Tema 4. Proces de integrare teritoarială – uniunea vamală.

Uniunea Vamală, conform definiţiei constă în reunirea mai multor teritorii vamale
distincte într-un spaţiu vamal comun, suprimându-se astfel frontierele vamale interne dintre
statele membre, toate operaţiunile vamale fiind mutate la frontierele acestora cu ţări terţe.
Spre deosebire de zona de liber schimb, statele membre ale uniunii vamale nu pot preleva nici
o taxă vamală proprie din importurile efectuate din alte ţări, fiind aplicate doar taxe vamale
comune. Pentru produsele industriale, uniunea vamala a ţărilor Comunităţii Europene a intrat
în vigoare în 1968, în timp ce pentru produsele agricole aceasta s-a realizat la 1.01.19701.
Obiectvul principal a fost libera circulaţie a mărfurilor între ţările membre, prin eliminarea
obstacolelor tarifare intracomunitare şi a celorlante resticţii comerciale şi prin practicarea, în
relaţiile cu ţările terţe, a unui tarif vamal extern comun, rezultat din fuzionarea tarifelor
vamale ale statelor membre. Pentru a nu fi discriminate produsele importate din ţările
membre faţă de produsele autohtone s-a prevăzut instituirea unui regim fiscal comun la
nivelul spaţiului comunitar, adica a unui regim similar de impozite indirecte şi elaborarea şi
adoptarea unor reguli comune privind desfăşurarea concurenţei în cadrul comunităţii 2. Astefel
se urmărea crearea unei uniuni vamale, prin realizarea unei pieţe comune între statele
membre, în care să se desfăşoare politici comune agricole şi regionale, care să sprijine
dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate din cadrul grupului.
Astfel se urmărea crearea unei uniuni vamale, prin realizarea unei pieţe comune între
statele membre, în care să se desfăşoare politici comune agricole şi regionale, care să sprijine
dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate din cadrul grupului.
În Tratatul de la Roma sunt definite condiţiile liberei circulaţii în interiorul teritoriului
său vamal, astfel:
 interzicerea impozitelor discriminatorii:
- fie că ele sunt în favoarea produselor naţionale;
- fie că ele prejudiciază produse importate din alte state membre.
 desfiinţarea taxelor vamale şi a impozitelor cu efect echivalent;
 interzicerea restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent.

