InstituŃiile guvernării

Monarhia
În evul mediu clasic, regele mai era încă o figură aproape mitică, un rege care
guverna din voia lui D-zeu (Dei gratia). Regatul avea statutul unui trust divin în care
conducătorul funcŃiona ca un agent al lui D-zeu pe pământ, ca deŃinătorul unei funcŃii, cu
obligaŃii şi drepturi bine definite, cu anumite scopuri. În termeni generali, acest scop ar
putea fi descris drept protecŃia trustului. Datorită faptului că definirea regalităŃii este
exclusiv un prerogativ al bisericii, protecŃia despre care vorbeau clericii devenea o
protecŃie foarte specifică, a unei biserici creştine şi a unei societăŃi creştine. Atingerea
acestor scopuri depindea parŃial de calitatea relaŃiei dintre suveran şi D-zeu. Conducătorul
care se conforma standardelor impuse de biserică, care îşi asuma indicaŃiile bisericii urma
să aibă o răsplată dublă. Succes în această lume – adică victorie în război, pace în regatul
său, faimă îndelungată - şi mântuirea după moarte, un loc într-un regat etern care era
guvernat de un rex regum.
Biserica propune însă societăŃii medievale şi modelul regelui sfânt. Ideea că
regele este sfânt este tributară tradiŃiei germanice unde exista noŃiunea de rege sacru. Dar
în timp ce sacralitatea regelui tribal era intrinsecă, o calitate inerentă a statutului său,
sanctitatea regelui medieval era un statut dobândit pentru merite în credinŃă şi, în general,
postum. Acest rege sfânt al evului mediu clasic este cel care se sacrifică pentru credinŃă
suferind o moarte de martir (Wenceslas al Boemiei, Edmund, un rex christianisimus, ucis
de păgâni, Edward un rege copil ucis conform tradiŃiei de mama sa vitregă şi de supuşii
trădători). Regele sfânt este cel care îşi creştinează poporul (Clovis, regele francilor
merovingieni, Ştefan al Ungariei), este un Miles Christi, (Ladislas al Ungariei). În timp,
s-a format un model al sanctităŃii regale în care funcŃiile regale în sine puteau fi
interpretate ca atribute ale sfinŃeniei (de exemplu, regele Angliei, Edward Confesorul, sau
regele FranŃei, Ludovic cel Pios). Acest nou model, de patron al bisericii, angajat în opere
caritabile apare deja din secolul al VII-lea la regii anglo-saxoni. Sanctitatea regală a
încorporat valorile lui rex iustus, adică regele care şi-a convertit poporul la creştinism, a
sprijinit instituŃiile bisericii şi a purtat război cu păgânismul până în punctul în care a
suferit o moarte de martir. Faptul că un astfel de rege este deseori numit rex iustus ne

1
arată că şi în această perioadă clerul este preocupat să creeze un model al guvernării
ideale şi un portret al regelui dezirabil. VieŃile regilor sfinŃi, redactate de cler sunt
reprezentative pentru gândirea medievală referitoare la natura regalităŃii.
Cum se schimbă acest portret în evul mediu târziu?

Imaginea despre guvernare şi ideea despre regalitate la nivelul elitei intelectuale

(clericale)
În această perioadă se conturează un discurs tot mai coerent despre guvernare şi
referitor la rolul monarhiei în guvernare. Acest discurs este iniŃiat de clerici care sunt
autorii unor tratate despre guvernare şi a unor manuale destinate principilor. Deşi în
aceste texte ideea de regalitate sfântă este reŃinută, pentru că relaŃia dintre monarh şi
divinitate continuă să-l legitimeze pe cel dintâi, ideea de rege bun, capabil să guverneze
este redefinită, conturând o nouă listă de calităŃi necesare unui astfel de conducător.
Regele nu mai trebuia să fie în primul rând drept sau sfânt, el trebuia să fie inteligent.
Buna guvernare era condiŃionată de înŃelepciunea monarhului.
Într-un sens, ideea nu este nouă. Intelectualii secolului al XII-lea şi al XIII-lea
erau deja conştienŃi de valoarea intelectului ca unealtă în guvernare. Ei ajunseseră la
această concluzie studiind istoria şi elaborând teorii referitoare la evoluŃia istorică.
Intelectualii acestei epoci erau interesaŃi de originea, ridicarea şi căderea imperiilor,
căutând explicaŃii pentru mersul lucrurilor şi pentru aceste evenimente. Astrologii
explicau atât succesul cât şi căderea imperiilor prin soartă, prin jocul astrelor. Teologii
recurg la explicaŃia ultimă a planului lui D-zeu şi a voinŃei divine. Pe lângă aceste două
soluŃii, oarecum defetiste, apologeŃii cunoaşterii exaltă inteligenŃa şi rolul acesteia în
guvernare, enumerând şi disciplinele care se pot dovedi formative din acest punct de
vedere pentru conducătorul secular. Sunt astfel valorizate artele liberale care asigură
accesul la lecŃiile oferite de civilizaŃiile trecute.
Studiul unor imperii concrete, cum este cel roman oferă modele instituŃionale de
guvernare şi o paradigmă a succesului, apropiată de spiritul medieval Orice individ
interesat de istoria Romei întâmpină dificultăŃi în găsirea unor explicaŃii pentru succesul
acestei civilizaŃii în condiŃiile în care resursele Romei timpurii, un oraş stat de dimensiuni
reduse, erau net inferioare faŃă de cele ale adversarilor săi. ExplicaŃia pentru succesul

