SPOILER Binder1 1

METODA ELEMENTULUI FINIT
APLICAłII
CUPRINS
1. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT CU APLICAłII GENERATE ÎN
PROGRAMUL MATHCAD......................................................................................................... 10
1.1. CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA DEPLASARILOR-
SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL..................................................................................... 10
1.1.1. Obiectiv ............................................................................................................... 10
1.1.2. Model fizic, notaŃii şi convenŃii ............................................................................ 10
1.1.3. Date iniŃiale ......................................................................................................... 10
1.1.4. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri................................................................... 11
1.1.5. Vectorii de definire ai elementelor prin nodurile sale ........................................... 11
1.1.6. IniŃializarea indicilor de matrice........................................................................... 11
1.1.7. Introducerea vectorului forŃelor............................................................................ 14
1.1.8. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)............................................ 14
1.1.9. Rezultate (deplasări în noduri) ............................................................................. 15
1.2. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE ARTICULATE PRIN
METODA DEPLASĂRILOR ....................................................................................................... 16
1.2.1. Obiectiv ............................................................................................................... 16
1.2.3. Vectorii de definire a elementelor prin nodurile acestora...................................... 16
1.2.4. Vectorii proprietăŃii de material şi ai caracteristicii geometrice (modul de
elasticitate şi aria secŃiunii barelor)............................................................................................ 16
1.2.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori............................................ 17
1.2.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor ................................ 17
1.2.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L) ....................................... 17
1.2.8. Vectorul forŃelor .................................................................................................. 20
1.2.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)............................................ 20
1.2.10. Rezultate (deplasări în noduri)............................................................................ 21
1.3. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE SUDATE PRIN METODA
DEPLASĂRILOR......................................................................................................................... 22
1.3.1. Obiectiv ............................................................................................................... 22
1.3.3. Vectorul nodurilor aflate pe cele 2 elemente (EL_NOD) ...................................... 22
1.3.4. Caracteristici geometrice şi proprietăŃi de material ............................................... 22
1.3.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori............................................ 23
1.3.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor ................................ 23
1.3.7. Vectorul forŃelor .................................................................................................. 27
1.3.8. Aplicarea condiŃiilor la limita (deplasări) ............................................................. 28
1.3.9. Rezultate (deplasări în noduri) ............................................................................. 29
1.4. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN TREI BARE ARTICULATE PRIN
METODA DEPLASARILOR ....................................................................................................... 30
1.4.1. NotaŃii.................................................................................................................. 30
1.4.2. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri pe axa Ox şi respectiv Oy .......................... 30
1.4.3. Vectorul celor 3 elemente definite prin nodurile acestora (EL_NOD) ................. 31
1.4.4. Vectorii proprietăŃilor de material şi caracteristicilor geometrice ale elementelor
(modul de elasticitate, aria secŃiunii barelor şi momentul de inerŃie ) ......................................... 31
1.4.5. Calculul lungimilor de bare, Li............................................................................ 31
1.4.6. Calculul cosinuşilor directori (C_L şi S_L) pentru trecerea din sistemul local al
fiecărui element în sistemul global al structurii.......................................................................... 31
1.4.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)....................................... 32
1.4.8. Introducerea vectorului forŃelor............................................................................ 37
5
1.4.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (deplasări) ............................................................. 37
1.4.10. Rezultate (deplasări în noduri)............................................................................ 38
2. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT CU APLICAłII GENERATE ÎN
PROGRAMUL COSMOS ............................................................................................................ 39
2.1. SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL.............................................................. 39
2.1.1. Obiectiv ............................................................................................................... 39
2.1.2. Deschiderea programului GEOSTAR................................................................... 39
2.1.3. Setarea paginii şi a planului de lucru ................................................................... 40
2.1.4. Specificarea proprietăŃilor .................................................................................... 40
2.1.5. Crearea modelului................................................................................................ 41
2.1.6. Crearea structurii din elemente şi noduri .............................................................. 42
2.1.7. Verificarea modelului şi a structurii ..................................................................... 43
2.1.8. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri) ................................................. 43
2.1.9. 8. Introducerea sarcinilor...................................................................................... 43
2.2. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE ARTICULATE........................................ 45
2.2.1. Obiectiv ............................................................................................................... 45
2.2.3. Modelul geometric ............................................................................................... 46
2.2.5. Verificarea modelării şi a structurii ...................................................................... 48
2.3. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE SUDATE................................................. 49
2.3.1. Obiectiv ............................................................................................................... 49
2.3.3. Modelul geometric ............................................................................................... 50
2.3.7. Introducerea sarcinilor ......................................................................................... 52
2.4. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE ARTICULATE .......................................... 53
2.4.1. Obiectiv ............................................................................................................... 53
2.4.5. Specificarea constantelor reale: ............................................................................ 54
2.4.6. Crearea modelului................................................................................................ 54
2.5. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE SUDATE ................................................... 58
2.5.1. Obiectiv ............................................................................................................... 58
2.5.5. Crearea modelului. ............................................................................................... 59
2.5.10. Rezultate obŃinute .............................................................................................. 61
2.6. UTILIZAREA DISCRETIZĂRII PARAMETRICE ÎN STUDIUL STĂRII PLANE
DE TENSIUNI DINTR-O PLACĂ ............................................................................................... 62
6
2.6.1. Obiectiv ............................................................................................................... 62
2.6.4. Specificarea proprietăŃilor de material .................................................................. 62
2.6.6.1 Generarea unei părŃi a modelului corespunzătoare unei suprafeŃe................. 64
2.6.7. Generarea finală a modelului................................................................................ 65
2.6.10. Introducerea sarcinilor........................................................................................ 67
2.7. UTILIZAREA ELEMENTELOR TRIANG LA CALCULUL STĂRII PLANE DE
TENSIUNI DINTR-O PLACĂ ..................................................................................................... 68
2.7.1. Obiectiv ............................................................................................................... 68
2.7.2. Construirea geometriei ......................................................................................... 68
2.7.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material.................................... 69
2.7.5. Introducerea condiŃiilor la limită .......................................................................... 69
2.7.6. Rezolvarea problemei........................................................................................... 70
2.7.7. Exploatarea Rezultatelor ...................................................................................... 70
2.8. STUDIUL STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-UN CADRU ........................ 71
2.8.1. Obiectiv ............................................................................................................... 71
2.8.4. Crearea de contururi şi regiuni ............................................................................. 73
2.8.8. Rezultate obŃinute ................................................................................................ 75
2.9. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL ANALIZEI STĂRII
PLANE DE DEFORMAłII AL UNUI BIMETAL ....................................................................... 76
2.9.1. Obiectiv ............................................................................................................... 76
2.9.2. Construirea geometriei ......................................................................................... 76
2.9.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material.................................... 77
2.9.5. Introducere condiŃiilor la limită :.......................................................................... 78
2.9.6. Analiza statica(calculul propriu zis) ..................................................................... 79
2.9.7. Exploatarea Rezultatelor ...................................................................................... 79
2.10. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP SHELL ÎN CALCULUL
TENSIUNILOR DINTR-UN TUB BOURDON............................................................................ 82
2.10.1. Obiectiv ............................................................................................................. 82
2.10.2. ConstrucŃia geometriei ....................................................................................... 82
2.10.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material.................................. 83
2.10.4. Discretizarea ...................................................................................................... 83
2.10.5. CondiŃiile la limită ............................................................................................. 83
2.10.6. Analiza numerică ............................................................................................... 83
2.10.7. Exploatarea Rezultatelor .................................................................................... 84
2.11. UTILIZAREA ELEMENTELOR SHELLAX ÎN CALCULUL TENSIUNILOR
UNEI MEMBRANE GOFRATE .................................................................................................. 85
2.11.1. Obiectiv ............................................................................................................. 85
2.11.2. Construirea Geometriei ...................................................................................... 85
7
2.11.4. Discretizarea ...................................................................................................... 86
2.11.5. Introducerea condiŃiilor la limită ........................................................................ 86
2.11.6. Efectuarea analizei ............................................................................................. 86
2.11.7. Exploatarea Rezultatelor .................................................................................... 86
2.12. CALCULUL STRUCTURILOR UTILIZÂND ELEMENTE DE TIP SHELL ... 87
2.12.1. Realizarea geometriei......................................................................................... 87
2.12.2. Definirea elementelor, caracteristicilor geometrice şi a proprietăŃilor de material
.................................................................................................................................................. 87
2.12.3. Crearea structurii de noduri şi elemente.............................................................. 88
2.12.4. RestricŃii şi sarcini aplicate................................................................................. 88
2.12.5. Rezultate............................................................................................................ 89
2.13. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL UNEI ANALIZE DE
TERMO-ELASTICITATE............................................................................................................ 90
2.13.1. Obiectiv ............................................................................................................. 90
2.13.2. 1.1.Construirea geometriei ................................................................................. 90
2.13.4. Crearea structurii din elemente şi noduri ............................................................ 91
2.13.5. Introducere condiŃiilor la limită şi a încărcării: ................................................... 91
2.13.6. Analiza statică.................................................................................................... 91
2.14. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA IN CALCULUL
TENSIUNILOR DINTR-O BRIDA .............................................................................................. 93
2.14.1. Obiectiv ............................................................................................................. 93
2.14.2. Construirea Geometriei: ..................................................................................... 93
2.14.3. Definirea proprietăŃilor de material: ................................................................... 94
2.14.4. Discretizarea ...................................................................................................... 94
2.14.5. CondiŃiile la limita ............................................................................................. 94
2.14.6. Analiza numerică ............................................................................................... 94
2.14.7. Exploatarea rezultatelor...................................................................................... 95
3. EXEMPLE DE TEHNICI AVANSATE ÎN UTILIZAREA METODEI
ELEMENTELOR FINITE ............................................................................................................ 96
3.1. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-UN LAGĂR
RADIAL 96
3.1.1. Obiectiv ............................................................................................................... 96
3.1.3. Specificarea proprietăŃilor .................................................................................. 100
3.1.5. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri) ............................................... 100
3.1.6. Introducerea sarcinilor ....................................................................................... 100
3.2. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-UN ARBORE DREPT
SUPUS LA SOLICITAREA DE ÎNCOVOIERE......................................................................... 102
3.2.1. Obiectiv ............................................................................................................. 102
3.2.2. Crearea modelului. ............................................................................................. 102
3.2.3. Specificarea proprietăŃilor .................................................................................. 105
3.2.5. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri) ............................................... 106
3.2.6. Introducerea sarcinilor ....................................................................................... 106
3.3. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA LA CALCULUL
TENSIUNILOR DINTR-O BUCŞĂ ........................................................................................... 108
3.3.1. Prezentarea supapei hidraulice din care face parte bucşa .................................... 108
8
3.3.2. Obiectivul problemei.......................................................................................... 108
3.3.3. Importarea modelului cu elemente finite ............................................................ 110
3.3.4. Vizualizarea elementelor suprafeŃei exterioare ................................................... 110
3.3.6. Impunerea condiŃiilor la limită ........................................................................... 112
3.3.7. Impunerea deplasărilor în noduri........................................................................ 113
3.3.8. Impunerea presiunii fluidului ............................................................................. 116
3.3.9. ExecuŃia analizei ................................................................................................ 121
3.3.10. Analiza rezultatelor .......................................................................................... 121
3.4. ANALIZA NELINIARĂ FOLOSIND ELEMENTE DE TIP GAP....................... 123
3.4.1. Obiectiv ............................................................................................................. 123
3.4.2. Modelarea sistemului fără opritor....................................................................... 123
3.4.3. Modelarea închiderii contactului (aşezarea grinzii pe opritor)............................. 124
3.4.4. Vizualizarea rezultatelor .................................................................................... 124
3.5. PROBLEMĂ NELINIARĂ A TRANSFERULUI TERMIC ................................ 125
3.5.1. Obiectiv ............................................................................................................. 125
3.5.2. Date iniŃiale ....................................................................................................... 125
3.5.3. Algoritmul de lucru............................................................................................ 125
9
1. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT
CU APLICAłII GENERATE ÎN PROGRAMUL
MATHCAD
1.1. CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA
DEPLASARILOR-SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL
EL.1 EL.2 EL.3

E1, A1, L1 E2, A2, L2 E3, A3, L3
F1 F2 F3 F4=1000 N
1 2 3 4
20 50 80 x [mm]
Figura 1
1.1.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune studiul unui sistem compus din trei bare de diametre diferite
solicitat de forŃe axiale conform figurii 1. Astfel problema de studiu a stării de tensiuni şi deformaŃii
se referă la modificarea structurală numai pe direcŃia axei Ox. Dimensiunile sunt indicate în figură.
Materialul barelor este oŃel cu modulul de elasticitate E=2,3X105 MPa.
1.1.2. Model fizic, notaŃii şi convenŃii
NOTATII: EL_NOD – mod de definire al elementului (solicitat axial) prin cele două noduri
NRB - numărul de bare
NRN - numărul de noduri
NDF - numărul de grade de libertate
i, j, k - indici vectoriali
E - modulul de elasticitate, [N/mm2]
F - vectorul forŃelor axiale, [N]
A - aria barei , [mm2]
δ - vectorul deplasărilor, [mm]
L - lungimea barei (tronsonului), [mm]
CNodX - coordonata nodului pe direcŃia x, [mm]
d - diametrul barei (tronsonului), [mm]
1.1.3. Date iniŃiale

NRB := 3
10
NRN := 4
NDF := 1
 210000  20   10 
E :=  210000 L :=  30  d :=  25 
     
 210000  30   15 
Calculul ariei suprafeŃei celor trei tronsoane :
2  78.54 
π⋅ d
A := ; A =  490.874
4  
 176.715
1.1.4. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri
NOTATII: CNodX - coordonata nodului pe direcŃia “Ox”
 0 
CNodX :=  
20
 50 
 80 
 
1.1.5. Vectorii de definire ai elementelor prin nodurile sale
1 2
EL_NOD :=  2 3 
 
3 4
1.1.6. IniŃializarea indicilor de matrice

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
Definirea matricei de rigiditate locală pe element – preformatată
 1 −1 
PKE :=  
 −1 1 
IniŃializarea unei matrice depozit pentru matricea de rigiditate globala,matrice de ordin i(j) :
K := 0
i, j
ELEMENTUL 1
Indexul de element, “el” , ia valoarea 1 (atenŃie la numerotarea implicită în Mathcad care
începe de la 0). Odată scrisă matricea pentru primul element se va verifica si se va copia apoi sub
11
numele elementului următor. Programul MathCad va face automat actualizarea de rezultate pentru
acest nou element introdus.
Deci pentru primul element trebuie introdus indexul:
el := 1
Matricea de rigiditate în sistem local
KE :=
( Eel ⋅ A el ) ⋅ PKE KE =
 8.247 × 105 −8.247 × 105 
 
L  5 5 
el  −8.247 × 10 8.247 × 10 
Definirea unei matrice temporare utilizate pentru ocuparea, element cu element, a matricei
globale a structurii.
IniŃializare :
KTEMP := 0
i, j
Pentru matricea globala :

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
Pentru matricea locala (matricea de definire a unui element individual prin cele doua noduri
ale sale):
i := 1 .. 2
j := 1 .. 2
KTEMP := KE
NDF⋅EL_NODel , i , NDF⋅EL_NODel , j NDF⋅i , NDF⋅ j
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 5 5 
KTEMP =  −8.247 × 10 8.247 × 10 0 0
 0 0 0 0
 
 0 0 0 0
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
In matricea finala intra descrierea tuturor celor trei elemente. Daca ar fi sa judecam după
scrierea in sistemul local, deoarece fiecare element este caracterizat de doua noduri, înseamnă ca
matricea globala ar trebui sa fie compusă din 3X2 linii/coloane. In realitate, prin legătura “fizica” a
structurii barei, doua elemente alăturate au un singur nod comun rezultat prin suprapunerea celor
doua noduri, de început respectiv de capăt, ale elementelor ce se suprapun.
Deci prin concatenarea elementelor individuale(descrise in sistem local), respectiv a nodului
2 cu nodul 3 si a nodului 4 cu nodul 5, in structura finala, va exista bara caracterizata de patru
noduri din care doua noduri de capăt.
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 5 5 
K =  −8.247 × 10 8.247 × 10 0 0
 0 0 0 0
 
 0 0 0 0
12
ELEMENTUL 2
el := 2
KE :=
(Eel ⋅ A el) ⋅ PKE
 3.436 × 106 −3.436 × 106 
L
el KE =  
 6 6 
 −3.436 × 10 3.436 × 10 
i := 1 .. 2
KTEMP := 0
i, j
j := 1 .. 2
KTEMP := KE
 0 0 0 0

 0 3.436 × 10 −3.436 × 106
6
0
KTEMP =  
 0 −3.436 × 106 3.436 × 106 0
0 
 0 0 0
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0

 
 −8.247 × 105 4.261 × 106 −3.436 × 106 0

K= 
 0
6
−3.436 × 10 3.436 × 10
6
0
 
 0 0 0 0
ELEMENTUL 3
el := 3
KE :=
(Eel ⋅ A el) ⋅ PKE KE =
 1.237× 106 −1.237× 106 
 
L  6 6 
el  −1.237× 10 1.237× 10 
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. 2
j := 1 .. 2
KTEMP := KE
 0 0 0 0 
0 0 0 0 
KTEMP =  6 6
0 1.237 × 10 −1.237 × 10
0 
0 6 6 
0 −1.237 × 10 1.237 × 10 

13
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
Matricea de rigiditate finală, matrice bandă :
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 5 6 6 
 −8.247 × 10 4.261 × 10 −3.436 × 10 0 
K=
 6 6 6
0 −3.436 × 10 4.673 × 10 −1.237 × 10
 
 6 6 
−1.237 × 10 1.237 × 10 
 0 0
1.1.7. Introducerea vectorului forŃelor

In cazul acestei probleme simple, forŃele acŃionează pe direcŃia axei longitudinale a barei,
dreapta suport a acestor vectori fiind axa Ox. Ca urmare deplasările nodurilor vor exista numai pe
axa, numai in sensul acŃiunii vectorilor forŃă. Aplicarea vectorului forŃa iniŃiala se va face in nodul
de capăt liber al barei.
ForŃa pe direcŃia axei Ox se aplică în nodul 4:
F := 1000 N
4
în scriere vectoriala:
 0 
F := 
0 
 0 
 1000 
 
1.1.8. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)
Deplasarea în nodul 1 este nula !

Introducerea restricŃiilor în deplasări reprezintă reducerea numărului de ecuaŃii de rezolvat
în sistemul forŃă-deplasare. Astfel, vom introduce un "comutator", k, pentru linia, respectiv coloana
ce trebuie anulată în matricea de rigiditate K, pentru reducerea rangului acesteia.
În aplicaŃia de fata, deoarece există numai un grad de libertate, va trebui să anulăm numai
prima linie /coloană ce corespunde deplasării nodului 1 prin care simulăm încastrarea.
Facem notaŃia pentru nodul k
k := 1
Value := 0
F := Value
k
Pregătirea operaŃiei de înmulŃire a inversei matricei de rigiditate cu vectorul forŃelor
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := F − Value ⋅ K
i i i, k
K := 0 ; K i , k := 0 ; K k , k := 1
k,i
14
1 0 0 0 
 6 6

 0 4.261 × 10 −3.436 × 10 0 
K=
6 6 6
 0 −3.436 × 10 4.673 × 10 −1.237 × 10 
 6 6 
0 0 −1.237 × 10 1.237 × 10 
1.1.9. Rezultate (deplasări în noduri)

Conform relaŃiei cunoscute de legătura dintre forŃa – rigiditate-deformaŃie din domeniul
comportării elastice a materialelor, vom scrie ecuaŃia de calcul a deplasărilor nodurilor:
− 1
δ := K ⋅F
 0 
 −3

 1.212609× 10 
δ=
−3
cu rezultatul:
 1.503635× 10 
 −3
 2.312041× 10 
Ca observaŃie se poate spune ca valoarea deplasărilor nodurilor este comparabila cu

rezultatul obŃinut pe un studiu analitic al deformaŃiei unei bare cu aceleaşi proprietăŃi de material, de
aceeaşi lungime si de diametru echivalent constant.
De asemenea, este corect rezultatul de deplasare nula pentru capătul incastrat si de creştere a
valorii acesteia către capătul liber al barei.
15
1.2. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE
ARTICULATE PRIN METODA DEPLASĂRILOR
1.2.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune studiul deplasărilor unui sistem compus din două bare
articulate. Fiecare din aceste bare va constitui suportul pentru modelarea cu elemente finite.
Solicitările sunt de tracŃiune-compresiune. NotaŃiile şi convenŃiile corespund aplicaŃiei anterioare.
1000
y
1
500
40
EL.0 EL.1
20 2
0
20 50 80 x
Figura 2
NRN := 3.
NRB := 2..
NDF := 2.
 20   20 
CNodX :=  50  CNodY :=  40 
   
 80   20 
În această aplicaŃie vom utiliza numerotarea implicită existentă în programul Mathcad. Deci
numerotarea nodurilor şi elementelor începe de la 0.
1.2.3. Vectorii de definire a elementelor prin nodurile acestora
0 1
EL_NOD :=  
1 2
1.2.4. Vectorii proprietăŃii de material şi ai caracteristicii geometrice (modul de

elasticitate şi aria secŃiunii barelor)
 210000
E :=  
 210000
16
 50 
A :=  
 100 
i := 0 .. NRB − 1
1.2.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori
Calculul lungimii barelor :

2 2
L :=  CNodX( EL_NODi , 1) − CNodX( EL_NODi , 0)  +  CNodY( EL_NODi , 1) − CNodY( EL_NODi , 0) 
i
Calculul funcŃiei cos θ
CNodX
( EL_NODi , 1) − CNodX( EL_NODi , 0)
COSD_L :=
i L
i
Calculul funcŃiei sin θ
CNodY
( EL_NODi , 1) − CNodY( EL_NODi , 0)
COSD_M :=
i L
i
 0.832
COSD_L =  
 0.832
 0.555 
COSD_M =  
 −0.555 
 36.056
L=  
 36.056
1.2.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := 0
i, j
P := 0
i
1.2.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)
 1 0 −1 0 

PKe := 
0 0 0 0
 −1 0 1 0
0 
 0 0 0
Numerotarea în această aplicaŃie urmează numerotarea implicită din programul Mathcad.
17
ELEMENTUL 0
el := 0
matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:
E ⋅A
el el
Ke := ⋅ PKe
L
el
 2.912 × 105 0 −2.912 × 10

5
0 
 0 0 0 0
Ke =  
 −2.912 × 105 0 2.912 × 10
5
0
 
 0 0 0 0
matricea de transfer:
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 
T :=  
0 0 COSD_L COSD_M
 el el 
 0 0 −COSD_M COSD_L 
 el el 
 0.832 0.555 0 0 

 −0.555 0.832 0 0 
T=
 0 0 0.832 0.555 
 0 
−0.555 0.832 
 0
matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

T
Kge := T ⋅ Ke⋅ T
 2.016 × 105 1.344 × 10

5 5
−2.016 × 10 −1.344 × 10

5
 5 4 5 4
1.344 × 10 8.961 × 10 −1.344 × 10 −8.961 × 10 
Kge = 
 5 5 5 5 
 −2.016 × 10 −1.344 × 10 2.016 × 10 1.344 × 10

 −1.344 × 105 4
−8.961 × 10 1.344 × 10
5 4 
8.961 × 10 

asamblare în matricea generală de rigiditate:

i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. NDF − 1
k2 := 0 .. NDF − 1
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NOD el , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NOD el , j+ k2 NDF ⋅ i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
18
 2.016 × 105 1.344 × 10
5
−2.016 × 10
5
−1.344 × 10
5
0 0
 
 1.344 × 105 8.961 × 10
4
−1.344 × 10
5
−8.961 × 10
4
0 0
 
K =  −2.016 × 10 0
5 5 5 5
−1.344 × 10 2.016 × 10 1.344 × 10 0
 
 −1.344 × 105 −8.961 × 10
4
1.344 × 10
5
8.961 × 10
4
0 0
 0 0 0 0 0 0

 
 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 1
el := 1
E ⋅A
el el
Ke := ⋅ PKe
L
el
 5.824 × 105 0 −5.824 × 10

5
0 
 0 0 0 0
Ke =  
 −5.824 × 105 0 5.824 × 10
5
0
 
 0 0 0 0
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 
T :=  
0 0 COSD_L COSD_M
 el el 
 0 0 −COSD_M COSD_L 
 el el 
 0.832 −0.555 0 0 

T=  0.555 0.832 0 0 
 0 0 0.832 −0.555 
 0 
 0 0.555 0.832 

T
 4.032 × 105 −2.688 × 10

5
−4.032 × 10
5  2.688 × 10
5
 
 5 5 5 5
 −2.688 × 10 1.792 × 10 2.688 × 10 −1.792 × 10 
Kge =
 5 5 5 5
 −4.032 × 10 2.688 × 10 4.032 × 10 −2.688 × 10

 2.688 × 105 5 5 5 
−1.792 × 10 −2.688 × 10 1.792 × 10 

asamblare în matricea generale de rigiditate:

i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
19
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. NDF − 1
k2 := 0 .. NDF − 1
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NODel , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NODel , j+ k2 NDF ⋅ i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 2.016 × 105 5
1.344 × 10
5
−2.016 × 10 −1.344 × 10
5
0  0
 
 1.344 × 105 4 5
8.961 × 10 −1.344 × 10 −8.961 × 10
4
0 0 
 
 −2.016 × 105 −1.344 × 10 6.048 × 10 −1.344 × 10 −4.032 × 10 2.688 × 10 
5 5 5 5 5
K= 
 −1.344 × 105 4 5
−8.961 × 10 −1.344 × 10 2.688 × 10
5 5 5
2.688 × 10 −1.792 × 10 
 5 5 5 5

 0 0 −4.032 × 10 2.688 × 10 4.032 × 10 −2.688 × 10 
 5 5 5 5 
 0 0 2.688 × 10 −1.792 × 10 −2.688 × 10 1.792 × 10 
1.2.8. Vectorul forŃelor
ForŃa după direcŃia axei Ox aplicată în nodul 1

P := 500
2
ForŃa după direcŃia axei Oy aplicată în nodul 1
P := 1000
3
 0 
 0 
 
P :=  500 
 1000 
 0 
 
 0 
1.2.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)

Notăm deplasarea după direcŃia axei Ox cu “u” şi după direcŃia axei Oy cu “v”.
Nodul 1 se poate deplasa prin translaŃie (compunere de translaŃii) pe cele două axe.
Deplasarea u în nodul 0 =0 K := 0
i, k
k := 0 K := 1
k,k
Value := 0
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
Deplasarea v în nodul 0 =0
P := P − Value⋅ K k := 1
i i i, k Value := 0
P := Value
k i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := 0 P := P − Value⋅ K
k, i i i i, k
20
P := Value K := 0
k i, k
K := 0 K := 1
k,i k,k
K := 0 Deplasarea v în nodul 2 =0
i, k
K := 1 k := 5
k,k
Value := 0
Deplasarea u în nodul 2 =0 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
k := 4 P := P − Value⋅ K
Value := 0 i i i, k
P := Value
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 k
P := P − Value⋅ K K := 0
i i i, k k,i
P := Value K := 0
k i, k
K := 0 K := 1
k,i k,k
Având în vedere că structura are trei noduri, fiecare nod având două grade de
libertate teoretic, comutatorul K ia valori de la 0 la 5.
1 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
 
0 0 6.048 × 10
5
−1.344 × 10
5
0 0
K= 
5 5
0 0 −1.344 × 10 2.688 × 10 0 0
0 0 0 0 1 0

 
0 0 0 0 0 1
− 1
δ := K ⋅P
 0 
 0 
 
 1.86 × 10− 3 
δ= 
 4.65 × 10− 3 
 0

 
 0 
21
1.3. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE SUDATE
PRIN METODA DEPLASĂRILOR
1.3.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune studiul deplasărilor unui sistem compus din două bare sudate.
1000
y
1 500
40
EL.0 EL.1
20 2
0
20 50 80 x
Figura 3
NRN := 3.
NRB := 2.
NDF := 3.
 20 
CNodX :=  50 
 
 80 
 20 
CNodY :=  40 
 
 20 
...AtenŃie! numerotarea începe de la 0 !
1.3.3. Vectorul nodurilor aflate pe cele 2 elemente (EL_NOD)
0 1
EL_NOD :=  
1 2
1.3.4. Caracteristici geometrice şi proprietăŃi de material
 210000
E :=  
 210000
22
 50 
A :=  
 100 
În această aplicaŃie , datorită apariŃiei solicitării de încovoiere, tipul de element ales pentru a
putea prelua şi această solicitare trebuie să fie descris utilizând şi momentul de inerŃie. Pe datele
geometrice enunŃate se va introduce momentul de inerŃie Iy.
 1249.45
Iy :=  

1592.36 
i := 0 .. NRB − 1
1.3.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori
Calculul lungimii barelor :
2 2
L :=  CNodX( EL_NOD i , 1) − CNodX( EL_NOD i , 0)  +  CNodY( EL_NOD i , 1) − CNodY( EL_NOD i , 0) 
i    
Calculul funcŃiei cos θ
CNodX
( EL_NODi , 1) − CNodX( EL_NODi , 0)
COSD_L :=
i L
i
Calculul funcŃiei sin θ
CNodY
( EL_NODi , 1) − CNodY( EL_NODi , 0)
COSD_M :=
i L
i
 0.83205
COSD_L =  
 0.83205
 0.55470 
COSD_M =  
 −0.55470
 3.606 
L=  
 3.606 
1.3.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := 0
i, j
P := 0
i
ELEMENTUL 0
el := 0
23
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
 0 0 − 0 0 
 Lel L
el 
 E Iy E Iy E Iy E Iy

 el el el el el el el el 
0 12⋅ 6⋅ 0 −12⋅ 6⋅
 
 (Lel)3 (Lel) 2
(Lel) 3
(Lel)2 
 
E Iy E Iy E Iy E Iy
0 6⋅ 4⋅ 0 −6⋅ 2⋅
 
 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 
Ke :=  
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
− L 0 0
L
0 0

 el el 
 E Iy E Iy E Iy E Iy 
el el el el el el
 0 −12⋅ −6⋅
el
0 12⋅
el
−6⋅ 

 (Lel)3 (Lel)2 (Lel)3 (Lel) 
2
el el el el el el
 0 6⋅ 2⋅
el
0 −6⋅
el
4⋅ 

 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 

 2.912 × 105 0 0 −2.912 × 10

5
0 0 
 
 0 5.598 × 10
3
1.211 × 10
6
0
3
−5.598 × 10 1.211 × 10
6 
 
 0 1.211 × 10
6
2.911 × 10
7
0 −1.211 × 10 1.455 × 10 
6 7
Ke =  
 −2.912 × 105 0 0 2.912 × 10
5
0 0 
 3 6 3 6

 0 −5.598 × 10 −1.211 × 10 0 5.598 × 10 −1.211 × 10 
 6 7 6 7 
 0 1.211 × 10 1.455 × 10 0 −1.211 × 10 2.911 × 10 
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 0 0
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 0 0
 
T := 
0 0 1 0 0 0
 0 0 0 COSD_L
el
COSD_M
el
0
 
 0 0 0 −COSD_M COSD_L 0
el el
 
 0 0 0 0 0 1
 0.832 0.555 0 0 0 0
 −0.555 0.832 0 0 0 0
 
T=  0 0 1 0 0 0
 0 0 0 0.832 0.555 0 
 0 0 0 −0.555 0.832 0

 
 0 0 0 0 0 1
24
T
 2.033 × 105 1.318 × 10

5
−6.717 × 10
5
−2.033 × 10
5
−1.318 × 10
5
−6.717 × 10
5
 
 1.318 × 105 9.348 × 10 1.008 × 10 −1.318 × 10 −9.348 × 10 1.008 × 10 
4 6 5 4 6
 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
2.911 × 10
7
6.717 × 10 −1.008 × 10 1.455 × 10 
5 6 7
Kge =  
 −2.033 × 105 5
−1.318 × 10 6.717 × 10
5
2.033 × 10
5
1.318 × 10
5 5
6.717 × 10 
 5 4 6 5 4 6

 −1.318 × 10 −9.348 × 10 −1.008 × 10 1.318 × 10 9.348 × 10 −1.008 × 10 
 5 6 7 5 6 7 
 −6.717 × 10 1.008 × 10 1.455 × 10 6.717 × 10 −1.008 × 10 2.911 × 10 

i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. 2
k2 := 0 .. 2
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NODel , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NODel , j+ k2 NDF ⋅i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 2.033 × 105 1.318 × 10

5
−6.717 × 10
5
−2.033 × 10
5
−1.318 × 10
5
−6.717 × 10
5
0 0 0 
 5 4 6 5 4 6 
 1.318 × 10 9.348 × 10 1.008 × 10 −1.318 × 10 −9.348 × 10 1.008 × 10 0 0 0
 5 6 7 5 6 7 
 −6.717 × 10 1.008 × 10 2.911 × 10 6.717 × 10 −1.008 × 10 1.455 × 10 0 0 0
 5 5 5 5 5 5 
−2.033 × 10 −1.318 × 10 6.717 × 10 2.033 × 10 1.318 × 10 6.717 × 10 0 0 0
K=  
 −1.318 × 105 −9.348 × 10
4
−1.008 × 10
6
1.318 × 10
5
9.348 × 10
4
−1.008 × 10
6
0 0 0
 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
1.455 × 10
7
6.717 × 10
5
−1.008 × 10
6
2.911 × 10
7
0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 1
el := 1
25
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
 0 0 − 0 0 
 Lel L
el 
 E Iy E Iy E Iy E Iy

0 12⋅ 6⋅ 0 −12⋅ 6⋅
 
 (Lel)3 (Lel) 2
(Lel) 3
(Lel)2 
 
E Iy E Iy E Iy E Iy
0 6⋅ 4⋅ 0 −6⋅ 2⋅
 
 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 
Ke :=  
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
− L 0 0
L
0 0

 el el 
el el el el el el
 0 −12⋅ −6⋅
el
0 12⋅
el
−6⋅ 

 (Lel)3 (Lel)2 (Lel)3 (Lel) 
2
el el el el el el
 0 6⋅ 2⋅
el
0 −6⋅
el
4⋅ 

 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 

 5.824 × 105 0 0 −5.824 × 10

5
0 0 
 
 0 7.134 × 10
3
1.543 × 10
6
0
3
−7.134 × 10 1.543 × 10
6 
 
 0 1.543 × 10
6
3.71 × 10
7
0 −1.543 × 10 1.855 × 10 
6 7
Ke =  
 −5.824 × 105 0 0 5.824 × 10
5
0 0 
 3 6 3 6

 0 −7.134 × 10 −1.543 × 10 0 7.134 × 10 −1.543 × 10 
 6 7 6 7 
 0 1.543 × 10 1.855 × 10 0 −1.543 × 10 3.71 × 10 
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 0 0
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 0 0
 
T := 
0 0 1 0 0 0
 0 0 0 COSD_L
el
COSD_M
el
0
 
 0 0 0 −COSD_M COSD_L 0
el el
 
 0 0 0 0 0 1
 0.832 −0.555 0 0 0 0
 0.555 0.832 0 0 0 0
 
T=
0 0 1 0 0 0
 0 0 0 0.832 −0.555 0 
 0 0 0 0.555 0.832 0

 
 0 0 0 0 0 1
26
T
Kg e := T ⋅ K e⋅ T
 4.054 × 105 −2.655 × 10

5
8.561 × 10
5
−4.054 × 10
5
2.655 × 10
5
8.561 × 10  5
 
 −2.655 × 105 1.841 × 10
5
1.284 × 10
6
2.655 × 10
5
−1.841 × 10
5
1.284 × 10
6 
 
 8.561 × 105 1.284 × 10
6
3.71 × 10
7
−8.561 × 10
5
−1.284 × 10
6
1.855 × 10 
7
Kge =  
 −4.054 × 105 2.655 × 10
5
−8.561 × 10
5
4.054 × 10
5
−2.655 × 10
5 5
−8.561 × 10 
 5 5 6 5 5 6

