În orice vreme

Psalmul 34, versetul 11

A putea să binecuvintezi pe Dumnezeu în orice vreme şi a-L putea lăuda în orice loc şi în orice
stare este dovada unei mari şi adevărate vieţi de credinţă. Dovada unei adânci şi sănătoase
cunoaşteri a Lui… Căci în mod obişnuit oamenii numai în vremi liniştite, îmbelşugate şi plăcute
îşi îndreaptă — şi numai uneori — gândul cu binecuvântare şi mulţumire spre Dumnezeu…
Cuvântează-bine despre El numai când El le dă. Când îi ajută. Când îi izbăveşte. Abia atunci îşi
mai aduc oamenii, câteodată şi grăbit, aminte ca buzele lor să binecuvinteze pe Domnul. De
aceea a binecuvânta pe Domnul în orice vreme, fie vremea de necaz sau de bucurie, fie de grea
încercare sau de mare fericire, fie de strâmtorare şi singurătate, fie de libertate şi comuniune —
nu este un lucru uşor şi nu des se poate întâlni aceasta printre oameni.
În vremea de rugăciune şi de sărbătoare, de biserică şi de meditaţie, poate mai binecuvântăm unii
pe Domnul şi mai lăudăm câteodată Numele Lui… Dar în vremea muncii, în vremea ocupaţiilor,
în «cealaltă vreme a vieţii noastre», de peste zi şi de peste noapte, oare de câte ori gândul nostru
şi faţa noastră se înalţă binecuvântat şi binecuvântător spre Dumnezeu pentru câte binefaceri
primim de la El?
Orice vreme în care binecuvântăm Numele Domnului este o vreme câştigată fericit pentru noi.
Cu cât sunt mai dese aceste izbucniri de mulţumire şi de laudă ale inimii noastre pentru Numele
Lui, cu atât mai multă lumină se va revărsa peste viaţa noastră în orice loc şi peste cealaltă vreme
a noastră şi peste celelalte ocupaţii ale noastre. Şi cu atât mai mult vom lumina şi noi în jurul
nostru. Fiindcă ori de câte ori noi binecuvântăm pe Dumnezeu, binecuvântarea aceasta se
reîntoarce, trimisă de la El, mai grabnică şi mai mare, asupra noastră.
Ori de câte ori gura noastră este ocupată cu laudele lui Dumnezeu este ferită de ispita de a se
lăuda pe sine sau de a lăuda pe oameni sau de a lăuda păcatul sau de a se lăuda cu ceea ce este
chiar de ruşine sau de pagubă.
Suflet preaiubit, oricât de ocupat ai fi tu cu treburile tale sau cu necazurile tale sau cu plăcerile
tale, nu-ţi ocupa vremea şi gura lăudând altceva! Ci, trezindu-ţi mintea, laudă pe Domnul şi
binecuvintează Numele Lui! O, de câte ori auzim cu tristeţe, chiar pe unii mai credincioşi,
vorbind atâta vreme despre orice şi având gura plină de laude pentru toate ale lor, pentru copiii
lor, pentru avutul lor, pentru toate — dar aşa de rar se aud din gura lor laude şi binecuvântări
pentru Dumnezeu!
Noi, fraţilor, să nu fim de jos şi pe jos, ci de Sus şi pe Sus! Mai mult decât să ne lăudăm cu copiii
noştri sau cu casele noastre sau cu hainele sau cu izbânzile noastre, să ne lăudăm cu Dumnezeul
nostru şi să-L binecuvântăm pe El pentru toate acestea. Căci, dacă nu ni le-ar da El — şi nu ni le-
ar păstra El — noi n-am avea nimic din toate acestea!
Doamne Iisuse, Mântuitorul nostru Preaiubit și Dragul nostru Învățător, Te rugăm pune în
inima noastră și pe buzele noastre numai cuvintele și simțămintele de laudă și de binecuvântare
pentru Numele Tău, în orice vreme! Fă-ne să veghem cu grijă asupra fiecărui gând și cuvânt
care ocupă timpul și ființa noastră, ca să nu ne pierdem vremea cea scumpă cu gânduri de
nimic, cu vorbe de nimic! Nu ne lăsa să cheltuim