2
Romei nu este găsită în valoarea militară a oraşului ci în valorile intelectuale care făceau
parte din dotarea Romei şi care conturaseră un model de guvernare specific. Intelectualii
evului mediu erau fermi în credinŃa lor că aceste valori intelectuale făceau parte din
zestrea pe care Europa medievală o moştenise de la Roma.
Fiind clerici, intelectualii evului mediu au căutat exemple legate de eficienŃa
practică a inteligenŃei şi în Biblie. Un număr impresionant de pasaje biblice asociază
regalitatea puternică cu înŃelepciunea. Valorizarea înŃelepciunii echivala cu o propulsare
a cunoaşterii drept atributul care conferă forŃă, care transformă un individ într-un
conducător puternic.
Această asociere între înŃelepciune şi regalitate este evidentă, în primul rând prin
interesul pentru pasajele biblice referitoare la cei trei magi. Aceştia sunt înŃelepŃi
(astrologi), iar calitatea lor definitorie este clarviziunea. Faptul că exegeza medievală,
extrem de creatoare, îi transformă pe magii din Biblie în regi este instructivă din punctul
de vedere al dezvoltării teoriilor referitoare la guvernare. Cu ajutorul unui vers cu valoare
profetică din Psalmi (71: 2-10) magii au fost promovaŃi la rang regal. Procesul acestei
transformări a început cam în secolul al X-lea, când Imperiul Romano-German era
condus de Otto III, un împărat pe jumătate grec, aplecat înspre studiu şi cu calităŃi
intelectuale rar întâlnite până în acel moment.
Faptul că magii înŃelepŃi sunt transformaŃi în regi este demonstrat şi de
documentele vizuale. În reprezentările Epifaniei sau AdoraŃiei Magilor, magii, persoanele
care îl venerează pe micul Iisus, poartă coroane pe cap.
Alte modele bilblice foarte la îndemâna intelectualilor evului mediu erau regii din
Vechiul Testament. Şi aceştia se bucură de multe ori de reputaŃia de a fi înŃelepŃi. Dintre
regii biblici care au promovat datorită înŃelepciunii lor, nici unul nu îl egalează pe regele
Solomon. Cariera sa medievală, ca reprezentant dual al înŃelepciunii şi al puterii a început
cu carolingienii, care manifestaseră un interes timpuriu pentru modelele vetero-
testamentare. TradiŃia legată de Solomon are o arie de răspândire care depăşeşte cu mult
cercurile interesate de exegeza biblică din anturajul regal. Intelectualii doritori să
definească portretul conducătorului ideal folosesc şi ei acest model, impulsionaŃi de
faptul că Solomon este presupusul autor a trei cărŃi biblice, ‚Proverbele’, ‚Cartea

3
ÎnŃelepciunii’ şi ‚Ecleziaştii’. Aceste cărŃi, scrise în epoca în care Israelul se afla sub
influenŃă elenistică subliniază valoarea înŃelepciunii.
Un alt model de conducător care atrage atenŃia intelectualilor medievali este
Alexandru cel Mare. Având o carieră militară remarcabilă, acesta poate fi amintit ca
exemplu al succesului şi al puterii. Dar nimic din cariera lui Alexandru nu sugerează că
acesta ar fi fost în mod particular înŃelept sau măcar dotat intelectual. Acest element real
a fost îmbrăcat într-o aură legendară construită în jurul unui amănunt. Alexandru a fost,
pentru o scurtă perioadă, elevul lui Aristotel. Pentru auditoriul lui medieval, Aristotel
părea întruchiparea raŃiunii umane. În această grilă, succesul lui Alexandru este explicat
prin geniul intelectual al lui Aristotel. Această idee găseşte numeroase mijloace de
expresie, printre care o carte, care în limba latină se numeşte Secretum Secretorum.
Această lucrare pretindea că este un corpus al sfaturilor cu care Aristotel l-a echipat pe
Alexandru. Originalul – în limba arabă – al acestei lucrări provine din Orient, din Persia
sau Siria, dar cartea a circulat în occident în traducere latină. Faptul că s-au păstrat până
în zilele noastre cam 250 de manuscrise ale acestei cărŃi sugerează că ea a avut o
circulaŃie prodigioasă. După apariŃia tiparului au existat cel puŃin 40 de ediŃii ale acestei
cărŃi în diverse limbi. DistribuŃia şi provenienŃa manscriselor, precum şi referirile care se
fac la această lucrare în literatura medievală sugerează că ea a circulat atât în cercuri
ecleziastice, cât şi în cercuri politice.
Este interesant de explicat succesul acestei cărŃi care nu se poate limita la
popularitatea lui Aristotel. Secretum Secretorum este mult mai copiată şi, aparent mult
mai citită, decât orice carte scrisă în mod real de Aristotel. În fapt, numele lui Aristotel îi
oferă acestui text legitimitate în ceea ce priveşte valoarea ei academică. Motivul cel mai
convingător pentru a explica succesul cărŃii este asociat mesajului ei ‚Intellectus est
capud regiminis, salus anime.. et radix omnium bonorum.’ Pasajul sugerează că intelectul
este cheia puterii politice, a unei guvernări de succes.
Care este însă reflectarea practică a acestor teorii? Puterea era acum exercitată
prin structurile unei guvernări centralizate care avea nevoie de resurse umane pentru a
funcŃiona. Aceşti agenŃi ai guvernării nu se născuseră neapărat în sfera puterii şi, dincolo
de dotarea lor nativă, trebuiau să-şi dobândească abilităŃile necesare funcŃiei lor, care îi
făceau potriviŃi pentru derularea mecanismelor guvernării. Cum se puteau pregăti