 2.655 × 10 −1.841 × 10 −1.284 × 10 −2.655 × 10 1.841 × 10 −1.284 × 10 
 5 6 7 5 6 7 
 8.561 × 10 1.284 × 10 1.855 × 10 −8.561 × 10 −1.284 × 10 3.71 × 10 

i := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
j := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. 2
k2 := 0 .. 2
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NODel , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NODel , j+ k2 NDF ⋅i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
j := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 2.033× 105 1.318 × 10

5
−6.717 × 10
5
−2.033 × 10
5
−1.318 × 10
5
−6.717 × 10
5 
 0 0 0 
 1.318× 105 9.348 × 10
4
1.008 × 10
6
−1.318 × 10
5
−9.348 × 10
4
1.008 × 10
6
0 0 0

 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
2.911 × 10
7
6.717 × 10
5
−1.008 × 10
6
1.455 × 10
7
0 0 0 
 
 −2.033 × 105 −1.318 × 10
5
6.717 × 10
5
6.088 × 10
5
−1.337 × 10
5
1.528 × 10
6
−4.054 × 10
5
2.655 × 10
5
8.561 × 10 
5
 
K =  −1.318 × 105 −9.348 × 10
4
−1.008 × 10
6
−1.337 × 10
5
2.776 × 10
5
2.765 × 10
5
2.655 × 10
5
−1.841 × 10
5
1.284 × 10 
6
 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
1.455 × 10
7
1.528 × 10
6
2.765 × 10
5
6.621 × 10
7
−8.561 × 10
5
−1.284 × 10
6 7
1.855 × 10 
 5 5 5 5 5 5
 0 0 0 −4.054 × 10 2.655 × 10 −8.561 × 10 4.054 × 10 −2.655 × 10 −8.561 × 10 
 5 5 6 5 5 6
 0 0 0 2.655 × 10 −1.841 × 10 −1.284 × 10 −2.655 × 10 1.841 × 10 −1.284 × 10 
 5 6 7 5 6 7 
 0 0 0 8.561 × 10 1.284 × 10 1.855 × 10 −8.561 × 10 −1.284 × 10 3.71 × 10 
1.3.7. Vectorul forŃelor

ForŃa după direcŃia axei Ox în nodul 1:
P3 = 500 N
ForŃa după direcŃia axei Oy în nodul 2 :
P4 = 1000 N
27
 0 
 0 
 0 
 500 
 
P :=  1000 
 0 
 
 0 
 0 
 0 
1.3.8. Aplicarea condiŃiilor la limita (deplasări)
Deplasarea u în nodul 0 =0 Deplasarea u în nodul 2 =0

k := 0 k := 6
Value := 0 Value := 0
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
P := P − Value⋅ K P := P − Value⋅ K
i i i, k i i i, k
P := Value P := Value
k k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 1 K := 1
k,k k,k
Deplasarea v în nodul 0 =0 Deplasarea v în nodul 2 =0
k := 1 k := 7
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
i i i, k i i i, k
k k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 1 K := 1
k,k k, k
Deplasarea fi în nodul 0 =0 Deplasarea fi în nodul 2 =0
k := 2 k := 8
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
i i i, k i i i, k
k k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 1 K := 1
k,k k, k
28
1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0 0

 
0 0 1 0 0 0 0 0 0
 5 5 6 
0 0 0 6.088 × 10 −1.337 × 10 1.528 × 10 0 0 0
K= 0 0 0 −1.337 × 10
5
2.776 × 10
5 5
2.765 × 10 0 0 0


0 0 0 1.528 × 10
6
2.765 × 10
5 7
6.621 × 10 0 0 0

 
0 0 0 0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 1
−1
δ := K ⋅P

 0 
 0

 
 0 
 −3 
 2.003 × 10 
δ =  4.632 × 10− 3 
 
 −6.558 × 10− 5 
 
 0 
 0 
 
 0 
Obs. Se observă că există pentru nodul 1 o modificare de poziŃie (translaŃie după axa Ox,
translaŃie după axa Oy) dar şi o rotaŃie în jurul normalei pe plan.
29
1.4. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN TREI BARE
ARTICULATE PRIN METODA DEPLASARILOR
y[mm]
2000 2 3
EL.2
EL.1
EL.3
1000
1 4
F
x[mm]
1000 2000
Figura 4
1.4.1. NotaŃii
NRB - numărul de bare

NRN - numărul de noduri
NDF - numărul de grade de libertate
i, j, k - indici vectoriali
F - vectorul forŃelor axiale, [N]
E - modulul de elasticitate, [N/mm2]
δ - vectorul deplasărilor, [mm]
A - aria barei, [mm2]
CNodX - coordonata nodului pe direcŃia x, [mm]
L - lungimea barei (tronsonului), [mm]
CNodY - coordonata nodului pe direcŃia y , [mm]
d - diametrul barei (tronsonului), [mm]
C_L - cosinusul director al axei locale x faŃă de cea globală X, cos α
S_L - cosinusul director al axei locale x faŃă de cea globală X, cos (90- α)
1.4.2. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri pe axa Ox şi respectiv Oy
Date iniŃiale
NRB := 3
NRN := 4
NDF := 2
 1000   1000 
CNodX := 
1000 
CNodY := 
2000 
 2000   2000 
 2000   1000 
   
30
1.4.3. Vectorul celor 3 elemente definite prin nodurile acestora (EL_NOD)
1 2
EL_NOD :=  1 3 
 
1 4
1.4.4. Vectorii proprietăŃilor de material şi caracteristicilor geometrice ale

elementelor (modul de elasticitate, aria secŃiunii barelor şi momentul de inerŃie )
i := 1 .. NRB
d := 16
i
 210000
E :=  210000
 
 210000
2
π⋅ d  201.062
A :=
4 A =  201.062
 
 201.062
1.4.5. Calculul lungimilor de bare, Li
L :=
i (CNodXEL_NOD i, 2
− CNodX
EL_NOD i , 1 )2 + (CNodYEL_NOD i,2
− CNodY )2
EL_NODi , 1
 1 × 103 
 
L =  1.414 × 103 
 
 3 
 1 × 10 
1.4.6. Calculul cosinuşilor directori (C_L şi S_L) pentru trecerea din sistemul local
al fiecărui element în sistemul global al structurii
CNodX − CNodX
EL_NOD i , 2 EL_NOD i , 1
C_L :=
i L
i
CNodY − CNodY
EL_NOD i , 2 EL_NOD i , 1
S_L :=
i L
i
 0   1 
C_L =  0.707  S_L =  0.707 
   
 1   0 
31
1.4.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)
IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor:
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := 0
i
 1 0 −1 0 

PKE := 
0 0 0 0
 −1 0 1 0
0 
 0 0 0
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := 0
i, j
ELEMENTUL 1
el := 1
Matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:
E ⋅A
el el
KE := ⋅ PKE
L
el
 4.222 × 104 0 −4.222 × 10

4
0 
 0 0 0 0
KE =  
 −4.222 × 104 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0
Calculul matricei de transfer, T, din sistemul local al elementului în sistemul global al

structurii:
 C_Lel S_Lel 0 0 
 
 S_Lel C_Lel 0 0 
T :=  
 0 0 C_L S_L
el el 
 0 0 S_L C_L 
 el el 
0 1 0 0
 
T=
1 0 0 0
0 0 0 1
0 
 0 1 0
Calculul matricei de rigiditate KG în sistemul de coordonate global, utilizând matricea de

transfer T:
T
KG := T ⋅ KE ⋅ T
32
 0 0 0 0 
 0 4.222 × 104 0 −4.222 × 10
4
KG =  
0 0 0 0

 0 −4.222 × 104 4 
0 4.222 × 10 

Generarea unei matrice temporare de rangul "nr. noduri ce definesc un element X nr. grade
de libertate".
În cazul nostru, va trebui generată deci matricea de rangul 4X4, ce este inclusă în
matricea globală, KG.
NDF := 2
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. NDF
j := 1 .. NDF
k1 := 0 .. 1
k2 := 0 .. 1
KTEMP := KG
NDF⋅EL_NODel , i− k1 , NDF⋅EL_NODel , j− k2 NDF⋅i− k1 , NDF⋅ j− k2
0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4

 0 4.222 × 10 0 −4.222 × 10 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
KTEMP =  0 −4.222 × 10 0 0 0 0
4 4
0 4.222 × 10
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0
Asamblare în matricea globală de rigiditate a fiecărei matrice temporare

(a fiecărui element):
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4

 0 4.222 × 10 0 −4.222 × 10 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
K =  0 −4.222 × 10 0 0 0 0
4 4
0 4.222 × 10
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 2
el := 2
Matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:
33
E ⋅A
el el
KE := ⋅ PKE
L
el
 2.986 × 104 0 −2.986 × 10

4
0 
 0 0 0 0
KE =  
 −2.986 × 104 0 2.986 × 10
4
0
 
 0 0 0 0

structurii:
 
T :=  
 0 0 C_L S_L
el el 
 0 0 S_L C_L 
 el el 
 0.707 0.707 0 0 

T=
0.707 0.707 0 0 
 0 0 0.707 0.707 
 0 
 0 0.707 0.707 

transfer T:
T
KG := T ⋅ KE ⋅ T
 1.493 × 104 1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4

 4 4 4 4
 1.493 × 10 1.493 × 10 −1.493 × 10 −1.493 × 10 
KG =
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 1.493 × 10 1.493 × 10

 −1.493 × 104 −1.493 × 10
4 4
1.493 × 10
4 
1.493 × 10 

de libertate"
În cazul nostru, matricea 4X4, ce este inclusă în matricea globală, KG
NDF := 2
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. NDF
j := 1 .. NDF
k1 := 0 .. 1
k2 := 0 .. 1
KTEMP := KG
34
 1.493 × 104 1.493 × 10
4
0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0
 
 1.493 × 104 1.493 × 10
4
0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0

 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
KTEMP =  
 −1.493 × 104 −1.493 × 10
4
0 0 1.493 × 10
4
1.493 × 10
4
0 0
 4 4 4 4

 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 1.493 × 104 1.493 × 10

4
0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0 
 4 4 4 4 4 
 1.493 × 10 5.715 × 10 0 −4.222 × 10 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4

K=
0 −4.222 × 10 0 4.222 × 10 0 0 0 0
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 3
el := 3
Matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local :
E ⋅A
el el
KE := ⋅ PKE
L
el
 4.222 × 104 0 −4.222 × 10

4
0 
 0 0 0 0
KE =  
 −4.222 × 104 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0

structurii:
35
 
T :=  
 0 0 C_L S_L
el el 
 0 0 S_L C_L 
 el el 
1 0 0 0
 
T=
0 1 0 0
0 0 1 0
0 
 0 0 1

transfer T:
T
KG := T ⋅ KE ⋅ T
 4.222 × 104 0 −4.222 × 10

4
0 

 0 0 0 0
KG =  
 −4.222 × 104 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0
de libertate"
În cazul nostru, matricea 4X4, ce este inclusă în matricea globală, KG
NDF := 2
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. NDF
j := 1 .. NDF
k1 := 0 .. 1
k2 := 0 .. 1
KTEMP := KG
 4.222 × 104 0 0 0 0 0 −4.222 × 10

4
0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
KTEMP = 
0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0

 
 −4.222 × 104 0 0 0 0 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
36
 5.715 × 104 4
1.493 × 10 0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
−4.222 × 10
4
0
 
 1.493 × 104 4
5.715 × 10 0 −4.222 × 10
4
−1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0

 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4 
−4.222 × 10 0 4.222 × 10
K=
0 0 0 0 0
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0

 −1.493 × 104 −1.493 × 10
4
0 0 1.493 × 10
4
1.493 × 10
4
0 0

 
 −4.222 × 104 0 0 0 0 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
1.4.8. Introducerea vectorului forŃelor
ForŃa pe direcŃia Oy în Nodul 1:

F := − 1000
2
 0 
 −1000 
 
 0 
 0 
F :=  
 0 
 0 
 0 
 
 0 
1.4.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (deplasări)
Deplasarea prin translaŃie în nodurile 2,3,4 este nulă !

Introducerea restricŃiilor în deplasări reprezintă reducerea numărului de ecuaŃii de rezolvat
în sistemul forŃa-deplasare. Astfel, vom introduce un "comutator", k, pentru linia, respectiv coloana
ce trebuie anulată în matricea de rigiditate K, pentru reducerea rangului acesteia. În aplicaŃia de fata,
deoarece există două grade de libertate, va trebui să anulăm liniile /coloanele ce corespund
deplasării nodului 2,3,4 pe cele două direcŃii, Ox şi Oy. Deci comutatorul k ia 3X2 valori.
Pe direcŃia Ox în Nod 2 : pe direcŃia Oy în Nod 2:

k := 3 k := 4
valoare := 0 valoare := 0
F := valoare F := valoare
k k
i := 1 .. NDF ⋅ NRN i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := F − valoare ⋅ K F := F − valoare ⋅ K
i i i, k i i i, k
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 1 K := 1
k,k k,k
pe direcŃia Ox în Nod 3 : k := 5
37
valoare := 0 k := 6
F := valoare valoare := 0
k
F := valoare
i := 1 .. NDF ⋅ NRN k
F := F − valoare ⋅ K i := 1 .. NDF ⋅ NRN
i i i, k
:= 0 F := F − valoare ⋅ K
K
i, k i i i, k
:= 0 K := 0
K
k,i i, k
:= 1 K := 0
K
k,k k,i
K := 1
k, k
pe direcŃia Oy în Nod 3 :
pe direcŃia Ox în Nod 4: pe direcŃia Oy în Nod 4:

k := 7 k := 8
valoare := 0 valoare := 0
F := valoare F := valoare
k k
i := 1 .. NDF ⋅ NRN i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := F − valoare ⋅ K F := F − valoare ⋅ K
i i i, k i i i, k
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 1 K := 1
k,k k,k
 5.715 × 104 1.493 × 104 0 0 0 0 0 0 

 
 1.493 × 104 5.715 × 104 0 0 0 0 0 0 
 
 0 0 1 0 0 0 0 0
K= 0 0 0 1 0 0 0 0
 
0 0 0 0 1 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 1 0 0
 0 0 0 0 0 0 1 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 1

Aplicarea ecuaŃiei vectoriale forŃă-deplasare:
− 1
F K⋅ u ; u := K ⋅F
 4.905 × 10− 3 
 −0.019 
 
0
 
u=  0 
 0 
 
 0 
 0 
 
 0 
38
2. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT
CU APLICAłII GENERATE ÎN PROGRAMUL
COSMOS
2.1. SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL
2.1.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea aceleaşi probleme a unei bare solicitată de
forŃa axială, problemă ce a fost rezolvată prin metoda deplasărilor în Mathcad. Deoarece rezolvarea
se va face utilizând codul de elemente finite COSMOS/M se va putea realiza o structurare mult mai
bună decât în “ CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA DEPLASĂRILOR -
SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”, pentru evidenŃierea modului de lucru şi compararea
rezultatelor, prima realizare în COSMOS/M va fi aplicaŃia model cu aceeaşi structură cu cea din
figura 1, utilizând acelaşi număr de elemente. Se vor compara rezultatele.
2.1.2. Deschiderea programului GEOSTAR

Se introduce dublu click pe pictograma GEOSTAR sau se deschide din
C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New.
Bara de meniuri
1.1.1.1.1 B
ara
Geo panel
Consola
(Cutia de dialog)
Figura 5
În fereastra deschisă se va introduce numele problemei şi se salvează.

39
Obs. Este întotdeauna de preferat ca să nu se lucreze în directorul codului COSMOS/M din
acest motiv va trebui creat un director de lucru. De obicei acesta este C:\Student\Grupa..
.\Nume_aplicaŃia...
La introducerea numelui aplicaŃiei toate fişierele ce se vor crea automat în legătura cu acesta
vor avea acelaşi nume dar extensii diferite, în funcŃie de tipul de informaŃii conŃinut de acel fişier. În
acest moment programul Cosmos este gata de lucru.
2.1.3. Setarea paginii şi a planului de lucru

Geo panel. La deschiderea ferestrei se va proceda:
Clic pe butonul “Binoclu”
Clic pe butonul X-Y View (planul de lucru va fi XOY)
Acum se va lucra utilizând “Bara de
meniuri”.
Bara de meniuri : Geometry → Grid→

Plane
Se setează axa din care va fi unghiul de

vedere şi tipul liniei trasate pentru grid
Axis normal to plane: Z
Grid line style : Solid
Geo panel : Geometry → Grid On
Se setează reŃeaua grid adecvată geometriei
de construit.
2.1.4. Specificarea proprietăŃilor
Se vor defini: tipul de elemente ce va fi utilizat pentru un grup, materialele pentru fiecare
grup, şi constantele reale. Toate comenzile în legătură cu aceste definiri se găsesc în meniul
Propsets.
Bara de meniuri: Propsets → Element Group
Tipul de element introdus este TRUSS2D din categoria element uni-axial, LINE
Bara de meniuri: Propsets → Material Property
40
Se introduce numărul setului de
proprietăŃi (1), numele proprietăŃii (EX-modulul
de elasticitate liniar) şi valoarea acestuia:
Material property set number : 1
Material property name: EX
Property value : 2.1E5
Specificarea constantelor reale

Bara de meniuri:
Propsets → Real constant
Se introduce numărul grupului de elemente căruia îi asociem numărul setului de constante
reale.
Clic Continue
Se introduce numărul de
constante reale asociate setului 1.
Implicit programul propune 2 constante
şi anume aria secŃiunii pentru setul 1(elementul 1) şi perimetrul acesteia. PuteŃi neglija introducerea
perimetrului.
Clic Continue
Se introduce valoarea ariei secŃiunii pentru
setul 1
Area : 78.54
Se repetă operaŃia de introducere a
constantelor reale. Se reia algoritmul de la
“Specificarea constantelor reale” de două ori,
introducând :
Real Constant set :2 (şi respectiv 3)
Area : 490.874 (respectiv 176.715)
2.1.5. Crearea modelului

În primul rând se va stabili grafica
modelului, adică ce vom dori să apară pe ecran
(punct, linie, nod, element, suprafaŃă etc.) culoarea
de reprezentare grafică şi opŃiunea de ataşare a
unei etichete de numerotare a fiecărei reprezentări.
Geo panel : Status 1 (buton)
Se bifează reprezentarea pentru punct (PT) şi
linie (CR) cât şi pentru etichetarea acestora (Labl)
Se vor introduce coordonatele punctelor pentru
desenarea modelului :
Bara de meniuri: Geometry → POINTS→
Define
Keypoint number : 1
X,Y,Z – Valorile coordonatelor: (0,0,0)
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru
punctele 2,3 şi 4.
Valorile coordonatelor: punctul 2
(20,0,0), 3 (50,0,0) şi 4 (80,0,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele 3 tronsoane de diferite diametre ale arborelui.
41
Bara de meniuri: Geometry → CURVES→ Line with 02 points
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
2.1.6. Crearea structurii din elemente şi noduri
Pentru a crea primul element (care este şi primul tronson al arborelui) va trebui să asociem
setul de proprietăŃi de material şi constante reale elementului (elementelor) ce le vom introduce.
Bara de meniuri : CONTROL
→Activate→Set entity→Real constants→
Actset
Real constant set number: 1
Acum se va crea primul
element care coincide geometric cu prima linie (curve)
Bara de meniuri: Meshing → PARAMETRIC MESH→ Curve
Beginning curve(prima
linie pe care generez elemente) :1
Ending Curve (ultima linie
pe care generez elemente) :1
Increment (pasul de
generare) :1
Number of nodes per
element (numărul de noduri al
fiecărui element) :2
Number of elements on
each curve (Numărul de elemente
în care va fi împărŃită linia) :1
Spacing ratio :1
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3 asociind întâi setul
corespunzător de constante reale
Bara de meniuri : CONTROL → …. Real
constant → Actset
Actset: 2 (3)
Se reia:
Bara de meniuri: Meshing →
PARAMETRIC MESH → Curve…
După generarea celor trei elemente, fiecare cu
două noduri de definiŃie, va trebui să comprimăm şi
să facem o renumerotare în nodurile de legătură
(nodul 2 şi nodul 3 sunt acelaşi nod etc.)
Bara de meniuri : Meshing → NODES→

Merge
De la nodul 1 la nodul 6.
Compress
42
2.1.7. Verificarea modelului şi a structurii
Bara de meniuri : Meshing → ELEMENTS → Elist

Automat se va lista numărul total de elemente, numerotarea, nodurile de definiŃie cât şi setul
de proprietăŃi de material şi constante reale asociat acestora.
2.1.8. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri)

Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Deşi
este o problemă (uni)axială, se vor lua în considerare restricŃiile (dacă este cazul) asupra tuturor
celor 6 grade de libertate.
Bara de meniuri : Loads BC →
STRUCTURAL→Displacements
Nodul 1 va fi complet fixat (blocat), el
reprezentând încastrarea
• Beginning Node :1
• Displacement label :ALL 6 DOF
• Value: 0
Ending Node :1
Se reia comanda. Celelalte trei noduri (2,3,4) vor avea restricŃie de deplasare de translaŃie pe
două direcŃii (Y şi Z) şi de rotaŃie pe toate cele trei axe. Se va verifica starea de restricŃionare a
structurii.
Bara de meniuri: LoadsBC → STRUCTURAL→DISPLACEMENTS→List
2.1.9. 8. Introducerea sarcinilor

Se va introduce forŃa axială în nodul 4 (FX), de valoare 1000 N
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→Force

Se verifică modelul şi se dă comanda de rulare a analizei
Bara de meniuri : Analysis → Data Check
43
• Bara de meniuri : Analysis → Run → Static Analysis
Se listează şi se verifică rezultatele, comparându-se cu rezultatele obŃinute cu ajutorul
programului Mathcad.
44
2.2. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE ARTICULATE
2.2.1. Obiectiv
y
1000
2 500
40
EL.0 EL.1
20 3
1
20 50 80 x
Figura 6
În această aplicaŃie se propune rezolvarea aceleaşi probleme a unui sistem de două

bare articulate, respectiv a problemei CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE
PRIN METODA DEPLASĂRILOR. Din acest considerent se va menŃine geometria structurii de
studiu prezentată în aplicaŃia Mathcad. De asemenea, se vor utiliza consideraŃiile făcute în cadrul
primei aplicaŃii de calcul prezentate prin utilizarea codului de elemente finite COSMOSM.
Deschiderea programului GEOSTAR

C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New

Clic pe butonul X-Y View (planul
de lucru va fi XOY)
Acum se va lucra utilizând “Bara
de meniuri”.
Plane
Se setează axa din care va fi unghiul de

vedere şi tipul liniei trasate pentru grid
Se setează reŃeaua grid adecvată geometriei de construit.
45
2.2.3. Modelul geometric
În primul rând se va stabili grafica modelului, adică ce vom dori să apară pe ecran (punct,
linie, nod, element, suprafaŃă etc.) culoarea de reprezentare grafică şi opŃiunea de ataşare a unei
etichete de numerotare a fiecărei reprezentări.
crearea geometriei modelului :
Define
Keypoint number : 1
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctele 2 şi 3.
Valorile coordonatelor: punctul 2 (50,40,0) şi 3 (80,20,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele 3 tronsoane
de diferite diametre ale arborelui.
Bara de meniuri: Geometry → CURVES→
Line with 2 points
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
Propsets.
Tipul de element introdus este BEAM2D din categoria element uni-axial, LINE
Se introduce numărul setului de proprietăŃi (1), numele proprietăŃii (EX-modulul de
elasticitate liniar) şi valoarea acestuia:

46
Bara de meniuri:
Propsets → Beam Section
Se introduce numărul tipului de
secŃiune (2 pentru secŃiune circulară).
Clic Continue
Se introduce valoarea razei secŃiunii pentru
setul 1 (4mm pentru avea o arie de 50.24mm2)
Se repetă operaŃia de introducere a
constantelor reale (raza de 5.64mm pentru avea o arie de 100mm2).
Area : 100
Valoarea opŃiunii End-release code este 0 (capetele elementelor sunt sudate).
Pentru a crea primul element

(care este şi primul tronson al arborelui) va
trebui să asociem setul de proprietăŃi de
material şi constante reale elementului
(elementelor) ce le vom introduce.
Bara de meniuri :
CONTROL →Activate→Set
Entity→Real constants→ Actset
Acum se va crea
primul element care coincide
geometric cu prima linie (curve)
Bara de meniuri: Meshing
→ PARAMETRIC MESH→
Curve
Beginning curve(prima linie pe care generez

elemente) :1
Ending Curve (ultima linie pe care generez
elemente) :1
Increment (pasul de generare) :1
Number of nodes per element (numarul de
noduri al fiecărui element) :2
Number of elements on each curve (Numărul
de elemente în care va fi împărŃită linia) :6
Spacing ratio :1
47
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3 asociind întâi setul
Bara de meniuri : CONTROL → …. Real constant → Actset
Actset: 2
Se reia:
Bara de meniuri: Meshing → PARAMETRIC MESH → Curve…
După generarea celor trei elemente, fiecare cu două noduri de definiŃie, va trebui să
comprimăm şi să facem o renumerotare în nodurile de legătură.
Bara de meniuri : Meshing → NODES→ Merge

Bara de meniuri : Meshing → NODES→ Compress
2.2.5. Verificarea modelării şi a structurii


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice
create. Deşi este o problemă (uni)axială, se vor lua în considerare restricŃiile (dacă este cazul)
asupra tuturor celor 6 grade de libertate.
Se vor incastra capetele barelor care sunt in contact cu solul.
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→Displacements
8. Introducerea sarcinilor
Se va introduce forŃa axială în nodul 4 (FX), de valoare 1000 N pe X si 500N pe Y.
Bara de meniuri : Analysis → Run → Static Analysis
Se listează şi se verifică rezultatele cu cele obŃinute în Mathcad.
48
2.3. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE SUDATE
2.3.1. Obiectiv
y 1000
2
500
40
EL.0 EL.1
20 3
1
20 50 80 x
Figura 7
În această aplicaŃie se propune rezolvarea aceleaşi probleme a unui sistem de două bare
articulate, respectiv a problemei CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE
PRIN METODA DEPLASĂRILOR. Din acest considerent se va menŃine geometria structurii de
studiu prezentată în aplicaŃia din Cap.1.1. respectiv Figura 1. De asemenea, se vor utiliza
consideraŃiile făcute în cadrul primei aplicaŃii de calcul prezentate prin utilizarea codului de
elemente finite COSMOSM.

C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New
2.3.2. Setarea paginii şi a planului de

lucru
Geo panel. La deschiderea ferestrei se va
proceda:
Clic pe butonul X-Y View (planul
de lucru va fi XOY)
Acum se va lucra utilizând “Bara
de meniuri”.
Plane
Se setează axa din care va fi unghiul de vedere şi tipul liniei trasate pentru grid
Se setează reŃeaua grid adecvată geometriei de construit.
49
2.3.3. Modelul geometric
În primul rând se va stabili grafica modelului, adică ce vom dori să apară pe ecran (punct,
linie, nod, element, suprafaŃă etc.) culoarea de reprezentare grafică şi opŃiunea de ataşare a unei
etichete de numerotare a fiecărei reprezentări.
desenarea modelului :
Define
Keypoint number : 1
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctele 2,3 şi 4.
Valorile coordonatelor: punctul 2 (50,40,0) şi 3 (80,20,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele 3 tronsoane
de diferite diametre ale arborelui.
Line with 2 points
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
Propsets.
Tipul de element introdus este BEAM2D din categoria element uni-axial, LINE
elasticitate liniar) şi valoarea acestuia:
50

Bara de meniuri:
Propsets → Beam Section
Se introduce numărul tipului de secŃiune (2 pentru secŃiune circulară).
Clic Continue
Se introduce valoarea razei secŃiunii pentru setul 1 (4 pentru avea o arie de 50)
Se repetă operaŃia de introducere a constantelor reale (raza de 5.64mm pentru avea o arie de
100mm2).
Area : 100
Valoarea opŃiunii End-release code este 0 (capetele elementelor sunt sudate).

Se vor crea suplimentar două seturi de constante reale pentru elementele nodului articulat 1
unde se va elibera (end release code=1) nodul corespunzător.
Pentru a crea primul element (care este şi primul tronson al arborelui) va trebui să
asociem setul de proprietăŃi de material şi constante reale elementului (elementelor) ce le vom
introduce.
Bara de meniuri : CONTROL
→Activate→Set entity→Real constants→
Actset
Acum se va crea primul element care coincide geometric cu prima linie (curve)
Beginning curve(prima linie

Ending Curve (ultima linie
Increment (pasul de
generare) :1
Number of nodes per
element (numărul de noduri al
fiecărui element) :2
Number of elements on each
curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia) :6
Spacing ratio :1
51
Se repetă definirea elementului pentru
elementul 2 şi respectiv 3 asociind întâi setul
Bara de meniuri : CONTROL → …. Real
constant → Actset
Actset: 2
Se reia:
Bara de meniuri: Meshing → PARAMETRIC
MESH → Curve…
După generarea celor trei elemente, fiecare cu
două noduri de definiŃie, va trebui să comprimăm şi să
facem o renumerotare în nodurile de legătură (nodul 2 şi nodul 3 sunt acelaşi nod etc.)

Compress


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice
create. Deşi este o problemă (uni)axială, se vor lua în considerare restricŃiile (dacă este cazul)
asupra tuturor celor 6 grade de libertate.
Se vor incastra capetele barelor care sunt in contact cu solul.
2.3.7. Introducerea sarcinilor
Se va introduce forŃa axială în nodul 4 (FX respectiv FY), de valoare 500 N pe X si 1000N
pe Y.
Se listează şi se verifică rezultatele cu cele obŃinute în Mathcad.
52
2.4. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE ARTICULATE
2.4.1. Obiectiv
y[mm]
2000 B C
1000
A D
F
x[mm]
1000 2000
Figura 8
În aplicaŃia aceasta se propune rezolvarea aceleaşi probleme a modelului unor bare

articulate, problemă ce a fost rezolvată prin metoda deplasărilor în “ CALCULUL
STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE PRIN METODA DEPLASĂRILOR”.
Vom utiliza elemente de tip TRUSS2D. Deoarece rezolvarea se va face utilizând codul de
elemente finite COSMOS/M se va putea realiza o structurare mult mai bună decât în “ CALCULUL
STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE PRIN METODA DEPLASARILOR”. Pentru
evidenŃierea modului de lucru şi compararea rezultatelor, se va realiza aplicaŃia modelând aceeaşi
structură cu cea din figura de la “ CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE
PRIN METODA DEPLASARILOR”, apoi se va realiza o structurare cu mai multe elemente finite
pentru fiecare bară. Se vor compara rezultatele.

Conform celor arătate în cadrul aplicaŃiei “ SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”

Geo panel. La deschiderea ferestrei se va proceda ca şi în cazul aplicaŃiei
• “ SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”:
Acum se va lucra utilizând “Bara de meniuri”.
Bara de meniuri : Geometry → Grid→ Plane
FuncŃie de geometrie se va seta reŃeaua grid cu “Increment along X”, “Increment along Y”,
fiind numărul de unităŃi conŃinut într-un pas al reŃelei (ex: 5 mm), şi respectiv “Number of
53
Increments along X”, “Number of Increments along Y”, fiind numărul de paşi în reŃea (ex: 10 paşi).
De exemplu în aplicaŃia de faŃă pasul (incrementul) poate fi 200 mm atât pe X cât şi pe Y iar
numărul de paşi este 10 atât pe X cât şi pe Y.

Se vor defini în primul rând grupurile de elemente , materialele pentru fiecare grup, şi
constantele reale. Toate comenzile în legătură cu aceste definiri se găsesc în meniul Propsets.
Tipul de element introdus este TRUSS2D din categoria LINE
elasticitate liniar) şi valoarea acestuia.
Property value : 2.1X105 (210000)
2.4.5. Specificarea constantelor reale:

Bara de meniuri: Propsets → Real constant
Se introduce numărul grupului (tipului) de elemente căruia îi asociem numărul setului de
constante reale.
Clic Continue
Se introduce numărul de constante
reale asociate setului 1. Implicit
programul propune 2 constante; se poate
introduce numai aria secŃiunii,
introducerea perimetrului acesteia fiind opŃional.
Clic Continue
Se introduce valoarea ariei
secŃiunii pentru setul 1
Area : 201
În cazul de faŃă, deoarece cele
trei bare au acelaşi diametru, nu este nevoie să mai introducem alte seturi de constante reale.
2.4.6. Crearea modelului

Grafica modelului conform aplicaŃiilor anterioare
Se vor introduce coordonatele punctelor pentru desenarea modelului :
Bara de meniuri: Geometry → POINTS→ Define
Keypoint number : 1
X,Y,Z – Valorile coordonatelor: (1000,1000,0).
Se poate defini punctul cu ajutorul mouse-ului, având gridul (reŃeaua) activ.
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctul 2,3,4.
Valorile coordonatelor: punctul 2 (1000,2000,0), 3 (2000,2000,0) şi 4 (2000,1000,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele bare articulate, de acelaşi diametru.
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
Din nou, pentru crearea liniilor 2 şi 3.
54
Deoarece pentru modelul de faŃă toate barele au acelaşi diametru va trebui să asociem numai
un singur set de proprietăŃi de material şi constante reale elementului (elementelor) ce le vom
introduce.
Beginning curve (prima linie pe care generez elemente) : 1
Ending Curve (ultima linie pe care generez elemente) : 1
Number of nodes per element (numărul de noduri al fiecărui element) : 2
Number of elements on each curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia) :1
Spacing ratio :1
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3.
comprimăm şi să facem o renumerotare în nodul de legătură (nodul 1)
7. Verificarea modelării şi a structurii


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. În
acest caz, punctele 2,3 şi 4 vor fi considerate articulaŃii, deci nu vor avea posibilitatea de deplasare
prin translaŃie iar nodul 1 se va deplasa numai prin translaŃie:
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→ Displacements
• Displacement label :ALL Translations
• Value: 0
Ending Node :4
O.K.
• Displacement label :ALL Rotations
• Value: 0
Ending Node :1
Se va verifica starea de restricŃionare a structurii.

Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→DISPLACEMENTS→List
55
Se va introduce forŃa axială în nodul 1 (FY), de valoare 1000 N
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→Force
9. Se listează şi se verifică rezultatele:
Obs.: Această aplicaŃie a fost concepută în varianta de studiu cu codul de elemente finite
COSMOS numai pentru verificarea rezultatelor obŃinute în varianta de studiu MathCad.
Este corect ca la geometria şi dimensiunile modelului fizic prezentat să se utilizeze, în
varianta COSMOS, o structurare cu mai multe elemente pentru fiecare bară.
Se reia aplicaŃia “ SISTEM DE BARE ARTICULATE”.
Propunem ca pentru bara 1 şi 3 să realizăm o discretizare în 10 elemente iar pentru bara 2,
pentru a păstra aproximativ aceeaşi dimensiune a elementelor, propunem discretizare cu 14
elemente. Modificările vor fi introduse la următorul nivel:
(respectiv 14 pentru bara 2 şi 10 pentru bara 3.)
Figura 9
Nota: Se va avea în vedere numerotarea actuală a nodurilor şi elementelor pentru

56
impunerea restricŃiilor şi introducerea forŃei.
Obs.: 1. Pentru cazul specific al studiului deformaŃiilor sistemului de bare articulate
solicitate de forŃe axiale rezultatele nu sunt influenŃate de numărul de elemente ales pentru
structurare. Să se discute acest aspect.
2.Se va compara rezultatul obŃinut cu rezultatul obŃinut in aplicaŃia de calcul analog
prin utilizarea programului Mathcad.
57
2.5. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE SUDATE
2.5.1. Obiectiv
În aplicaŃia aceasta se propune rezolvarea modelului geometric prezentat în aplicaŃia
anterioară, de această dată însă barele sunt sudate.
y[mm]
2000 B C
1000
A D
F
x[mm]
1000 2000
Figura 10
Deoarece la acest model apare şi solicitarea de încovoiere, va trebui să introducem să

utilizăm elemente de tip BEAM şi să introducem momentele de inerŃie ale barelor.

