclamantul este
asistat în judecată de un reprezentant, aceasta trebuie să fie dactilografiată (alin.(7) art.166 CPC).
Practica judiciară poate extinde justificat această cerinţă şi în privinţa cererilor de chemare în
judecată depuse de către procurori (art.71 CPC), autorități şi organizaţii (art.73 CPC) în
interesele altor persoane. De asemenea, forma scrisă dactilografiată se extinde fără excepţii
asupra reclamanţilor persoane juridice, care întotdeauna compar în justiţie prin reprezentant.
În caz contrar, cererilor nedactilografiate nu li se va da curs, potrivit art.171 CPC. Actualmente
legislația procesuală permite doar reclamantului-persoană fizică, cel care se adresează personal
în instanţă, să perfecteze olograf o cerere de chemare în judecată.
Conţinutul oricărei cereri de chemare în judecată este compus din:
 elemente esenţiale, adică obligatorii, fără de care respectiva cerere nu poate fi pusă pe
rolul instanţei de judecată. Judecătorul nu va da curs unei cereri de chemare în judecată,
dacă acesteia îi lipseşte măcar un element esenţial.
Alte elemente ale cererii de chemare în judecată, se pot regăsi în cerere la discreţia
reclamantului, însă lipsa lor nu afectează valoarea procesuală a actului.
 elemente neesențiale, adică facultative, care pot fi incluse în cerere doar dacă este posibil
sau dacă reclamantul consideră necesar. Lipsa unui element facultativ într-o cerere de
chemare în judecată nu constituie un neajuns şi nu poate constitui un impediment pentru
acceptarea cererii.
Art.166 CPC prevede mai multe elemente esenţiale ale cererii de chemare în judecată, care
trebuie întrunite în cumul:
 datele de identificare ale părților (lit.b), c) alin.(2) art.166 CPC) şi ale
reprezentantului reclamantului, dacă acesta există (lit.c2) alin.(2) art.166 CPC);
 pretenţiile reclamantului, precum şi valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi
evaluată (lit.d), f), g) alin. (2) art.166 CPC);
 circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile
(lit.e) alin.(2) art.166 CPC);
 indicarea probelor de care reclamantul dispune în momentul depunerii cererii
(lit.e) alin.(2) art.166 CPC);
 date despre respectarea ordinii prealabile (lit.h) alin.(2) art.166 CPC);
 semnătura pe cererea de chemare în judecată (alin.(5) art.166 CPC);
 anexele obligatorii (lit.i) alin.(2) art.16 şi art.167 CPC).
În lipsa unuia dintre elementele esenţiale, cererea de chemare în judecată nu poate pretinde a fi
un document integru care să producă efectul procesual scontat – acceptarea de către judecător.

2.2 Refuzul și restituirea cererii de chemare în judecată

Nerespectarea premiselor şi a condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune în sens procesual
produce diferite efecte juridice.
Dacă la depunerea cererii de chemare în judecată judecătorul constată lipsa dreptului la
acțiune în baza vreunui temei din art.169 CPC, el va dispune prin încheiere recurabilă refuzul în
primirea cererii de chemare în judecată.
 Nu toate temeiurile de refuz în primirea cererii de chemare în judecată pot fi aplicate de către
judecător la faza intentării procesului. Motivul este evident – unele temeiuri de refuz rezultă din
circumstanțe invocate şi probate de către partea adversă. De ex., lit.b) şi d) alin.(1) art.169 CPC.
Însă în cazurile lit.a), c), e) şi f) art.169 CPC, judecătorului îi poate fi clar de la bun început că
urmează a refuza în primirea cererii de chemare în judecată. Ţinînd cont de gravitatea
consecinţelor procesuale ale încheierii de refuz în primirea cererii de chemare în judecată,
legiuitorul a permis contestarea acesteia cu recurs (alin.(2) şi (3) art.169 CPC).
Dacă la depunerea cererii de chemare în judecată judecătorul constată că dreptul la acţiune
este exercitat cu încălcarea ordinii de adresare în instanţă prevăzută în art.170 CPC, el va dispune
prin încheiere restituirea cererii de chemare în judecată.
Totuşi, unele condiții de exercitare a dreptului la acţiune în sens procesual nu pot fi verificate
cu certitudine la depunerea cererii de chemare în judecată. De ex., lit.c), d), g) alin.(1) art.170
CPC. Cu toate acestea, probabilitatea restituirii cererii de chemare în judecată este mai mare
decît cea a refuzării, or, judecătorul poate şi trebuie să verifice dacă justiţiabilul a respectat
condiţiile de exercitare a dreptului la intentarea acţiunii. Doar în 4 cazuri prevăzute în art.170
CPC încheierea de restituire este recurabilă – lit.a), b), c) şi g).
Dacă cererea de chemare în judecată poate fi refuzată, restituită sau trebuie corectată
fără a i se da curs, atunci se va aplica consecința cea mai gravă. Justificarea acestei practici
nu este defavorabilă justiţiabililor, în pofida aparenţelor. Or, atunci cînd un judecător mai întîi va
oferi termen pentru achitarea taxei de stat, ulterior va restitui cererea pentru nerespectarea ordinii
prealabile şi după respectarea acesteia va refuza în primirea cererii din careva temeiuri prevăzute
de lege, nu doar justițiabilului i se va cauza un grav disconfort, ci consumă excesiv şi timpul,
eforturile, resursele umane şi tehnice ale instanţei.

2.3 a) Judecătorul nu are posibilitatea legală să verifice corectitudinea perfectării cererii de

chemare în judecată după intentarea procesului, de aceea, exigenţele de formă şi conţinut se vor
verifica mult mai minuţios la depunerea cererii de chemare în judecată. Ulterior, neajunsurile
cererii cum ar fi lipsa (postei electronice , telefonului) nu pot fi corectate de către instanţă. În
acelaşi timp temeiurile de refuz sau restituire se pot justifica şi după intentarea procesului
(art.265, 43, 267 CPC), iar primirea pe rol a unei cereri care nu corespunde exigenţelor de
conținut sau nu-i taxată în modul corespunzător este în contradicţie cu consecutivitatea logică a
procesului.

b) Încheierile emise de judecător la faza intentării procesului conform art.169, 170, 171 CPC
sînt documente separate şi trebuie să corespundă cerinţelor art.270 CPC.
c) Trebuie de ţinut cont de principala regulă de acţiune în timp a normei procesuale prevăzută de
alin.(1) art.3 CPC, potrivit căreia la data adresării în judecată se aplică norma procesuală valabilă
în acel moment. De aceea, nu încheierea de refuz sau încetare a procesului va fi temei de refuz
repetat, ci prevederile art.169 CPC raportate la data adresării repetate. De ex., normele pe care s-
a axat lit.c) ne indica ca procuror a intentat o cerere deja in interesul V. Dogaru, fapt care nu mai
poate adresa o cerere de chemare in judecata.