4
oamenii evului mediu pentru guvernare? Un răspuns simplu ar fi: citind tratatele
referitoare la arta guvernării produse în acel moment. Nu este deci o supriză că, în această
epocă apar o serie de manuale dedicate principilor şi funcŃionarilor, abundând în sfaturi
practice şi adresându-se unui public larg.
Secretum Secretorum este un astfel de manual, un ghid al guvernării practice.
Cartea îi învaŃă pe regi cum să aleagă un ministru. Pentru a alege dintre posibilii candidaŃi
se caută cincisprezece calităŃi. Faptul că pe această listă nu apare nici o calitate militară,
în schimb apar şapte calităŃi intelectuale este o dovadă a diseminării ideilor referitoare la
guvernarea înŃeleaptă. Care sunt aceste calităŃi? Abilitatea de a înŃelege repede, de a
analiza o situaŃie complexă, de a lua o hotărâre şi de a se exprima clar indică un model de
sorginte greacă cu rădăcini în filosofia platonică.
Alte două lucrări confirmă acest interes pentru rolul intelectului în guvernare. Un
exemplu francez din sfera curŃii regale este cartea lui Philippe de Beaumanoir, Coutumes
de Beauvaisis, scrisă în 1290. S-au păstrat aproximativ 34 de manucsrise din această
lucrare, ceea ce indică din nou o circulaŃie intensă a textului. Cartea conŃine sfaturi
detaliate referitoare la baillifi, inclusiv o listă a calităŃilor necesare acestor funcŃionari. O
analiză a acestei liste arată că, pe primul loc se află înŃelepciunea, în timp ce loialtatea
apare de-abia la sfârşitul ei. Un exemplu italian este lucrarea lui Brunetto Latini, Li
Tresors, scrisă în 1268, în ambianŃa comunei italiene, în limba franceză pentru un public
de elită. Cartea a supravieŃuit în 73 de manuscrise şi există referinŃe la cel puŃin încă 15
manuscrise pierdute azi. O secŃiune a cărŃii este dedicată funcŃionarului şef al unei
comune. Din nou este compilată o listă de 12 virtuŃi pe care trebuia să le întrunească un
candidat la această funcŃie. Din nou, în capul listei se află înŃelepciunea, în timp ce
loialitatea şi credinŃa în D-zeu sunt incluse la sfârşitul ei.
Este de remarcat că ambii autori sunt înalŃi funcŃionari care se bazează pe
experienŃa proprie în concluziile lor. Beaumanoir a fost el însuşi bailiff, în timp de Latini
a fost în poziŃia de înalt funcŃionar al comunei. În ambele cazuri, calitatea supremă
recomandată, înŃelepciunea, este dobândită prin experienŃă îndelungată, prin cunoaştere.
Sinonimul pe care Latini îl foloseşte este ‚sens’ adică bunul simŃ, raŃiunea.

1.2 Ideea despre regalitate la nivel popular

5
 CredinŃa că regele este un receptacol al puterii sacre oferite de divinitate este
demonstrată de mitul regelui taumaturg. În regatul francez şi în cel englez exista această
idee că regele avea puterea să vindece, prin atingere scrofulele. Această credinŃă este
studiată de Marc Bloch în Regii Taumaturgi (1923), o primă lucrare de antropologie
istorică.
În mod concret, regii şi guvernarea lor nu sunt întotdeauna percepute pozitiv.
Philip VI al FranŃei este perceput ca un rege învins. Ioan cel Bun este considerat regele
prizonier. Carol VI este perceput drept regele nebun. Roi de Bruges este considerat regele
bastard.

1.3 Ideea monarhului despre propriul său rol

Pentru a înŃelege concepŃia monarhului despre propriul lui rol, exemplul cel mai
bine documentat este cel al Elisabetei I a Angliei. Exemplul este interesant şi pentru că
aduce în discuŃie numeroase probleme referitoare la calităŃile suveranului, la aşteptările
supuşilor şi imagini construite voit pentru a schimba percepŃiile publicului.

Date Biografice
Elisabeta I a Angliei, este fiica lui Henry VIII şi a lui Anne Boleyn – a doua soŃie
a regelui englez - făcând parte din dinastia Tudorilor. Ea a fost exclusă de la succesiune
în momentul în care mama ei a fost executată, căsătoria regală anulată, iar Elisabeta
proclamată copil ilegitim. Pe parcursul domniei surorii ei, Mary Tudor, Elisabeta nu
trăieşte în ambianŃa curŃii. În această situaŃie este legitim să ne întrebăm dacă ea a
beneficiat de o educaŃie care să o apropie, măcar teoretic de modelul monarhului înŃelept
promovat de intelectualii epocii. În momentul în care a devenit regină, în 1558, Elisabeta
nu avea nici un fel de educaŃie formală. În schimb beneficiase de o educaŃie clasică
solidă, oferită de profesori de la Cambridge, a studiat franceza şi italiana, pe lângă latină
şi greacă. De asemenea avea o experienŃă extrem de limitată în ceea ce priveşte
guvernarea, bazată mai ales pe observaŃie. Ea asistase la încercările prin care trecuse
dinastia Tudorilor, provocate de luptele dintre facŃiunile de la curte, de intrigi şi
comploturi. Evenimentele din 1536 i-au fost amintite Elisabetei în momentul în care a
preluat puterea, în 1558 de către Alexander Alesius care îi pune la dispoziŃie o relatare a

6
întâmplărilor referitoare la căderea în dizgraŃie a mamei sale. LecŃiile învăŃate de
Elisabeta din aceste evenimente sunt formative pentru viitorul ei politic. Ea îşi conturează
o idee foarte clară despre vulnerabilitatea unei femei în politică şi despre riscul la care
este expus orice monarh dacă devine o unealtă a intrigilor de la curte
Elisabeta este pe tot parcursul vieŃii ei o femeie în pericol. În timpul domniei lui
Mary Tudor risca întemniŃarea şi execuŃia. În timpul propriei domnii a fost mereu
confruntată de conspiraŃii şi de tentative de asasinat. În 1569 are loc o revoltă a baronilor
din nord care îi contestă în mod serios autoritatea. În 1571 are loc aşa-numita conspiraŃie
Ridolfi. În 1583 este pus în aplicare planul lui Francis Throckmorton de preluare a puterii
în regatul englez. În 1586, Elisabeta este Ńinta unei conspiraŃii catolice care o susŃinea pe
Mary Stuart ca o posibilă candidată la tronul englez. În 1599, Elisabeta suportă un atac al
cercului format în jurul lui Essex (Robert Devereux). Toate aceste întâmplări constituie
conspiraŃii reale deşi, uneori sunt orchestrate cu ajutorul unor agenŃi guvernamentali.
Consilierii regali erau prin urmare îngrijoraŃi de siguranŃa reginei din motive
reale. Cel mai covingător dintre ele este faptul că, în 1570, Elisabeta fusese excomunicată
ceea ce îi absolvise pe supuşi de ascultarea datorată în mod normal reginei. O primă
reacŃie instinctivă a Elsabetei este să trăiască o mare spaimă. În ultimii ei ani de viaŃă,
regina dormea cu un pumnal alături şi se plimba prin Privy Chamber atacând perdelele,
de frică că acestea ar putea ascunde asasini. Cealaltă reacŃie era construcŃia unui program
politic clar şi a unor strategii de guvernare care să-i permită să-şi Ńină sub control
adversarii.