Conform celor arătate în cadrul aplicaŃiei “ SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”

Geo panel La deschiderea ferestrei se va proceda ca şi în cazul aplicaŃiei
“SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”.
Acum se va lucra utilizând “Bara de meniuri”.
FuncŃie de geometrie se va seta reŃeaua grid cu “Increment along X”, “Increment along Y”,
fiind numărul de unităŃi conŃinut într-un pas al reŃelei (ex: 5 mm), şi respectiv “Number of
Increments along X”, “Number of Increments along Y”, fiind numărul de paşi în reŃea (ex: 10 paşi).
De exemplu în aplicaŃia de faŃă pasul (incrementul) poate fi 200 mm atât pe X cât şi pe Y iar
numărul de paşi este 5 atât pe X cât şi pe Y.
58
Se vor defini în primul rând tipul (grupul) de elemente , materialele pentru fiecare grup, şi
constantele reale. Toate comenzile în legătură cu aceste definiri se găsesc în meniul Propsets.
Tipul de element introdus este BEAM2D din categoria LINE
Se introduce numarul setului de proprietăŃi (1), numele proprietăŃii (EX-modulul de

elasticitate liniar) şi valoarea acestuia.

Material property name: GXY
Specificarea constantelor reale:
Bara de meniuri: Propsets → Beam Section
Se introduce numărul grupului (tipului) de elemente căruia îi asociem numărul setului de

constante reale.
Clic Continue
Se introduce tipul sectiunii elementului (2 pentru cerc)
Se introduce numărul de constante reale asociate setului 1. Implicit programul propune 6
constante;
Clic Continue
Se introduce valoarea razei sectiunii pentru setul 1
Radius:8
În cazul de faŃă, deoarece cele trei bare au acelaşi diametru, nu este nevoie să mai
introducem alte seturi de constante reale.
2.5.5. Crearea modelului.

Grafica modelului conform aplicaŃiilor anterioare
Keypoint number : 1
X,Y,Z – Valorile coordonatelor: (1000,1000,0).
Se poate defini punctul cu ajutorul mouse-ului, având gridul (reŃeua) activ.
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctul 2,3,4.

Valorile coordonatelor: punctul 2 (1000,2000,0), 3 (2000,2000,0) şi 4 (2000,1000,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele bare articulate, de acelaşi diametru.
Curve number: 1
59
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
Din nou, pentru crearea liniilor 2 şi 3.
O.K.

Spacing ratio :1
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3.
Obs. : Deoarece în această aplicaŃie diametrele celor trei bare sunt egale, deci ariile şi
momentele de inerŃie sunt egale, nu este necesară introducerea altui set de constante reale.
comprimăm şi să facem o renumerotare în nodul de legătură (nodul 1)


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. În
acest caz, spre deosebire de aplicaŃia cu bare articulate, punctele 2,3 şi 4 vor fi considerate
încastrate, deci nu vor avea nici un grad de libertate iar nodul 1 va fi complet liber, el putând avea o
deplasare prin translaŃie sau rotaŃie:
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→ Displacements
Beginning Node :2
Displacement label :ALL 6 DOF
Value: 0
Ending Node :4
Se va verifica starea de restricŃionare a structurii.
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→DISPLACEMENTS→List

Se va introduce forŃa axială în nodul 1 (FY), de valoare 1000 N
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→Force
60
Bara de meniuri : Analysis → Static →Run Static Analysis
2.5.10. Rezultate obŃinute

Obs.: Această aplicaŃie a fost concepută în varianta de studiu cu codul de elemente finite
COSMOS numai pentru verificarea rezultatelor obŃinute în varianta de studiu MathCad.
Este corect ca la geometria şi dimensiunile modelului fizic prezentat să se utilizeze, în
varianta COSMOS, o structurare cu mai multe elemente pentru fiecare bară.
Se reia aplicaŃia “ BARE SUDATE”.
Propunem ca pentru bara 1 şi 3 să realizăm o discretizare în 10 elemente iar pentru bara 2,
pentru a păstra aproximativ aceeaşi dimensiune a elementelor, propunem discretizare cu 14
elemente. Modificările vor fi introduse la următorul nivel:
Beginning curve (prima linie pe care generăm elemente) : 1
Ending Curve (ultima linie pe care generăm elemente) : 1
(respectiv 14 pentru bara 2 şi 10 pentru bara 3.)
Nota: Se va avea în vedere numerotarea actuală a nodurilor şi elementelor pentru
impunerea restricŃiilor şi introducerea forŃei.
Figura 11
Obs.: Pentru cazul specific al studiului deformaŃiilor sistemului de bare sudate solicitate de
forŃe axiale rezultatele sunt influenŃate de numărul de elemente ales pentru structurare. Să se
discute acest aspect.
61
2.6. UTILIZAREA DISCRETIZĂRII PARAMETRICE ÎN STUDIUL
STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-O PLACĂ
2.6.1. Obiectiv
În aplicaŃia aceasta se propune studiul unei probleme de stare plană de tensiuni şi
deformaŃii. Modelul este constituit dintr-o placă dreptunghiulară fixată pe două laturi şi având în
mijloc o gaură străpunsă. Dimensiunile sunt indicate în Figura 12. Materialul plăcii este oŃel cu
modulul de elasticitate E=2,3X105 MPa, coeficientul de contracŃie transversală (coeficientul
Poisson) ν=0.33. Modelarea plăcii va fi realizată utilizând elemente plane de tensiune PLANE2D.
Nodurile acestor elemente vor avea două grade de libertate, adică posibilitatea de translaŃie în
planul XOY după axa X şi respectiv după axa Y.
70
42
35
x
0 50 57 100
Figura 12

C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New.
În fereastra deschisă se va introduce numele problemei şi se salvează. (AplicaŃie_Placa)

2.6.4. Specificarea proprietăŃilor de material
În meniul Propsets:
Bara de meniuri: Propsets →
Element Group
Tipul de element introdus este
PLANE2D din categoria AREA
62
Se introduce numărul setului de proprietăŃi (1), numele şi valoarea acesteia :
Material property name: NUXY
Property value : 0.3
Cancel
Bara de meniuri: Propsets → Real
Constant
Egroup (1), nset(1)
Numărul de constante reale propus pentru acest tip de element este: 2
Continue
Pentru acest model singura constantă reală necesară este grosimea, mm, (thickness)
Thickness: 2
O.K.
Verificarea pentru: Element group, Material properties, Real constants
Geo panel : Edit→ LIST→Element Groups…

Stabilirea graficii reprezentării:
Geo panel : Status 1 (button)
Se bifează reprezentarea pentru punct (PT) şi linie (CR) cât şi pentru etichetarea acestora
(Labl)
Keypoint number : 1
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctul 2,3,4, colŃurile plăcii.
• Keypoint number : 2,3,4
• 100,0,0; 100,70,0; 0,70,0

Deoarece vom avea nevoie, pentru introducerea reŃelei de discretizare, să formăm patru
suprafeŃe definite de numai două margini, vom desena cercul din centrul plăcii pornind de la un
punct situat pe o dreaptă la 450 faŃă de axa Ox.
Introducerea punctelor pentru definirea cercului
Centrul cercului şi punctul de la care începe construcŃia cercului:
Keypoint number : 5
50,35,0
Punctul de la care începe construcŃia
cercului:
Keypoint number : 6
57,42,0
Trasarea liniilor 1,2,3,4 între
punctele 1,2; 2,3; 3,4; 4,1
Bara de meniuri: Geometry →
CURVES→ Line with 2 points
Trasarea cercului de centru în
punctul 5, cu începutul construcŃiei, sens
trigonometric, din punctul 6 şi având 4
63
segmente (4 arce de cerc de 900). Raza va fi determinată
automat de program.
CIRCLES→ Circle in plane
Crearea suprafeŃelor pe care se va realiza discretizarea

cu elemente finite:
Bara de meniuri: Geometry → SURFACES→ Define
by 2Cr
Pentru definirea suprafeŃei 1 se identifică sub numele “Curve 1” latura superioară (pe
lungime) a dreptunghiului iar sub numele “Curve 2” arcul de cerc superior (asociat)
Se repetă pentru definirea celorlalte 3 suprafeŃe
interioare dreptunghiului.
În acest moment se poate dezactiva vizualizarea punctelor şi ale liniilor. De asemenea,

dacă s-a lucrat utilizând gridul, acesta se poate dezactiva.
Se va activa vizualizarea pentru noduri şi elemente, respectiv numerotarea acestora.
2.6.6.1 Generarea unei părŃi a modelului corespunzătoare unei suprafeŃe

Pentru a genera structura în noduri şi elemente, se va utiliza procedeul de “meshing”
parametrizat pe suprafaŃă. Putem lucra pe
o singură suprafaŃă sau cu toate
suprafeŃele simultan. Propunem în acest
stadiu să se lucreze suprafaŃă cu
suprafaŃă.

PARAMETRIC MESH→ Surfaces
Beginning surface number (prima

suprafaŃă pe care generez elemente) :1
Ending surface number (ultima
suprafaŃă pe care generez elemente) :1
64
Number of nodes per element (numărul de noduri al fiecărui element) :4
Number of elements on 1st curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia 1) : 13
Number of elements on 2nd curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia 2) : 8
Se acceptă valoarea afişată pentru “spacing ratio” , pentru linia 1 şi 2.(valoarea 1)
Pe ecran se va vedea discretizarea pentru suprafaŃa 1. Dacă considerăm convenabil
rezultatul (îndeplinirea criteriului de distorsiune al elementelor), vom trece generarea celorlalte 3
suprafeŃe.
2.6.7. Generarea finală a modelului

Pentru a genera
structura în noduri şi elemente
a plăcii în totalitate există mia
multe moduri:
a)primul este prin

iteraŃia procedeului deja
prezentat pentru prima
suprafaŃă, realizând, suprafaŃă cu suprafaŃă, discretizarea pentru celelalte trei suprafeŃe.
b) al doilea procedeu constă în

generarea celei de a doua suprafeŃe,
diferită ca mărime faŃă de prima, dar cu o
structură similară. Pentru a utiliza
structura deja construită trebuie introdus
un alt sistem de coordonate.
Geo panel : Geometry →

Coordinate System→ 3 Angles
Coordinate system number: 3
Coordinate system type :
Cartesian
Coordinates of origin: (50,35,0)
O.K.
Apoi se generează structura pentru

suprafaŃa a II-a.
→PARAMETRIC MESH → →Elsweep
Pentru generare automată a

suprafeŃelor 3 şi 4 se activează opŃiunea
“default” (implicit):
Geo panel : Control →
ACTIVATE→Default meshing
Entity: SF
Default meshing flag: on
• O.K.
• Generarea se va face prin copiere (rotaŃie) în sistemul de coordonate activ.

65
• Geo panel : Geometry → SURFACES→ Generation menu→ Generate
Figura 13
• După generarea structurii pe toate suprafeŃele trebuie revenit la sistemul de coordonate

original.
• Geo panel : Geometry → Coordinate system number: 2
• celor trei elemente, fiecare cu două noduri de definiŃie, va trebui să comprimăm şi să facem
o renumerotare în nodurile de legătură (liniile comune)
Bara de meniuri : Meshing → NODES→ MERGE
Bara de meniuri : Meshing → NODES→ COMPRESS

Bara de meniuri : Meshing → ELEMENTS → ELIST

Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Se va
considera placa încastrată pe o margine a sa, respectiv pe marginea din stânga.
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→ DISPLACEMENTS
Type of action :Define by curves
Beginning curve:4
Displacement label :ALL 6 DOF
Value: 0
66
Ending Curve :4

Se va introduce forŃa pe direcŃia axei Ox, în toate nodurile marginii opuse încastrării.
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→FORCE
Type of action :Define by curves
Beginning curve:2
Force label :FX
Value: 10
Ending Curve :4

Bara de meniuri : Analysis → Data Check DistribuŃia de tensiuni
Bara de meniuri : Analysis → Run Check Von Mises
Se listează şi se verifică rezultatele.
Figura 14
Obs.
1. Se evidenŃiază punctele de tensiune maximă, starea de eforturi unitare von Mises.
2. Se va discuta repartiŃia stării de tensiuni în ceea ce priveşte simetria sa.
3. Se va discuta distributia neuniformă a tensiunii pe marginea laterală (efectul de capăt).
67
2.7. UTILIZAREA ELEMENTELOR TRIANG LA CALCULUL
STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-O PLACĂ
2.7.1. Obiectiv
Se considera placa din figura supusa unei presiuni se întindere de 100MPa, aplicată pe
marginile laterale ale plăcii.
Figura 15
Obiectivul constă în a calcula tensiunile din placa şi concentratorul de tensiuni din jurul
găurii. Se va considera starea plana de tensiuni şi elemente de tip TRIANG.
2.7.2. Construirea geometriei
Figura 16
Datorită simetriei geometriei şi a încărcării se studiază problema pe un sfert de placa.
68
2.7.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material
Se introduce tipul elementului care în cazul nostru este de tip Triang :
• Bara de meniuri : Propsets→Element Group→Triang

Se alege starea de Plane Stress pentru ca lucram în cazul unor solicitări plane.
Se defineşte modulul de elasticitate :
• Bara de meniuri : Propsets→Material Property

• Material property set number : 1
Property value : 2.1E5Mpa
Se presupune că modelul fizic are o grosime de 5 mm. Se introduce grosimea elementelor
care este de 5mm :
• Bara de meniuri : Propsets→Real Constants

Thickness :5

Se defineşte conturul :
• Bara de meniuri : Geometry→Contours→Define
Se alege Marimea elementului de 2:
Average element size :2
Se defineşte regiunea :
• Bara de meniuri : Geometry→Region→Define

Se efectuează discretizarea propriu-zisa :
• Bara de meniuri : Meshing→Auto Mesh→Regions
2.7.5. Introducerea condiŃiilor la limită

Se restricŃionează deplasările asupra nodurilor :
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Displacement→Define by curves

Se defineşte :Symetry by YZ pentru curba 4 şi Symetry by XZ pentru curba 1.
Se aplica presiunea exterioara care este de 100MPa :
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Pressure →Define by curves
69
Figura 17
2.7.6. Rezolvarea problemei

Rezolvarea problemei se efectuează cu ajutorul comenzii :
• Bara de meniuri : Analysis→Static→Run Static Analysis
2.7.7. Exploatarea Rezultatelor

Tensiunile în noduri sau pe elemente se reprezintă cu comanda :
• Bara de meniuri : Results→Plot→Stress
În figura de mai jos s-a reprezentat starea de tensiuni cu ajutorul tensiunii echivalente Von
Mises :
Figura 18
Obs.
Sa se calculeze concentratorul de tensiune în dreptul găurii = 424MPa/(forŃa/aria din dreptul
cercului)
Sa se reia problema pentru o dimensiune de discretizare de 5mm (se va lucra cu fişierul
*.ses)
70
2.8. STUDIUL STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-UN CADRU
2.8.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme plane, respectiv determinarea stării
plane de tensiuni şi deformaŃii pentru cadrul din figură. Se va învăŃa desenarea parametrizată a unor
elemente geometrice, lucrul cu contururi şi regiuni pe geometria desenată cât şi generarea unei
reŃele de elemente finite PLANE 2D într-o regiune. Modelul (mm) este prezentat în Figura 19.
100
87,5 R5
75
R5
y 12,5
0
x 0 12,5 25 175
Figura 19

grup, şi constantele reale.

În primul rând se va stabili grafica modelului. Apoi geometria:

Keypoint number : 1
O.K.
Keypoint number : 2 (0,100,0)
Keypoint number : 6 (12.5,12.5,0)
71
Bara de meniuri: Control → PARAMETER→ Assign parameter
Parameter name:D1
Data type:REAL
Parametric value:25
Se repetă pentru introducerea parametrilor
D2 (25) şi D3 (50). Utilizând aceşti parametrii, vom
defini punctele conturului interior. Astfel, pentru
punctul 8:
Parameter name:X8
Data type:REAL
Parametric value:D1
Respectiv:
Parameter name:Y8
Data type:REAL
Parametric value:D1
Pentru punctul 9 avem nevoie de aceeaşi coordonată pe Ox, X8 şi de coordonata pe Oy
definită:
Parameter name:Y9
Data type:REAL
Parametric value:100 -D1
Pentru punctul 10, determinând geometric (şi cunoscând y=75):
Parameter name:X10
Data type:REAL
Parametric value:D3*(150/75)
Se vor defini apoi punctele 8 (X8,Y8),
9(X8,Y9),10(X10,Y9)
Se vor trasa dreptele:
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
respectiv 2 (2,3), 3(3,4), 4(4,5), 5(5,1), 6(8,9), 7(9,10), 8(10,8) cât şi a celor două cercuri de
centre date O1(12.5,12.5), O2(12.5,87.5) şi rază R=5mm.
Figura 20
Pentru construcŃia cercurilor trebuie definit cate un punct pe circumferinŃă:
72
După care se trasează cercurile
Bara de meniuri: Geometry → CURVES→ Circle→ Circle in plane
2.8.4. Crearea de contururi şi regiuni

Pentru a realiza o bună structurare a modelului geometric, se vor introduce patru
contururi şi anume conturul exterior şi trei contururi interioare (două cercuri şi decupajul).
Bara de meniuri: Geometry → CONTOUR→
Define
Element size
Continue
Average element size:3
Pentru definirea conturului este suficient să se
aleagă orice linie (curbă) din cele
care definesc conturul închis.
În acelaşi mod se procedează
pentru definirea celorlalte trei
contururi. Pentru că zona alezajelor
şi a decupajului interior este foarte
importantă din punct de vedere al
stării de tensiuni, se va seta o mărimea medie a
elementelor mai mică:
Average element size: 2
Definirea unei singure regiuni ce include

contururile predefinite
Bara de meniuri : Geometry →REGION

→Define
Se definesc drept contur 2, 3, 4, contururile
interioare (cele două cercuri şi decupajul)
Figura 21
73
AtenŃie! Înainte de a trece la crearea structurii din elemente si noduri se va realiza, conform
algoritmului de lucru, definirea proprietăŃilor de material si a caracteristicilor geometrice:
EX =2.1X105 N/mm2, EY =2.1X105 N/mm2, GXY =8.5 X104 N/mm2, Thickness=1

Crearea reŃelei de elemente este uşor de realizat, deoarece vom opta pentru varianta
de realizare automată.
Bara de meniuri: Meshing → AUTO MESH→ Quad Mesh Sf/Rg
Evident, se va alege varianta de “mesh”
pe regiune, Rg
Beginning Region: 1
Ending Region: 1
Increment: 1
Se validează celelalte propuneri.
Pentru această structură nu este nevoie
de renumerotare şi compresie a nodurilor sau
elementelor.
Bara de meniuri : Meshing →
ELEMENTS → Elist
Automat se va lista numărul total de
elemente, numerotarea, nodurile de definiŃie cât
şi setul de proprietăŃi de material şi constante
reale asociat acestora.

Se vor introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Se va
bloca complet marginea verticală
• Beginning Curve :1
• Displacement label :ALL 6 DOF
• Value: 0
Ending Curve:1
De asemenea, presupunând că există şi alte legături, şi anume prinderea cu şuruburi în
alezajele existente, se vor introduce restricŃii de acelaşi tip şi pe semicercurile superioare.

Se va introduce forŃa pe direcŃia Oy, FY=-100N, pe toată marginea superioară.
Bara de meniuri : Analysis → Run Check
Se listează şi se verifică rezultatele.
74
Obs. 1. Starea plană de tensiuni arată o concentrare a eforturilor în zona de prindere cu
şurubul superior.
2. De asemenea foarte solicitată este şi zona racordărilor în decupaj.
3. Să se facă analiza montajului cu şuruburi.
4. Cum se poate optimiza geometria bridei diagonale de susŃinere?
Starea de eforturi von Misses:
Figura 22
Starea de deplasări:
Figura 23
75
2.9. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL
ANALIZEI STĂRII PLANE DE DEFORMAłII AL UNUI
BIMETAL
2.9.1. Obiectiv
Se consideră placa din figură supusă la o solicitare termică prin încălzire uniformă la o
temperatură de 100°C. Placa bimetalică încastrată (Figura 24) este formată din două straturi de
metal diferite (proprietate de material respectiv conductivitate termică diferită).
Placă
bimetalică
Perete
Figura 24
Prin ipoteză se consideră placa de lăŃime infinită.

Caracteristicile geometrice ale plăcii precum şi proprietăŃile de material sunt:
h1=h2=0.3mm E1=E2=2.1 105 MPa
L=30mm ∆T=100˚C
α1=2 10 *1/°C
-6
α2=2 10-5*1/°C
Sa se calculeze câmpul de tensiuni în interiorul plăcii bimetalice. Se va considera stare plana

de deformaŃii şi se va folosi elementul PLANE 2D.
2.9.2. Construirea geometriei
Se va construi geometria conform datelor problemei. Deoarece plăcile sunt subŃiri se va

folosi comanda :
• Bara de meniuri : Display→View Parameter→Aspect Ratio
• Aspect Factor y/x : 10
76
Figura 25
Se introduce tipul elementului

care în cazul nostru este Plane2D
• Bara de meniuri :
• Propsets→Element Group→Plane 2D
Se alege starea de Plane Strain.
Se introduc proprietăŃile de material :
• Bara de meniuri : Propsets→Material Property

• Material property set number : 1
• Material property name: EX
• Property value : 2.1E5
Se introduce coeficientul de dilatare termica pe direcŃia X :
• Bara de meniuri : Propsets→Material property→ALPX : 2e-6

!Se repeta operaŃiile pentru setul 2 de proprietăŃi de material corespunzător celui de-al doilea
strat.
77
!Pentru stare plana de deformaŃii nu se mai cer constante reale
Se activează setul 1 de proprietăŃi de material şi ulterior setul 2 :
• Bara de meniuri : Control→Activate→Set Entity Material Property
Se efectuează discretizarea primei suprafeŃe :
• Bara de meniuri : Meshing→Parametric Mesh→Surfaces
Se activează setul 2 şi se efectuează aceleaşi operaŃii.

Se unesc nodurile comune :
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Merge
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Compress
2.9.5. Introducere condiŃiilor la limită :
Se încastrează nodurile corespunzătoare peretelui.
Se încălzesc plăcile la o temperatură de 100 de grade Celsius.
• Bara de meniuri : LoadsBC→Thermal→
• Temperature→Define by Surfaces
78
2.9.6. Analiza statica(calculul propriu zis)
Se defineşte Tipul de analiza care este analiza termica.

• Bara de meniuri : Analysis→Static→Static Analysis Options
Se rulează calculul :
• Bara de meniuri : Analysis/Static/Run Static Analysis
Sa se reprezinte tensiunile după direcŃia X pe noduri şi elemente.
Figura 26
79
Figura 27
Concluzii :
1. Tensiunile pe noduri fiind o medie nu exprima corect tensiunile la interfaŃă.
2. Pentru a evidenŃia aceste dezacorduri vom reprezenta tensiunile de-a lungul unei secŃiuni
transversale pe placa
• Bara de meniuri : Results→Plot→Path Graph
Figura 28
!Rezultatul nu este corect deoarece tensiunea la interfaŃă este maxima şi nu egala cu 0.

Pentru a rezolva problema se va face cate o secŃiune pentru fiecare parte metalica în parte
!SuprafeŃele vor fi pe rând selectate
• Bara de meniuri : Control→Select→by Reference
După activare se reia construirea graficelor pe cele 2 secŃiuni
80
Figura 29
81
2.10. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP SHELL ÎN
CALCULUL TENSIUNILOR DINTR-UN TUB BOURDON
2.10.1. Obiectiv
Se analizează starea de tensiuni şi deformaŃii datorate solicitărilor dintr-un tub Bourdon
solicitat în interior cu o presiune de 0.25 MPa şi caracterizat prin următoarele date:
modulul de elasticitate al materialului

E = 1.5 *10^5 MPa
grosimea tubului h=0.6
secŃiunea tubului este eliptica cu
razele axelor a=12mm şi b=3mm
raza tubului este R=75mm; unghiul la
centru este γ=270°
Figura 30
2.10.2. ConstrucŃia geometriei
Se construieşte geometria din figură.

Se începe cu construirea secŃiunii eliptice.
Pentru construirea elipsei se începe cu construirea
celor trei puncte reprezentând centrul elipsei, punctul
de pe axa mare şi cel de pe axa mică.
Se construieşte apoi cercul de referinŃă de
75mm cu comanda Circle În Plane. Pentru
executarea acestei comenzi se foloseşte anterior
comanda Plane.
Figura 31
Se construiesc suprafeŃele cu comanda:

82
• Bara de meniuri: Geometry→Surfaces→Generation→Dragging
Curbele de profil sunt reprezentate de curbele cercului, iar secŃiunea o reprezintă curbele
elipsei.

Se vor folosi elemente de tip Shell4, elemente care lucrează şi în regim de încovoiere.
Se defineşte modulul de elasticitate de 1.5*10^5.
Grosimea tubului este de 0.6mm
2.10.4. Discretizarea
Discretizarea suprafeŃei se face cu comanda :
• Bara de meniuri : Meshing→Parametric Mesh→Surfaces

Se alege o discretizare adecvată calculului.
Se unesc punctele comune :
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Merge
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Compress
2.10.5. CondiŃiile la limită
Deplasări asupra nodurilor :

Se încastrează nodurile din
secŃiunea de jos a tubului.
Se aplica o presiune interioara asupra
tubului.
• Bara de meniuri : LoadsBC
→Structural → Pressure→
Define By Surfaces
Presiunea se aplica pe toate
suprafeŃele.
Figura 32
2.10.6. Analiza numerică
83
Se efectuează calculul cu comanda :
Sa se reprezinte Tensiunea Von Mises pe noduri şi pe elemente.
Figura 33
84
2.11. UTILIZAREA ELEMENTELOR SHELLAX ÎN CALCULUL
TENSIUNILOR UNEI MEMBRANE GOFRATE
2.11.1. Obiectiv
Se analizează starea de tensiuni şi deformaŃii pentru o membrana gofrata (Figura 34)
caracterizată de următoarele date:
Material: E=2.1*10^5 MPa

Grosimea h=0.3mm
Centrul rigidizat Ø=20mm
Grosimea centrului rigidizat : h=1 mm.
Diametrul exterior Ø=90mm
3 gofreuri sinusoidale cu H=2mm
Membrana este solicitata cu o presiune de 0.05MPa (0.5 bar) aplicată asupra centrului
rigidizat.
Figura 34
2.11.2. Construirea Geometriei

Se construiesc punctele de referinŃă pentru generarea modelului geometricîn planul
transversal, punctul 1 fiind centrul membranei, punctul 2 marginea centrului rigudizat, punctele 2-3-
4, 4-5-6, 6-7-8 reprezintă configurarea celor trei gofreuri sinusoidale.
Intre punctele 2 şi 8 se generează curbe spline. PorŃiunilor plane, negofrate, le corespund

segmente drepte intre punctele 1-2 şi 8-9.
85
• Bara de meniuri : Curves→Splines→Spline Curve

Se definesc elementele de tip SHELLAX.
Modulul de Elasticitate se considera 2.1*10^5 MPa.
Se declara doua seturi de constante reale : unul cu grosimea centrului rigidizat de 1mm şi cel
de-al doilea cu grosimea membranei de 0.3mm.
Se discretizează fiecare curba în 5 elemente.
• Bara de meniuri : Meshing→Parametric Mesh→Curves
2.11.5. Introducerea condiŃiilor la limită

Se aplica presiunea normala de 0.05 MPa.
Se anuleaza pe conturul exterior doar translaŃiile.
2.11.6. Efectuarea analizei

Se efectuează calculul cu comanda :
Se afişează tensiunea Von Mises pe elemente.
Figura 35
ObservaŃii: Sa se reia aceeaşi problemă în trei dimensiuni folosind elemente de tip Shell.
86
2.12. CALCULUL STRUCTURILOR UTILIZÂND ELEMENTE DE
TIP SHELL
Obiectiv :
In această aplicaŃie se vor utiliza elemente pentru structuri fizice tip placă sau înveliş, şi
anume elemente “shell”. Cu aceste elemente se poate modela o structură ce este solicitată plan
(structură tip membrană) sau solicitată transversal (solicitată prin încovoiere). In aplicaŃie se
propune studiul unui înveliş din tablă pentru construcŃia unui recipient. Această porŃiune a
învelişului, numită virolă, conŃine în centrul său un racord (un cilindru) de asemenea din tablă. Cele
două elemente sunt asamblate prin sudură iar solicitarea se aplică pe circumferinŃă la capătul
exterior al racordului, prin forŃe pe direcŃia Oz (în concordanŃă cu Figura 36).
După deschiderea şi salvarea aplicaŃiei (invelis.ses) se trece, cu algoritmul cunoscut, la:
2.12.1. Realizarea geometriei.

Crearea punctelor şi a arcelor de cerc
PT,1,0,0,0
PT,2,20,0,0
PT,3,0,20,0
PT,4,0,0,50
PT,5,0,50,0
CRARC,1,3,2,1,20
CRARC,2,5,4,1,50
Crearea suprafeŃelor şi a intersecŃiilor Figura 36

SFEXTR,1,1,1,Z,100
SFEXTR,2,2,1,X,75.0
CRINTSS,1,2,2,1,0.001
CRBRK,9,9,1,2,0
CRONSF,12,8,2,0.001,1
CRLINE,12,11,9
CRARC,13,5,10,1,50
SF4CR,3,13,9,11,7,0
SF4CR,4,12,10,11,6,0
CRBRK,3,3,1,2,0
SF2CR,5,9,14,0
SF2CR,6,10,15,0 Figura 37
2.12.2. Definirea elementelor,

caracteristicilor geometrice şi a
proprietăŃilor de material
La definirea tipului de element cu care se
lucrează se va alege opŃiunea 2 pentru varianta de
element “shell4” (element cu patru noduri, înveliş
subŃire- grosime tabla 2 mm) şi anume QUAD
87
EGROUP,1,SHELL4,2,0,0,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,EY,210000
MPROP,1,GXY,85000
RCONST,1,1,1,6,2,0,0,0,0,0
2.12.3. Crearea structurii de

noduri şi elemente
Deoarece structura este
simetrică faŃă de centrul sistemului de
coordonate Oxyz, se va realiza
discretizarea pe cadranul unu (pe
structura construită) şi apoi, prim
simetrie, se va construi cadranul 2 şi
respectiv cadranele 3-4.
M_SF,3,4,1,4,6,6,1,1
M_SF,5,6,1,4,6,8,1,1
VIEW,1,1,1,0
ACTDMESH,SF,1
SFSYM,3,6,1,X,1,0
SFSYM,3,10,1,Y,1,0
CRCOMPRESS,1,54
PTMERGE,1,28,1,0.0001,1,1,
NMERGE,1,896,1,0.0001,0,1,0
EMERGE,1,672,1,0,1,0
NCOMPRESS,1,895 Figura 38
2.12.4. RestricŃii şi sarcini aplicate

DCR,19,AL,0,19,1
DCR,23,AL,0,23,1
DCR,50,AL,0,50,1
DCR,6,AL,0,6,1
DCR,7,AL,0,6,1
DCR,36,AL,0,36,1
DCR,32,AL,0,32,1
DCR,46,AL,0,46,1
VIEW,0,0,-1,0
VIEW,1,1,-1,0
SCALE,0.8
FCR,54,FZ,10,54,1
FCR,31,FZ,10,31,1
FCR,28,FZ,10,28,1
FCR,14,FZ,10,14,1
FCR,15,FZ,10,15,1
FCR,44,FZ,10,44,1
FCR,42,FZ,10,42,1
FCR,53,FZ,10,53,1
Figura 39
88
2.12.5. Rezultate
După verificarea datelor, a convergenŃei şi rularea programului se vor obŃine rezultate pentru
deformarea structurii (results-plot-deform shape) cât pentru starea de tensiuni (results-plot-stress
Figura 40
Se vor discuta aspectele legate de tensiunea maximă, posibilităŃile constructive şi de

material pentru micşorarea tensiunilor maxime von Mises şi uniformizarea acestora.
89
2.13. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL UNEI
ANALIZE DE TERMO-ELASTICITATE
2.13.1. Obiectiv
Obiectivul este rezolvarea unei probleme privind starea de tensiuni şi deformaŃii în cazul
unei bucşe de oŃel solicitată termic. Se specifică temperatura la suprafaŃa cilindrică interioară şi
temperatura la suprafaŃa cilindrică exterioară. Modelul geometric (mm) este arătat în Figura 41.
Ø 250
Ø 150
400
Figura 41
2.13.2. 1.1.Construirea geometriei
Elementele geometrice ale bucşei precum şi caracteristicile de material se vor introduce:

VIEW,0,0,1,0
PLANE,Z,0,1
SF4CORD,1,50,0,0,100,0,0,100,300,0,50,300,0
Se va considera stare plana de deformaŃii şi se va folosi elementul PLANE 2D.

