Panainte Codrin

MD III, Seria B, Grupa 20

Semne clinice generale, modificari faciale si orale in hi-
pogonadismele masculine

Hipogonadismul masculin reprezintă o afecțiune în care organismul nu pro-

duce suficient testosteron, hormon sexual care joacă un rol esențial in creșterea și
dezvoltarea băieților la pubertate, apoi în integrarea psihosexuală a bărbaților.
Definitie biologica : Sindrom clinic complex definit prin nivelul redus al testos-
teronului si productie spermatica anormala.
Definitie clinica : Situatie clinica in care nivelul redus al testosteronului se asociaza
cu diferite semne si simptome : diminuarea libido, disfunctie erectila, reducerea ma-
sei musculare, reducerea densitatii minerale osoase, depresie, anemie.
Hipogonadismul masculin poate fi si o problema de varsta; multiple studii au
aratat o scadere anuala a testosteronului circulant cu 0,4 - 2 %. Incidenta hipogo-
nadismului masculin la barbatii de varsta medie este de aprox 6 %; incidenta creste la
barbatii in varsta, obezi, cu diferite comorbiditati si cu o stare generala de sanatate
mediocra.
1. Primar.
Acest tip de hipogonadism – cunoscut si sub numele de insuficienta testiculara pri-
mara – isi are originea intr-o afectiune a testiculelor.
2. Secundar.
Acest tip de hipogonadism indica o problema a hipotalamusului (o parte a creierului)
sau a glandei pituitare (hipofiza) – care coordoneaza secretia de testosteron a testic-
ulelor. Hipotalamusul produce hormonul eliberator de gonadotropina, care semnal-
izeaza glandei pituitare sa produca hormon foliculostimulant (FSH) si hormon
luteinizant (LH). Hormonul luteinizant semnalizeaza testiculului sa produca testos-
teron.
Oricare dintre cele doua tipuri de hipogonadism poate fi determinat de carac-
teristici mostenite (congenitale) sau de tulburari ce au aparut mai tarziu in viata, cum
ar fi leziuni traumatice sau infectii (dobandite).
Principalele cauze ale hipogonadismului primar sunt:
1. Sindromul Klinefelter
Acest simdrom este rezultatul unei anomalii congenitale la nivelul cromozomilor sex-
uali, X si Y. In mod normal un barbat are un cromozom X si un cromozom Y. In
cazul sindromului Klinefelter doi sau mai multi cromozomi X sunt prezenti alaturi de
cromozomul Y. Cromozomul Y contine material genetic care determina sexul copilu-
lui si dezvoltarea sexuala a acestuia. Cromozomii X care apar in plus in cazul sindro-
mul Klinefelter determina o dezvoltare anormala a testiculelor, care va duce la un
nivel scazut de testosteron.
2.Testiculele necoborate
In viata intrauterina, testiculele se dezvolta in interiorul abdomenului si in mod nor-
mal coboara la locul lor permanent, in scrot, cu doua luni inainte de nastere. Exista
copii la care unul sau ambele testicule nu sunt coborate in scrot la nastere. Aceasta
conditie deseori se corecteaza de la sine in primii ani de viata, fara nici un tratament.
Daca nu este corectata cand copilul este mic, afectiunea poate determina o malfunctie
a testiculelor si implicit o productie scazuta de testosteron.
3. Orhita urliana
Daca infectia urliana a glandelor salivare (oreion) cuprinde si testiculele (orhita) si
apare la adolescent sau la adult, poate determina leziuni pe termen lung ale tesutului
testicular. Este afectata astfel functionarea testiculara si productia de testosteron.
4. Hemocromatoza
O cantitate prea mare de fier in sange poate determina insuficienta testiculara sau dis-
functie a glandei pituitare, afectand productia de testosteron.
5. Leziuni traumatice ale testiculelor.
Datorita localizarii lor in afara abdomenului, testiculele sunt expuse la leziuni trau-
matice. Leziunile traumatice ale tesutului testicular normal dezvoltat pot determina
hipogonadism. Lezarea unui singur testicul poate sa nu afecteze productia de testos-
teron.
6. Tratamentul pentru cancer
Chimioterapia si terapia prin iradiere pentru tratamentul cancerului pot interfera cu
producerea de testosteron si sperma. Efectele tratamentelor sunt deseori temporare,
dar poate apare si infertilitatea permanenta. Desi multi barbati redobandesc fertilitatea
la cateva luni dupa incheierea tratamentului, congelarea spermei inainte de inceperea
tratamentului pentru cancer este o optiune pe care o iau in considerare multi barbati.
7. Imbatranirea
Barbatii mai invarsta au in mod normal un nivel de testosteron mai scazut decat bar-
batii tineri. Odata cu inainterea in varsta exista o scadere lenta si continua a produc-
tiei de testosteron. Ritmul in care nivelul de testosteron scade variaza de la barbat la
barbat. Aproximativ 30% dintre barbatii cu varsa peste 75 de ani au un nivel de
testosteron sub limita normala.
In hipogonadismul secundar, testiculele sunt normale dar functioneaza anormal
datorita unor probleme ale glandei pitiutare sau a hipotalamusului.
Exista mai multe afectiuni care pot da hipogonadism secundar printre care se
afla si:
1. Sindromul Kallmann
Dezvoltarea anormala a hipotalamusului – zona a creierului care controleaza secretia
hormonilor hipofizari – poate determina hipogonadism. Aceasta anomalie se asociaza
cu dezvoltarea incompleta a simtului mirosului – anosmia.
2. Tulburari ale glandei pituitare
O anormalitate a glandei pituitare poate impiedica eliberarea de hormoni din aceasta
glanda spre testicule, afectand productia normala de testosteron. O tumora hipofizara
sau alt tip de tumora cerebrala localizata langa glanda hipofiza poate determina defi-
cienta de testosteron si de alti hormoni. De asemeni, tratamentul pentru o tumora
cerebrala cum ar fi chirurgia sau radioterapia poate afecta functionarea hipofizei si
determina aparitia hipogonadismului.
3. Afectiuni inflamatorii
Anumite boli inflamatorii cum ar fi sarcoidoza, histiocitoza, tuberculoza si unele in-
fectii fungice pot implica hipotalamusul sau glanda hipofiza si sa afecteze productia
de testosteron, determinand hipogonadism.
4. HIV/SIDA
Virusul poate duce la nivele scazute de testosteron prin afectarea hipotalamusului,
hipofizei sau testiculului.
5. Medicatia
Folosirea anumitor medicamente, cum ar analgezice opioide si unii hormoni pot
afecta producerea de testosteron.
6. Obezitatea
Supraponderabilitatea importanta, la orice varsta, poate fi legata de hipogonadism.