Imagine despre regim construită pentru supuşi

Încă de la începutul domniei, Elisabeta construieşte o imagine despre regim
adaptată aşteptărilor supuşilor. Pe de o parte, Elisabeta este preocupată să marcheze
foarte clar o ruptură cu trecutul sugerând că a moştenit haos şi dezastru. Pe de alta, ea era
dornică să sugereze că domnia ei iniŃia o eră nouă, o adevărată epocă de aur, a armoniei
naŃionale. Elisabeta, portretizată drept Deborah – care restaura Israelul – semnifica o
ruptură decisivă cu trecutul. Elisabeta căuta sprijin pentru domnia sa, discretitând
guvernarea predecesorilor săi şi disociindu-se de ea. Problemele regatului erau puse pe

7
seama guvernului precedent şi a alianŃelor cu catolicismul şi cu Spania. Aceste idei au
fost lansate imediat după ascensiunea la tron şi au reuşit să subjuge mentalul colectiv.
Dar de ce era necesar acest efort de a se distanŃa de trecut? Elisabeta trebuia să-şi
diferenŃieze regimul de cel al surorii ei, pentru că existau deja prea multe elemente
comune înte cele două guvernări, în special faptul că cei doi monarhi erau femei.
Elisabeta şi Mary aveau în comun o problemă de imagine.
Regele era definit în viziunea medievală printr-o serie de atribute (chiar condiŃii
necesare): trebuia să fie bărbat – deci să aibă o masculinitate clar definită – trebuia să fie
matur, trebuia să fie sănătos la minte, trebuia să fie heterosexual şi sa aibă moştenitori.
Un rege fără urmaşi era construit prin raportare la modelul castităŃii sau chiar al
virginităŃii, acestea fiind acceptabile doar în contextul sanctităŃii regale, unde erau chiar
un atribut dorit. Nu există în aceste scenarii loc pentru un monarh femeie. Regina - un
model de feminitate - este soŃia regelui, deci nu are un rol activ în guvernare. Rolul ei
predilect este în sfera domestică, ea trebuie în primul rând să producă urmaşi. Prin
urmare, o regină care guvernează este percepută ca o anomalie.
De aceea, Elisabeta este obligată de circumstanŃe să construiască cultural o
imagine, acceptabilă social, a unui monarh femeie. De ce vorbim despre un construct
cultural? Pentru că atât feminitatea cât şi masculinitatea reprezintă un construct cultural
care este ancorat în biologic doar într-o măsură limitată. Sexul unui individ nu este
echivalabil cu noŃiunea de gender (gen). Sexul este un dat – o condiŃionare biologică –
pe când genul este construit. În acest construct, educaŃia se contrapune bagajului genetic
contribuind la definirea feminităŃii şi a masculinităŃii. În acest construct cultural sunt
transmise şi asumate roluri de gen produse în contextul social, sunt definiŃi markeri
identitari specifici (gender framing), cum ar fi costumul, pieptănătura, atitudinile şi
gesturile, chiar şi profesiunile şi rolurile sociale acceptabile.
Elisabeta prin urmare este o regină care guvernează şi care, într-un anumit sens
este obligată să-şi reconstruiască identitatea de gen, pentru că este o femeie care asumă
rolul unui bărbat. Supuşilor Elisabetei, acŃiunile reginei, acceptarea tronului şi asumarea
responsabilităŃii guvernării le par o anomalie. În epocă, circulau multe texte care sugerau
că guvernarea unei femei sfida ordinea firească a lucrurilor. De exemplu, Becon afirma
‚Queens were for the most part wicked, ungodly, superstitious and given to idolatry and

8
to all filthy abominations.’ Exemplele cu care îşi susŃine această idee sunt Jezebel,
Athalia şi Herodias. În tabăra protestantă, John Knox, reformatorul ScoŃiei, proclamase
nefirească, chiar împotriva naturii, guvernarea unei femei ‚the monstruous regiment of
women’. În 1558, publicase The First Blast of the Trumpet ca să argumenteze această
idee şi ca să justifice depunerea lui Mary Stuart.
Care era de fapt imaginea potrivită pentru o femeie conducător? Pentru a înŃelege
trebuie să pornim de la imaginea femeii. Desprinsă din predici şi din literatura formativă
a secolului al XVI-lea, această imagine sugerează că o femeie trebuia să fie tăcută,
obedientă şi ancorată în domesticitate. Ea era în primul rând o soŃie şi, în afara bucătăriei
trebuia să fie sub tutela bărbatului, pentru că era fizic, intelectual şi emoŃional inferioară
acestuia. BărbaŃii care se aflau sub autoritatea femeilor erau ridiculizaŃi de opinia publică.
Dovezi în acest sens sunt imaginile cu Aristotel şi Phylis şi piesa lui Shakespeare, The
Taming of the Shrew unde soŃul lui Catherine este batjocorit pentru că, în casa lui cântă
găina. În toată perioada elisabetană clerul continua să susŃină în predici că autoritatea
unei femei asupra unui bărbat, chiar şi în sfera casei era împotriva legilor naturii. Cu atât
mai mult era nefirească guvernarea unei femei asupra bărbaŃilor naŃiunii. Elisabeta risca
deci să fie percepută de bărbaŃii cu care colabora, membrii ai consiliului şi ai
parlamentului în limitele acestor stereotipuri.
Care este deci rolul pe care Elisabeta îl construieşte pentru sine? Imaginea pe care
o oferă supuşilor? Cum reconciliază ea rolul care îi este atribuit (cel de femeie supusă) cu
rolul pe care şi-l asumă (de monarh care guvernează)? Cum reuşeşte să se elibereze de
convenŃiile epocii?
La o primă privire, o femeie care guverna trebuia să renunŃe la feminitate, sau cel
puŃin la constructul care definea feminitatea în epocă. Cealaltă soluŃie (cea pentru care
Elisabeta optează) este de a-şi accepta feminitatea sugerând însă că este o femeie cu
calităŃi excepŃionale şi cu o misiune divină. Într-un fel, o asemenea sugestie vine dinspre
discursul dominant în epocă. În momentul în care publicase deja The First Blast of the
Trumpet, John Knox este oarecum pus în dificultate de ascensiunea la tron a Elisabetei.
Ca să se scuze pentru tonul ofensator şi ca s-o excepteze pe regina Angliei de la
generalizările referitoare la autoritatea femeilor, Knox sugerează că aceasta constituie o
excepŃie pentru că a fost investită de D-zeu cu misiunea de a răspândi evanghelia. În