EGROUP,1,PLANE2D,0,2,1,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,NUXY,0.33
MPROP,1,ALPX,1E-5
MPROP,1,KX,25
RCONST,1,1,1,2,10,0
90
• Se discretizează suprafaŃa generată utilizând elemente plane patrulatere cu patru noduri (Q4)
şi cu o reŃea de discretizare de 5X20 elemente
• M_SF,1,1,1,4,5,20,1,1
2.13.5. Introducere condiŃiilor la limită şi a încărcării:
Se setează temperatura (considerată temperatura mediului ambiant, 200C) la suprafaŃa

cilindrică interioară a bucşei, respectiv la peretele interior (linia 3 a suprafeŃei generate)
NTCR,3,20,3,1
Se setează temperatura la suprafaŃa cilindrică exterioară a bucşei (1200C), respectiv la

peretele exterior (linia 4 a suprafeŃei generate)
NTCR,4,120,4,1
• Se setează temperatura de referinŃă:
• TREF,0
Se setează condiŃia ca gradientul de temperatură şi fluxul de căldură să fie calculate
şi, eventual, printate, cu pasul (increment) unu.
HT_OUTPUT,1,1,1
2.13.6. Analiza statică
Se defineşte tipul de analiza: analiză termică (opŃiunea 1=analiză statică)
A_THERMAL,S,0.001,1,1,20,0,1,1E+008,0,0
Se rulează aplicaŃia:
R_THERMAL
R_STATIC
• Se va relua această analiză pentru două variante (modificare de parametru de discretizare şi

modificare de alegere a elementului patrulater tip PLANE2D)
• Se va modifica discretizarea plăcii de la soluŃia 5X20 la 10X40, 30X120, 40X160 elemente
• Se va modifica pentru soluŃia discretizării 5X20 elementul utilizat PLANE 2D Q4 cu

elementul PLANE 2D QM6, respectiv Q8.
• Se vor analiza rezultatele din punct de vedere al optimizării tipului de element utilizat şi a
numărului de elemente având în vedere efectul de margine eronat introdus .
91
Câteva rezultate privind starea de tensiuni (Figura 42), respectiv de deformaŃie
(Figura 43) demonstrează necesitatea optimizării structurii.
Efect de margine
pronunŃat
Figura 42
Efect de
margine încă
vizibil
Figura 43
92
2.14. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA IN
CALCULUL TENSIUNILOR DINTR-O BRIDA
2.14.1. Obiectiv
Obiectivul problemei îl constituie importul de fişiere din alte programe CAD şi utilizarea
elementelor de volum (TETRA). Se consideră brida din oŃel din figura:
Presiune
aplicată pe
suprafaŃă
Figura 44
Asupra bridei se aplică o presiune superioara de 1MPa.
Brida este prinsa in doua şuruburi montate fără joc, corespunzătoare celor doua alezaje,
simulându-se astfel o incastrare la nivelul alezajelor.
Sa se calculeze câmpul de tensiuni din interiorul bridei.
2.14.2. Construirea Geometriei:

Exista posibilitatea importării geometriei din alte programe de proiectare asistată (Pro-
Engineer, Ideas, Solid Works) etc. În cazul de faŃă geometria se importa din programul I-DEAS cu
comanda:
• Bara de meniuri : Control→Cad System→Read CAD Input
Se selectează programul IDEAS ca program de importare.
93
2.14.3. Definirea proprietăŃilor de material:
Se vor folosi elemente de volum de tip TETRA4. Pentru setarea proprietăŃilor de material se
impune modulul de elasticitate longitudinală pentru oŃelul de calitate medie Ex=2.1*10^5MPa.
Discretizarea se face automat, de aceea este necesara definirea unei mărimi medii a
elementelor.
• Bara de meniuri : Meshing→Mesh Density→Polyhedron Elem Size
Apoi se efectueaza discretizarea automata:
• Bara de meniuri : Meshing→Auto Mesh→Parts
Pentru o mai buna vizualizare se foloseşte comanda
• Bara de meniuri : Display → Display Option → Hidden Element Plot
2.14.5. CondiŃiile la limita

Se pun ca si condiŃii la limita încastrările din cele doua alezaje:
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Displacement→Define by Regions
Pentru a se vizualiza regiunile se foloseşte comanda
• Bara de meniuri : Edit→Plot→Regions
Se aplica presiunea de 1MPa pe partea superioara a plăcii (Figura 45).
Figura 45
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Pressure→Define by Regions
2.14.6. Analiza numerică

Se rulează analiza statica :
94
2.14.7. Exploatarea rezultatelor
Sa se reprezinte tensiunea Von Mises pe noduri si pe elemente.
Figura 46
Se observă că tensiunea este maximă în zona de fixare a bridei cu şuruburi montate fără joc.
Se vor discuta aspecte legate de micşorarea tensiunii maxime prin proiectarea alezajelor pentru
prinderea cu şuruburi (număr de şuruburi, poziŃie, diametru de montaj etc.).
95
3. EXEMPLE DE TEHNICI AVANSATE ÎN
UTILIZAREA METODEI ELEMENTELOR
FINITE
3.1. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-
UN LAGĂR RADIAL
3.1.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme 3D respectiv determinarea stării de
tensiuni şi deformaŃii pentru o structură schematizată ce modelează carcasa inferioară a unui lagăr
radial de alunecare. Se va învăŃa desenarea parametrizată a unor elemente geometrice, lucrul cu
poliedre şi “parturi” pe geometria desenată cât şi generarea unei reŃele de elemente finite TETRA4
pentru structura descrisă.
Modelul prezentat în Figura 47 este supus unor sarcini de tip presiune de o distribuŃie
neuniformă pe suprafaŃa cilindrică (simularea funcŃionării arborelui sub sarcină, în lagăr) şi de
asemenea prezintă condiŃii de margine impuse datorită existenŃei găurilor (filetate) pentru şuruburile
de montaj şi fixare cât şi de fixare pe suprafaŃa inferioară a semicarcasei.
x
z
Figura 47
Pentru a simplifica modelarea putem face şi o presupunere legată de simetria încărcării
structurii şi anume că presiunea (neuniformă pe direcŃie radială) este simetrică faŃă de planul
median (paralel cu planul Y-Z), acesta fiind un plan ce nu se deplasează pe direcŃia Ox sau Oz.
Încărcarea pentru simularea asamblării filetate este de asemenea simetrică faŃa de acelaşi plan
median

C:\Student\Grupa.. .\Nume_aplicaŃia...
Setarea paginii şi a planului de lucru
Conform aplicaŃiilor anterioare
96
În primul rând se va stabili planul de lucru şi grafica modelului. Apoi geometria:
PLANE,Y,0,1
PT,1,0,0,0
PT,2,40,0,0
CRPCIRCLE,1,2,1,5,360,6
PT,9,30,0,10
PT,10,30,0,-10
PT,11,50,0,-10
PT,12,50,0,10
PT,13,30,0,15
PT,14,30,0,-15
PT,15,27.5,0,15
PT,16,27.5,0,-15
CRPLINE,7,9,10,11,12,9
CRLINE,11,9,13 Figura 48
CRLINE,12,13,15
CRLINE,13,15,16
CRLINE,14,16,14
CRLINE,15,14,10
Utilizând bara de meniuri: Geometry

→ CURVES→ manipulation→ Fillet vom
crea racordările prezente în modelul real
CRFILLET,16,8,9,5,1,0,1E-006
CRFILLET,17,9,10,5,1,0,1E-006
CRFILLET,18,15,8,3,1,0,1E-006
CRFILLET,19,11,10,3,1,0,1E-006
CRDEL,7,7,1
Figura 49
Vom crea apoi entităŃile contururi, regiuni,

suprafeŃe:
Geometry → CONTOURS→ Define
CT,1,0,5,1,1,0
CT,2,0,5,1,8,0
Vom crea entitatea regiune (1) cu două
contururi, conturul 1 interior şi respectiv conturul 2
exterior :
RG,1,2,2,1,0
In acest moment putem genera suprafeŃele

definite de liniile şi curbele din planul XOZ:
Geometry → SURFACES→ Generation→ Extrusion
SFEXTR,1,6,1,Y,50 Figura 50
97
SFEXTR,8,19,1,Y,50
SCALE,0.6
şi apoi generarea celei de a doua regiuni prin translatare pe direcŃia OY a primei regiuni
create:
Geometry → REGIONES→ Generation→ →Generate
RGGEN,1,1,1,1,0,0,50,0
Vom schimba planul de generare a geometriei pentru a crea a doua parte a structurii.
PLANE,Z,0,1
Geometry → CURVES→ Generation→ Extrusion
CREXTR,15,15,1,X,-27.5
CREXTR,43,43,1,X,-27.5
CRLINE,58,47,48
Apoi vom crea cercul în planul XOY

CRPCIRCLE,59,48,43,22.5,360,4
Vom divide segmentele în punctele de intersecŃie

cu arcele de cerc şi apoi vom şterge segmentele şi arcele
nefolositoare:
Geometry → CURVES→ Generation→ Cr/Cr
Intersect
CRINTCC,57,59,59,1,2,5E-005
CRINTCC,58,61,61,1,2,5E-005
CRDEL,60,61,1
CRDEL,63,64,1
CRDEL,66,66,1
CRDEL,60,60,1
CRDEL,65,65,1
CRDEL,58,58,1
PTMERGE,1,52,1,0.0001,1,1,0
PTCOMPRESS,1,52
CRCOMPRESS,1,62 Figura 51
CRCOMPRESS,1,59
Este important ca în acest moment să ştergem suprafaŃa ce ar separa cele două părŃi ale
aceleaşi structuri
SFDEL,12,12,1
Vom identifica suprafeŃele existente şi vom proceda analog pentru unui contur în planul
XOY, pentru generarea unei regiuni şi a suprafeŃelor:
98
Figura 52
Figura 53
SFEXTR,55,58,1,Z,-30
CT,5,0,5,5,58,57,55,44,56,0
RG,3,1,5,0
RGGEN,1,3,3,1,0,0,0,-30
Vom transforma toate suprafeŃele

existente în regiuni, astfel încât structura
geometrică este caracterizată numai din regiuni:
Geometry → REGIONS→ Convert Sf
To Rg
RGSF,1,22,1,5
RGCOMPRESS,1,25
Control → UNSELECT→ By Labels→Surfaces Figura 54
99
UNSELINP,SF,1,22,1,1
Vom crea structura tridimesională unitară a unui
poliedru:
Geometry → POLYHEDRA→ Define→
(reference entity type)Region
PH,1,RG,1,6,0.0001,1
Şi apoi vom genera un „part”:
Geometry → PARTS→ Define Part
PART,1,1
In final se va specifica densitatea de
discretizatizare a structurii la nivelul regiunilor:
RGDENSITY,2,24,22,3,0.0001,1,0,1

Se vor defini: tipul de elemente ce va fi utilizat
pentru un grup şi proprietăŃile de material:
EGROUP,1,TETRA4,0,1,0,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,NUXY,0.33 Figura 55

Se va trece la discretizarea automată a partului generat:
Meshing → AUTOMESH→ Part
MA_PART,1,1,1,0,0,4,0,0

Se vor introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Se va
bloca regiunea ce reprezintă planul de simetrie pentru rotaŃie şi pentru translaŃie în planul X-Z
DRG,24,AL,0,24,1
De asemenea se vor introduce restricŃii de deplasare a regiunii (suprafeŃei) inferioare a

carcasei
DRG,1,AR,0,1,1,

Se va introduce presiune pe direcŃia OY:
PRG,25,-5,25,1,0,2
Se va trece la verificarea modelului, la rularea pentru analiză statică.
Starea de eforturi von Misses:

Se listează şi se verifică rezultatele
100
În Figura 56 se prezintă starea de deformaŃie a structurii, respectiv starea de tensiuni (von
Mises).
Figura 56
.
Obs. 1. Să se discute rezultatele şi să se facă o legătură cu proiectarea formei carcasei

2. Să se discute tipul sarcinii şi modalitatea de aplicare a acesteia. Ne putem apropia de un
model real care să Ńină seama de neuniformitatea repatiŃiei de sarcină?
3. Să se facă analiza montajului cu şuruburi.
101
3.2. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-UN
ARBORE DREPT SUPUS LA SOLICITAREA DE
ÎNCOVOIERE
3.2.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme 3D de determinare a stării de
tensiuni şi deformaŃii pentru o structură de arbore drept cu patru trosoane de diametre diferite. Acest
caz este uzual pentru arbori ai transmisiilor mecanice. Se va învăŃa desenarea parametrizată a unor
elemente geometrice, lucrul cu regiuni si suprafeŃe, poliedre şi parturi, pe geometria desenată cât şi
generarea unei reŃele de elemente finite TETRA4 pentru structura descrisă.
Modelul este prezentat în figura 1 este supus unor sarcini distribuite pe generatoarea
tronsonului de diametrul 35 m. Reazemul arborelui se considera pe tronsoanele de capăt.
φ 30
φ 35
φ 25
φ 40
20 115 20
y
160
x
z
Figura 57

C:\Student\Grupa.. .\Nume_aplicaŃia...
Setarea paginii şi a planului de lucru conform aplicaŃiilor anterioare

În primul rând se va stabili planul de lucru şi grafica modelului. Nu uitaŃi comanda
PLANE,Z,0,1
Apoi vom trece la construcŃia geometrică:
Se utilizează bara de meniuri: Geometry → CURVES→ circle→ circle in plane
102
PT,1,15,0,90
PT,2,0,0,90
CRPCIRCLE,1,2,1,15,360,4
PT,6,20,0,70
PT,7,0,0,70
CRPCIRCLE,5,7,6,20,360,4
PT,11,17.5,0,65
PT,12,0,0,65
CRPCIRCLE,9,12,11,17.5,360,4
PT,16,15,0,-40
PT,17,0,0,-40
CRPCIRCLE,13,17,16,15,360,4
PT,21,12.5,0,-60
PT,22,0,0,-60
CRPCIRCLE,17,22,21,12.5,360,4
SCALE,0.9 Figura 58
CRCOMPRESS,1,4
PTMERGE,1,25,1,0.0001,1,1,0
PTCOMPRESS,1,25
După generarea celor cinci cercuri reprezentând baza constucŃiei tronsoanelor de diametru
diferit, vom genera cercurile “pereche” pentru fixare tronson (al doilea capăt al fiecărui tronson)
Figura 59
PT,10,15,0,70
PT,11,20,0,70
CRPCIRCLE,5,3,10,15,360,4 PT,25,15,0,-60
CRPCIRCLE,9,3,11,20,360,4 SCALE,0.8
PT,18,20,0,65 CRPCIRCLE,21,4,22,17.5,360,4
CRPCIRCLE,13,4,18,20,360,4 CRPCIRCLE,29,5,24,15,360,4
PT,22,17.5,0,65 CRPCIRCLE,33,5,23,17.5,360,4
PT,23,17.5,0,-40 CRPCIRCLE,37,6,25,15,360,4
PT,24,15,0,-40 PT,34,15,0,-60
SCALE,0.8 CRPCIRCLE,37,6,34,15,360,4
103
După generarea profilului tronsoanelor de diametru diferit se va realiza structura “wire-
frame” a arborelui. Apoi vom crea elementele geometrice “contururi” pe tronsoanele generate, pe
fiecare cerc de definire a tronsoanelor.
CT,1,0,5,1,3,0
CT,2,0,5,1,5,0
CT,3,0,5,1,10,0
CT,4,0,5,1,21,0
CT,5,0,5,1,16,0
CT,6,0,5,1,29,0
CT,7,0,5,1,33,0
CT,8,0,5,1,37,0
Figura 60
Vom crea apoi entităŃile regiuni.
Vom acorda atenŃie generării de regiuni cu două contururi (la intersecŃia a două tronsoane)
RG,1,1,1,0
RG,2,2,3,2,0
RG,3,2,5,4,0
RG,4,2,7,6,0
RG,5,1,8,0
In acest moment putem genera suprafeŃele

definite de liniile şi curbele realizate in spaŃiu:
Geometry → SURFACES→ Generation→
Extrusion
SFEXTR,1,4,1,Z,-20
SFEXTR,13,16,1,Z,5
Figura 61
SFEXTR,33,36,1,Z,105
SFEXTR,29,32,1,Z,-20
PTMERGE,1,37,1,0.0001,1,1,0
PTCOMPRESS,1,37
CRCOMPRESS,1,72
CRMERGE,1,64,1,0.0001,1,1,0
CRCOMPRESS,1,63
Vom realiza generarea unor regiuni prin utilizarea suprafeŃelor deja construite
Geometry → REGIONS→ Convert Sf To Rg
RGSF,1,16,1,5
RGCOMPRESS,1,21
Control → UNSELECT→ By Labels→Surfaces
UNSELINP,SF,1,16,1,1
104
Figura 62
Vom crea structura tridimesională unitară a unui poliedru:
Geometry → POLYHEDRA→ Define→ (reference entity type)Region
PH,1,RG,1,5,0.0001,1
Apoi vom genera un „part”:

Geometry → PARTS→ Define Part
PART,1,1

Se vor defini: tipul de elemente ce va fi utilizat pentru un grup şi proprietăŃile de material:
EGROUP,1,TETRA4,0,1,0,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,NUXY,0.33

Se va trece la discretizarea automată a partului generat:
MA_PART,1,1,1,0,0,4,0,0
NMERGE,1,1531,1,0.0001,0,1,0
NCOMPRESS,1,1531
EMERGE,1,6367,1,0,1,0
ECOMPRESS,1,6367
SCALE,0.8
105
Figura 63

Se vor introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create.
DND,1,UX,0,7000,1,
DND,1,AR,0,7000,1,
DCR,36,AL,0,36,1
DCR,48,AL,0,48,1

Se va introduce sarcina “forŃa distribuită uniform” pe generatoarea tronsonului de diametrul
maxim
FCR,41,FY,-300,41,1
Se va trece la verificarea modelului, la rularea pentru analiză statică.

Se vor analiza rezultatele obŃinute. Deformarea arborelui sub sarcină arată efectul substanŃial
al modificării poziŃiei capetelor de arbore (se vor analiza implicaŃiile legate de cuplarea arborelui)
De asemenea se va analiza starea de tensiuni von Misses.
In fig. 8 se prezintă starea de deformaŃie a structurii iar în fig.9 starea de tensiuni (von
Mises)
Obs. 1. Să se discute rezultatele şi să se facă o legătură cu proiectarea formei arborelui
2. Să se discute tipul sarcinii şi modalitatea de aplicare a acesteia.
106
Figura 64
Figura 65
107
3.3. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA LA
CALCULUL TENSIUNILOR DINTR-O BUCŞĂ
3.3.1. Prezentarea supapei hidraulice din care face parte bucşa
Bucşa analizată face parte dintr-o supapă de trecere la sarcină redusă a unei pompe.
Această permite menŃinerea unei presiuni relativ constante în circuit cu ajutorul unui acumulator,
pompa de alimentare funcŃionând la o presiune redusă în comparaŃie cu presiunea de lucru.
Modul de funcŃionare este prezentat în figurile de mai jos. În perioada de încărcare
(Fig.1), atâta timp cât presiunea este inferioară presiunii maximale (care este presiunea de trecere la
sarcină redusă, fiind reglată de resort), supapa rămâne închisă. Debitul pompei trece prin supapa de
sens unic în acumulator şi spre consumatori. Când presiunea atinge valoarea maximă sertarul
supapei de trecere la sarcină redusă se deschide şi debitul pompei trece în rezervor. Supapa de sens
unic se închide, presiunea pompei fiind astfel presiunea din rezervor plus pierderile de sarcină. Se
spune că pompa funcŃionează astfel la sarcină redusă.
Figura 66 Figura 67
3.3.2. Obiectivul problemei

Problema propusă se ocupă de modelarea bucşei 3 a supapei principale prezentată în figura
3.
108
Figura 68
Se cere să se verifice dacă bucşa rezistă la presiunea fluidului care este de 210 bar.
Bucşa este confecŃionată dintr-o alamă cu limită de elasticitate de 260MPa şi modulul de elasticitate
de 1*105 MPa. Se consideră un coeficient de securitate cs=2.
Bucşa a fost predimensionată considerând bucşa de forma unui cilindru cu rază
interioară şi exterioară şi aplicând formulele clasice de rezistenŃa materialelor.
Geometria bucşei este prezentată în figura 4.
Figura 69
109
3.3.3. Importarea modelului cu elemente finite
Modelul cu elemente finite se importă din programul Ansys, cu ajutorul utilitarului

ANS2COS.exe. Se introduce numele fişierului care se importă din Ansys (bucsa.dat), respectiv
numele fişierului de geometri cu extensia .geo (bucsa.geo).
Fişierul cu extensia .geo se încarcă cu comanda :
Bara de meniuri : File→Load şi se introduce calea spre fişierul .geo.
• Se va obŃine următorul model :
Figura 70
3.3.4. Vizualizarea elementelor suprafeŃei exterioare

După cum se poate observa din figura 5, toate feŃele elementelor sun afişate. Pentru a se
obŃine o vizualizare mai clară a discretizării, se vor afişa doar feŃele elementelor de pe suprafaŃa
exterioară.
Se evaluează feŃele de pe margine ale elementelor cu comanda :
Bara de meniuri : Display → DISPLAY OPTION → Eval Element Bound
110
Se selectează doar afişarea feŃelor de pe margine ale elementelor.
Bara de meniuri : Display → DISPLAY OPTION → Set Bound Plot
Se activează ascunderea fetelor interioare ale elementelor
Bara de meniuri : Display → DISPLAY OPTION → Hidden Element Plot
Se afişează elementele. (Clear Screen, Edit→Plot→Elements).
Figura 71
Se afişează tipul elementelor :
Bara de meniuri : Propsets → List Element Group
Se introduce din nou modulul de elasticitate al materialului Ex conform datelor problemei :
Bara de meniuri : Propsets→Delete Material Props

Bara de meniuri : Propsets→Material Property
111
3.3.6. Impunerea condiŃiilor la limită
Pentru ca funcŃionarea bucşei să corespundă condiŃiilor reale de lucru se impun următoarele

condiŃii la limită :
În prima fază se blochează translaŃiile şi rotaŃiile suprafeŃei exterioare a bucşei (Fig.6).
Figura 72
Pe suprafaŃa laterală se blochează doar deplasarea în direcŃia x (Fig.7).
Figura 73
În interiorul bucşei acŃionează forŃa fluidului (presiunea se aplică doar în zonele de înaltă
presiune) (Fig.8,9).
•
112
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Pressure→Define by Regions
Figura 74
Figura 75
Deoarece structura nu conŃine suprafeŃe, ea fiind alcătuită doar din elemente şi

noduri, se impune selectarea nodurilor pentru impunerea condiŃiilor la limită corespunzătoare.
3.3.7. Impunerea deplasărilor în noduri
Pentru selectarea nodurilor corespunzătoare suprafeŃei exterioare se va utiliza comanda :
Bara de meniuri : Control → Select → By Range
Se vor selecta nodurile aflate la o anumită rază. Coordonatele nodurilor se vor considera
referitoare la sistemul de coordonate polar 12 prezentat în figura de mai jos.
113
Figura 76
Sistemul de coordonate se afişează cu comanda :
Bara de meniuri : Edit → Plot → Coordinate System
Pentru a selecta nodurile se va determina raza exterioara a bucşei.

Pentru aceasta se vor lista coordonatele unui nod aflat pe marginea bucşei. Pentru a afla
label-ul nodului se vor afişa şi label-urile nodurilor. Cu comanda zoom se va mări fereastra pentru a
putea distinge label-ul nodului respectiv.
Apoi se va utiliza comanda :
Bara de meniuri : Edit → List → Nodes
Sistemul de coordonate ales este cel polar pentru a se calcula raza nodului.
Se observă că raza exterioară este de 26mm.

114
Se trece la selectarea nodurilor :
Bara de meniuri : Control → Select → By Range
Se activează doar coordonata corespunzătoare razei r (X), teta şi Z corespunzând

notaŃiilor Y şi Z. Se introduce o plajă scăzută de raze pentru a selecta doar nodurile de la suprafaŃa
bucşei. Setul de selecŃie va fi 2 pentru a se păstra setul 1 ca fiind set ce conŃine toate nodurile.
Nodurile se pot vizualiza cu comanda :

Bara de meniuri : Edit → Plot → Nodes
Figura 77
Asupra nodurilor selectate se impune o condiŃie de deplasare nulă.
Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Displacement→Define by nodes
115
Se selectează plaja maximă de noduri deoarece programul oricum impune deplasarea asupra
nodurilor selectate.
Pentru a se putea selecta nodurile de pe margine se activează setul 1 de selecŃie cu comanda
:
Bara de meniuri : Control→Activate→Set Entity
Se selectează setul 1, şi apoi se selectează toate nodurile discretizării cu comanda :
Bara de meniuri : Control → Select → By Labels

Se selectează o plaja maximă de noduri (între 1 şi 60000).
Urmând aceeaşi procedură se vor selecta nodurile de pe cele două margini. Se va impune
condiŃia de deplasare 0 pe X (care este axa Z a sistemului de coordonate polar).
3.3.8. Impunerea presiunii fluidului
Presiunea este aplicată pe partea de înaltă presiune (Fig.8,9). Se începe prin selectarea
găurilor unde se aplică presiunea. După ce se efectuează comenzi de Zoom corespunzătoare pentru
alegerea nodurilor, se foloseşte comanda :
Bara de meniuri : Control → Select → By Windowing
Se selectează nodurile corespunzătoare celor două găuri.

Pentru a centra mai bine fereastra de selectare se desenează punctul corespunzător centrului
cercului. Coordonatele acestui punct se determină listând coordonatele unor noduri şi efectuând
media aritmetică pentru a determina centrul cercului. Nodurile selectate sunt prezentate în figura 12.
116
Figura 78
Pentru a aplica presiunea, aceasta trebuie transformată în forŃă asupra nodurilor. Deci se
înmulŃeşte presiunea cu suprafaŃa şi se împarte la numărul de noduri.
Numărul de noduri se calculează listând nodurile şi copiind rezultatele în programul Excel.
În cazul celor două găuri avem 468 de noduri. SuprafaŃa unei găuri este de 435 mm2. Deci
pentru cele două găuri vor avea o suprafaŃă de 870 mm2. Deci forŃa aplicată va fi :
210 ⋅10 5 ⋅ 870 ⋅ 10 −6

F= = 39 N
468
Pentru aplicarea forŃei se creează un sistem de coordonate cilindric pe centrul găurilor cu

comanda :
Bara de meniuri : Geometry → Coordinate Systems → Three Points
Se desenează cele trei puncte corespunzătoare axelor sistemului :
Bara de meniuri : Geometry → Points → Define
Punctele se definesc în raport cu reperul 12.

În final sistemul de coordonate apare ca în figură :
Figura 79
ForŃa se aplică cu comanda :
Bara de meniuri : LoadsBC → Structural → Force→Define by nodes
117
ForŃa se defineşte pe axa x care corespunde axei r a sistemului de coordonate.
Figura 80
Se activează setul de selecŃie 1 care conŃine toate nodurile.
Bara de meniuri : Control→Activate→Set Entity
Similar se defineşte forŃa şi pe celelalte zone ca în figurile 8 şi 9.

Găurile verticale vor fi :
Figura 81
În acest caz avem 428 de noduri, deci forŃa este :
210 ⋅10 5 ⋅ 870 ⋅ 10 −6

F= = 43N
428
Nodurile de pe o bordură sunt :
118
Figura 82
Numărul nodurilor este de 425. SuprafaŃa este de 738 mm2. Deci forŃa este :
210 ⋅10 5 ⋅ 738 ⋅ 10 −6

F= = 36.5 N
425
Figura 83
Pentru cealaltă bordură numărul nodurilor este de 398. ForŃa devine :
210 ⋅10 5 ⋅ 738 ⋅10 −6

F= = 39 N
398
119
Figura 84
Numărul nodurilor din zona interioară este 366. SuprafaŃa este de 529mm2. ForŃa devine :
210 ⋅10 5 ⋅ 529 ⋅10 −6

F= = 30 N
366
Figura 85
Numărul nodurilor din zona exterioară este 960. SuprafaŃa este de 1654 mm2. ForŃa devine :
210 ⋅10 5 ⋅1654 ⋅10 −6

F= = 36 N
960
120
Figura 86
3.3.9. ExecuŃia analizei
Pentru a efectua o analiză rapidă din punct de vedere al timpului de lucru se selectează
modul de rezolvare iterativ :
Bara de meniuri : Analysis → Static → Static Analysis Options
Se execută apoi rezolvarea problemei.

Bara de meniuri : Analysis → Static → Run Static Analysis
3.3.10. Analiza rezultatelor

Se afişează tensiunile Von Mises cu comanda :
Bara de meniuri : Results → Plot → Stress
121
Figura 87
Se observă că tensiunea maximă este de 105MPa, mai mica decât (limită de
elasticitate)/(coeficientul de securitate)=260MPa/2=130MPa.
Deci se poate spune că bucşa rezistă solicitărilor.
DeformaŃiile piesei sunt prezentate în figura 22. Ele sunt exprimate în mm.
Figura 88
122
3.4. ANALIZA NELINIARĂ FOLOSIND ELEMENTE DE TIP GAP
3.4.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme neliniare folosind elemente de tip
Gap. Geometria problemei este prezentată în Figura 89. Grinda este din oŃel cu modulul de
elasticitate E=2.1*105MPa şi are o secŃiune de formă pătrată cu latura de 10mm. Neliniaritatea
problemei se datorează contactului care apare între grindă şi opritor, după ce încărcarea depăşeşte o
anumită valoare.
300mm F=100N
150mm opritor (la o deplasare

de 0,8mm)
Figura 89
Pentru a putea remarca efectul opritorului asupra deplasării nodurilor grinzii, se vor efectua
două modelări : o modelare a sistemului fără opritor şi o modelare a sistemului cu opritor.
3.4.2. Modelarea sistemului fără opritor

Se construieşte geometria conform celei din Figura 89 fără opritor. Modelarea grinzii se face
cu elemente de tip Beam2D (20 de elemente). SecŃiunea barei se defineşte cu comanda Beam
Section. Se unesc nodurile comune cu comanda Meshing->Nodes->Merge. Se încastrează bara şi
se aplică o forŃă de -100N pe direcŃia y. Calculul se execută cu comanda
Analysis->Static->Run Static Analysis
Deplasările în noduri sunt prezentate în Figura 90.
Figura 90
Se poate remarca că deplasarea nodului 11 este de 1.6mm. În concluzie, în cazul în care se
foloseşte un opritor la 0.8mm, acesta va fi activ, creând un comportament neliniar al sistemului.
123
3.4.3. Modelarea închiderii contactului (aşezarea grinzii pe opritor)
Modelul este prezentat în Figura 91.
Element de tip Gap

Figura 91
DiferenŃa faŃă de modelul precedent constă în apariŃia elementului 21, element de tip Gap.
Se vor introduce şi constantele reale. Se va schimba doar prima constantă reală : Relative
displacement between two nodes cu valoarea distanŃei dorită (0.8mm). Se unesc nodurile comune
cu comanda Meshing->Nodes->Merge.
Se încastrează bara şi se aplică o forŃă de -100N pe direcŃia y.
Se defineşte curba forŃă-timp cu comanda LoadsBC->Function Curve->Time/Temp
Curve şi se introduce o forŃa de 0 pentru timpul 0, respectiv coeficientul forŃei de 1 pentru timpul
100. Se pune condiŃia ca forŃa să crească incremental cu comanda : LoadsBC->Load Options-
>Time Parameters şi se impune o creştere de la 0 la 100 cu pasul de 1.
Se activează opŃiunea de stocare a datelor:
Analysis->Non Linear->Plot Options (cu parametrii Beginning Step 1, Ending Step 100).
Calculul se execută cu comanda
Analysis->Non Linear->Run Non Linear Analysis
3.4.4. Vizualizarea rezultatelor

Se selectează postprocesorul adecvat analizei neliniare cu comanda :
Results->Setup->Set Postprocess Type (Nonliear Structural)
Pentru vizualizarea rezultatelor se execută comenzile
Display->XY_Plots->Activate Post-Proc (cu parametrii TIME şi UY)
Display->XY_Plots->Plot Curves
În Figura 92 este prezentată evoluŃia deplasării nodului 21(nodul pe care este aplicată forŃa)
în funcŃie de timp. Se poate observa o caracteristică neliniară a deplasării (din momentul în care
elementul de tip Gap s-a închis rigiditatea este mai mare).
Figura 92
124
3.5. PROBLEMĂ NELINIARĂ A TRANSFERULUI TERMIC
3.5.1. Obiectiv
Se propune un studiu al comportării unei bare de aluminiu supusă unei
diferenŃe de temperatură prin faptul că unul din capete este in contact cu o sursă de căldură iar
celălalt se află la temperatura mediului abiant. Problema nelinearităŃii în acest caz provine din
dependenŃa temperaturii de proprietăŃile de material, respectiv conductivitatea termică λ. Alte
proprietăŃi necesar a fi cunoscute pentru studiul transferului de căldură tranzitoriu sunt
densitatea materialului, ρ, şi căldura specifică, c. In această aplicaŃie funcŃia CURDEF se va
utiliza pentru a introduce definiŃia funcŃiei de variaŃie atit a temperaturii cit şi a timpului.
3.5.2. Date iniŃiale

Caracteristici geometrice.
Bara de aluminu are lungimea L=0.5m, iar pentru problema plană studiată grosimea
barei este b= 0.01m
ProprietăŃi de material.
Densitatea considerată pentru bara din aluminiu, ρ=2700 Kg/m3, conductivitatea
termică λ=210 W/(m K), căldura specifică, c=900 J/(Kg K)
3.5.3. Algoritmul de lucru

Geo panel. Deschiderea aplicaŃei.
Crearea geometriei:
PT,1,0,0,0
PT,2,0.5,0,0
PT,3,0.5,0.01,0
PT,4,0,0.01,0
CRLINE,1,1,2
CRLINE,2,2,3
CRLINE,3,3,4
CRLINE,4,4,1
SCALE,0.8
SF4CR,1,1,2,3,4,0
Introducerea tipului de elemente:

EGROUP,1,PLANE2D,0,1,2,0,0,0,0,0
Specificarea proprietăŃilor de material:

MPROP,1,KX,210
125
MPROP,1,DENS,2700
MPROP,1,C,90
Crearea structurii din noduri şi elemente:
M_SF,1,1,1,4,25,1,1,1
Definirea funcŃiei de temperatură. Datele pentru această funcŃie pot fi introduse ca
fişier extern sau ca date tabelare, pentru cel mult opt puncte de definire. In aceasta
aplicaşie se va introduce funcŃia de temperatură prin două puncte:
CURDEF,TEMP,1,1,0,2,200,3
Definirea funcŃiei de timp. In aceleaşi condiŃii ca pentru definirea funcŃiei de
temperatură, vom introduce funcŃia de timp prin trei puncte astfel incit să putem
simula procesul de transfer de căldură:
CURDEF,TIME,1,1,0,2,7,2,7.00001,1,15,1
Activarea funcŃiei de temperatură:
ACTSET,TP,0
Introducerea sursei de căldură. Se consideră că marginea (curve) notată 2 este in
contact cu sursa de căldură. Comanda este de introducere a temperaturii in
nodurile liniei (marginii) 2, NTCR:
LoadsBC > THERMAL > TEMPERATURE > Define by Curves
NTCR,2,200,2,1
Introducerea incrementului de timp pentru problema nelineară. Se utilizează comanda
TIMES in care trebuie specificat timpul de start al găsirii soluŃiei, timpul de sfirşit
al iteraŃiei, timpul de incrementare intre doi paşi consecutivi.
TIMES,0,15,1.5
Specificarea detaliilor pentru analiza termică. Comanda este A_THERMAL si se
accesează:
Analysis > HEAT TRANSFER > Thermal Analysis Options
Practic, singura opŃiune oentru acest caz este de introducere a cazului de analiză de
transfer tranzitoriu (TRANSIT):
A_THERMAL,T,0.001,1,1,20,0,1,1E+008,0,0
Introducerea condiŃiilor de margine, respectiv a teperaturii iniŃiale la margine:
INITIAL,TEMP,1,52,1,100
Rularea aplicaŃiei:
R_THERMAL