1
Ion Jinga, Andrei Popescu – Integrarea europeană, Dicţionar de termeni comunitari, Ed. Lumina Lex, 2000,
pag. 202
2
Ion Ignat – Uniunea Europeană, De la Piaţa Comună la moneda unică, Ed. Economica, 2002, pag. 40
 Tratatele de constituire a Comunităţii nu definesc uniunea vamală ca atare, dar
evidenţiază principalele sale elemente. Articolul 23 al Tratatului Comunităţii Europene
(Tratatul de la Roma) stipulează că uniunea vamală va acoperi totalitatea comerţului cu
bunuri, interzicând taxele vamale de import şi export între statele membre sau toate taxele
având un efect echivalent. Conform Tratatului, uniunea vamală implică si adoptarea Tarifului
Vamal Comun (forma actuală fiind stabilită prin Regulamentul nr. 2658/87) pentru relaţiile
cu terţe ţări. Articolele 24 - 31 ale Tratatului Comunităţii Europene acopera alte aspecte
referitoare la libera circulaţie a bunurilor şi la uniunea vamală.
comertul dintre statele membre fiind realizat din acel moment prin sisteme fiscale şi statistice
ce nu necesitau controlul bunurilor şi a documentaţiei aferente în momentul trecerii dintr-un
stat în altul.
Rezultatul, a fost creat un teritoriu vamal unic, fără frontiere interne, în care este
garantată libera circulatie a bunurilor comunitare. Bunurile „necomunitare" ce nu au căpătat
statutul de libera circulaţie pot fi tranzitate pe teritoriul Comunităţii tinându-se cont de
diferite convenţii precum cea referitoare la transporturile internaţionale rutiere (Convenţia
TIR), la cea privind admiterea temporară a bunurilor (Convenţia ATA) sau Convenţia
Comună privind tranzitul.
În calea schimburilor intracomunitare au mai stat reglementările privind normele
tehnice şi de calitate, aşanumitele obstacole tehnice. Nefiind posibilă eliminarea tuturor
reglementărilor la 12 septembrie 1980 s-a acceptat principiul recunoaşterii mutuale a
normelor naţionale, astfel produsele legal acceptate intr-un stat membru se pot comercializa
în toate celelalte state membre.
Uniunea Europeană este una din cele mai importante zone economice ale lumii, şi
reprezintă cel mai important actor din comerţul internaţional cu bunuri.
Succesul economic al Uniunii Europene nu ar fi posibil fără funcţionarea unei pieţe interne
unice, definită de patru libertăţi de miscare: a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului.
Crearea unei pieţe interne unice, unde bunurile pot circula liber, fără a fi supuse
controalelor la frontieră, poate fi realizată. doar în cadrul unei uniuni vamale, cu reguli unice
aplicate la frontieră. De asemenea, fără uniune vamală, politica externă şi de dezvoltare a
Uniunii Europene, piaţa agricolă comună şi coordonarea eficientă a politicilor economice şi
monetare nu ar fi posibilă.
Uniunea vamală - cuprinde codul vamal comunitar şi Regulamentul de instituire a
acestuia, nomenclatorul, tariful vamal comun, incluzând şi preferinţele comerciale,
contingentările şi suspendările tarifare, precum şi legislaţia conexă, care depaşeşte sfera
codului vamal, cum ar fi legislația privind bunurile contrafăcute sau piratate, traficul de
droguri şi exportul de bunuri culturale3.
Primul pas în vederea realizării Uniunii Vamale la constituit uniunea tarifară. Astfel
sa fixat o perioadă de minim 12 ani cu posibilitatea prelungirii până la 15 ani pentru
realizarea acestui lucru. Acest proces a fost împărţit in 3 etape a câte 4 ani fiecare în perioada
1958-1970. În primele 2 etape trebuiau reduse drepturile de vamă cu 30% diferenţa rămasă
trebuind realizată în ultima etapă. Astfel între 1958 şi 1968, taxele vamale pentru importurile
din statele membre ale Comunităţii au scăzut treptat până la dispariţia totală. În 1968 a fost
desăvârşită unificarea tarifelor, adică au fost eliminate toate taxele vamale şi restricţiile în
comerţul dintre statele membre ale Comunităţii, fiind introdus un tarif unic aplicabil
bunurilor importate din terţe ţări. La 1 iulie 1968, cu 18 luni mai repede decât era prevazut în
Tratatul de la Roma, uniunea vamală era realizată şi, de atunci, orice nou stat care adera la
Comunitate a suportat procesul de abolire a taxelor sale în comerţul intracomunitar şi şi-a
aliniat tariful extern la Tariful vamal comun.
Ca urmare, între 1986 si 1993, Uniunea Europeană a adoptat o serie de măsuri ce au
condus la înfiinţarea pieţei unice în 1993, cele mai importante măsuri din punct de vedere
vamală fiind introducerea în 1988 a unui formular unic de declaraţie vamală Documentul
Administrativ Unic (care a înlocuit circa 150 de documente vamale diferite) şi adoptarea în
1992 a unui Cod Vamal Comunitar. Începând cu anul 1993, controalele la frontierele interne
au fost abolite, colectarea TVA şi a accizelor pentru comertul dintre statele membre fiind
realizat din acel moment prin sisteme fiscale şi statistice ce nu necesitau controlul bunurilor şi
a documentaţiei aferente în momentul trecerii dintr-un stat în altul.
Rezultatul, a fost creat un teritoriu vamal unic, fără frontiere interne, în care este
garantată libera circulatie a bunurilor comunitare. Bunurile „necomunitare" ce nu au căpătat
statutul de libera circulaţie pot fi tranzitate pe teritoriul Comunităţii tinându-se cont de
diferite convenţii precum cea referitoare la transporturile internaţionale rutiere (Convenţia
TIR), la cea privind admiterea temporară a bunurilor (Convenţia ATA) sau Convenţia
Comună privind tranzitul.
În calea schimburilor itracomunitare au mai stat reglementările privind normele tehnice şi
de calitate, aşanumitele obstacole tehnice. Nefiind posibilă eliminarea tuturor reglementărilor
la 12 septembrie 1980 s-a acceptat principiul recunoaşterii mutuale a normelor naţionale,

3
Cornelia Lefter – Fundamente ale dreptului comunitar instituţional, Ed. Economica, 2003
astfel produsele legal acceptate intr-un stat membru se pot comercializa în toate celelalte state
mebre.
Uniunea Europeană este una din cele mai importante zone economice ale lumii, şi
reprezintă cel mai important actor din comerţul internaţional cu bunuri. Succesul economic al
Uniunii Europene nu ar fi posibil fără funcţionarea unei pieţe interne unice, definită de patru
libertăţi de miscare: a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului.
Crearea unei pieţe interne unice, unde bunurile pot circula liber, fără a fi supuse
controalelor la frontieră, poate fi realizată. doar în cadrul unei uniuni vamale, cu reguli unice
aplicate la frontieră. De asemenea, fără uniune vamală, politica externă şi de dezvoltare a
Uniunii Europene, piaţa agricolă comună şi coordonarea eficientă a politicilor economice şi
monetare nu ar fi posibilă.