9
consecinŃă, politica religioasă a Elisabetei va compensa pentru faptul că era femeie. Jean
Calvin susŃine şi el această idee argumentând că, uneori D-zeu conferă unei femei calităŃi
excepŃionale pentru a servi planului divin. Suporterii Elisabetei preiau sugestia celor doi
reformatori, în speranŃa că succesiunea va aduce un moştenitor şi că Anglia va avea din
nou un rege.
Cum dorea deci Elisabeta să fie văzută de supuşii săi? Elisabeta dorea să fie
văzută ca un conducător capabil, demn să ocupe tronul Angliei. Prin urmare, împreună cu
aparatul ei propagandistic a încercat să definească atributele monarhiei feminine şi să se
elibereze de idealul restrictiv al feminităŃii medievale. Subtilitatea procedeului constă
tocmai în îmbinarea acceptării feminităŃii cu asumarea rolului excepŃional, a calităŃilor
care o eliberau de caracteristicile propriului sex. Prin urmare, metaforele prin care era
reprezentată Elisabeta publicului erau cele de ‚zeiŃă adorată’ şi de ‚Fecioară neîntinată’.
În acest sens, erau invocate o serie de modele mitologice sau vetero-testamentare,
Cynthia, Diana, Belphoebe, Astreea.
InsistenŃa asupra virginităŃii era oarecum problematică. Aceasta era o imagine
dorită şi promovată de regină care dorea să sugereze că viaŃa ei este dedicată lui D-zeu,
bisericii şi regatului. Această imagine nu era agreată de supuşii ei, deoarece aceştia
sperau că Elisabeta se va căsători asigurând astfel succesiunea la tronul englez. În timp,
interesul supuşilor pentru imaginea unei regine fecioare este mai mare şi ideea este
preluată şi dezvoltată de anturajul regal din raŃiuni politice. O regină fecioară, chiar dacă
punea în pericol succesiunea era de preferat unei alianŃe politice incomfortabile, cu
FranŃa sau cu Spania, care putea să apară prin căsătoria reginei cu un prinŃ străin. CărŃile
pe această temă, dedicate Elisabetei reflectă poziŃia consilierilor reginei faŃă de această
imagine. În 1568, Elisabetei îi este dedicată o carte referitoare la căsătorie, ceea ce
sugerează că o căsătorie regală era dorită şi aşteptată de supuşi. Prin contrast, în 1582,
Thomas Bentley îi dedica Elisabetei The Monument of Matrons portretizând-o ca mireasă
a lui Christos şi mamă a bisericii. Din nou un accent problematic, deoarece Elisabeta intra
în competiŃie cu Fecioara Maria, iar cultul regal începea să semene cu cultul marial. Ca o
dovadă în acest sens, în 1600, John Dowland în The Second Book of Airs a inclus cântece
dedicate Elisabetei în locul rugăciunilor adresate Fecioarei şi a propus formula Vivat
Eliza care înlocuia Ave Maria.

10
 O altă imagine construită pentru Elisabeta era aceea de soŃia regatului şi mama
poporului său. Elisabeta accepta voluntar acest rol şi folosea sintagmele în discursul
politic. În 1599, ea se adresează poporului său cu formula ‚all my husbands, my good
people’ şi le sugerează că ‚every one of you and as many as are Englishmen are children
and kinsmen to me’.
În fine, Elisabeta se prezintă supuşilor ca fiică a lui Henry VIII, identificându-se
cu acesta din urmă şi preluând modelul lui politic. Pentru a demosntra această tendinŃă
pot fi invocate atât documente textuale cât şi vizuale. În 1560, Thomas Chaloner –
diplomat şi prieten al lui William Cecil – îi dedica reginei o lucrare intitulată In Laudem
Henrici Octavi Carmen Panegiricum, al cărei ton este explicit encomiastic. Pe de altă
parte, când primea vizitatori în Privy Chamber la Whitehall, Elisabeta poza deliberat în
faŃa frescei lui Hans Holbein care avea drept subiect dinastia Tudor, aşezându-se în faŃa
figurii dominatoare a lui Henry VIII. Se poate deduce din aceste acŃiuni o dorinŃă de a
recupera trecutul şi de a puncta descendenŃa sa regală, apartenenŃa la dinastie, probabil
într-un efort de legitimare.
În concluzie, Elisabeta avea tendinŃa să se prezinte în roluri feminine excepŃionale
care o plasau mult deasupra femeilor obişnuite. Ea nu era o ‚simplă Fecioară’ ci una cu
conotaŃii mariale, nu era o ‚simplă soŃie’ ci soŃia regatului, nu era doar o mamă ci ‚mama
poporului englez’ şi a bisericii anglicane, nu era doar o fiică ci fiica lui Henry VIII.
Pe de altă parte, constructul gender al Elisabetei era ambiguu, pentru că era
menŃionată mereu diferenŃa faŃă de restul femeilor, diferenŃă construită pe atributele
monarhului, necesare pentru a domni, curajul şi forŃa psihologică. Elisabeta se prezenta
astfel supuşilor ca un hermafrodit politic, în acelaşi timp regină şi rege, exceptată de la
convenŃiile propriului sex.
Din această perspectivă, un rol pe care Elisabeta îl asumă parŃial este acela de
instrument divin. Acceptând limitele sexului ei, ea este în acelaşi timp convinsă de rolul
excepŃional care îi revine în misiunea divină. În 1579, Elisabeta îi mulŃumea lui D-zeu
‚for making me (though a weak woman) yet the instrument to set forth the glorious
gospel of thy dear son Christ Jesus.’ Elisabeta era prin urmare ‚protectoarea
evangheliei.’, fiind astfel beneficiara favorului divin. Invocarea sprijinului divin era o