Se pot evidenŃia distribuŃiile de temperatură in noduri dar se poate observa, de
exemplu, evoluŃia funcŃiei de temperatură pentru un nod ales şi pentru funcŃia de timp
considerată.
Astfel, vom prezenta grafic distribuŃia de temperatură prin:
RESULTS >plot>THERMAL
Apoi, alegand, de exemplu, nodul vom urmări comportamentul nelinear al funcŃiei de
temperatură.
DISPLAY>xy_plots>activate postprocess (si se va introduce nodul pentru care
studiem func;ia de temperatura)
126
Rezultate:
Figura 93
Figura 94
127
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Dacă ne referim numai la câmpurile principale din acest vast domeniu

numit “Inginerie Industriala”, proiectarea, modelarea, dezvoltarea, testarea şi
simularea funcţionării unui produs industrial reprezintă o activitate complexă
in care se utilizează cunoştinţe din mecanica teoretică, mecanica aplicată şi ,
după anii 60, acest nou camp de lucru in ingineria mecanică care in engleză
se numeşte “Computational Mechanics” iar in limba română nu şi-a găsit un
echivalent decât la nivelul subdomeniilor, ca de exemplu “proiectare
asistată de calculator”, “calculul numeric avansat al structurilor”, “calculul
numeric al dinamicii fluidelor”, “calculul numeric al proceselor termice” etc.
Pe de altă parte utilizarea metodelor numerice implementate pe sistemele
digitale de calcul nu poate face decât o rezolvare aproximativă a unor
modele teoretice pentru probleme specifice.
Din acest motiv există opinii care propun sistematizarea acestui
domeniu după dimensiunile geometrice şi respectiv proprietăţile fizico-
chimice ale „obiectului” de studiu. Astfel se distinge un compartiment al
studiului numeric cu ajutorul sistemelor de calcul pentru domeniul
tribologie, studiul contactului uscat sau lubrifiat in interfeţe, sau raportat la
scara fizică, domeniul „nano” sau „micro” geometric. La scara „nano”
limitele studiului sunt extinse la nivelul inter-atomic şi molecular iar
preocuparile sunt mai mult legate de fizica particulelor şi caracterizarea
suprafeţelor. La scara „micro” preocuparile sunt la nivelul cristalografiei şi
al structurii granulare a materialelor din care sunt fabricate
Apoi există domeniul principal al aplicaţiilor „Computational
Mechanics”. Acesta se referă la mecanica mediilor continuue şi la rezolvarea
problemelor ce apar in aceste medii. In principiu se poate discuta despre
concepţia, proiectarea, dezvoltarea şi verificarea corpurilor – părţi
componente ale structurilor mecanice, despre dezvoltarea proceselor in
medii continue fluide, despre studiul proceselor şi transferului termic in cele
două medii amintite anterior. Dacă in ceea ce priveşte partea de calcul cu
ajutorul sistemelor de calcul a mediilor continue solide putem să incercăm o
5
clasificare atunci se poate discuta despre rezolvarea numerică a unor
probleme teoretice ce ţin de Mecanica Solidului şi de rezolvarea problemelor
ce ţin de structuri. Despre structuri, care ţin de asemenea de sfera mecanicii
solidului, putem spune că se incadrează in subdomeniul mecanicii aplicate
cuprinzând aplicaţii tehnologice, proiectare asistată de calculator, analiza
structurilor etc. In lucrarea [1] o structură este definită ca o noţiune ce
implică „acceptarea ipotezei secţiunii plane a lui Bernoulli, pentru bare şi a
ipotezei normalei rectilinii, a lui Kirchoff, pentru plăci şi învelişuri”. Practic,
prin introducerea acestor ipoteze de lucru se face o legatură între sarcinile
exterioare aplicate (forţe şi momente) şi rezultantele interne, respectiv
eforturile normale şi tangenţiale. Dacă in Mecanica Solidului, prin aplicarea
teoriei elasticităţii, nu se pot introduce sarcini exterioare concentrate fără ca
rezultatul aplicării acestora să nu introducă câmpuri de tensiuni şi deformaţii
cu singularităţi, in studiul structurilor acest lucru este posibil, astfel incât
există o echivalenţă statică intre sarcinile exterioare şi tensiunile interne. In
ingineria mecanică, pentru a se realiza modelarea situaţiilor reale de
solicitare, se iau în considerare câteva ipoteze simplificatoare. Aceste
ipoteze, fără a face o enumerare exhaustivă, sunt:
Ipoteza mediului continuu – mediul supus sarcinilor sau
materialul reprezintă un mediu omogen, lipsit de discontinuităţi,
ocupând întregul spaţiu reprezentat de volumul său; există o discuţie
legată de această ipoteză şi anume că structura amorfă este mai
apropiată de această ipoteză, fiind doar aproximativă pentru cele
cristaline.
Ipoteza izotropiei – valorile proprietăţilor de material, respectiv
ale constantelor (E, G, ν), proprietăţi mecanice, electrice, sunt
verificate ca având aceleaşi valori la încercări efectuate pe oricare
direcţie din structura materialului
Ipoteza elasticităţii perfecte – această ipoteză presupune că
relaţiile de lucru pentru calculul structurilor consideră că materialul
este solicitat numai in domeniul comportării elastice ale sale, lucru
determinat pe efort-deformaţie specifică. Această ipoteză este
apropiată de realitate, deoarece în mod obişnuit materialele sunt
6
solicitate sub limita lor de elasticitate, deci deformaţiile pe care le
suportă sunt reversibile. Pentru comportarea in afara domeniului
„elasticităţii perfecte” studiul se poate face numai utilizînd modele
specifice de lucru şi metode numerice ce iau in consideraşie
nelinearitatea efort – deformaţie.
Ipoteza relaţiei liniare între eforturi şi deformaţii – este de fapt
o explicitare a ipotezei anterioare şi aceasta deschide posibilitatea
aplicării principiului “suprapunerii efectelor” datorate aplicării
sarcinilor exterioare . Acest principiu poate fi aplicat în toate cazurile
în care există o relaţie liniară între două mărimi fizice , aşa cum sunt
relaţiile între forţe şi deplasări, între momente şi rotiri, dar şi între
tensiuni şi deformaţiile specifice. Ipoteza se foloseşte şi pentru
extinderea aplicabilităţii relaţiilor de calcul deduse pentru materialele
elastice, deci se folosesc şi pentru materialele care nu respectă legea
lui Hooke.
Ipoteza deformaţiilor mici – noţiunea de „deformaţii mici” se
defineşte pentru medii continue deformabile in care gradientul
deplasării este mai mic decât unitatea. din această ipoteză rezultă că
ecuaţiile de echilibru pot fi scrise la fel, pentru corpul deformat şi
nedeformat, deoarece direcţiile forţelor şi distanţele dintre ele nu se
modifică în urma deformării.
Principiul lui Saint-Venant – indiferent de modul de aplicare al
sarcinii, concentrat sau distribuit, la o distanţă sufficient de mare de
locul de aplicare al acesteia, efectele a două sarcini având aceeaşi
intensitate sunt aceleaşi.
Ipoteza stării naturale – pentru un corp, o rezemare şi un sistem
de sarcini date, starea de tensiuni şi deformaţii este unică (adică se
neglijează eventualele tensiuni remanente din materialul piesei).
Ipoteza lui Bernoulli (Kirchoff) – o secţiune plană şi normală la
axa unei bare înainte de deformarea ei printr-o solicitare oarecare
rămâne plană şi perpendiculară pe axă şi după deformare. Ipoteza se
respectă în mod riguros la tracţiune, dar şi la răsucirea barelor de
secţiune circulară. Ea aduce simplificări în calculele legate de
7
distribuţia tensiunilor pe secţiunile barelor, mai ales la încovoiere faţă
de calculele din teoria riguroasă a elasticităţii. Această ipoteză este
discutată in continuare:
In ce priveşte structura de bază „bară” ipoteza enunţată spune că
secţiunile plane şi normale pe axa barei rămân plane şi normale şi
după deformarea produsă de sracinile exterioare. Această ipoteză se
verifică experimental pe conturul barelor şi se consideră că rămâne
valabilă şi in interiorul acestora. In figura 1.1.a. se vizualizează
această ipoteză pentru o forţă normal aplicată şi deci o solicitare de
tracţiune. Secţiunea AB din starea nedeformată a barei se va deplasa
in poziţia A’B’ dar rămâne plană şi normală la axa barei. In figura
1.1.b. se vizualizează acelaşi lucru pentru solicitarea de incovoiere.
A T
A B A’
A’ B’
B
B’
N
Fig.1.1.(a) Fig.1.1.(b)
Această ipoteză intră şi in concepţia de lucru privind utilizarea

metodelor de calcul cu ajutorul elementelor finite. Acest lucru se
poate observa in figura 1.2.a. unde se vizualizează rezultatul simulării
incercării la solicitarea de incovoiere pentru un profil dat. In realitate,
aşa cum se observă din figura 1.2.b. datorită nelinearităţii geometrice
şi a variaţiei proprietăţilor de material in structura barei, rezulatul
8
experimental diferă, secţiunea de rupere având un contur exterior
aleator.
Fig.1.2.a Fig.1.2.b.
(en.wikipedia,GNU (www.ssedumndfitzgerald.com)
Free Doc License)
In ce priveşte structura de bază „placă” sau „inveliş” ipoteza Kirchoff

trebuie discutată cu particularităţile sale pentru plăci subţiri, plăci de grosime
medie şi plăci de curbă groasă. De asemena trebuie spus că dacă în cazul
plăcilor curbe izotrope ipoteză Kirchoff este perfect valabilă, in cazul
placilor curbe anizotrope (cu anizotropie de material sau de structura) sau în
cazul placilor de grosime variabila, desi literatura consacrata este relativ
vasta, totusi teoria de calcul nu este la fel de bine dezvoltata si stabilizata.
Daca în cazul placilor plane ortotrope, cu deformatii mici sau mari, exista
formulari teorectice care satisfac necesitatile practicii ingineresti (Huber
pentru ortotropie fizica, Timoshenko si Gienke pentru ortotropie structurala),
în cazul placilor curbe ortotrope si, cu atât mai mult al celor general
anizotrope, teoria de calcul este limitată iar modelele de calcul avansate se
bazează pe utilizarea metodelor numerice şi calcul prin utilizarea sistemelor
de calcul.
Perfectionarea calculului automat si rafinarea metodelor numerice si
cvasinumerice, îndeosebi a metodei elementelor finite, duce la posibilitatea
obţinerii de solutii numerice, aproximative, pentru majoritatea cazurilor
practice.
9
Al doilea model – placa cu grosime medie- este un model care ia în
considerare efectele ignorate in cazul plăcilor subţiri, ca de exemplu
forfecarea transversala, cu consecinte pozitive privind determinarea efectelor
unor perturbari date de goluri, forte concentrate, variatie de grosime de la un
subdomeniu la altul, anumite tipuri de rezemare, rigidizari etc. Aceste
aspecte fac ca modelul de calcul de placa cu grosime medie sa iasa uneori
dintre limitele determinate de raportul h/Lmin , astfel ca aplicarea acestui
model nediscriminatoriu si la calculul placilor curbe subtiri, pe lânga cele de
grosime medie, este perfect justificata.
În cazul placilor de grosime medie, dupa deformarea acestora, normalele
ramân drepte si inextensibile, dar nu neaparat perpendiculare pe suprafata
(ipoteza Mindlin). Ca urmare, deplasarile u(x,y,z) si v(x,y,z) in planul xOy
sunt date de aceleasi relatii ca în teoria placilor subtiri.
Al treilea model – de placa curba groasa –, se situează practic în
cadrul ipotezelor de lucru ale elasticitatii spatiale, cu specificatia ca unele
variante se situeaza aproape de placile curbe de grosime medie. Teoria de
placa de grosime groasa reduce si mai mult unele restrictii impuse de
celelalte modele, prin introducerea unor aproximatii simplificatoare privind
deformarea placilor, care permit tratarea fenomenelor tridimensionale ca
probleme bidimensionale.
Ce este un element finit? Conceptul poate fi partial ilustrat prin
problema clasică a determinării lungimii L unui cerc de diametru d. Pentru
aceasta se propune aproximarea, respectiv inscrierea intr-un cerc a unui
poligon cu n laturi [2]. Asa cum se observă în figura 1.3, cercul de diametru
d din figura 1.3.(a) este aproximat cu un poligon cu opt laturi, figura 1.3.(b).
Dacă aproximăm cercul cu „elemente finite” putem să considerăm intr-o
aproximare grosieră că laturile poligonului reprezintă aceste elemente de
aproximare. Dacă extragem o latură din acest poligon putem să definim şi
punctele de capăt ale acesti segment ca fiind „noduri” de legătură cu
elementele adiacente. In figura 1.3.(c) este prezentat un element generic, e, şi
cele două noduri de capăt sau de definiţie, i respectiv j. Evident că o
aproximare mai bună pentru calculul lungimii cercului va fi in cazul în care
10
numărul de laturi creşte. Lungimea unui segment in această situaţie este
calculat:
Lij = d sin(2π/n) (1.1)

iar perimetrul poligonului este:
L p = nLij (1.2)
1 2
j
8 3 d sin2π/ n
d i 2π/ n
4
7
6 5
Fig.1
Metoda elementelor finite (MEF) este deci o metodǎ generalǎ de

rezolvare aproximativǎ a ecuaţiilor diferenţiale (cu derivate parţiale) care
descriu sau nu fenomene fizice. Metoda elementelor finite constǎ, așa cum s-
a arătat in exemplul anterior, în descompunerea domeniului de analiză în
porţiuni de formă geometrică simplă, analiza acestora şi recompunerea
domeniului respectând anumite cerinţe matematice și interpretări de
fenomen fizic.. Problema derivatelor parţiale este redusǎ la un sistem de
ecuaţii algebrice, la o problemǎ de valori şi vectori proprii sau la un sistem
de ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul unu sau doi.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii sau a problemelor de valori si vectori
proprii in mod eficient, pentru rezolvarea unor probleme de analiză
structurală a unor modele fizice prin utilizarea metodei elementelor finite
presupune:
Posibilitatea utilizării unui sistem de calcul de capacitate suficient de
mare pentru a permite manevrarea unui pachet mare de date, rezolvarea unor
11
sisteme de mii de ecuații și postprocesarea grafică a rezultatelor, toate
realizate intr-un timp rezonabil
Existența unui sistem de programe specializate de calcul care realizeazǎ
funcţionalitatea şi folosirea calculatorului inclusiv a unui program cu
elemente finite.
Activitatea analistului, adică o unei persoane care să fie în măsură a
folosi calculatorul şi programul cu elemente finite pentru a rezolva o
aplicaţie și in egală măsură să interpreteze in mod științific rezultatele
obținute.
Din punct de vedere al domeniilor de aplicaţie metoda poate fi extinsǎ
în orice domeniu de activitate care descrie un fenomen cu ajutorul unor
ecuaţii diferenţiale. Panǎ în prezent metoda s-a dezvoltat în mod deosebit în
domenii ca: analiza structuralǎ; analiza termicǎ; analiza fluidelor; analiza
electricǎ; analiza magneticǎ, dar şi în analiza fenomenelor complexe
interdisciplinare cum ar fi: analiza termoelastică, analiza cuplată termic şi
structural, analiza interacţiunii fluid-solid; analiza electro-magnetică; analiza
piezoelectrică etc.
Metoda elementelor finite a aparut ca idee inginerească și totodată
necesitate de a studia starea de tensiune si deformatie in cazul unor structuri
mecanice de mare complexitate geometrica, și pentru care s-au realizat
modele geometrice, structurale, ce aproximează realitatea. A fost cazul
inițial al structurilor aparatelor de zbor dar datorita caracterului de
generalitate al acestei metode, ea s-a extins cu rapiditate aproape in toate
domeniile calcului ingineresc care au la baza metodele fizico matematice de
calcul.
Scurt istoric
Aplicarea metodei elementelor finite sub forma actuala isi are

inceputurile in fundamentarea urmatoarelor metode si teorii cu aplicatii
deosebite in inginerie:
• Prezentarea metodei reziduurilor ponderate (Gauss 1795 [2], Galerkin
1915 [3], Biezeno-Koch 1923 [4]);
12
• Prezentarea metodei variationale (Rayleigh 1870 [5], Ritz 1909 [4]);
• Utilizarea metodelor matriciale in calculul structurilor (Hrennicoff -
1941 si formulare variationala R.Courant- 1943) [4]
• Discretizarea in elemente finite a mediilor continue (Argyris 1959,
Turni Clough, Martin si Topp 1956) și introducerea procedurilor de
calcul bazate pe metoda deplasarilor si respectiv a rigiditatilor pentru
calculul structurilor complexe ale aparatelor de zbor –Argyris – 1954 )
[4]
• Impunerea termenului de element finit “ Finite Element “ – R. Clough,
1960, [4]
• Utilizarea efectiva si eficienta a MEF pentru calculul structurilor in
industria aerospatiala ( NASA ) si apoi in cea constructoare de
automobile (NASA-NASTRAN, 1970)
• 1980 - present: Implementarea si specializarea analizei cu elemente
finite in programe de calcul comerciale (inclusiv analiza non-lineară),
disponibile pentru producători industriali, centre de calcul, universități
și specialiști independenți ca de exemplu: NASTRAN, ABAQUS,
ADINA, SAP, etc. Noi tipuri de elemente sunt in dezvoltare.
• FEM ( Finite Element Method ) se impune ca metodă și unealtă de
lucru uzuală in inginerie
• Se poate spune ca metoda elementului finit asa cum se cunoaste ea
astazi a fost prezentata in 1956 de catre Turner, Clough, Martin si
Topp, intr-o lucrare in care se prezinta aplicarea elementelor finite
simple (bare cu articulatii si placa triunghiulara cu sarcini aplicate in
plan) pentru analiza structurii aparatelor de zbor, fiind considerata una
din contributiile cheie in dezvoltarea metodei elementului finit. ( M. J.
Turner, R. W. Clough, H. C. Martin, and L. C. Topp: Stiffness and
deflection analysis of complex structures, J. Aeronaut. Sci. 23 (1956),
805–823, 854) [7]
• Notiunea de element finit a aparut pentru prima data in lucrarea lui
R.W.Clough in anul 1960 intitulata The finite element method in
plane stress analysis, Proc ASCE Conf Electron Computat, Pittsburg,
PA, 1960. 4. Clough RW, Wilson EL. [8].Cu noua interpretare dată
13
de O. C. Zienkiewicz in cartea Finite Element Method in
Engineering Science Paperback, McGraw-Hill Inc.,US; 2nd edition
(December 1, 1972) (până in iulie 2013 citat de 19807 ori!!) [9], s-a
constatat ca de fapt si ecuatiile metodei elementului finit pot fi de
asemenea obtinute folosind metoda reziduurilor ponderate cum este de
exemplu metoda Galerkin sau abordarea prin metoda celor mai mici
patrate. Toate acestea au condus la un interes larg raspandit printre
specialisti in matematica aplicata in aplicare a metodei elementului
finit pentru rezolvarea problemelor liniarei si neliniare.
14
CAPITOLUL 2
INTRODUCERE IN TEORIA ELASTICITATII
Pentru a ințelege metoda elementului finit ca metodă de rezolvare a

unor probleme de elasticitate este necesar să privim in interiorul structurii
mecanice elastice și să considerăm un element de volum infinitezimal pentru
care se poate lua in considerare [10],[11]:
• starea de echilibru (guvernată de ecuațiile lui Cauchy);
• starea de deformare geometrică (relaţii între deformaţii si deplasări);
• starea constitutivă (aplicarea legii lui Hooke).
În ecuaţiile constitutive, și numai aici, intervin proprietățile de material şi
prin urmare acestea depind de natura materialului.
In teoria elasticității scopul este determinarea stării de tensiune și de
deformație intr-un corp cu proprietăți elastice de material cunoscute, dacă fie
se cunosc forțele exterioare aplicate, fie forma deformată sub acțiunea
acestor forțe.
Să presupunem un corp V aflat in stare de echilibru, supus aunor forțe
exterioare F1,…,Fn. Forțele interioare generate au tendința de a păstra forma
sa inițială. Dacă vom tăia acest corp in două părți, două subsisteme izolate,
vom observa două suprafețe orientate una pozitiv și una negativ, după
orientarea vectorilor normali unitari, in sens pozitiv sau negativ față de un
sistem de referință in care poziționăm corpul. Această stare internă este
caracterizată de forțe interne, forțele Fint+ și Fint- , și momentele M+int, M-int
prezentate in figura Fig2.1 Dacă elementul de suprafață S devine foarte
mic, adică dA tinde către zero, putem să considerăm că există o stare de
tensiuni, pe care o notăm P, și care are două componente :
dF dM
σ = lim τ = lim (2.1)
dA→ 0 dA dA→ 0 dA
15
Plan de
F1
taiere F3 F1 F3
int
F in t + M - F n -1
F n -1
F2 Fn
V F2 in t F
in t
Fn
M + -
Fig.2.1
Tensiunea P poate fi descompusă în două componente:

• pe direcţia normalei, orientată de direcţia axei Ox, în
componenta σxx, numită tensiune (sau efort unitar) normală;
• in planul secţiunii, în componenta τ, numită tensiune
tangenţială.
Tensiune tangențială τ poate fi descompusă in componente ce
acționează în planul yOz, obţinându-se componentele τxy şi τxz care sunt
paralele cu axele Oy şi respectiv Oz. Starea de tensiuni dintr-un punct
oarecare al corpului se consideră perfect determinată dacă se cunosc
tensiunile pe trei plane de coordonate care trec prin acel punct.
τxy y
p
τ
S
σ xx
τxz dA
O x
z
V
Fig.2.2
16
Din interiorul unui corp solid elastic aflat în echilibru, într-o stare
generală de tensiuni, se izolează un paralelipiped elementar infinitezimal de
dimensiuni dx, dy, dz Paralelipipedul se raportează la un sistem de axe
triortogonal. Starea spațială de tensiuni este arătată in figura Fig.4 [11]
Se poate uşor demonstra, cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru pentru
elemental de volum că tensiunile tangenţiale verifică următoarele egalităţi:
τxy = τyx , τyz = τzy , τzx = τxz (2.2)
Aceste relaţii definesc principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale.

Deci, starea de tensiune dintr-un punct al unui corp solid solicitat este
caracterizată prin 3 tensiuni normale şi 6 tensiuni tangenţiale, două câte două
egale, conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale.
Fig.2.3
Starea de tensiuni a corpului înseamnă cunoaşterea celor nouă

componente ale tensiunilor în orice punct al său. In realitate este extreme de
rar ca un corp să suporte tensiuni pe toate cele 9 componente. Reprezentarea
matematică se face prin mărimi tensoriale.
17
Componentele tensorului tensiunilor pentru starea generală de tensiuni
pot fi prezentate în formă matriceală astfel:
σ xx τ xy τ xz 
 
Tσ = τ yx σ yy τ yz  (2.3)
 τ zx τ zy σ zz 

in care primul indice indică normala la suprafața pe care acţionează

tensiunea, iar al doilea axa cu care aceasta este paralelă.
Starea de tensiuni dintr-un punct al corpului este determinată dacă se
cunosc tensiunile pe trei plane de coordonate care trec prin acel punct. În
fiecare punct al unui corp există trei plane pentru care tensiunile tangenţiale
τ sunt nule, numite plane principale. Tensiunile de pe aceste plane se
numesc tensiuni (normale) principale (σ1, σ2, σ3).
Starea plană de tensiuni
Un caz care apare deseori in cazul solicitărilor componentelor

mecanice in sisteme statice sau dinamice este cel al stării plane de tensiuni.
Practic, din starea generală de tensiuni se poate particulariza această situație.
Pentru această stare: σ zz = 0, τ xz = τ zx = 0, τ yz = τ zy = 0, iar ca
observație, pe fețele opuse acţionează tensiuni egale şi de sensuri contrare.
Fig.2.4
18
Dacă particularizăm pentru starea biaxială de tensiuni, două dintre
tensiunile principale sunt diferite de zero, iar a treia σ3 este nulă. Pentru
starea plană de tensiuni, tensiunile principale sunt:
σ xx + σ yy 1
σ 1,2 =
2
±
2
(σ xx - σ yy )2 + 4τ xy2 (2.4)
unde semnul (+) este pentru σ 1 ,2 .

Din relaţia se observă că σxx +σyy =σ1 +σ2 = constant deci într-
un punct dat suma tensiunilor normale în raport cu direcţiile principale este
constantă. Starea biaxială de tensiuni este reprezentată prin tensorul :
0 0 0 
 
Tσ = 0 σ yy τ yz  (2.5)
0 τ zy σ zz 

In ceea ce privește relația tensiune – deformație specifică, aceasta se

scrie pentru starea plană de tensiuni:
σ x  1 ν 0   ε x 
  E   
σ y  = ν 1 0  ε y  (2.6)
2
τ  ( 1 − ν ) 0 0 1 − ν  γ 
 xy   2  
xy 
Starea uniaxială de tensiuni
Cazul particular al stări uniaxiale de tensiuni este cel al tracțiunii (sau

copresiunii) pe direcţia axei Ox iar starea de deformație este evidențiată de
deformația corespunzătoare lungimii inițiale dxși anume εxx.
19
y
σ xx σ xx
x
dx εx x
Fig.2.5
Starea uniaxială de tensiuni este reprezentată prin tensorul :
σ xx 0 0
Tσ =  0 0 0 (2.7)
 
 0 0 0 
Starea generală de deformaţii
Prin deformaţie se înţelege modificarea distanţei dintre puncte in

spațiu sau a unor secţiuni (distanța dintre plane), sau a unghiurilor dintre
două segmente duse printr-un punct in plan. Prin stare de deformaţie
tridimensională sau spaţială se înţelege deformarea unui corp solid oarecare.
Există deformații prin modificările lungimilor segmentelor și se
numesc deformaţii liniare. Există deformații prin modificările unghiurilor și
se numesc deformaţii unghiulare sau lunecări.
Deformaţiile depind de forma şi dimensiunile corpului, de mărimea şi
modul de aplicare a sarcinilor, precum şi de anumite caracteristici mecanice
ale materialelor corpurilor. Atâta timp cât tensiunile produse în material sunt
inferioare unei anumite valori, numită limită de elasticitate, deformaţiile sunt
mici şi elastice, dispărând o dată cu cauza care le-a produs.
În Fig.7. [13] s-a reprezentat o bară dreaptă, de dimensiuni iniţiale l0,
supusă la întindere prin aplicarea forţei F. Bara se lungeşte, ajungând la
20
lungimea l. Raportul dintre deformaţia ∆l a barei şi lungimea ei iniţială l0 se
numeşte deformaţie (lungire) specifică liniară şi se notează cu εx. Indicele x
reprezintă direcţia după care are loc deformaţia
∆l l − l0
εx = = (2.8)
l0 l0
l0
l
∆l
Fig.2.6
Numim deformaţia unghiulară sau lunecarea specifică ca fiind

mărimea cu care variază unghiul drept construit în punctul de origine al
sistemului de axe, respectiv vertexul corpului prismatic din figura Fig.2.7.
∆S se numeşte lunecare absolută, iar γ lunecare specifică. Deoarece
lunecarea specifică este foarte mică se poate scrie:
∆s
tgγ = ≈γ (2.9)
h
∆S
∆S F
γ γ
γ
h
Fig.2.7
21
Totalitatea componentelor definesc tensorul deformaţiilor specifice
într-un punct al corpului. Componentele tensorului deformaţiilor,
corespunzător tensiunilor de mai sus (pentru starea generală de tensiuni), pot
fi scrise matriceal astfel:
 ε xx γ xy 2 γ xz 2 
 
Tε = γ yx 2 ε yy γ yz 2 (2.10)
 γ zx 2 γ zy 2 ε zz 

Cunoaşterea celor 9 componente ale deformaţiilor în orice punct al

unui corp înseamnă cunoaşterea stării de deformaţii din acel corp.
În orice punct al corpului deformat există trei axe reciproc
perpendiculare, numite axele deformaţiilor principale, pentru care
componentele deformaţiei unghiulare γ sunt nule. Unghiurile dintre aceste
axe nu se modifica în urma deformării. Cele trei plane perpendiculare
definite de aceste axe se numesc planele principale ale deformaţiei.
Deformaţiile pe direcţiile principale ale deformaţiilor au valorile ε1 , ε2 , ε3
Luâd direcţiile principale ca axe tensorul deformaţiilor devine:
ε 1 0 0 
 
Tε =  0 ε 2 0  (2.11)
0 0 ε 3 

Ca rezultat al solicitării corpurile se deformează şi apar deplasări. Prin

deplasare se înţelege modificarea poziţiei unui punct sau a unei secţiuni a
corpului. Se iau în consideraţie numai deplasări elastice sau elasto-plastice
produse ca urmare a deformării corpului, atunci când acesta îşi modifică
dimensiunile şi forma geometrică iniţială. A cunoaşte starea de deplasări
22
dintr-un corp însemnă să se cunoască componentele deplasării în orice punct
al corpului.
Deformații specifice și deplasări
Așa precum s-a arătat anterior, solicitările corpurilor duc la o stare de

deformare global a corpului, respective la deplasări relative ale punctelor din
geometria de definiție a corpului in stare nedeformată.
Vom nota deplasările cu elementar u, v. w, coespunzător direcției
(axei) de deplasare (x,y,z). Se vor stabili relaţii geometrice între deformatiile
specifice ε, ɣ şi componentele deplasării volumului elementar u, v. w, Vom
studia cazul stării plane de deformaţii. Prin stare plană de deformaţie se
înţelege starea la care au loc deformaţii numai într-un singur plan (de
exemplu deformaţiile εxx , εyy , γxy în planul xOy).
Se consideră că elementul de suprafață dA in strae de solicitare sub
acțiunea sarcilor exterioare se deformează și îşi modifică lungimea laturilor
precum şi unghiurile iniţial drepte dintre feţele acestuia. Se analizează
proiecţia ABCD a elementului de volum paralelipipedic în planul xOy, in
stare nedeformată și respectiv deformată. Presupunând că există atât
deformații longitudinale cât și deformații unghiulare. Se consideră
componentele deplasărilor u, v pe axele Ox şi Oy variază. Fig.2.8 [13]
Fig.2.8
23
Punctul A are deplasările u şi v și punctele B şi D vor avea aceste
deplasări plus creşterile diferenţiale obţinute prin modificarea coordonatelor
punctelor. Deplasarea totală a punctului A pe direcţia Ox este:
∂u
deplasare = u + dx
∂x (2.12)
∂u
dx
din care alungirea este: ∂x .
In mod analog, pe direcția Oy:
∂v
deplasare = v + dy
∂y (2.13)
∂v
dy
din care alungirea este: ∂y .
In termenii alungirii specifice, și luând in considerare cele două

direcții de deplasare, există alungirile:
∂u ∂v
ε x= εy =
∂x si ∂y (2.14)
Patrulaterul elementar dA se transformă în starea deformată ce

prezintă și deformații unghiulare. Latura AB, respectiv AD, se înclină cu
un unghi foarte mic, pentru care se poate accepta că este egal cu valoarea
∂v ∂u
tangentei trigonometrice ∂x respective ∂y
În aceste condiţii lunecarea specifică în planul xOy este dată de

relaţia:
∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x (2.15)
24
Pentru starea plană de deformaţie, in planul xOy, se poate scrie, in
final:
∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy =
∂y
∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x (2.16)
Deformarea in volum
Pentru deformarea in volum se scriu, particularizat, relațiile 2.14-2.16:
u
∂
ε x= u ∂v
∂x, γ xy=
∂
+
∂y ∂x
v
∂
εy = u ∂w
y,
∂ γ xz=
∂
+
∂z ∂x
∂w ∂w ∂v
ε z= , γ zy= + (2.17)
∂z ∂y ∂z
Astfel, relația deplasări-deformații specifice scrisă sub formă

matriceală este:
{ε } = [B ]{δ } (2.18)
unde
{ε } = {ε x ε y ε z γ xy γ yz γ zx } (2.19)
25
{δ } = {u x , y ,z v x , y ,z z x , y ,z } (2.20)
iar matricea [B ] este [13]:
∂ 
 ∂x 0 0
 ∂ 
0 0
 ∂y 
 ∂
0 0
∂z 
[B ] =  ∂ ∂  (2.21)
 0
 ∂y ∂x 
∂ ∂
 ∂z 0
∂x 
 ∂ ∂
0 
 ∂z ∂y 
Relația tensiuni- defromații specifice :
 σ x  d 11 d 12 d 13 d 114 d 15 d 16   ε x 
σ    
 y  d 22 d 23 d 24 d 25 d 26   ε x 

 σ z   d 33 d 34 d 35 d 36   ε x 
τ     (2.22)
d 46  γ xy 
=
 xy   d 44 d 45
Simetrica
τ xz   d 55 d 56  γ xz 
    
τ yz   d 66  γ yz 
26
Starea plană de deformații
Pentru definirea stării plane de deformație se impun ipotezele :
E
ε z= 0 iar σ z =
( 1 + ν )( 1 − 2ν )
[
( 1 − ν )ε x + νε y ] (2.23)
se neglijează
Ca urmare se scrie relația tensiuni- deformații specifice [13]:
σ x   0   ε x 
  E 1 − ν ν
 
σ y  =  ν 1 −ν 0  ε y  (2.24)
τ  ( 1 + ν )( 1 − 2ν ) 1 − 2ν   
 xy   0 0 γ xy
2   
27
CAPITOLUL 3
METODA ELEMENTULUI FINIT
Pentru structurrile din ingineria mecanică mărimile cu semnificație

fizică care sunt urmărite la nivelul nodurilor sunt deplasările și rotațile
corespunzător gradelor de libertate iar această metodă se suprapune cu
descrierea deplasărilor și rotațiilor din teoria elasticității. Din acest motiv
această metodă se numește metoda deplasărilor.
Pentru a ințelege această metodă vom utliza un exemplu simplu, intr-o
urmărire algoritmică, logică. Astfel, se consideră o bară dreaptă, de profil dat
(circular), dintr-un material cunoscut, sarcini axiale cunoscute, deplasare a
geometriei prin deformare elastica a corpului uniaxial (pe directia Ox).
profil geometrie material

F F
sarcini restricții de
deplasare
Fig.3.1
Prima etapă o reprezintă abstractizarea modelului real. Se consideră

bara ca un singur element cu două noduri (reprezentând capetele barei). De
asemenea se presupune ca cele două sisteme de referință, al elementului și
cel global, sunt suprapuse.
28
Fig.3.2
Sub acțiunea forxelor axiale, F1x, F2x, cele două noduri au

deplasările u1,u2. Problema pe care trebuie să o determinăm se referă la
modul in care se face deplasare fiecărui nod. [13], [9],[16]
In pasul 2 se stabilește funcția pentru deplasări, u=u(x).
Funcția trebuie să fie continuă pe domeniul corespunzător elementului
și să asigure compatibilitatea la multiplicarea unei structuri din mai multe
elemente. Modelul usual al acestor funcții il reprezintă funcțiile polinomiale.
Se consideră o funcție lineară:
u = a1 + a 2 x (3.1)
Sau scrisă sub formă matriceală :
a 
u = [1 x ] 1  (3.2)
a 2 
Introducând restricțiile de deplasare la capete ( u(0)=u1, u(L)=u2) se obțin

valorile constantelor a1,a2 :
u − u1
a1 = u1 a2 = 2 (3.3)
L
Deci funcția de deplasare u (x) :
u −u 
u( x ) = u1 +  2
1
x (3.4)
 L 
 
29
Sau sub formă matriceală:
 x x   u1 
u = 1 −   (3.5)
 L L  u 2 
In această scriere se distinge separat partea matriceală pe care o vom

numi funcția de formă N:
 x x
N = 1 − , N = [N 1 N 2 ], (3.6)
 L L 
In cazul nostru este vorba despre funcții de gradul unu, deci

deplasarea va avea o variație lineară, așa cumse observă din Fig. … iar
deformația specifică este constantă pe intregul element [13] :
Nodul 1 Nodul 2
N1=1 N1=0
N2=0 N2=1
Fig.3.3
In pasul următor se exprimă legătura dintre deplasări și deformațiile

specifice:
du u 2 − u1
εx = = (3.7)
dx L
Sau cu aceeași exprimare matriceală,
1   u1 
ε x = −
1
 , {ε x } = [B ]{δ xi } (3.8)
 L L  u 2 
30
sau introducând această scriere a deformației specifice in relația lui
Hooke [13]:
( { })
σ = E [B ] δ xi (3.9)
Iar sub formă matriceală și ținând seama că deplasarea oricărui nod

are loc numai pe direcția Ox :
{σ } = [D ][B ]{δ i } (matricile {σ }, [D ] au câte un singur termen) (3.10)
In pasul următor exprimăm legătura dintre tensiune și sarcina aplicată.