La pubertate
In timpul pubertatii hipogonadismul masculin poate incetini cresterea si afecta
dezvoltarea. Poate determina:
- o dezvoltare scazuta a masei musculare;
- absenta ingrosarii vocii;
- pilozitate corporala slab dezvoltata;
- penis si testicule nedezvoltate corespunzator;
- crestere excesiva a membrelor superioare si inferioare in comparatie cu trunchiul;
- dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastia).
La adult
La barbatul adult, hipogonadismul poate altera anumite caracteristici fizice
masculine si poate afecta functia reproductiva. Semnele si simptomele pot include:
- disfunctie erectila;
- infertilitate;
- scaderea pilozitatii corporale si faciale;
- cresterea tesutului adipos;
- scaderea in marime si fermitate a testiculelor;
- scaderea masei musculare;
- dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastia);
- scaderea masei osoase (osteoporoza).
Hipogonadismul poate determina, de asemeni, modificari mentale si emo-
tionale. Pe masura ce nivelul de testosteron scade, barbatii pot experimenta manifes-
tari asemanatoare cu instalarea menopauzei la femei (andropauza):
- oboseala;
- scaderea dorintei sexuale;
- dificultati de concentrare a atentiei;
- bufeuri de caldura;
- iritabilitate;
- depresie.

Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3255409/

https://dermnetnz.org/topics/hypogonadism-in-males/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4168024/

https://uroweb.org/wp-content/uploads/18-Male-Hypogonadism_LR1.pdf