11
sursă de legitimare importantă pentru Elisabeta, mai ales după excomunicarea ei.
Invocarea protecŃiei divine constituie perpetuarea conştientă a unui model medieval,
identificarea sursei autorităŃii în domeniul celest. ToŃii conducătorii medievali deŃineau
autoritatea prin voinŃa divină. Din nou, Elisabeta îşi asigura legitimitatea prin
proclamarea aparteneŃei la o comunitate internaŃională princiară.
Această solidaritate cu autoritatea seculară din alte regate îi influenŃează deseori
conduita politică. Elisabeta ezită sau chiar refuză să intervină pentru a sprijini o revoltă
împotriva altui monarh. De exemplu, regina a ezitat să acorde ajutor rebelilor protestanŃi
din ScoŃia, FranŃa şi łările de Jos. Ca protectoare a evangheliei susŃinută de supuşii ei
protestanŃi, era de aşteptat să intervină în sprijinul acestora. Dar Elisabeta considera
contestarea drepturilor unui conducător o posibilă diminuare a propriilor drepturi. Ideea
că Elisabeta dorea să demonstraze că beneficiază de favorul divin este sugerată şi de
faptul că regina a continuat să vindece prin atingere scrofulele conform tradiŃiei
medievale. Aceste practici au fost atacate de supuşii ei protestanŃi, dar, în replică au fost
publicate cărŃi care prezentau obiceiul ca o dovadă a sprijinului divin acordat Elisabetei.
Imaginea de ‚eroină protestantă’, de ‚salvatoarea religiei engleze’ şi de
‚apărătoarea evangheliei’ nu este una creată în mod oficial de regină ci una produsă de
supuşii ei protestanŃi, care ar fi dorit ca Elisabeta să-şi asume acest rol. În momentul
ascensiunii ei la tron, balade şi scenete au prezentat-o drept Deborah, judecătoare şi
restauratoare a casei lui Israel. În 1563, John Foxe, în martirologia sa Acts and
Monuments a povestit cum Elisabeta a fost apărată de divinitate pe parcursul domniei
surorii ei, Mary Tudor, astfel încât să poată instaura religia cea adevărată. ProtestanŃii
englezi aşteptau ca Elisabeta să-şi asume rolul de apărătoare a protestantismului
împotriva conspiraŃiilor catolice din regatul englez şi a armatelor catolice din Europa. În
consecinŃă, Elisabetei îi sunt dedicate cam 20 de lucrări protestante, multe dntre ele texte
polemice anti-catolice. Elisabeta era reticentă în asumarea deplină a acestui rol care
fusese creat pentru ea de supuşii protestanŃi. MotivaŃia principală a acestei reŃineri era
dorinŃa ei de a fi regina tuturor englezilor, nu doar regina protestanŃilor.
Pe lângă aceste imagini subtile adresate elitei sociale, Elisabeta construieşte şi o
serie de imagini mai simple destinate unui public mai larg, oamenilor de rând pentru a le
atrage loialitatea. O asemenea decizie era stimulată de ideea că o naŃiune loială va fi mai

12
puŃin înclinată spre rebeliune, va fi dispusă să-şi plătească docil impozitele chiar în
timpuri grele, va fi mai înclinată să se înroleze în armată sau în marină.
Una dintre imaginile pentru publicul larg este aceea de beneficiară a favorului
divin. Ideea că englezii sunt norocoşi să aibă o regină ca Elisabeta, care beneficiază de
ajutorul divin în momente de criză. Imaginea de mamă a poporului său era şi ea foarte
mult folosită, Elisabeta prezentându-se ca o ‚mamă a săracilor’ care asigura prosperitatea
şi armonia socială.

Mijloacele de propagandă
La fel de interesante ca imaginile în sine sunt mijlocele pe care Elisabeta le
uitlizează pentru diseminarea lor. În 14 ianuarie 1559 a avut loc procesiunea de
încoronare a reginei. Procesiunea a trecut pe lângă mai multe tablouri vivante (Figurae)
regizate cu atenŃie, care ofereau populaŃiei capitalei un soi de manifest vizual al
guvernării. De exemplu, tabloul din Cornhill prezenta un copil – Elisabeta – înconjurată
de 4 personaje care reprezentau virtuŃiile, fiecare dintre acestea dominând viciul
corespunzător. Pentru cei care nu au avut ocazia să se afle în capitală şi să asiste efectiv
la procesiune, relatarea oficială a acesteia – produsă de noul guvern şi diseminată cu
ajutorul tiparului – explica semnificaŃia tabloului subliniind că ‚religia cea adevărată
calcă în picioare superstiŃia şi ignoranŃa, iubirea faŃă de supuşi calcă în picioare
rebeliunea şi insolenŃa, înŃelepciunea calcă în picioare nebunia şi vanitatea. JustiŃia calcă
în picioare adulaŃia şi mita.’ Prin urmare, gloria viitorului triumfa asupra scăderilor
trecutului, era discreditat regimul trecut şi se sugera cu fermitate că începea – din toate
punctele de vedere – o eră nouă.
Ideea de eră nouă este propulsată şi de tranformarea zilei de 17 noiembrie, ziua
ascensiunii la tron a Elisabetei într-o sărbătoare. Celebrată iniŃial prin ritualuri desfăşurate
la curte, această zi va fi marcată prin sărbători populare atât în oraşe cât şi în parohii
rurale. Momentul este marcat de sunetul clopotelor, de predică şi de rugăciune, dar şi de
momente de socializare cu băutură şi dans. Momentul culminant în evoluŃia sărbătorii
este intervenŃia statului care o legitimează sau oficializează. Astfel, în 1576, 17 noiembrie
a fost adăugată în calendarul oficial al Bisericii Anglicane şi a fost produsă o carte
specială pentru serviciul religios. În consecinŃa, o sărbătoare populară a fost transformată