In cazul nostrum tensiunea este normal și se exprimă in funcție de sarcina
aplicată pe elementul de suprafață:
F
σ= (3.11)
A
Ținând seama de condiția de echilibru a barei in sistemul de

coordonate, și anume :
 F1 x = − F
 (3.12)
 F2 x = F
Se poate scrie relația forță-tensiune, respectiv forță-deplasare :
 F1 x  − 1 F  − 1 − 1 1   u1 
 = A σ , respectiv  1 x  = AE     (3.13)
 2x 
F 1  F2 x   1  L L  u2 
EA
Se notează k =
L
și se poate scrie :
 F1   u1 
  = [K ]  sau {Fi } = [K ]{δ i } (3.14)
 F2  u 2 
31
unde matricea [K ] se numește matrice de rigiditate a elementului (a barei)
 k − k
K= (3.15)
− k k 
Observație. Termenii matricei de rigiditate K pot fi interpretați

ca legătura realizată prin coeficienți de influență dintre forțele aplicate in
noduri și efectul acestora in deplasări ale nodurilor. Pentru a înțelege cum se
construiește matricea de rigiditate pentru un sistem din mai multe elmente
finite să considerăm un exemplu de structură mai complexă. Considerăm de
asemenea o bară (arbore) dreaptă cu mai multe tronsoane de diferite
diametre.
Geometrie A,L Material E
F5
1 1 2 2 3 3 4 4 5
E i Ai sarcini
restricții de ki =
deplasare Li
Fig.3.4
Această strcutură, modelată in modelul abstract pe care se poate aplica

metoda elementului finit, conține patru tronsoane de diametre diferite
fiecare tronson fiind consierat ca un element, și 5 noduri, respective trecerea
de la o geometrie la alta (sau puncte in care se impugn restricții, sarcini).
Relația sarcină – deplasări stabilită pentru această structură este
următoarea :
32
 F1   k11 k12 k13 k14 k15   u1 
 F  k k 22 k 23 k 24 k 25  u 2 
 2   21   
 F3  = k 31 k 32 k 33 k 34 k 35  u3  (3.16)
 F  k k 42 k 43 k 44 k 45  u4 
 4   41  
 F5  k 51 k 52 k 53 k 54 k 55  u5 
Dacă continuăm cu acest principiu al decompoziției, vom putea scrie

relația sarcină – deplasări pentru fiecare element in parte. Trebuie să notăm
că descompunerea barei in segmente (4 segemente) introduce cinci structuri
separate, cinci elemente definite de nodurile de capete. Deci prin explodarea
acestei structuri legate, vom considera 4 elemente, respectiv 8 noduri. Vom
utilize ca indice superior notația pentru element și cu indice inferior notația
pentru nod [16], [14]. Exemplu:
 F11   k1 − k1  u11 
Elementul 1 :  1 =   , (3.17)
 F2  − k1 k1  u 21 
unde k se referă la elementul 1, fiind rigiditatea pe element.

Relația general este:
 F ji   k − ki   u j 
i
i
 i =   (3.18)
 F j + 1  − ki k i  u ij + 1 
 
Insumarea matricelor elementelor realizează și asamblarea structurii,

dacă se ține seama și de respectarea condițiilor deechilibru și compatibilitate
(legătura dintre elemente). Astfel:
33
 F1   k1 − k1 0 0 0  u11  0 0 0 0 0  0 
 F  − k  1 

k1 0 0 0 u 2  0 k 2 − k2 0 0  u12 
 2   1      
 F3  =  0 0 0 0 0   0  + 0 − k 2 k2 0 0  u 22  +
F   0 0 0 0 0   0  0 0 0 0 0   0 
 4     
 F5   0 0 0 0 0   0  0 0 0 0 0   0 
(3.19)
0 0 0 0 0   0  0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0   0  0 0 0 0 0  0 
  3     
+ 0 0 k3 − k 3 0  u1  + 0 0 0 0 0  0 
0  − k 4  u1 
k 3 0  u 23  0
4
 0 − k3 0 0 k4
   
0 0 0 0 0   0  0 0 0 − k4 k 4  u 24 
Condiția de echilibru impune ca :
 F1   F   0   0   0 
1
F   1  F 2   0   0 
1
 2   F 2   12   3   
 F3  =  0  +  F 2  +  F1  +  0  (3.20)
 F     0   F 3   F14 
 4  0     2   4
 F5   0   0   0   F 
   2
Asigurarea continuității de structură și compatibilitatea legăturii dintre

elemente impune ca deplasările in nodurile care se vor suprapune să fie,
evident, egale:
u11 = u1
u 21 = u12 = u 2
u 22 = u13 = u3 (3.21)
u 23 = u14 = u4
u 24 = u5
34
In aceste condiții se poate scrie:
 F1   k1 − k1 0 0 0   u1 
F  − k k1 + k 2 − k2 0 0  u 2 
 2   1   
 F3  =  0 − k2 k 2 + k3 − k3 0   u3  (3.22)
F   0 0 − k3 k3 + k4 − k 4  u4 
 4   
 F5   0 0 0 − k4 
k 4  u5 
Aceasta este forma matematică in care, dacă se cunosc sarcinile

aplicate, matricea locală de rigiditate pe element și restricțiile de deplasare,
sistemul de ecuații liniare se poate rezolva. Astfel, dacă se impune ca
deplasare u1 să fie nulă (simularea incastrării), se elimină din sistem răndul
corespunzător condiției la limită iar din matricea K coloana corespunzătoare.
Elementul bară supus la solicitare in plan (TRUSS 2D)
Față de situația prezentată anterior vom situa elementul

∧∧∧
unidimensiuonal atât in sistemul de coordonate local x O y cât și in sistemul
de coordinate global. xOy. [13]
Fig.3.5
35
∧ ∧
Sub acțiunea forțelor aplicate in noduri, in sistemul local, F1 x , F2 x ,
∧ ∧
u u
deplasările nodurilor vor fi numai pe direcția lungimii elementului, 1 , 2 .
In sistemul global insă, datorită poziției arbitrare de system local, translatat,
rotit in sistemul global, vom considera că nodurile au deplasări după cele
două axe de coordinate, Ox,Oy.[13]
Fig.3.6
Din acest motiv in fiecare dintre cele două noduri vom avea câte două
componente de sarcină tip forță aplicată. Ca urmare vom avea și căte două
deplasări posibile in noduri. Relația (3.17) se transform in relație matriceală
cu vectori de 4 linii și matrice 4X4:
 ∧  ∧
 F1 x  
− k1 0   ∧1 
u
 ∧   k1 0
 
 F1 y   0 0 0 0   v1 
 ∧ =   (3.23)
 F  − k 0 k 0  u∧ 
 2
 ∧2 x   0 0   ∧ 
F  
0 0
v 
 2y   2
Si inlocuind caracteristicile geometrice, respective proprietățile de

material, rezultă :
36
 ∧  ∧
 F1x  1 0 − 1 0   u1 
 ∧   ∧
 F1 y  EA  0 0 0 0   v1 
 ∧ =   (3.24)
 F  L − 1 0 1 0 ∧ 
u2
 ∧2 x  0 0 0   ∧ 
 0
F  v 
 2y   2
unde:
1 0 −1 0
 ∧  EA  0 0 0 0
K  =   (3.25 )
  L − 1 0 1 0
 0 
0 0 0
Pentru a introduce o relație de legătură a deplasărilor de la sistemul de

coordinate local la sistemul de coordinate global, amintim că s-a dedus
matricea de transformare (matrice ortogonală și simetrică) [9],[13] :
 C S
T =  cu C=cosθ, S=sinθ (3.26)
− S C 
Aplicănd această relație de transformare simultan celor două noduri, pentru

bara considerată vom avea următoarea relație de transformare:
C S 0 0
− S C 0 0
[T ] =   (3.27)
 0 0 C S
 0 0 − S C 

Astfel, legătura dintre deplasări in cele două sisteme se va scrie:
37
∧
 u1   C S 0 0   u1 
∧ 
 v1   − S C 0 0   v1 
∧ =   (3.28)
u   0 0 C S  u 2 
 ∧2   0 0 − S C  v 2 
v 
 2
∧ 
sau δ  = [T ]{δ }. (3.29)
 
Pentru aceleași motive, pentru forțe, relația se scrie :
∧
 F  = [T ]{F } (3.30)
 
Introducând relația dintre forțe și deplasări (relația 3.14) rezultă:
{F } = [T −1 ]K∧  [T ]{δ } (3.31)

 
Așa cum se observă din relația (3.27) matricea T este ortogonală, deci se
poate considera:
[T ]− 1 = [T ] (3.32)
Din relațiile (3.30), (3.31), rezultă :
T  
∧
{F } = [T ]  K  [T ]{δ } (3.33)
 
Prin comparație cu relația (3.14) putem spune că:

38
T  
∧
[K ] = [T ]  K  [T ] (3.34)
 
Unde K este matricea de rigiditate in sistemul global.

Din relațiile (3.25), (3.27),(3.32) rezultă:
 C2 CS −C2 − CS 
 
EA  CS S2 − CS − S2
[K ] =  2 (3.35)
L −C − CS C2 CS 
 
 − CS − S2 CS S 2 
Odată determinată starea de deplasări, cunoscând matricea de rigiditate, se

poate detrmina starea de tensiuni.
Principiul variațional
Pozitia nodurilor, respectiv a liniilor sau suprafetelor de separare intre

elementele finite (linii, suprafete nodale) este conditionata atit de prezenta
unor variatii in geometria structurii sau calitatea materialului acesteia, cit si
de existenta unor incarcari concentrate sau chiar distribuite, dar dupa legi de
variatie discontinue.
In cazul structurilor bidimensionale se pot utiliza pentru modelare
elemente finite triunghiulare sau patrulatere, elementele triunghiulare
asigurind posibilitati mai largi in ceea ce priveste aproximarea geometriei
contururilor, in timp ce elementele patrulatere reproduc mai corect
distributia de tensiuni. Este indicat sa se utilizeze elemente cit mai apropiate
de triunghiul echilateral, respectiv de patrat. Nu se recomanda utilizarea
triunghiurilor cu unghi foarte obtuz sau a elementelor patrulatere prea
alungite.
39
Aproximind o structura printr-un anumit numar de element finite, de
un anumit tip, modelul de calcul optim este caracterizat prin energia
potentiala minima. Aceasta proprietate poate furniza criteriul de alegere a
variantei opime de discretizare.
In acest scop se analizeaza structura in diferite variante de discretizare
si se determina energia potentiala pentru fiecare caz cu relatia [24]
∧ ∧
1
∆W =
2 ∑δ T
i K δi (3.36)
Folosind acest criteriu se poate stabili configuratia optima a retelei de

discretizare corespunzatoare unui numar dat de puncte de nodale si se pot
face aprecieri in ceea ce priveste calitatea modelarii in functie de tipurile de
elemente finite utilizate. In cazul existentei unor concentratori de tensiune
cum este cazul intrindurilor in virful unghiului concav va trebui plasat un
nod. Cind se urmareste efectul local al concentratorului de tensiune, pentru
cunoasterea virfului de tensiune uneori se preconizeaza procedeu indesirii
succesive a retelei in zona cercetata in functie de starea de tensiune si
deformatie din zona respectiva la momentul de timp considerat.
O structură liniar-elastică este in stare de echilibru staticdacă lucrul
mecanic virtual al forțelor exterioare este egal cu energia de deformare
pentru orice deplasare virtuală compatibilă cu legăturile sistemului.,
Pentru elementul de bara solicitat axial, lucrul mecanic al forțelor
exterioare se scrie (dupa [24]) :
∧ ∧
∆W = ∑ Fi ∆ ui (3.37)
Pentru elementul considerat:
∧ ∧ ∧ ∧
∆W = F1 x ∆ u1 + F2 x ∆ u2 (3.38)
40
Sub formă matriceală :
∧  ∧
∆W = {F } ∆ δ i  (3.39)
 
Lucrul mecanic al tensiunilor este :
∧
∆W = ∫ σ∆ε dV (3.40)
volum
Introducând relația de legătură deformații specific- deplasări și

anume:
T
∧ ∧ T
 
ε = δ i  [T ] (3.41)
   
rezultă, in screiere general, fără a particularize pentru un system local
∫ σ ∆δ i
T
∆Wi = [B ]T dV (3.42)
volum
Vom introduce și deformașia specific in relația lui Hooke, respective

expresia tensiunilor funcție de deplasările nodale (ecuația 3.10). Rezultă:
∆Wi = ∆δ iT ∫ E [B]dV ⋅ {∆δ i }

T
[B ] (3.43)
volum
Din relația de echilibru:
∆Wi = ∆W (3.44)
și relația (3.39) rezultă:
41
{∆δ iT }{F } = ∆δ iT ∫ [B]T E [B]dV ⋅ {∆δ i } (3.45)
volum
{ }{ }
și cunoscând că ∆δ iT = ∆δ i , rezultă relația forță-deplasare:
{F } = [K ]⋅ {δ i } (3.46)
Elementul de bară solicitat in plan la încovoiere

(BEAM 2D)
Reluând algoritmul de lucru pentru studiul elemntului de bara

solicitat axial, vom situa elementul de bară solicitat la incovoiere atât in
∧∧∧
sistemul de coordonate local x O y cât și in sistemul de coordinate global.
xOy. Așa cum am aratat anterior scopul este de a determina relația forță-
deplasare in sistemul global de coordinate. Deci vatrebui să determinăm,
după calculul in sistemul local, forțele și deplasările in sistemul global.
Fig.3.7
42
∧ ∧ ∧
Sub acțiunea forțelor aplicate in noduri, in sistemul local, F1 x , F1 y , F2 x ,
∧ ∧∧ ∧∧
F2 y , deplasările nodurilor vor fi pe cele două direcții, O x , O y , respectiv
∧ ∧ ∧ ∧
u1 , v1 u 2 , v 2 . Pentru inceput elementul supus solicitării in sistemul local:
M2, θ2
M1, θ1
L
1
Fig.3.8
In sistemul de coordinate local fiecare dintre cele două noduri are douî
∧
grade de libertate: deplasarea transversală v (supusă transformării de
coordinate) respectiv rotația θ (in jurul axei Oz). Ca urmare a solicitării
de incovoiere, considerând elementul considerat ca o grindă, reamintim
relațiile:
E,I
θ
v
Fig.3.9
Elementul de lungime dx :
43
Fig.3.10
∧
1 M dv
= , θ= . (3.47)
ρ EI ∧
dx
Dar
∧
1 dθ 1 d2 v
= adică = ( 3.48)
ρ dx ρ ∧
2
dx
∧
2
d v M
Deci = ( 3.49)
∧ EI
2
dx
Cu această introducere de comportament fizic al grindei, vom alege,

analog algoritmului de la sbcap. , funcția pentru deplasări. Aproximând
deformata cu o funcție de gradul trei, funcția polinomială aleasă va fi de
forma :
v = a1 x 3 + a 2 x 2 + a 3 x + a 4 (3.50)
Aplicând această formă de deformare a elemntului in sistemul local de

coordonate vom identifica coeficienții polinomiali impunând condițiile le
limită :
44
∧ ∧
∧ dv( 0 ) ∧ dv( 0 )
v( 0 ) = a4 ; = θ 1, = a3 (3.51)
∧ ∧
dx dx
∧
∧ dv( L ) ∧
v( L ) = a1 L3 + a 2 L2 + a 3 L + a4 , =θ2 (3.52)
∧
dx
∧
dv( L )
= 3a1 L2 + 2a 2 L + a 3 (3.53)
∧
dx
In final funcția polinomială determinată este:
 ∧ 
∧ 2 ∧ 1 ∧
v =  ( v1 − v 2 ) + ( θ 1 − θ 2 ) x +
L L
 
 
(3.54)
 ∧  ∧
 3 ∧ 1  2 ∧
− (
 2 1 2 v − v ) − ( 2θ 1 + θ )
2  x + θ 1 x + v1
L L
 
 
Identificăm scrierea sub formă matriceală:
∧ ∧ 
v = [N ]δ  unde [N ] = [N 1 N 2 N 3 N 4 ] (3.55)
 
in care vectorul deplasărilor include translații și rotații:
T
∧ ∧ 
{δ } = v1 θ 1 v2 θ2  (3.56)
 
45
Funcția de formă conține patru termeni:
∧ ∧
2 3 3 2
N1 = x − x +1 (3.57)
L3 L2
∧∧ ∧
1 2
N2 = x − x2 + x
3
L2 L
∧ ∧
2 3 3 2
N3 = − x + x
3 2
L L
∧ ∧
1 1
N4 = x − x2 3
L2 L
Funcțiile de formă indeplinesc condiția de continuitate și

derivabilitate pe domeniul de definiție. Forma grafică a acestora este
prezentată in Fig.3,11
Fig.3.11
In continuare se definesc relațiile constitutive respectiv relația

deformație specifică-deplasare (ca mărime discretă) :
46
∧ ∧
∧ ∧ du ∧ ∧d2 v
ε ( x, y ) = , u=−y (3.58)
∧ ∧
dx 2
dx
∧
∧ ∧ ∧ d2 v
ε ( x, y ) = − y (3.59)
∧
2
dx
Din Fig.3.10 și relația 3.38 se poate scrie:
∧
∧ d2 v
M ( x ) = EI , respectiv (3.60)
∧
2
dx
∧
3
d v
T = EI (3.61)
∧
3
dx
Impunând condițiile la limită, se poate scrie :
∧
∧ 3
d v( 0 )
F1 y = T = EI și (3.62)
∧
3
dx
∧
∧ d 3 v( L )
F2 y = −T = EI (3.63)
∧
3
dx
In termenii deplasării
T
∧ ∧ 
{δ } = v1 θ 1 v2 θ2  (3.64)
 
47
Se pot scrie forțele in noduri, pe direcția Oy:
 
∧ EI  ∧ ∧ 
(3.65)
3 2
F1 y = 12 v 1 + 6 Lθ 1 − 12 v 2 + 6 Lθ
L  
 
 
∧ EI  ∧ ∧ 
(3.66)
3 2 
F2 y = − 12 v 1 − 6 Lθ 1 + 12 v 2 − 6 Lθ )
L  
 
In același mod se vor scrie relațiile pentru momentele locale :
∧
2
d v( 0 )
M 1 = − EI (3.67)
∧
2
dx
∧
d 2 v( L )
M 2 = EI (3.68)
∧
2
dx
Se pot scrie momentele in noduri:
 
EI  ∧ ∧ 
M1 = 6 L v1 + 4 L2θ 1 − 6 L v 2 + 2 L2θ 2  (3.69)
L3  
 
 
EI  ∧ ∧ 
M2 = 6 L v1 + 2 L2θ 1 − 6 L v 2 + 4 L2θ 2  (3.70)
L3  
 
Ca urmare, relația matriceală sarcini – deplasări in noduri se scrie :

48
 ∧  ∧
 F1 y   12 6 L − 12 6 L   v1 

 M  EI 6 L 4 L 2
− 6 L 2 L  θ 1 
2
 ∧ 
1 =    (3.71)
3 0 − 6 L 12 − 6 L  ∧ 
F  L
 2y  6 L 2 L2 − 6 L 4 L2  v 2 
 M 2  14  44442444443 θ 
 2
K
Unde se identifică maricea de rigiditate, [K ] :
Principiul lucrului mecanic virtual
Pentru elementul de bara solicitat la incovoiere, deducerea matricei de

rigiditate se face pe baza formulării obținute prin utilizarea principiului
lucrului mecanic virtual :
∫ [B]
T
[K ] = [D ][B]dV (3.72)
volum
Pentru elementul considerat, pornind de la expresia stabilită pentru

deformația specifică se scrie:
∧
d2 v
{ε x } = − (3.73)
2
dx
Din relațiile (3.65), (3.66) respectiv (3.69), (3.70), și cunoscând relația

dintre deformație specific și deplasare, respectiv:
∧ 
{ε x } = [B ]δ  (3.74)
 
49
rezultă:
1  ∧ ∧ ∧ ∧ 
[B ] = 3 12 x − 6 L 6 xL− 4 L2 − 12 x + 6 L 6 xL − 2 L2 
L  
(3.75)
Efectunând calculul pentru realția (3.72) in care vom exprima
∧
dV = d x dA (3.76)
și amintind exprimarea momentului de inerție:
∫∫ y
2
I= dA (3.77)
A
Rezultă pentru matricea de rigiditate [K ] aceeași expresie
 12 6 L − 12 6 L 
 2
− 6 L 2 L2 
EI 6 L 4 L 
[K ] = 3 (3.78)
L  0 − 6 L 12 − 6 L
 2
− 6 L 4 L2 
6 L 2 L
Elementul de bară solicitat in plan la încovoiere și la

tracțiune (compresiune) (BEAM 2D)
Reluând algoritmul de lucru pentru studiul elemntului de bara

solicitat la incovoiere, vom situa elementul de bară solicitat simultan la
incovoiere și la tracțiune (compresiune) datorită transversale și axiale pentru
∧∧∧
elementul din Fig. in sistemul de coordonate local x O y .
50
Fig.3.12
Așa cum se observă din Fig. modelarea cu elemente finite ce sunt

solicitate atât axial cât și la incovoiere este o asamblare a celor două modele
prezentate anterior.
Astfel, pentru solicitarea axială reamintim expresia generală (in
sistemul de coordonate local) ca legătură sarcină-deplasare :
∧  ∧ 
 F 1x  u1 
 ∧  = [K axial ] ∧  (3.79)
 F 2 x  u 2 
Iar pentru solicitarea de incovoiere:
 ∧  ∧
 1y 
F  v1 
 M  θ 
1 = [K 1 (3.80)
 ∧  in cov oiere ] ∧ 
F  v 
 2y   2
 M 2  θ 2 
Ca urmare legătura dintre forțe și deplasări, in sistemul local, va

fi de forma :
51
 ∧  ∧
 1x 
F  u1 
 ∧  ∧
 F1 y   v1 
 M   ∧  θ 
1 1 (3.81)
 ∧  = K   ∧ 
 F    u 
 ∧2 x   ∧2 
F  v 
 2 y   2
 M 2  θ 2 
Pentru deducerea matricei de rigiditate in coordonate locale se

va utiliza pricipiul suprapunerii efectelor.
Astfel, vom scrie o matrice de forma 6X6 in care vom asambla
matricile corespunzătoare celor două soicitări. Astfel, pentru
solicitarea axială vom scrie :
 EA EA 
 L 0 0 0 0
L
 0 0 0 0 0 0
 ∧   0 0 0 0

0 0
 K axial  =  EA (3.82)
0 0
EA
  0 0
 L L 
 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0
Matricea de rigiditate in sistem local pentru solicitarea de incovoiere :
52
0 0 0 0 0 0 
0 12 EI 6 EI
0 −
12 EI 6 EI 
 3 2 
 L L L3 L2 
6 EI 4 EI 6 EI 2 EI
 0 0 − 
 ∧   L2 L L2 L 
 in cov oiere  0
K =
0 0 0 0 0 
   12 EI 6 EI 12 EI 6 EI 
0 − 3 − 0 − 
 L L2 L3 L2 
0 6 EI 2 EI 6 EI 4 EI 
0 −
 L2 L L2 L 
(3.83)
 EA EA 
 L 0 0 − 0 0 
L
 12 EI 6 EI 12 EI 6 EI 
 0 0 − 
 L3 L2 L3 2
L 
 6 EI 4 EI 6 EI 2 EI 
0 0 −
  
∧
L2 L L2 L 
 K  =  EA EA 
  − 0 0 0 0 
 L L 
 12 EI 6 EI 12 EI 6 EI 
 0 − − 0 − 
 L3 L2 L3 L2 
 0 6 EI 2 EI 6 EI 4 EI 
0 −
 L2 L L2 L 
(3.84)
Pentru a construi matricea de rigiditate in sistemul global de

coordonate se amintește algoritmul de lucru prezentat in relațiile (3.31)-
(3.34). Ca urmare matricea de rigiditate se va calcula cu relația :
∧
[K ] = [T ]T  K  [T ] (3.85)
 
53
unde matricea de rigiditate in sistemul local este cunoscută iar
matricea de transformare de coordonate se va calcula cu relația :
 C S 0 0 0 0
− S C 0 0 0 0 
 
 0 0 1 0 0 0
[T ] = 
0 0 0 C S 0  cu C=cosθ, S=sinθ (3.86)
 
 0 0 0 − S C 0
 
 0 0 0 0 0 1
Aplicarea metodei in cadrul programului GEOSTASR
Tipul de element:
54
Opțiunile de alegere:
Pentru analiza structurală, proprietățile de material ce trebuie

indicate sunt (in unitățile de măsură corespunzătoare definirii geometrice):
EX - modulul de elasticitate;
NUXY - constanta lui Poisson
Caracteristicile geometrice ale grindei
55
In care se setează profilul (secțiunea)de grindă :
Cu modelarea 2
56
Elementul de gridă 3D
Este un element de tip linie, cu două noduri. Un al treilea nod
poate fi folosit pentru orientarea spațială a secțiunii elementului
57
Optiunile utilizate :
Optiunea Symmetric tapered implică o variatie continuă,

liniară a parametrilor sectiunii [n lungul elementului.
Alegerea constantelor reale
58
CAPITOLUL 4
ELEMENTE FINITE PENTRU STAREA PLANA DE TENSIUNI ȘI

DEFORMAȚII
Definirea modelului de lucru cu elemente finite pentru calculul stării

plane de tensiuni și deromații se bazează pe elementele de teoria elasticității
prezntate in Cap.2. O structură de suprafață infinit mică pe care am studiat-o
in acest capitol devine aici un element de lucru in metoda elementului finit.
Deplasările și rotirile acestui element, ca urmare a aplicării incărcărilor
exterioare, sunt arătate in Fig.4.1
Fig.4.1
Starea plană de tensiuni
Pentru studiul stării plane de tensiuni se introduce ipotezele de

lucru déjà prezentate in Cap.1, Cap.2 la care se adaugă ipoteza că tensiunea
59
pe direcția normală planului in care este in intregime cuprins elementul este
nulă iar deformația specifică pe aceeași direcție este neglijabilă (având in
vedere dimensiunea mult mai mică pe această direcție relative la celelalte
două dimensiuni ale elementului).
ν
σ z= 0 , ε z= − (σ x +σ y ) (4.1)
E
Ca urmare relația tensiuni – deformații specifice se scrie:
 
σ x  1 ν 0  ε x 
  E ν 1  
σ y  = 0  ε y  (4.2)
2  2
τ  1 − ν 0 0 1 − ν  γ xy 
 xy 
 2 
Pentru modelarea cu elemente finite, având in vedere că prin ipoteză

cea de a treia dimensiune (grosimea elementului) este egală cu unitatea, vom
rescrie relația (4.2) in formă condensată, așa cu am determinat-o in Cap.2:
{σ } = [D ] {ε } (4.3)
Vom căuta să determinăm această relație pentru diferite modele de

elemente finite plane.
Element finit cu trei laturi, trei noduri (TRIANG -3)
Acest element este un element finit de tip suprafață utilizabil ca model

de determinare a stării plane de tensiuni sau de deformație. Modelul acestuia
este prezentat in Fig. 4.2. Se observă modul de identificare a nodurilor i,j,k
in sens trigonometric.
60
Fig.4.2
Pentru a determina relația (4.3) trebuie să aflăm starea de deplasări ale

nodurilor elementului. Pentru oricare dintre noduri, acest vector are
expresia :
u i 
{δ i } =   (4.4)
 vi 
Pentru elementul prezentat in Fig.4.2, acest vector este:
 ui 
v 
 i
u 
{δ } =  j  (4.5)
v j 
u k 
 
vk 
Conform algoritmului de lucru pentru determinarea stării plane de tensiuni

vom căuta să rezolvăm ecuația matriceală :
61
 Fix   ui 
F  v 
 iy   i
 F jx  u j 
 F  =[K ]   (4.6)
 jy  v j 
 Fkx  u k 
   
 Fky  vk 
In acest scop se va propune o funcție pentru deplasările din relația (4.6)

Se alege o funcție liniară :
u( x , y ) = a1 + a 2 x + a 3 y
(4.7)
v( x , y ) = a 4 + a 5 x + a6 y
Astfel, vectorul deplasărilor in orice nod se scrie :
u( x , y )  a1 + a 2 x + a 3 y 
 =   (4.8)
 v( x , y )  a 4 + a 5 x + a 6 y 
Sau separând coeficienții:
 a1 
a 
 2
u( x , y ) 1 x y 0 0 0   a 3 
 =    (4.9)
 v ( x , y )  0 0 0 1 x y  a 4 
a5 
 
a6 
Pentru intregul element TRIANG vom avea posibile deplasări:
62
ui ( x , y ) = a 1 + a 2 x i + a 3 y i
u j ( x , y ) = a1 + a 2 x j + a 3 y j
u k ( x , y ) = a1 + a 2 x k + a 3 y k
(4.10)
vi ( x , y ) = a 4 + a 5 xi + a 6 y i
v j ( x , y ) = a 4 + a 5 x j + a6 y j
v k ( x , y ) = a 4 + a 5 x k + a6 y k
Deoarece primele trei ecuații au ca necunoscute coeficienții a1, a2, a3,

iar ultimele trei ecuații sunt complet separate având ca necunoscute
coeficienții a4, a5, a6, putem scrie două sisteme independente de ecuații:
 ui  1 xi y i   a1 
u  1 x  
 j= y j  a 2  (4.11)
 j 
u  1 x k y k  a 3 
 k
respectiv
 vi  1 xi y i  a 4 
v  1 x  
 j= y j  a 5  (4.12)
 j 
v  1 x k y k  a6 
 k
Fiecare dintre cele două sisteme se rezolvă prin rezolvarea ecuațiilor

matriceale:
−1
 a1  1 xi yi   ui 
a  1 x u 
 2 = yj  j ,
 j 
a 3  1 x k y k  u 
 k
(4.13)
63
−1
a 4  1 xi yi   vi 
a  1 x v 
 5= yj  j
 j 
a6  1 x k y k  v 
 k
Se determină:
 a1   x j yk − y j xk x k y i − y k xi x i y j − y i x j   ui 
a  1   
 2 =  y j − yk y k − yi y i − y j  u j  ,
a 3  2 A
 xk − x j
 xi − x k x j − xi  uk 
a 4   x j yk − y j xk x k y i − y k xi xi y j − y i x j   v i 
a  1   
 5=  y j − yk y k − yi y i − y j  v j  (4.14)
a6  2 A
 xk − x j
 xi − x k x j − xi  v k 
Ca urmare, utilizând funcțiile de formă, rezultă expresia:
 ui 
v 
 i
u( x , y )  N i 0 N j 0 N k 0  u j 
   (4.15)
0 N k   v j 
=
v( x , y ) 1044N4i 0 Nj
4442444444 3
N u k 
 
vk 
unde funcția de formă, N, sub formă matriceală, este compusă din

elementele
1
Ni =
2A
( )
x j y k − y j xk + ( y j − yk x + ( xk − x j ) y )
1
Nj = ( x k y i − y k x i + ( y k − y i )x + ( x i − x k ) y ) (4.16)
2A
1
Nk =
2A
( )
xi y j − y i x j + ( yi − y j x + ( x j − xi ) y )
64
Cu observația că:
Ni + N j + N k = 1 (4.17)
O reprezentare grafică a acestor funcții este prezentată in Fig. 4.3
Fig.4.3
A III-a acțiune in algoritmul de determinare a stării de tensiuni este

definirea relațiilor pentru deformațiile specifice, respectiv legătura dintre
deplasări și deformații specific.
Reamintim relațiile (2.15):
∂u
ε xx =
∂x
∂v
ε yy =
∂y
∂u ∂v
γ xy = +
∂y ∂x
Prin derivare vom obține:
65
1
εx =
2A
(
( y j − y k )ui + ( y k − yi )u j + ( yi − y j )u k )
1
εy = (
( x k − x j )vi + ( xi − x k )v j + ( x j − xi )v k ) (4.18)
2A
(
1  x k − x j )ui + ( xi − x k )u j + ( x j − xi )u k

) 
γ xy =
2 A  y j − y k )vi + ( y k − yi )v j + ( yi − y j )v k
( )
In scrierea condensată:
{ε } = [B ]{δ } (4.19)
Identificăm matricea B:
 y j − yk 0 y k − yi 0 yi − y j 0 
[B ] = 1  0 xk −xj 0 xi − x k 0

x j − xi  (4.20)
2A
 xk − x j yj − yk xi − x k y k − yi x j − xi yi − y j 

In ultimul pas se calculează matricea de rigiditate, relația (3.72), in

care introducem grosimea elementului t, o constantă pe suprafață:
[K ] = t ∫∫ [B]T [D][B ]dxdy (4.21)

A
respectiv
[K ] = t A [B ]T [D ][B ] (4.22)
Modelarea pentru starea plană de deformații, pentru elementul

conținut in planul xOy, presupune introducearea matricei D:
66
1 − ν ν 0 
E  
[D ] =  ν 1 −ν 0  (4.23)
(1 + ν )(1 − 2ν )  1 − 2ν 
 0 0
2 
In aceeași relație (4.3):
{σ } = [D ] {ε }
Matricea de rigiditate se calculează cu relația (3.72) :
∫ [B]
T
[K ] = [D ][B]dV
volum
Element finit cu trei laturi, 4-6 noduri (TRIANG 4-6)
După cum s-a arătat in Cap.2 există o deosebire intre forma

geometrică a unui element și funcțiile de deplasare ale nodurilor.
Astfel, dacă pentru elementul TRIANG cu trei noduri am presupus că
funcțiile de deplasre sunt funcții polinomiale de gradul unu, pentru
același element putem să avem o structură de deplasare a nodurilor
mult mai flexibilă. Astfel, vom introduce funcții de deplasare de
ordinul doi :
u( x , y ) = a1 + a 2 x + a 3 y + a 4 x 2 + a 5 xy + a6 y 2
(4.24)
2 2
v( x , y ) = a7 + a 8 x + a 9 y + a10 x + a11 xy + a12 y
Acest lucru impune ca pe una, două sau toate cele trei laturi să
introducem incă un nod de deplasare. Din acest motiv, acest element,
TRIANG, poate fi construit cu 4 până la 6 noduri in varianta in care
este un element de ordin superior. Vectorul deplasărilor in acestă
situație, pentru varianta element cu 6 noduri, se scrie :
67
 u1 
v 
 1
u 2 
v 
{δ } =  2  (4.25)
u3 
 ... 
 