13
într-una oficială, oferind o ocazie în plus pentru propagandă. În 1585, Edmund Bunny a
publicat Certain Prayers and Other Godly Exrcises for the 17th of November. Pentru a
populariza această ocazie, s-au produs balade şi predici tipărite.
Pentru ca această sărbătoare să aibă un impact eficient asupra supuşilor era
organizată şi o procesiune unde Elisabeta apărea în mijlocul mulŃimii. Elisabeta este în
foarte mare măsură o regină publică. ApariŃiile publice erau menite să trezească un
devotament mai activ faŃă de persoana regală. Încă de la începutul domniei, Elisabeta
apărea în public, în toată splendoarea, pe străzile Londrei sau pe Tamisa. În 1559, de
Sfântul Gheorghe a fost organizat un spectacol grandios, în timpul căruia regina a fost
plimbată pe Tamisa astfel încât supuşii să o poată admira de pe maluri. Tot spectacolul
era însoŃit de muzică şi salutul artileriei, iar seara de focuri de artificii.
Este evident că în asemenea ocazii regina făcea o impresie foarte puternică asupra
supuşilor ei. Relatări contemporane menŃionează că poporul striga ‚God save your
majesty’. Intrând în acest joc, Elisabeta răspundea cu modestie ‚God bless you all, my
good people.’
În afara Londrei, acest efect era mai greu de obŃinut deoarece era mai dificil ca
regina să stabilească un raport direct cu populaŃia. O ocazie era oferită de aşa-numita
peregrinaŃie de vară a reginei (progress). Aceasta făcea un tur al comitatelor care dura
cam 10 sătămâni. În general istoricii au interpretat aceste călătorii ale Elisabetei ca o
ocazie pentru regină de a stabili o relaŃie cu nobilimea regatului. Dar ele erau o ocazie la
fel de fertilă pentru a îmbunătăŃi relaŃiile cu poporul. De cele mai multe ori, peregrinaŃiile
reginei includeau şi o vizită ceremonială în unul dintre oraşele corporate majore,
Winchester (1560), Cambridge (1563), Coventry (1565), Oxford (1566), Bristol (1575) şi
Norwich (1578). În general, peregrinaŃiile erau limitate ca extindere geografică. Elisabeta
nu călătorea foarte departe, nu mergea în nord sau în vest, rămânând în general în Home
Counties şi East Anglia.
PeregrinaŃiile erau exerciŃii în relaŃiile publice, pregătite cu grijă, regizate cu
atenŃie, pentru un impact maxim. Itinerariul era stabilit în prealabil de către vice-cancelar
prin consultare cu regina. Evenimentele vizitei erau planificate anticipat prin
corespondenŃă cu oraşele sau reşedinŃele care urmau să fie vizitate. Regina se pregătea
înainte de călătorie, informându-se în ceea ce priveşte regiunea pentru a crea impresia că

14
o cunoaşte. În fine, peregrinaŃiile erau publicate, erau produse relatări tipărite ale
călătoriei şi erau reproduse citate din discursurile reginei.
Regina încerca să stabilească o relaŃie directă cu oamenii obişnuiŃi şi relatările
oficiale ale acestor ceremonii şi călătorii subliniau acest lucru. El era demonstrat şi de
gesturile reginei care oprea trăsura regală de câte ori cineva din mulŃime îi cerea ceva sau
dorea să-i ofere ceva. În peregrinaŃii, afecŃiunea supuşilor era cultivată prin gesturi bine
gândite, bine regizate şi, în final, bine publicate. Gazdele ei din reşedinŃele nobiliare
vizitate şi primarii oraşelor din itinerariul regal erau onorate de gesturile de afecŃiune ale
reginei. Elisabeta se comporta ca şi cum fiecare oraş vizitat era preferatul ei şi, la plecare,
se despărŃea de public şi de oraş cu lacrimi.
Elisabeta îşi demonstra afecŃiunea pentru săraci şi prin gesturi caritabile bine
orchestrate. În general, în timpul procesiunilor distribuia bani mulŃimii din trăsura regală.
Evident publicul se înghesuia în jurul acesteia, fie din afecŃiune pentru regină fie pentru a
beneficia de ofrandele regale.
O altă modalitate de a câştiga simpatia publicului a fost perpetuarea tradiŃiei
medievale a tămăduirii scrofulelor. Elisabeta a început să tămăduiască cu multă energie
în 1570 (anul în care fusese excomunicată), posibil pentru a arăta că, în ciuda poziŃiei
papale, ea era în continuare beneficiara favorului divin. Având în vedere poziŃia ei de
regină protestantă, Elisabeta a modificat ceremonia, eliminând rugăciunile în mod
explicit catolice şi a tradus-o în engleză. Regina a vindecat la Whitehall de Paşti şi în
timpul peregrinaŃiei. La Kenilworth, în 1575 ea a atins 9 victime. În 1596, a vindecat 10
persoane, iar în 1597, 38 de indivizi, în vinerea mare.
Pentru cei care nu locuiau în sud-estul insulei, Elsabeta era accesibilă prin imagini
şi portrete. Acestea erau distribuite în cantităŃi mari, răspunzând cererii pieŃei. Curtenii
Elisabetei luaseră obiceiul de a purta camee cu imaginea reginei pentru a-şi demonstra
loialitatea. Supuşii ei mai săraci purtau medalione din metal obişnuit, dar sentimentul era
acelaşi. Tot pentru segmentul de jos al pieŃei au apărut, mai ales în anii 1580, gravuri cu
imaginea Elisabetei care erau plasate în cărŃi sau folosite separat.
Dar, cu cât era mai răspândită imaginea regală, cu atât controlul asupra acesteia
era mai intens. TendinŃă de a controla portretul regal îndeaproape a făcut să apară
versiuni aprobate ale acestuia. În dorinŃa de a-şi asigura monopolul, Compania Pictorilor

15
şi Vopsitorilor a solicitat stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte portretele regale. Acest
lucru s-a întâmplat în 1575 şi apoi în 1578, iar în 1581 a fost redactată o carte de
ordonanŃe.
Prin urmare, se poate urmări evoluŃia portretului regal care urmează anumite
tipare. Unul dintre primele portrete este cel al Elisabetei ca tânără prinŃesă, cu cartea de
rugăciune în mână pe a cărei copertă apar cuvintele: ‚the mind I shall never be ashamed
to present.’
Din 1579 a apărut stilul alegoric care a dus la o serie de reprezentări simbolice ale
reginei, care îi subliniau calităŃile şi proiectau ambiŃiile ei politice, de exemplu aspiraŃiile
imperiale. Prin 1594, s-a luat decizia ca Elisabeta să fie reprezentată ca etern tânără,
pentru a eluda discuŃiile legate de moartea ei şi de viitorul dinastiei. Campania oficială
avea drept scop eliminarea portretelor regale în care Elsabeta era reprezentată ca o femeie
bătrână. În special gravurile în care i se vedea vârsta au fost distruse. Portretul regal
devine astfel un instrument de propagandă.
Cei care nu puteau cumpăra portretele regale, puteau să-şi exprime loialitatea
învăŃând una dintre numeroasele balade, care au fost puse în circulaŃie ca expresii ale
sentimentelor naŃiunii faŃă de regină. Baladele erau unelte neoficiale ale propagandei şi o
modalitate a publicului mai larg de a participa în devotamentul exprimat faŃă de regină.
Unele balade luau forma unor imnuri de mulŃumire adresate lui D-zeu pentru
binecuvântările domniei Elisabetei şi a realizărilor acesteia. Autorii şi tipografii păreau
să-şi cunoască foarte bine piaŃa, intuind momentele când vânzările vor fi bune. În general,
publicul era mai sensibil faŃă de persoana regală în momentele de criză când favorul divin
oferit Elisabetei era invocat fără reŃinere de autorii baladelor.
Un alt mod de a populariza programul de guvernare elisabetan era discursul
politic, în special cele ale reginei. Discursurile Elisabetei în vizitele în oraşe erau pe
aceeaşi temă şi, uneori în formulări atât de asemănătoare încât se poate supecta un discurs
model, folosit la infinit. Tema cheie erau calităŃile Elisabetei şi realizările domniei.
Tehnica suporterilor Elisabetei implica utilizarea vizualului – tabourile vivante şi
portretele – a presei (tiparul) şi a amvonului (cuvântul, predica).
Cine sunt agenŃii efortului propagandistic? În primul rând, aparatul guvernamental
şi clerul. În special în bisericile parohiale, clerul se ruga pentru regină şi predica

16
binecuvântarea divină care fusese dăruită acesteia. Judecătorii în assises menŃionau
duşmanii statului, sherifii citeau statute şi proclamaŃii care subliniau nevoia ordinii şi a
supunerii.
Această analiză nu ar fi completă dacă nu ne-am pune întrebarea reacŃiei
publicului. În ce măsură accepta publicul aceste imagini propuse de aparatul de
propagandă al reginei? Spre sfârşitul domniei, într-o situaŃie de criză, când calitatea vieŃii
în Anglia scăzuse drastic, imaginea Elisabetei ca apărătoare a săracilor devenise mai greu
de înghiŃit. În anii 1590, războiul, impozitele ridicate, obligaŃiile faŃă de armată, recoltele
proaste, comerŃul ruinat şi şomajul au dus la o criză economică şi socială. În 1595 şi 1596
au avut loc revolte legate de lipsa hranei şi de preŃurile exorbitante. Sărăcimea recurgea la
furt din cauza disperării. În stare de panică, elita reacŃiona prin înnăsprirea pedepselor,
furtul ajungând să fie pedepsit cu moartea. Într-un asmenea context, imaginea Elisabetei
ca ‚apărătoare a săracilor’ începea să pară un fals.
În mod similar, imaginea de fecioară neîntinată era greu de acceptat. Această
reticenŃă se datora parŃial comportamentului reginei. O serie de zvonuri referitoare la o
posibilă relaŃie cu Robert Dudley, posibila asasinare a soŃiei acestuia, posibilul plan al
unei alianŃe cu Spania şi sprijin acordat catolicismului în Anglia pentru a forŃa acceptarea
unei eventuale căsătorii cu Dudley au dăunat mult imaginii Elisabetei. Modificările în
literatura pe această temă sugerează poziŃia oscilantă a publicului. Dacă, în 1568 i se mai
dedicau Elisabetei elogii ale căsătoriei, până în 1582 ideea virginităŃii perpetue (sau mai
degrabă a celibatului asumat) este acceptată, aşa cum demosntreză elogiul virginităŃii
dedicat Elisabetei de Thomas Bentley. ProtestanŃii susŃineau imaginea virginală a reginei
pentru a descuraja căsătoria acesteia cu un catolic, dar pe de altă parte erau jenaŃi de
comparaŃile cu Fecioara Maria, care introduceau o notă de confuzie teologică.
Imaginile proiectate la nivel popular par să fi generat un adevărat devotament faŃă
de regină deşi este dificil de decelat partea spontană de cea orchestrată a acestui
sentiment. Entuziasmul popular era afirmat cu ocazia sărbătorii de 17 noiembrie care
celebra ascensiunea Elisabetei la tron. Izbucniri de simpatie populară cu încărcătură
emoŃională mare apăreau şi în momente de criză, de exemplu după o tentativă de asasinat.
Aceste manifestări spontane erau folosite de stat pentru a identifica bunăstarea reginei cu
securitatea naŃiunii. Autorii de balade celebrau salvarea reginei şi pedepsirea inamicilor

17
acesteia. Devenise comun un amestec de sentimente religioase şi patriotice, devotamentul
faŃă de D-zeu fiind indivizibil de devotamentul faŃă de Anglia şi cel faŃă de regină.
Imaginea de protectoare a evangheliei se bucură şi ea de o credibilitate oscilantă
în rândul supuşilor protestanŃi, deoarece Elisabeta nu reuşea întotdeauna să dea viaŃă
rolului. Când a luat în considerare solicitarea sprijinului spaniol pentru a se putea căsători
cu Dudley, protestanŃii au fost oripilaŃi şi regina a pierdut mult în ochii lor. Din fericire
pentru ea, revolta cu accente catolice a baronilor din nord în 1569 şi excomunicarea, în
1570 au transformat-o din nou în preferata protestanŃilor. În 1579, s-a profilat o nouă
criză provocată de intenŃia de a se căsători cu ducele Alençon, un nobil francez. Reginei i
se cerea, în aceste momente de criză să joace rolul protestant pe care ea nu-l alesese şi pe
care nu şi-l asuma întru totul.

18