 ... 
v6 
Matricea deplasărilor, scrisă ca produs dintre funcțiile de formă

și vectorul coficienților polinomiali, se scrie :
 a1 
a 
 2
 a3 
a 
 4
 a5 
1 x y  
u( x , y ) x2 xy y2 0 0 0 0 0 0  a 6 
 =   
 v( x , y )  0 0 0 0 0 0 1 x y x 2
xy y 2  a7 
a 8 
a 
 9 
a10 
 
a11 
a12 
(4.26)
Pentru rezolvare se repetă algoritmul de lucru pentru elementul TRIANG-3
68
CAPITOLUL 5
ELEMENTE FINITE IZOPARAMETRICE
Am văzut diferența intre descrierea geometrică a unui element și

deplasările nodurilor elementului.
De asemenea am văzut că pentru a crea un model de lucru aplicând
metoda elementului finit și pentru a putea dispune de o structură pe care,
lucrând cu variabilele să putem obține starea de tensiuni și deformații, este
necesară cunoașterea următoarelor categorii de informație [19]
1. Caracteristicile geometrice - geometria, forma structurii,
limitele geometrice, divizarea geometrică a structurii;
2. Incărcările – sarcinile care acționează asupra structurii
mecanice,repartiția acestora pe structură, modul (static,
dinamic) in care acționează acestea;
3. Proprietățile fizice – proprietăți de material.
Problema este de a lega direct variabilele pe care le propunem in

model cu analiza pe care dorim să o intreprindem. Acestea trebuie să țină
seama de mărimile geometrice și variabilele de material. Dar optimizarea
geometric este mult mai dificilă decât, de exemplu, optimizarea discretizării
sau imparțirea in numărul optim de elemente cât și mărimea acestora. In
primele analize ale utilizării și optimizării de model pri utilizarea metodei
elementului finit se suprapunea utilizarea metodei elementului finit peste
geometria modelului. Astfel, nodurile erau importante prin coordonatele lor,
care erau direct considerate drept variabile ale deplasării [19]
Dezavantajele sunt astăzi, cind s-a reusit eficientizarea alegerii
variabilelor, evidente: un număr mare de variabile, o structură de deplasare
sensibilă la continuitatea geometrică, problem legate de comportarea
nodurilor de la marginea (conturul) geometric a structurii.
Din acest motiv astăzi se face o deosebire intre geometrie și deplasare
sau intre proiectarea modelului de elemente finite și analiza modelului de
elemente finite.
69
Modelul proiectat conține elemente ce incearcă să reproducă cât mai
fidel modelul din realitate. Astfel acest model este foarte apropiat modelului
CAD al structurii [21]
Acest model utilizează elemente cu laturi curbe pentru a se suprapune
peste modelul geometric in cazul modelării de suprafețe, utlizează suprafețe
curbe in cazul modelării de volume cu fețe ondulate etc. Dar analiza
modelului este condusă impunând ca numai puncte ale acestor geometrii să
fie considerate prin coordonatele lor) variabile. Aceste puncte de geometric e
reprezintă noduri in modelul de elmente finite sunt numite noduri
conducătoare (master nodes). Forma conturului sau a feței, modificarea de
geometrie ca urmare a aplicării de sarcini, este urmărită prin aceste noduri.
Chiar dacă aparent geometria (nedeformată) indică o problemă de
analiză lineară, o utilizare posibilă a unor funcții de formă de ordinal unu,
adaptarea discretizării, modificarea acesteia ca urmare a aplicării sarcinilor,
pentru a simula realitatea, poate să arate că d fapt structura de analiză este cu
mult mai complexă decăt forma geometrică. In Fig.5.1 se arată această
posibilă diferență pentru o analiză 2D, iar in Fig. 5.2 pentru o analiză 3D.
(preluare după [19])
Fig.5.1 după [19]
70
Fig.5.2 după [19]
Din acest motiv putem impărți elementele finite in trei categorii,

relativ la legătura geometrie-deplasare.[22]
Element subparametric (4
puncte de definire
geometrică, 8 puncte de
calcul)
Punct (nod) definire geometrie

Punct (nod) de calcul
Element superparametric
(8 puncte de definire
calcul)

Fig.5.3
71
Element isoparametric (8
puncte de definire
calcul)

Fig.5.3
Formularea izoparametrică se referă la legătura dintre funcția care

descrie forma elementului și funcția pentru definirea deplasărilor. Termenul
de izoparametric, așa cum se observă din Fig.5.3, indică faptul că funcția
care descrie forma elementului este aceeași cu cea care definește deplasările.
Ca urmare, numărul de puncte (noduri) de geometrie este același cu cel
necesar pentru calculul deplasărilor, ca urmare a ordinului funcției
polinomiale de definire a deplasărilor.
Studiul elementului izoparametric 2D
Pentru a studia modelul unui element izoparametric vom exemplifica

acest lucru pentru un element rectangular, in ipoteza stării plane de
deformații.(Fig.5.4) [13]
Fig.5.4
72
Reamintim că pentru acest caz se caută relația :
{ε } = [B ]{δ } (5.1)
unde matricea [B ] este matricea deplasărilor.

Vectorul deplasărilor, {δ } , conține deplasările posibile ale celor patru
noduri pec el două direcții, x, y.
{δ } = {u1 v1 u2 v2 u3 v3 u4 v4 }T (5.2)
In formulaea parametrică vom introduce parametri s, s ∈ [− 1,1] , și t,

t ∈ [− 1,1] cu care se poate parametriza orice dimensionalizare pentru
geometria rectangulară. [13].
Acest lucru este arătat in Fig.5.5
Fig.5.5, dupa [13]
In acest caz, pentru un element rectangular se poate scrie :
x = x c + bs
(5.3)
y = y c + ht
73
In care se cunoaște poziția centrului elementului, C(xc,yc) iar nodurile
vor fi localizate in spațiul s-t, cu localizarea ( ±1 ) . Evident, pentru orice
configurație (posibilă) neregulată, formularea parametrică va fi adaptată.
Pe de altă parte, putem să scriem funcția de deplasare și totodată să
stabilim legătura dintre coordonatele in sistemul x,y, și cele natural in spațiul
s,t.
x = a1 + a 2 s + a 3 t + a 4 st
(5.4)
y = a 5 + a6 s + a7 t + a 8 st
Punând condițiile la limită, in central și in vărfurile elementului, rezultă:
1 ( 1 − s )( 1 − t ) x1 + ( 1 − s )( 1 − t ) x 2 + ( 1 − s )( 1 − t ) x3 + 
x=
4 + ( 1 − s )( 1 − t ) x4 

(5.5)
1 ( 1 − s )( 1 − t ) y1 + ( 1 − s )( 1 − t ) y 2 + ( 1 − s )( 1 − t ) y 3 + 
y=  
4  + ( 1 − s )( 1 − t ) y 4 
Ecuația matriceală in care se identifică separat funcțiile de formă

pentru definirea geometrică se scrie [13] :
 x1 
y 
 1
 x2 
 x  N1 0 N2 0 N3 0 N4 0   y 2 
 =    (5.6)
 y  0 N1 0 N2 0 N3 0 N 4   x3 
 y3 
x 
 4
 y 4 
Unde, din relația (5.5) si relația (5.6), :
74
( 1 − s )( 1 − t ) ( 1 + s )( 1 − t )
N1 = N2 =
4 4
(5.7)
( 1 + s )( 1 + t ) ( 1 − s )( 1 + t )
N1 = N1 =
4 4
In ce privește modelarea funcțiilor de formă pentru deplasări vom

alege aceleași funcții, N1, N2, N3, N4.
Ecuația matriceală in care se identifică separat funcțiile de formă
pentru deplasări se scrie :
 u1 
v 
 1
u 2 
u  N1 0 N2 0 N3 0 N4 0  v 2 
 = 0   (5.8)
v   N1 0 N2 0 N3 0 N 4  u3 
v 3 
u 
 4
v4 
In continuarea algoritmului de calcul pentru modelul elementului

izoparametric, reamintim din Cap.2 relația dintre deplasări și deformații
specifice :
 ∂u 
 
εx   ∂x 
{ε } =  ε y  {ε } =  ∂v  (5.9)
γ   ∂y 
 xy   ∂u + ∂v 
 ∂y ∂x 
Ca urmare, din relația (5.2) și relația (5.9), se scrie:
75
∂ 
 0
 ∂x 
∂  u 
{ε } =  0   (5.10)
 ∂y  v 
∂ ∂
 ∂y ∂x 
Matricea de rigiditate este dată de relația [19] :
[K ] = ∫∫ [B ]T [D ][B] J dω (5.11)
A
Aici se identifică dω ca fiind domeniul elementului finit in

coordonatele sale locale, iar /J/ este determinantul matricei Jacobiene [J ]
care, in fiecare punct, definește transformarea de coordonate ds, dt in
coordonatele dx,dy.
Ca și matricea Jacobiană [J ], matricea deplasărilor [B ] depinde de
coordonatele ale punctelor nodale in timp ce matricea constitutivă [D ]
depinde numai de parametri constitutivi ( proprietățile de material in ipoteza
de comportament linear elastic al materialului).
Pentru starea plană de deformații domeniul elementului finit in
coordonate locale trebuie să țină seama de parametri s,t dar și de grosimea g
a elementului, pentru că in acest caz se presupune că există influențe in
starea de deformașie specifică in secțiunea elemntului.
dω = g ds dt (5.12)
Ca urmare, matricea de rigiditate pentru element se poate scrie :
1 1
[K ] = g ∫ ∫ [B( s ,t )]
T
[D ][B( s ,t )] J ( s ,t ) dsdt (5.13)
−1 =1
76
In aplicarea modelului elementului izoparametric este dificil lucrul cu
această formulare analitică. Din acest motiv, in mod practic, algoritmul de
calcul al elementului izoparametric duce la o integrare numerică. Una dintre
cele mai utilizate metode este metoda Gauss.
Reamintim că integrarea intr-o dimensiune, prin integrare pătratică
Gauss pentru n puncte (n=2,3) se realizează conform relației :
1 n
∫ f ( x )dx ≈ ∑ wi f ( xi ) (5.14)
−1 i =1
unde punctele xi respectiv coeficienți de pondere wi sunt prezentați in

Tab.5.1 [19]
Tab.5.1
Nr. de Coordonata punct Coefficient de pondere
puncte
2 1 1 w1 = 1, w2 = 1
x1 = − , x2 = +
3 3
3 3 3 5 8 5
x1 = − , x 2 = 0 , x3 = + , w1 = , w2 = , w3 =
5 5 9 9 9
Prin forma pătratică Gauss prin n puncte se poate detrmina soluția

exactă pentru funcții polinomiale de ordin 2n-1.
In plan, adică in două dimensiuni, se poate extinde rezultatul de la o
dimensiune, astfel incât vom avea n2 puncte, date de Pi , j = xi , x j cu ( )
coeficienții de pondere wij = wi w j pentru i,j =1….n
Integrarea pe suprafață va fi :
1 1
∫∫ f ( X )dA = ∫−1 ∫−1 f ( s ,t ) J s ,t dsdt (5.15)
A
77
Integrarea numerică:
1 1 n n
∫−1 ∫−1 f ( s ,t ) J dsdt = ∑ ∑ wij f ( Pij ) J P
( ij )
(5.16)
i =1 j =1
Algoritmul de calcul cuprinde deci următorii pași :
1. Se completează termenii matricei constitutive [D ]

(proprietățile de material)
2. Pentru nodurile de calcul (punctele Gauss), pe fiecare element, se
∂ui
calculează ,i = 1,..., ,8 , j = 1,2 ,3 .
∂X i
Se evaluează termenii lui [B ] in punctele s,t
3. Se evaluează termenii determinantului Jacobian, J in punctele s,t
4. Se inmultesc matricile [B( s ,t )]T [D ][B( s ,t )]

5. Se multiplică cu coeficienții de pondere
6. Se asamblează matricea finală, insumată.
Exemple de elemente izoparametrice patrulatere, pentru modelul

de calcul Gauss cu n=2,3 sunt date in Tab.5.2 (dupa [13)]:
Nr. de Elemente de ordin Elemente de ordin

puncte
superior (Lagrange) superior (Serendip-ice)
n=2
(elemente
pătratice)
78
n=3
(elemente
cubice)
Alegerea elementelor izoparametrice in algoritmul de calcul prin

utilizarea programului GEOSTAR. [31]
Aceste elemente in programul GEOSTAR. se numesc PLANE 2D și pot fi

configurate cu 4 până la 8 noduri. Alegerea acetsora este descrisă in Fig.5.6
Fig.5.6
Se poate face alegerea acestui element configurat pentru studiul unei

probleme de structură solidă sau pentru o problemă de studiul fluidelor.
79
Fig.5.7
Se poate face alegerea acestui element configurat tipul de integrare

numerică (ex :QM6) și așa cum se observă se poate face alegerea de
configurare pentru studiul stării plane de tensiune, pentru o problemă
axisimetrică (problemă 3D studiată in 2D) sau pentru studiul stării plane de
deformație. Fig.5.8
Fig.5.8
Celelelte opțiuni sunt relative la ipotezele generale de calcul (vezi

Cap.2) (comportarea de material in domeniul elastic, studiul in domeniul
deformațiilor mici, deformația specifică in element etc.) Fig.5.9
Fig.5.9
80
Studiul elementului izoparametric 3D
Elementul SOLID – COSMOS/M
Pentru a studia modelul unui element izoparametric vom exemplifica

acest lucru pentru un element prismatic, elementul SOLID din biblioteca
COSMOS/M (Fig.5.10) [19]
Fig.5.10 [19] pag.31
Un element izoparametric 3D este un element care are ca model o

structură de la 8 noduri (vărfurile) până la 20 noduri.
Așa cum s-a arătat pentru elementul izoparametric plan, laturile pot fi
linii curbe ceea ce duce la fețe curbate.
In același algoritm prezentat pentru elementul izoparametric plan și
pentru un număr arbitrar de puncte nodale de calcul (și de definire a
geometriei) n se construiesc funcțiile de formă.
Aceste funcții de formă sunt construite in sistemul local de definire al
elementului :
∧ ∧ ∧
N = N( x, y, z ) (5.17)
81
Utilizând aceste funcții se pot calcul prin interpolare, in sistemul
global de coordinate, valorile noilor pozițiilor elementului pornind de la
cele ale nodurilor elementului (xi, yi, zi) [19]
n n n
x= ∑ N i xi y= ∑ N i yi z= ∑ N i zi (5.18)
i =1 i =1 i =1
Valorile deplasărilor se calculează utilizând aceleași funcții :
n n
u( x , y , z ) = ∑ N i ui , v( x , y , z ) = ∑ N i vi ,
i =1 i =1
n
w( x , y , z ) = ∑ N i wi (5.19)
i =1
Vom interpreta funcțiile de interpolare pentru deplasări [13]:
u( x , y , z ) = a1 + a 2 x + a 3 y + a 4 z
v( x , y , z ) = a 5 + a6 x + a7 y + a 8 z (5.20)
w( x , y , z ) = a 9 + a10 x + a11 y + a12 z
Se determină coeficienții polinomiali din condițiile la limită. Rezultă

pentru o deplasare δ ( x , y , z ) :
1  
4
∑
δ ( x , y , z ) =  ( α i + β i x + γ i y + ηi z )δ i 
S 
(5.21)
i = 1
unde δ i = {ui vi wi }T
iar determinantul S este :
82
1 x1 y1 z1
1 x2 y2 z2
S= (5.22)
1 x3 y3 z3
1 x4 y4 z4
Matricea de rigiditate este dată de relația:
T
[K ] = ∫ [B ] [D ][B J dV ]
ω
unde V este domeniul de definiție al elementului descris in coordonate

locale, iar /J/ este determinantul matricei Jacobiene [J ] care, in fiecare
∧ ∧ ∧
punct, definește transformarea de coordonate ( ( dx ,dy ,dz ) → ( dx ,dy ,dz ) . Ca
și matricea Jacobiană și matricea deformațiilor specifice [B ] depinde de
coordonatele locale ale punctelor nodale iar matricea [D ] este matrice
constitutivă (matricea proprietăților de material).
Vectorul deplasărilor este :
u 
{δ } =  v  (5.21)
w
 
( pentru fiecare nod reprezină numărul gradelor de libertate)

iar vectorul deformațiilor specifice este:
{ε } = {ε x ε y ε z γ xy γ yz γ xz }T (5.22)
Matricea funcțiilor de formă in coordinate globale este:
83
α + β i x + γ i y + ηi z
Ni = i cu i=1,…,4 (5.23)
S
Relația de determinare a deplasărilor globale este:
 u1 
v 
 1
 w1 
u 
 2
 v2 
u  N1 0 0 N2 0 0 N3 0 0 N4 0 0  
   w2 
v  =  0 N1 0 0 \ N2 0 0 N3 0 0 N4 0  
 u
w  0 0 N1 0 0 N2 0 0 N3 0 0 N 4   3 
    v3 
 
 w3 
 u4 
 
 v4 
w 
 4
(5.24)
Pentru deducerea matricei deformașiilor specifice trebuie să

determinăm relația deformație specific și deplasări.
 ∂u 
 ∂x 
 ∂v 
 
 ∂y 
 ∂w 
 
{ε } =  ∂u ∂z ∂v  (5.25)
 + 
 ∂y ∂x 
 ∂v ∂w 
 ∂z + ∂y 
 
 ∂w + ∂u 
 ∂x ∂z 
84
In programul GEOSTAR [31] se pot face următoarele alegeri de
calcul privind elementul de tip SOLID 3D: Din meniul EGROUP se va alege
elementul de tip SOLID cu 8 până la 20 noduri.
Opțiunea următoare este de a alege acest element in varianta de studiu

pentru structură elastică solidă sau pentru studiul de comportament al
curgerilor (fluide)
In continuare se va alege tipul de integrare (metoda de integrare –

Gauss, Lagrange, hybrid). Apoi celelelte opțiuni sunt cele care tin de
ipotezele generale de lucru (analiza tensiunilor după o direcție,
comportamentul materialulului in domeniul elastic, studiul in domeniul
deformaților mici, deformația specific de plasticitate mică etc)
85
Elementul TETRA – COSMOS/M
Elementul TETRA este prezentat in Fig.5.11. Cum se observă, se poate

alege un element TETRA cu peste 29 puncte de calcul.
Fig.5.11.
Funcțiile de interpolare alese pentru deplasări, in sistemul de coordinate

local, parametrizat, sunt:
( 1 + s si )( 1 + t ti )( 1 + gg i )
Ni = i=1,…,8 (5.25)
S
iar si, ti, gi,sunt coeficienți de localizare parametrică

De exemplu, pentru i=1, funcția de formă este :
( 1 − s )( 1 − t )( 1 + g )
Ni = cu s1=-1, t1=-1, g1=1 (5.26)
S
Elementele TETRA pot să aibe configurașii special, ele pot fi puternic

distorsionate geometric și din acest motiv este acordată o mare atenșie
calculului matricei Jacobiene. Din acest motiv, așa cum se observă din
86
Fig.5.11, se pot alege un număr destul de ridicat de calcul pentru matricea
Jacobiană (ceea ce duce la manevrare de matrici de dimensiuni foarte mari).
Dacă determinantul matricei Jacobiene are valoare negativă inseamnă că
elementul este prea ” distorsionat” programul oprește rularea.
Matricea Jacobiană este de forma:
 ∂x ∂y ∂z 
 ∂s ∂s ∂s 
 ∂x ∂y ∂z 
[J ] =   (5.27)
 ∂t ∂t ∂t 
 ∂x ∂y ∂z 
 ∂g ∂g ∂g 
87
CAPITOLUL 6
ELEMENTE FINITE TIP PLACA ȘI INVELIȘ
Aceste elemente se bazează in construcția modelului pe patru

principale ipoteze, ipoteze cunoscute din teoria plăcilor subțiri și pe modelul
de element finit izoparametric 2D. Cele patru ipoteze sunt :
1. Domeniul de construcție al elementului are o formă specială și
anume luarea in considerare a grosimii t a elementului [19]
(astfel, t este luat in considerare ca funcșie de x,y):
 
Ω = ( x , y , z ) ∈ R 3 z ∈  ,  , ( x , y ) ∈ ω ∈ R 2 
−t t
(6.1)
  2 2 
unde doemniul de suprafață a fost descris in modelul elementului

izoparametric 2D.
2. Tensiunea pe direcția normală plăcii, inveșișului, se consideră nulă.

(Ipoteza stării plane de tensiune, vezi elementul 2D)
σz =0 (6.2)
3. Deplasările u,v, sunt dependente de rotațiile in jurul axelor x,y

(semnul convențional este arătat in Fig.6.1). In sens fizic aceasta
rotație inseamnă că un fir pe direcția x,y (la nivelul fibrei medii), in
planul plăcii sau invelișului, se poate roti in jurul propriei axe.
Fig.6.1
88
u( x , y , z ) = zθ y ( x , y )
v( x , y , z ) = − zθ x ( x , y ) (6.3)
4. Cea de a patra ipoteza presupune că pe element (placă, inveliș)

grosimea acestuia este constantă. Astfel, deplasarea transversală
este funcție numai de localizarea in plan.
ω( x , y , z ) = ω( x , y ) (6.4)
Solicitările posibile ale acestui element sunt arătate in Fig.6.2,

Fig.6.3 [29]
Solicitare tip membrană

(solicitare in plan,
suprafața mediană)
Fig.6.2
Solicitare tip incovoiere

(solicitare transversală)
Fig.6.3
89
Pentru acest element setul de funcții de formă N depinde de
coordnatele locale și este definit pentru n puncte nodale. Funcțiile Ni
(i=1…n). In termenii formulării izoparametrice, funcțiile de formă Ni sunt
folosite atât pentru interpolarea valorilor coordonatelor globale x,y in măsura
in care acestea se modifică ca urmare a deplasărilor nodale ui,vi, cât și pentru
valoarea w funcție de deplasările ui,vi,wi și pentru pentru coordonatele θx,
θy,ca urmare a deplasărilor nodale θxi, θyi. [19], [29]
Astfel,
n n
x= ∑ N i xi x= ∑ N i xi (6.5)
i =1 i =1
n n n
u( x , y ) = ∑ N i ui , v( x , y ) = ∑ N i vi , w( x , y ) = ∑ N i wi (6.6)
i =1 i =1 i =1
n n
θ x ( x, y ) = ∑ N iθ xi θ y ( x, y ) = ∑ N iθ yi (6.7)
i =1 i =1
Funcțiile de formă sunt de forma celor descrise in Tab.5.2

In ce privește matricea de rigiditate aceasta este de forma arătată in
relația :
T
[K ] = ∫ [B ] [DE ][B J dω ] (6.8)
ω
unde, de asemenea, dω ca fiind domeniul elementului finit in coordonatele

sale locale, iar /J/ este determinantul matricei Jacobiene [J ] care, in fiecare
punct, definește transformarea de coordonate ds, dt in coordonatele dx,dy.
Ca și matricea Jacobiană [J ], matricea deplasărilor [B ] depinde de
coordonatele ale punctelor nodale in timp ce matricea elastică constitutivă
[DE ] depinde numai de parametri constitutivi ( proprietățile de material in
90
ipoteza de comportament linear elastic al materialului), dar și de parametrul
t (grosimea elementului) !
Această matrice este de forma :
 t − νt 
 E 0 0 0 0 0 0 
E
 − νt t 
 0 0 0 0 0 0 
 E E 
 0 2( 1 + ν )t
0 0 0 0 0 0 
 E 
 0 0 0 D νD 0 0 0 
[DE ] =   (6.9)
 0 0 0 νD D 0 0 0 
 0 ( 1 − ν )D
0 0 0 0 0 0 
 2 
 G yz t 
 0 0 0 0 0 0 0 
 1.2
 0 G xz t 
0 0 0 0 0 0
 1.2 
unde E este modulul , de elasticitate longitudinală, Gxz, Gyz, modulul

de elasticitate transversală, ν este coeficientul lui Poisson, iar D este :
E
D= t3 (6.10)
2
12( 1 − ν )
Vectorul deplasărilor nodale este :
{δ } = {ui vi ϖ i θ xi θ yi }T (6.11)
Legătura dintre deplasări și deformații specifice este dată de relația :
91
 ux 
 vy 
 
 u y − vx 
 − θy , x 
{ε } =  θ 
 (6.12)
 x,y 
− θ y , y + θ x ,x 
 
 θ x − ω y 
 − θ y − ωx 
 
Această relație arată că pentru structuri tip invelis care au o curbură

importantă, care poate fi măsurată (ca unghi intre două plane intre care se
situează elementul, rotația in jurul celor două axe principale trebuie luată in
considerare.
Exemple de elemente de placă/invelis in programul GEOSTAR

[32]:
1. Elementul de invelis cu trei noduri SHELL 3
XYZ –sistem de coordonate

global
xyz - sistem de coordonate local
5,6 – fețele pe care se poate aplica
sarcina (forță, presiune)
92
Optiuni de algoritm de calcul cu elementul SHELL 3
OP1-optiune neutilizată
OP2-analiza
=0, analiză tip membrană și incovoiere
=1, analiză tip memebrană
=2, analiză ce consideră numai efectul
solicitării de forfecare (Shear panel)
2. Elementul de invelis cu patru noduri SHELL 4
XYZ –sistem de coordonate

global
xyz - sistem de coordonate local
5,6 – fețele pe care se poate
aplica sarcina (forță, presiune)
OP1-topologia elementului
OP2-analiza
=0, analiză tip membrană și incovoiere
=1, analiză tip memebrană
=2, analiză ce consideră numai efectul
solicitării de forfecare (Shear panel)
OP3-
93
Exemple de structuri ce se modelează ca invelișuri [13] :
1.Piesă din tablă (carcasă, de exemplu, sistem de calcul)
2.Profil laminat
94
Metoda elementului finit (MEF)
2 ore curs + 2 ore laborator
&RQI.dr. ing. 6RULQ&$1$1$8

Catedra Organe de maşini şi Tribologie
1
Formarea notei:
• Lucrări laborator: 40%

• Test final laborator: 20%
• Bonificaţie prez. curs 20%
• Test final curs : 20%
“Although the finite element method
can make a good engineer better, it
can make a poor engineer more
dangerous.”
“{n timp ce metoda elementului finit

poate face ca un inginer bun s` devin`
mai bun, ea poate face ca un inginer
slab s` devin` mai periculos.”
Bibliografie
• Blumenfeld, M
• Bathe, K.-J.: Introducere [n metoda elementelor
Finite-Elemente-Methoden. finite
Berlin, Heidelberg,New Ed. Tehnica, 1995
York: Springer 1986 • G@rbea , D.
Analiz` cu elemente finite
• Zienkiewicz, O.C.: Ed. Tehnic`, 1990
The Finite Element Method. • Gafi\anu, M. ].a.
McGraw-Hill 1977
Elemente finite ]i de frontier` cu
aplica\ii la calculul organelor de
• Huebner, H. K. : ma]ini
The Finite Element Method Ed. tehnic` , 1987
for Engineers • Pascariu, I.
John Willey & Sons 1975 Elemente finite Concepte-Aplica\ii
Ed. Militar` , 1985
Scurt istoric
• 1940‘: Utilizarea metodelor matriciale [n calculul structurilor
(Hrennicoff -1941 ]i formulare varia\ional` R.Courant- 1943)
• 1950‘: Introducerea procedurilor de calcul bazate pe metoda
deplas`rilor ]i respectiv a rigidit`\ilor pentru calculul
structurilor complexe din avia\ie - formularea energetic` -
Argyris-1954)
• 1970‘: Utilizarea efectiv` ]i eficient` a MEF pentru calculul
structurilor [n industria aerospa\ial` (NASA) ]i apoi [n cea
constructoare de automobile ( NASA->NASTRAN)
• 1960: Impunerea termenului de element finit “Finite
Element“- R.Clough-1960
• 1980’: Metoda c@]tig` teren ]i [n alte domenii: mecanica
fluidelor, electromagnetism etc.
• 1990’: FEM se impune ca “unealt`” standard (numeric`)
pentru calculele inginere]ti
Organigrama etapelor la realizarea unei piese mecanice
Concep\ie
Prototip Modelare
Studiul comportamentului mecanic

Experimentare Simulare numeric`
Optimizare
Validare
Produc\ie Modific`ri
• Proiectarea modern` trebuie s` fac` fa\` multor cerin\e
• O sarcin` major` este determinarea comport`rii unei
structuri mecanice sau a unor elemente structurale sub
efectul ac\iunilor exterioare
•Concret, intrebarea esen\ial` este : care este r`spunsul

structurii atunci c@nd este supus` ac\iunilor exterioare
(varia\ii de for\e, de temperaturi etc.)
Ac\iuni R`spuns
Sistem
STAREA GLOBAL~ STAREA LOCAL~
A STRUCTURII (macro) A MATERIALULUI (micro)
AC|IUNI MECANICE TENSIUNI

(for\e, momente) 4 (normale , tangen\iale)
3 1
DEPLAS~RI DEFORMA|II
(lineare, unghiulare) 2 (specifice lineare, unghiulare)
Tensorul tensiunilor
z τzy
σz Direc\ia de ac\iune
τzx Direc\ia normalei la planul [n
τzy care ac\ioneaz`
x
σ x 
 
σ y 
σx τ xy τ xz σ 
y  z
τ yx σy τ yz  
τ xy 
τ 
τ zx τ zy σz  xz 
τ yz 
Rela\ia deforma\ii specifice-deplas`ri
∂u ∂ u ∂v
εx = γ xy = +
∂x ∂y ∂x
∂v ∂ u ∂w
εy= γ xz = +
∂y ∂z ∂x
∂w ∂ w ∂v
εz = γ yz = +
∂z ∂y ∂z
u, v, w , sunt componentele deplas`rii dup`
direc\iile x, y ]i z.
Rela\ia deforma\ii specifice-deplas`ri
∂
0 0
∂x
ε x  0 ∂
0
ε  ∂y
 y  ∂ u
ε z  0 0 ( x, y , z ) 
{ε }= = ∂ ∂z  v 
∂  ( x, y , z ) 
γ xy  0 w 
γ  ∂y ∂x  ( x , y , z ) 
 xz  ∂ ∂ Sub form` matricial`:
γ yz  ∂z 0
∂x
∂ ∂
0
∂z ∂y
{ε } = [B ]{δ ( x , y , z ) }
Pentru starea plan` de tensiuni:
ν
σ z = 0 ε z = − (σ x + σ y ) − se neglijeaza
E
rezult`:
 
σ x  1 ν 0  εx 
  E    
σ y  = 2 
ν 1 0  εy 
τ  (1 − ν )  1 −ν  γ 
 xy  0 0   xy 
 2 
- Rela\ii analitice directe se pot ob\ine numai pentru cazuri
particulare simple, cum sunt structurile tip bar` supuse la
solicit`ri simple. Cel mai simplu exemplu este bara solicitat`
axial:
F
∆L = u
σ=
L E, A
L + ∆L
A
u
σ =E ⋅ ε
F
∆L 1
ε= = u
E⋅ A L L
F= ⋅u F = k ⋅u
L
Principiul de baz` al procedurilor
numerice
• Ecua\iile diferen\iale descriu comportarea structurii la nivelul
unei particule infinitezimale
– pt. probleme de rezisten\` > Teoria elasticit`\ii
– pt. mecanica fluidelor > Ecua\iile Navier-Stokes
– pt. c@mpuri magnetice > Ecua\iile Maxwell
– pt. transfer de c`ldur` [n solide > Ecua\ia Fourier
• Func\ia pe care o descrie ecua\ia diferen\ial` este o m`rime

caracteristic`:
– pt. probleme de rezisten\` > deplasarea
– pt. mecanica fluidelor > viteza, presiunea
– pt. c@mpuri magnetice > poten\ialul magnetic
– pt. transfer de c`ldur` > temperatura
Curs MEF A. Pascu
Metoda Elementului Finit (MEF)
• Discretizarea - Func\ia de define]te numai pentru domenii
mici. Aceasta permite ca pentru descrierea comport`rii ei
[n interiorul domeniului s` se poat` alege func\ii de form`
simple, de ordin inferior.
• Func\ia de aproximare pentru [ntreaga structur` rezult` din
asamblarea func\iilor domeniilor individuale, par\iale, mici.
• Aceste domenii individuale sunt denumite elemente.
Punctele [n care se realizeaz` leg`tura dintre elemente sunt
denumite noduri.
1 + 2 = 1 2
O analogie: determinarea ariei unui cerc, consider@nd c`
se cunoa]te numai formula de calcul a ariei unui triunghi:
n
Atr = b h/2 Acerc = ∑A
i =1
tr i
de re\inut:
- utilizarea unei aproxim`ri bazat` pe folosirea de
elemente mai simple, pentru care avem la dispozi\ie o
solu\ie;
- sporirea exactit`\ii calculului prin rafinarea discretiz`rii
Se pot analiza astfel structruri cu forme mai complexe

Entit`\ile cu care opereaz` Metoda elementului
finit sunt nodurile ]i elementele
M`rimea fizic` urm`rit` pentru calculul structurilor mecanice
este deplasarea. - [n urma discretiz`rii : deplasarea
nodurilor.
Pentru un nod, ca ]i pentru un corp exist`
6 deplas`ri posibile, denumite ]i grade de
libertate (DOF): trei transla\ii, notate u,v,w
]i trei rotiri, notate rx,ry,rz. Pentru cazuri
particulare num`rul acestor deplas`ri este
mai redus.
Exemplu:
Pentru nodul unui element de
structur` solicitat uniaxial,
singura deplasare ce intervine
u
este u
F
Pentru noduri care intervin [n condi\iile de frontier`:
Rezemarea simpl` (2D)
X
Sunt permise rz ]i transla\ia u {n plan preia for\e Fy, nu
v=0
preia momente ]i Fx
Articula\ia (2D)
Y
X Preia [n plan for\e
Fx ]i Fy, nu preia
Este permis rz momente
u=0; v=0
z
Y {ncastrarea
Nu permite nici o deplasare {n plan preia for\e Fx ]i

u=0; v=0; rz =0 Fy precum ]i momente
Ghidarea
Y
z X
v=0; rz =0 Permite numai transla\ia u {n plan preia for\e Fy ]i
precum ]i momente Mz
Sprijinirea plan`
z X
v=0; rx =0;ry =0 Permite deplasarile u ]i v Preia for\e verticale
precum ]i rota\ia ry Fy ]i momente Mx,Mz
Articula\ia sferic`
Y
X
z Preia for\e dup`
Permite toate rota\iile, nu toate direc\iile, nu
u=0; v=0; w=0 permite nici o deplasare preia momente
p
Element de stare plan` de

deforma\ii cu 4 noduri (tip
suprafa\` ) - quad -Plane2D
Structur` cu l`\ime mare, pentru care se poate considera

c` deforma\ia ]i solicitarea este identic` [n toate
sec\iunile transversale (stare plan` de deforma\ii)
Element de solid de revolu\ie

p cu [nc`rcare axial-simetric`
Element cu 4 noduri (tip
suprafa\` ) - quad -Plane2D
Solid de revolu\ie cu [nc`rcare simetric`

Element de [nveli] -
shell (tip suprafa\`)
Pies` din tabl` ( se modeleaz` ca o
suprafa\`)
cu 3 noduri
Element de solid -
tetra (tip volum) cu
4 noduri
Pies` masiv` (se modeleaz` 3D)
• Pentru structurile mecanice, m`rimile cu semnifica\ie
fizic` specific` care sunt urm`rite la nivelul nodurilor
sunt deplas`rile nodurilor (u,v,w,rx,ry,rz - corespunz`-
toare gradelor de libertate) - de aici denumirea de
metoda deplas`rilor , consacrat` pentru aceast`
abordare.
Elementul de bar` cu sec\iune constant`, solicitat uniaxial:

(Truss 1D)
• u = Valoarea deplas`rii
• F = Valoarea [nc`rc`rii ( a sarcinii)
u
F
1
Elementul Bar` 1D (Truss 1D)
Ipoteze:
• elementul de bar` are un comportament linear (se aplic` legea lui

Hooke)
• sec\iunea transversal` “A” este constant` de-a lungul barei
• [nc`rcarea este dat` de for\e dirijate [n lungul barei ]i aplicate [n
capete ∧∧
• Sistemul de coordonate local (x,y) se suprapune peste sistemul de
coordonate global (x,y)
• bara nu suport` for\e ]i deplas`ri transversale: v1 = v2 = 0
Lungimea L, aria sec\iunii A ]i modulul de elasticitate E al ma-
terialului vor caracteriza integral comportarea elastic` a barei -
rigiditatea k = E*A / L
Pentru cazul concret prezentat :
F= k * u
2
Pasul 1 Abstractizarea
Se consider` bara ca un element cu dou` noduri:
F1x k F2 x
1 2
x
u1 u2
∧
Not`: Sistemul local ]i global fiind suprapuse, x ]i x sunt identice,
iar pentru a simplifica scrierea se va utiliza numai o nota\ie
3
Pasul 2 - Se stabile]te o func\ie pentru deplas`ri u = u( x )
Func\ia trebuie s` fie continu` pe domeniul corespunz`tor
elementului ]i s` asigure compatibilitatea interelemente.
Se aleg, de obicei func\ii polinomiale.
Se consider` o func\ie linear`
u = a1 + a2 x
Num`rul de coeficien\i = 2 = num`rul de grade
de libertate ( d.o.f) al elementului.
Scris sub form` matricial`:
 a1 
u = [1 x ] 
a 2 
4
Se identific` constantele a1 ]i a2
u (0) = a1 + a2 ⋅ (0) = u1
u ( L) = a1 + a2 ⋅ ( L) = u2 = a2 L + u1
se ob\ine:
u 2 − u1
a1 = u1 a2 =
L
Substitutind [napoi [n : u = a1 + a2 x
Rezult` :  u 2 − u1 
u = u1 +  x
 L 
5
Sub form` matricial`:
 x x  u1 
u = 1 −    care se poate scrie sub forma:
 L L  u 2 
u = [N ]{δ i }
 u1 
u = [N1 N 2 ]  1
u2 
Unde :
x x
N1 = 1 − ]i N 2 =
L L sunt denumite func\ii
de form`, indic@nd legea de varia\ie asumat` pentru

deplas`ri la nivelul elementului
6
Pasul 3 - Se definesc rela\iile constitutive func\ie de
m`rimile discrete
Rela\ia deforma\ii specifice deplas`ri devine:
du u2 − u1 care se scrie sub form`

ε= = matricial` ca:
dx L
 1
ε = −
1   u1 
  
L  u 2 
2 {ε }= [B ]{δ i }
 L
Not`: consecin\` a legii de varia\ie lineare pentru deplas`ri,
deforma\ia specific` este constant` pe [ntregul element.
7
Rela\ia constitutiv` pentru starea de tensiuni (legea lui Hooke)
este:
σ =Eε
Exprimat` func\ie de deplas`rile din noduri:
σ = E [B ]{δ i } 3
Ea se scrie sub form` matricial` ca:
{σ }= [D][B ]{δ i } [n acest caz particular matricile {σ}

]i [D] au c@te un singur termen
[S ] este denumit` si matricea tensiunilor

elementului (element stress matrix)
Not`: [ntruc@t deforma\ia specific` este constant` pe [ntregul

element ]i tensiunea σ este constant` pe [ntregul element
8
Pasul 4: Se deduce expresia matricei de rigiditate
For\a de trac\iune din bar` este F = A σ

Din condi\ii de echilibru: F1x = − F
F2 x = F
Sub form` matricial` se scrie:
 F1x  − 1
  = A  σ
Utiliz@nd expresia lui σ func\ie de
deplas`rile nodale (3), se ob\ine:
 F2 x  1
 F1x  − 1  1 1   u1 
  = A   E -   
 F2 x  1  L L  u 2 
9
 F1x  A E  1 − 1 u1 
 =    
 F2 x  L − 1 1 u 2 
AE
se noteaz`: k= rigiditatea barei
L
se ob\ine rela\ia for\e-deplas`ri sub forma specific`:
 F1x   k − k   u1   F1   u1 
 =     4   = [K ] 
 F2 x  − k k  u 2   F2  u 2 
Not`: Pentru simplificarea nota\ilor s-a renun\at la indicele x
[K]- matricea de rigiditate a elementului

10
Rezolvarea pentru
deplas`ri
• Matricea este simetric`

• Termenii diagonalei principale sunt pozitivi
• Matricea este singular`
• Pentru a putea solu\iona sistemul de ecua\ii ce leag`
for\ele de deplas`ri sunt necesare condi\ii suplimentare,
respectiv condi\iile limit`.
{n acest caz u1 = 0
Rezult`:
F2 F2 L
u2 = =
k EA
11
Calculul tensiunilor
Conform 3 se scrie:
 1 1   u1 
σ = E −   
 L L  u 2 
E F2 L F2
σ = =
LAE A
Important: formularea prezentat` permite generalizarea
12
{n formularea matriceal` pentru elementul finit, termenii
care compun matricea de rigiditate pot fi interpreta\i ca
fiind coeficien\i de influen\` care leag` for\ele nodale de
deplas`rile nodale ale structurii:
[K ]{δ }= {F }
 k11 k12   u1   F1 
k   = 
 21 k 22  u2   F2 
Conform defini\iei, valoarea unui coeficient de influen\` de
rigiditate kij este valoarea for\ei din nodul “i” pe care o induce
o deplasare egal` cu unitatea [n nodul “j”, deplas`rile [n
celelalte noduri fiind 0 (blocate), elementul r`m@n@nd [n
echilibru.
13
O structur` mai complex`, E4 A 4
alc`tuit` din bare solicitate E4, A4, L4 k4 =
L4
uniaxial
E3 A 3
E3, A3, L3 k3 =
L3
F2 F3 3
1 2 4 F5
E2 A 2
E2, A2, L2 k2 =
L2
E1A 1
E1, A1, L1 k1 =
L1
14
Abstractizarea:
1 2 3 4 4 Elemente
F1 k1 k2 k3 k4 For\e, deplas`ri
u1 1 2 3 4 5
5 Noduri
Pentru fiecare element se poate scrie o rela\ie de tipul
 F1   u1 
  = [K ]  indicii 1 ]i 2 corespunz@nd nodurilor elementului
 F2  u2 
Coresponden\a dintre numerotarea global` ]i cea
local` a nodurilor este prezentat` [n tabelul urm`tor
Element 1 2 3 4
Nr nod 1 2 1 2 1 2 1 2
local
Nr. nod 1 2 2 3 3 4 4 5
global
15
O alt` abordare:
asamblarea matricii de rigiditate a structurii
Se scrie matricea fiec`rui element, expandat` la
rangul matricei [ntregului sistem:
 F11   1 −1 0 0 0 u11 
 1 − 1 1   1
 F2   0 0 0 u2 
 
 0  = k1  0 0 0 0 0  
0   
 0 0 0 0 0
   
 0   0 0 0 0 0  
Indicele superior pentru F ]i u se refer` la num`rul elementului

16
0 0 0 0 0 0  0 
F 2  0 1 − 1 0  
0 u1 2
 1    2
 F2  = k 2 0 − 1 1 0 u2 
2
0
0   
 0 0 0 0 0 0
   
 0  0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0  
0  0  
    3
 1  = k 3 0 0 1 −1 0 u1 
3
F
F 3     3
 0 0 −1 1 0 u 2
  2
 
 0  0 0 0 0 0  0 
17
0 0 0 0 0 0  0 
0
 
0
 0 0 0 0  0 
 
 0  = k 4 0 0 0 0 0  0 
F 4     4
 0 0 0 1 − 1 u1
 41
 4
 F2  0 0 0 − 1 1 u2 
Pentru asamblare se [nsumeaz` matricile elemetelor

]i se impun condi\iile necesare pentru echilibru ]i
compatibilitate :
18
Echibrul for\elor:
F 1
1
 0 0 0  F1 
   2      
 F 1
F
   0 0
  F
 2 
2 1  
 +  F2  +  F1  +  0  =  F3 
2 3
0
0  0 F 3  F 4  F 
     2  14   4
 0   0   0   F2   F5 
19
rezult`:
 F1   1 −1 0 0 0 u11  0 0 0 0 0   0 
F  − 1 1   1    2
 2   0 0 0 u2   0 1 − 1 0 0 u1 
   2
 F3  = k1  0 0 0 0 0  0  + k 2 0 − 1 1 0 0 u2  +
F       
 0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 0 0
  4
   
 F5   0 0 0 0 0  0  0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0  0  0 0 0 00  0 
0
 0 0 0 0  0  0
 0 0 00  0 
 3  
+ k 3 0 0 1 −1 0 u1  + k 4 0 0 0 00  0 
   3   4
0 0 −1 1 0 u 2 0 0 0 1 − 1 u1
   4
0 0 0 0 0  0  0 0 0 − 1 1 u2 
20
Pentru compatibilitate - asigurarea continuit`\ii structurii:
u12 = u12 = u2 Corespunz`tor nota\iei globale a

nodurilor:
u = u = u3
2
2
3
1
u11 = u1
u = u = u4
3 4
u42 = u5
2 1
u1 
Vectorul deplas`rilor: u 
 2 
u3 
u 
 4
u5 
devine acela]i pentru to\i termenii
21
{n final:
 F1   k1 − k1 0 0 0  u1 
 F  − k k1 + k 2 − k2 0  
0  u2  
 2   1  
 F3  =  0 − k2 k 2 + k3 − k3 0  u3 
F   0  
0 − k3 k3 + k 4 − k 4  u4
 4   
 F5   0 0 0 − k4 k 4  u5 
[K] matricea de rigiditate a sistemului
22
• Ob\inerea solu\iei c`utate pentru deplas`ri implic`
rezolvarea sistemului de ecua\ii liniare.
•Trebuie aplicate condi\iile la limit` :
[n problema analizat` [n nodul 1 deplasarea este 0.
• Sub aceast` form` sistemul nu poate fi rezolvat

[ntruc@t matricea de rigiditate este singular`.
• Se elimin` din sistem r@ndul corespunz`tor condi\iei la

limit`, iar din matricea de rigiditate coloana corespunz`toare.
• Se solu\ioneaz` sistemul pentru deplas`ri

• Se calculeaz` apoi for\elele necunoscute,
utiliz@nd forma ini\ial` a matricei de rigiditate
•Se calculeaz` tensiunile din elemente

23
ŷ , v̂ ( xˆ , yˆ ) sistemul de coordonate local

y
xˆ , uˆ
2
L uˆ 2 , Fˆ2 x
1
uˆ1 , Fˆ1 x
θ
x
(x, y) sistemul de coordonate global
Acelea]i ipoteze ca ]i [n cazul elementului unidimensional
24
For\ele ]i deplas`rile [n sistemul de
coordonate global
F2y
y, v
ŷ v2 x̂
2
L u 2 , F2 x
F1y 1
v1 θ
u1 , F1 x
x, u
25
Ecua\ia pentru elementul bar`, exprimat` [n sistemul de
coordonate local ( 4 ), dedus` anterior, este:
 Fˆ1x  A E  1 − 1 uˆ1 
 ˆ =  
 F2 x  L − 1 1 uˆ2 
  { } [ ]{ }
ˆ ˆ
F =K δˆ
Se reaminte]te c` Fˆ1 y , Fˆ2 y , , vˆ 1 , vˆ 2 sunt egale cu 0
^ la dimensiunile 4 x 4
Prin expandarea matricei de rigiditate [K]
ecua\ia elementului finit devine:
 Fˆ1x   1 0 − 1 0  uˆ1 
ˆ 
F  0
 1 y  AE  0 0 0  v̂1 
 ˆ =  
 F2 x  L − 1 0 1 0 uˆ2  5
Fˆ2 y    
   0 0 0 0 v̂ 2 
26 [Kˆ ]
Obiectivul este stabilirea matricei de
rigiditate global`:
{ F } = [ K ]{δ } 6
 F1x   u1 
F  v 
 1y   1
{ F} =   {δ } =  
F
 2x  u
 2
 F2 y  v 2 
27
E  uˆ1 
Conform 3 se scrie: σ = [− 1 1]  
L uˆ 2 
Rela\ia dintre deplas`rile exprimate [n sistemul de
coordonate local ]i cel global se poate scrie ca:
{ }
δ = [ T ] {δ }
ˆ *
 u1 
uˆ1  C S 0 0   v1 
 =    
uˆ 2   0 0 C S  u 2 
v 2 
28
• Pentru structurile mecanice, m`rimile cu semnifica\ie
fizic` specific` care sunt urm`rite la nivelul nodurilor
sunt deplas`rile nodurilor (u,v,w,rx,ry,rz - corespunz`-
toare gradelor de libertate) - de aici denumirea de
metoda deplas`rilor , consacrat` pentru aceast`
abordare.
Elementul de bar` cu sec\iune constant`, solicitat uniaxial:

(Truss 1D)
• u = Valoarea deplas`rii
• F = Valoarea [nc`rc`rii ( a sarcinii)
u
F
1
Ipoteze:
• elementul de bar` are un comportament linear (se aplic` legea lui

Hooke)
• sec\iunea transversal` “A” este constant` de-a lungul barei
• [nc`rcarea este dat` de for\e dirijate [n lungul barei ]i aplicate [n
capete ∧∧
• Sistemul de coordonate local (x,y) se suprapune peste sistemul de
coordonate global (x,y)
• bara nu suport` for\e ]i deplas`ri transversale: v1 = v2 = 0
Lungimea L, aria sec\iunii A ]i modulul de elasticitate E al ma-
terialului vor caracteriza integral comportarea elastic` a barei -
rigiditatea k = E*A / L
Pentru cazul concret prezentat :
F= k * u
2
Pasul 1 Abstractizarea
Se consider` bara ca un element cu dou` noduri:
F1x k F2 x
1 2
x
u1 u2
∧
Not`: Sistemul local ]i global fiind suprapuse, x ]i x sunt identice,
iar pentru a simplifica scrierea se va utiliza numai o nota\ie
3
Pasul 2 - Se stabile]te o func\ie pentru deplas`ri u = u( x )
Func\ia trebuie s` fie continu` pe domeniul corespunz`tor
elementului ]i s` asigure compatibilitatea interelemente.
Se aleg, de obicei func\ii polinomiale.
Se consider` o func\ie linear`
u = a1 + a2 x
Num`rul de coeficien\i = 2 = num`rul de grade
de libertate ( d.o.f) al elementului.
Scris sub form` matricial`:
 a1 
u = [1 x ] 
a 2 
4
Se identific` constantele a1 ]i a2
u (0) = a1 + a2 ⋅ (0) = u1
u ( L) = a1 + a2 ⋅ ( L) = u2 = a2 L + u1
se ob\ine:
u 2 − u1
a1 = u1 a2 =
L
Substitutind [napoi [n : u = a1 + a2 x
Rezult` :  u 2 − u1 
u = u1 +  x
 L 
5
 x x  u1 
u = 1 −    care se poate scrie sub forma:
 L L  u 2 
u = [N ]{δ i }
 u1 
u = [N1 N 2 ]  1
u2 
Unde :
x x
N1 = 1 − ]i N 2 =
L L sunt denumite func\ii
de form`, indic@nd legea de varia\ie asumat` pentru

deplas`ri la nivelul elementului
6
m`rimile discrete
Rela\ia deforma\ii specifice deplas`ri devine:
du u2 − u1 care se scrie sub form`

ε= = matricial` ca:
dx L
 1
ε = −
1   u1 
  
L  u 2 
2 {ε }= [B ]{δ i }
 L
Not`: consecin\` a legii de varia\ie lineare pentru deplas`ri,
deforma\ia specific` este constant` pe [ntregul element.
7
Rela\ia constitutiv` pentru starea de tensiuni (legea lui Hooke)
este:
σ =Eε
Exprimat` func\ie de deplas`rile din noduri:
σ = E [B ]{δ i } 3
Ea se scrie sub form` matricial` ca:
{σ }= [D][B ]{δ i } [n acest caz particular matricile {σ}

]i [D] au c@te un singur termen
[S ] este denumit` si matricea tensiunilor

elementului (element stress matrix)
Not`: [ntruc@t deforma\ia specific` este constant` pe [ntregul

element ]i tensiunea σ este constant` pe [ntregul element
8
Pasul 4: Se deduce expresia matricei de rigiditate
For\a de trac\iune din bar` este F = A σ

Din condi\ii de echilibru: F1x = − F
F2 x = F
Sub form` matricial` se scrie:
 F1x  − 1
  = A  σ
Utiliz@nd expresia lui σ func\ie de
deplas`rile nodale (3), se ob\ine:
 F2 x  1
 F1x  − 1  1 1   u1 
  = A   E -   
 F2 x  1  L L  u 2 
9
 F1x  A E  1 − 1 u1 
 =    
 F2 x  L − 1 1 u 2 
AE
se noteaz`: k= rigiditatea barei
L
se ob\ine rela\ia for\e-deplas`ri sub forma specific`:
 F1x   k − k   u1   F1   u1 
 =     4   = [K ] 
 F2 x  − k k  u 2   F2  u 2 
Not`: Pentru simplificarea nota\ilor s-a renun\at la indicele x
[K]- matricea de rigiditate a elementului

10
Rezolvarea pentru
deplas`ri
• Matricea este simetric`

• Termenii diagonalei principale sunt pozitivi
• Matricea este singular`
• Pentru a putea solu\iona sistemul de ecua\ii ce leag`
for\ele de deplas`ri sunt necesare condi\ii suplimentare,
respectiv condi\iile limit`.
{n acest caz u1 = 0
Rezult`:
F2 F2 L
u2 = =
k EA
11
Conform 3 se scrie:
 1 1   u1 
σ = E −   
 L L  u 2 
E F2 L F2
σ = =
LAE A
Important: formularea prezentat` permite generalizarea
12
{n formularea matriceal` pentru elementul finit, termenii
care compun matricea de rigiditate pot fi interpreta\i ca
fiind coeficien\i de influen\` care leag` for\ele nodale de
deplas`rile nodale ale structurii:
[K ]{δ }= {F }
 k11 k12   u1   F1 
k   = 
 21 k 22  u2   F2 
Conform defini\iei, valoarea unui coeficient de influen\` de
rigiditate kij este valoarea for\ei din nodul “i” pe care o induce
o deplasare egal` cu unitatea [n nodul “j”, deplas`rile [n
celelalte noduri fiind 0 (blocate), elementul r`m@n@nd [n
echilibru.
13
O structur` mai complex`, E4 A 4
alc`tuit` din bare solicitate E4, A4, L4 k4 =
L4
uniaxial
E3 A 3
E3, A3, L3 k3 =
L3
F2 F3 3
1 2 4 F5
E2 A 2
E2, A2, L2 k2 =
L2
E1A 1
E1, A1, L1 k1 =
L1
14
Abstractizarea:
1 2 3 4 4 Elemente
F1 k1 k2 k3 k4 For\e, deplas`ri
u1 1 2 3 4 5
5 Noduri
Pentru fiecare element se poate scrie o rela\ie de tipul
 F1   u1 
  = [K ]  indicii 1 ]i 2 corespunz@nd nodurilor elementului
 F2  u2 
Coresponden\a dintre numerotarea global` ]i cea
local` a nodurilor este prezentat` [n tabelul urm`tor
Element 1 2 3 4
Nr nod 1 2 1 2 1 2 1 2
local
Nr. nod 1 2 2 3 3 4 4 5
global
15
O alt` abordare:
asamblarea matricii de rigiditate a structurii
Se scrie matricea fiec`rui element, expandat` la
rangul matricei [ntregului sistem:
 F11   1 −1 0 0 0 u11 
 1 − 1 1   1
 F2   0 0 0 u2 
 
 0  = k1  0 0 0 0 0  
0   
 0 0 0 0 0
   
 0   0 0 0 0 0  
Indicele superior pentru F ]i u se refer` la num`rul elementului

16
0 0 0 0 0 0  0 
F 2  0 1 − 1 0  
0 u1 2
 1    2
 F2  = k 2 0 − 1 1 0 u2 
2
0
0   
 0 0 0 0 0 0
   
 0  0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0  
0  0  
    3
 1  = k 3 0 0 1 −1 0 u1 
3
F
F 3     3
 0 0 −1 1 0 u 2
  2
 
 0  0 0 0 0 0  0 
17
0 0 0 0 0 0  0 
0
 
0
 0 0 0 0  0 
 
 0  = k 4 0 0 0 0 0  0 
F 4     4
 0 0 0 1 − 1 u1
 41
 4
 F2  0 0 0 − 1 1 u2 
Pentru asamblare se [nsumeaz` matricile elemetelor

]i se impun condi\iile necesare pentru echilibru ]i
compatibilitate :
18
Echibrul for\elor:
F 1
1
 0 0 0  F1 
   2      
 F 1
F
   0 0
  F
 2 
2 1  
 +  F2  +  F1  +  0  =  F3 
2 3
0
0  0 F 3  F 4  F 
     2  14   4
 0   0   0   F2   F5 
19
rezult`:
 F1   1 −1 0 0 0 u11  0 0 0 0 0   0 
F  − 1 1   1    2
 2   0 0 0 u2   0 1 − 1 0 0 u1 
   2
 F3  = k1  0 0 0 0 0  0  + k 2 0 − 1 1 0 0 u2  +
F       
 0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 0 0
  4
   
 F5   0 0 0 0 0  0  0 0 0 0 0  0 
0 0 0 0 0  0  0 0 0 00  0 
0
 0 0 0 0  0  0
 0 0 00  0 
 3  
+ k 3 0 0 1 −1 0 u1  + k 4 0 0 0 00  0 
   3   4
0 0 −1 1 0 u 2 0 0 0 1 − 1 u1
   4
0 0 0 0 0  0  0 0 0 − 1 1 u2 
20
Pentru compatibilitate - asigurarea continuit`\ii structurii:
u12 = u12 = u2 Corespunz`tor nota\iei globale a

nodurilor:
u = u = u3
2
2
3
1
u11 = u1
u = u = u4
3 4
u42 = u5
2 1
u1 
Vectorul deplas`rilor: u 
 2 
u3 
u 
 4
u5 
devine acela]i pentru to\i termenii
21
{n final:
 F1   k1 − k1 0 0 0  u1 
 F  − k k1 + k 2 − k2 0  
0  u2  
 2   1  
 F3  =  0 − k2 k 2 + k3 − k3 0  u3 
F   0  
0 − k3 k3 + k 4 − k 4  u4
 4   
 F5   0 0 0 − k4 k 4  u5 
[K] matricea de rigiditate a sistemului
22
• Ob\inerea solu\iei c`utate pentru deplas`ri implic`
rezolvarea sistemului de ecua\ii liniare.
•Trebuie aplicate condi\iile la limit` :
[n problema analizat` [n nodul 1 deplasarea este 0.
• Sub aceast` form` sistemul nu poate fi rezolvat

[ntruc@t matricea de rigiditate este singular`.
• Se elimin` din sistem r@ndul corespunz`tor condi\iei la

limit`, iar din matricea de rigiditate coloana corespunz`toare.
• Se solu\ioneaz` sistemul pentru deplas`ri

• Se calculeaz` apoi for\elele necunoscute,
utiliz@nd forma ini\ial` a matricei de rigiditate
•Se calculeaz` tensiunile din elemente

23
ŷ , v̂ ( xˆ , yˆ ) sistemul de coordonate local

y
xˆ , uˆ
2
L uˆ 2 , Fˆ2 x
1
uˆ1 , Fˆ1 x
θ
x
(x, y) sistemul de coordonate global
Acelea]i ipoteze ca ]i [n cazul elementului unidimensional
24
For\ele ]i deplas`rile [n sistemul de
coordonate global
F2y
y, v
ŷ v2 x̂
2
L u 2 , F2 x
F1y 1
v1 θ
u1 , F1 x
x, u
25
Ecua\ia pentru elementul bar`, exprimat` [n sistemul de
coordonate local ( 4 ), dedus` anterior, este:
 Fˆ1x  A E  1 − 1 uˆ1 
 ˆ =  
 F2 x  L − 1 1 uˆ2 
  { } [ ]{ }
ˆ ˆ
F =K δˆ
Se reaminte]te c` Fˆ1 y , Fˆ2 y , , vˆ 1 , vˆ 2 sunt egale cu 0
^ la dimensiunile 4 x 4
Prin expandarea matricei de rigiditate [K]
ecua\ia elementului finit devine:
 Fˆ1x   1 0 − 1 0  uˆ1 
ˆ 
F  0
 1 y  AE  0 0 0  v̂1 
 ˆ =  
 F2 x  L − 1 0 1 0 uˆ2  5
Fˆ2 y    
   0 0 0 0 v̂ 2 
26 [Kˆ ]
Obiectivul este stabilirea matricei de
rigiditate global`:
{ F } = [ K ]{δ } 6
 F1x   u1 
F  v 
 1y   1
{ F} =   {δ } =  
F
 2x  u
 2
 F2 y  v 2 
27
E  uˆ1 
Conform 3 se scrie: σ = [− 1 1]  
L uˆ 2 
Rela\ia dintre deplas`rile exprimate [n sistemul de
coordonate local ]i cel global se poate scrie ca:
{ }
δ = [ T ] {δ }
ˆ *
 u1 
uˆ1  C S 0 0   v1 
 =    
uˆ 2   0 0 C S  u 2 
v 2 
28
Preprocesare Procesare Postprocesare
Geometrie
Material Depl`sari
Tensiuni
Constante reale For\e
Deforma\ii
Solu\ionarea
Pregatirea modelului Prezentarea rezulta-
problemei
pentru analiza Solver(CosmosM) telor analizei
{nc`rc`ri Reprezentari de contururi (isocurbe)

Reprezent`ri grafice X-Y
Elemente Liste
Condi\ii pe frontier` + sprijiniri
1
Se creaz` geometria Discretizare [n elemente [B] este calculat func\ie de tipul elementului
]i de geometrie,[D] este calculat pe
-modelul baza propriet`\ilor de material
Se genereaz` matricea
de rigiditate pentru
fiecare element [K] = ∫[B]t[D][B]
Se asambleaz` matricile elementelor

[n matricea global` de rigiditate
[K]
Se precizeaz` deplas`rile {δi}

Se aplic` for\ele {F}
Se genereaz` sistemul
de ecua\ii
{F} = [K]{δi}
Se solu\ioneaz`
sistemul pt. {u} [K]-1 {f} = {δi}
Se calculeaz` deplas`rile
relative pentru fiecare element.
{εi} = [B] {δi}
Tensiunile din elemente {σi} = [D] {εi}
Se reprezint` rezultatele grafic
2
CATIA
PROEng/PRO Mecanica
OHL i
I-deas
COSMOS/M
PATRAN
PATRAN NASTRAN
Dytran
Dytran MARC
ANSYS FEMAP
COSMOS DesignSTAR
3
COSMOS/M
Sistemul
de baz`
COSMOS/M este un sistem complet, modular, de calcul cu elemete

finite, dezvoltat de firma Structural Research and Analysis Corporation
(SRAC) pentru sta\ii de lucru ]i calculatoare PC
4
Fereastra Bara cu meniuri
cu “pull-down”
Fereastra grafic`
butoane
Fereastra cu iconuri
Fereastra text
5
Programul poate fi comandat interactiv prin
intermediul meniurilor, al butoanelor activate cu
mausul ]i al comenzilor introduse de la tastatur` COSMOS/M
Programul poate lucra ]i [n semi batch-mode prin

[nc`rcarea ]i executarea unui fi]ier de comenzi *.geo sau
*.ses.(comanda Load file), fi]iere care pot fi editate off-line
Utilizarea mausului
Pentru activarea meniurilor ]i a butoanelor se execut` un clic
cu butonul din st@nga mausului.
Selectarea entit`\ilor geometrice (puncte , curbe suprafe\e) ]i
a celor specifice MEF (noduri, entit`\i) se face tot cu un clic al
butonului din st@nga, dup` care este necesar un al doilea
click pentru confirmarea selec\iei.
Butonul din dreapta al mausului este echivalent cu tasta Esc.
6
COSMOS/M
Instruc\iunile din meniul file

permit opera\ii cu fi]ierele
programului precum ]i cu
imagini captate .
7
COSMOS/M
Opera\iile din meniul Edit sunt de tipul identificare,

renumerotare, listare, ]tergere etc. ]i au ca obiect
entit`\ile cu care lucreaz` programul
8
COSMOS/M
Pentru desenarea cu ajutorul mausului trebuie specificat

[n prealabil planul [n care se lucreaz`, (se define]te prin
direc\ia normalei la el) iar utilizarea unui caroiaj (grid)
poate constitui un ajutor foarte util pentru construirea
modelului.
9
COSMOS/M
Entitatea geometric` cea mai simpl` - punctul poate fi

definit direct (prin coordonate), generat prin opera\ii de
tipul transla\ie, rabatere etc. sau ob\inut ca intersec\ie.
10
COSMOS/M
Curbele sunt entit`\i parametrice

unidimensionale. Curbele simple, de tipul
linie, poli-linie, arce de cerc sau de
conice se definesc [n modul clasic ca [n
toate programele de CAD. Exist` [n plus
posibilitatea construirii de elice ([n spa\iu)
precum ]i a definirii parametrice a
curbelor. Meniuri speciale sunt dedicate
pentru cerc ]i curbele spline.
Foarte utile sunt posibilit`\ile
de generare a curbelor, prin
extrudere, transla\ie, rabatere
etc. sau definirea lor ca
element de intersec\ie.
11
COSMOS/M
Deosebit de practice sunt opera\iile

oferite din submeniul Manipulation,
respectiv extinderea, crearea de
racord`ri, definirea curbelor ca
tangente sau normale la alte entit`\i,
divizarea sau unirea.
Opera\iile din submeniul

Editing sunt acelea]i cu
cele oferite [n meniul
principal Edit (din bara
de meniuri).
12
COSMOS/M
Suprafe\ele sunt entit`\i parametrice

bidimensionale, planare sau curbe.
Suprafe\ele simple, de tipul triunghi
sau paralelogram, se construiesc
prin punctele sau curbele care le
definesc. Exist` [n plus posibilitatea
definirii parametrice a suprafe\elor.
Foarte utile sunt posibilit`\ile
de generare a suprafe\elor,
prin extrudere, transla\ie,
rabatere etc. sau definirea
lor prin scalare.
Opera\iile din submeniurile
Manipulation ]i Edit sunt
similare cu cele prezentate
anterior pentru curbe.
13
COSMOS/M
Volumele sunt
entit`\i parametrice
tridimensionale. Ele
se construiesc fie
utiliz@nd punctele,
curbele sau
suprafe\ele care le
definesc, fie prin
opera\iile de
generare.
14
COSMOS/M
Conturul este o entitate unidimensional`, mai

complex`, alc`tuit dintr-o succesiune de curbe ce nu
se intersecteaz` ]i delimiteaz` un domeniu [nchis,
[ntr-un plan sau o suprafa\`.
15
COSMOS/M
Regiunea este o entitate bi-

dimensional` - de tip arie, mai
complex`, delimitat` de cel
pu\in un contur (cel exterior),
ea put@nd sa aib` ]i mai multe
contururi interioare.
Foarte utile sunt instruc\iunile

ce permit transformarea unei
suprafe\e [n regiune ]i cele ce
permit generarea prin tran-
sla\ie, rabatere etc.
16
COSMOS/M
{n COSMOS Poliedronul
este o frontier` [nchis` de
tip arie, cuprinz@nd regiuni
]i/sau suprafe\e care deli-
miteaz` un solid (part)
17
COSMOS/M
Cosmos Part este un solid tridimensional, cu mai

{n
multe fe\e, definit ca fiind spa\iul [nchis [ntre unul sau
mai multe poliedroane.
18
COSMOS/M
{n afar` de sistemele de
coordonate clasice
prezentate mai sus, pentru
construirea modelului utilizatorul poate defini ]i alte sisteme de
coordonate, prin indicarea originii ]i a trei puncte, a trei unghiuri
fa\` de axe sau a unei matrici de transformare.
19
Grupul de submeniuri COSMOS/M
PropSets asigur` o parte
important` a preproces`rii.
Cu ajutorul acestora se
aleg tipurile de elemente
finite cu care se va lucra,
se definesc propriet`\ile de
material ale elementelor ]i
se precizeaz` constatele
reale ata]ate elementelor
(arie, grosime, moment de
iner\ie etc.)
Sunt oferite ]i posibilit`\i de
editare (listare, ]tergere,
modificare) a acestora.
20
COSMOS/M
Submeniul EGROUP asigur` accesul la biblioteca de

elemente finite a programului.
21
COSMOS/M
Meniul Material Property (MPROP) permite introducerea propriet`\ilor

de material specifice tipului de analiz` efectuat. Pentru calculul mecanic
al structurilor, este necesar modulul de elasticitate E. {n cazul
materialelor omogene valoarea respectiv` se va specifica pentru Ex
22
COSMOS/M
Meniurile Pick Material Lib (PIK_MAT) ]i User_Material Lib (USER_MAT)

permit accesarea materialului dintr-o bibliotec` de materiale.
23
COSMOS/M
Meniul Real Constants (RCONST) permite accesul la ferestrele de

introducere a constantelor reale specifice tipului de elemnt utilizat ( [n
figur`, pentru elementul Beam2D trebuie s` se specifice aria,
momentul de iner\ie ]i [n`l\imea sec\iunii).
24
COSMOS/M
Meniul EPROPCHANGE permite

modificarea unor propriet`\i ale
elementelor care sunt deja generate,
respectiv tipul, propriet`\ile de
material sau constantele reale
aferente elementului.
25
COSMOS/M
Meniul LoadsBC deschide

submeniurile ce permit
specificarea [nc`rc`rilor ]i
condi\iilor la limit` pentru
definirea problemei.
Deplas`rile sunt impuse
direct nodurilor individuale
sau indirect prin intermediul
entit`\ilor geometrice de
care sunt legate: puncte,
curbe, suprafe\e etc.
26
COSMOS/M
Specificarea pentru for\e sau

momente se poate face
direct nodurilor individuale
sau indirect prin intermediul
entit`\ilor geometrice de care
acestea sunt legate: puncte,
curbe, suprafe\e etc.
27
COSMOS/M
Meniurile Control asigur` comanda ]i controlul

a numeroase procese [n timpul ]i dup` crearea
modelului, inclusiv comunicarea cu sistemele
CAD ]i opera\iile specifice de output.
Submeniul Utility permite controlul mediului

grafic: ce entit`\i sunt afi]ate, culori, numerotare.
Tabelele de Status sintetizeaz` aceste date ]i
permit modificarea lor.
28
COSMOS/M
29
COSMOS/M
Din acest meniu se activeaz`

setul de entit`\i ce devine curent
pentru opera\iile ulterioare.
Marcarea etichetelor, op\iunea
Keep, pote fi controlate ]i din
tabelele Status.
30
COSMOS/M
Op\iunile din meniul Select

permit ca prin diferite mo-
dalit`\i (marcare direct` cu
mausul -picking, [ncadrarea
[ntr-o fereastr` trasat` cu
mausul etc.), s` fie marcate
anumite entit`\i (noduri sau
elemente) pentru o pre-
lucrare ulterioar` selectiv`.
31
COSMOS/M
Prin comenzile din acest

meniu se asigur` introducerea
de modele realizate [n progra-
me CAD prin formatele *.dxf ]i
*.igs precum ]i prin formatele
specifice programelor I-deas,
CADDS5 (Computervision),
Unigrafics, ProEngineer,
EURECA, SolidWorks,
SolidEdge, BSI-Modeler
32
COSMOS/M
Din aceste meniuri se

asigur` comunicarea cu
echipamentele periferice
de tipul plotter ]i
imprimant`, precum ]i
crearea de fi]iere de
ie]ire specifice acestor
periferice.
33
COSMOS/M
Din acest meniu sunt activate

programe utile pentru proiectant, ce
permit calculul distan\elor, unghiurilor
]i ariilor pentru structuri din model.
34
COSMOS/M
Cu ajutorul comenzilor din acest meniu se define]te

m`rimea dimensiunii geometrice caracteristice a
elementelor [n care va fi discretizat modelul.
Aceast` m`rime este direct legat` de num`rul de
elemente ce vor alc`tui modelul.
35
COSMOS/M
Aceast` op\iune de discretizare se refer` la elementele

geometrice simple, parametrice - curbe, suprafe\e,
volume. Ea permite un control riguros al num`rului de
elemnte ]i al repartiz`rii acestora [n model.
36
COSMOS/M
Aceast` op\iune de discre-

tizare se refer` la entit`\ile
geometrice mai complexe,
de tipul regiunii. Num`rul
de elemente se define]te
fie prind indicarea valorii
medii a dimensiunii ele-
mentului, fie prin specifi-
caea num`rului de intervale
[n care urmeaz` s` fie divi-
zat un contur.
37
COSMOS/M
Opera\iile din acest meniu permit

modific`ri ale modelului ac\ion@nd
direct asupra nodurilor. Se pot
genera ]i noduri noi, nelegate de
entit`\i geometrice.
Foarte important` este instruc-
\iunea Merge.
38
COSMOS/M
Opera\iile din acest meniu permit

modific`ri ale modelului ac\ion@nd
direct asupra elementelor. Se pot
genera ]i elemente noi, nelegate
de entit`\i geometrice.
39
COSMOS/M
Meniurile View_Parameter ]i
Display_Option permit ope-
ra\iuni comune deja tuturor
programelor CAD, fiind dublate
]i accesate mai comod din
fereastra cu butoane din st@nga
ecranului.
40
Din meniul Analysis se definesc
tipul problemei ]i op\iunile legate COSMOS/M
de rezolvarea ei
Comanda Run
starteaz`
rezolvarea
problemei
41
COSMOS/M
Pentru analiza liniar` se poate aplica
principiul suprapunerii efectelor ]i se
pot [nsuma rezultatele mai multor
cazuri de [nc`rcare.
Partea de postprocesare este asigurat` de meniurile RESULTS.

Din Setup se specific` c`rui tip de analiz` i se vor prelucra
rezultatele (implicit este analiza structural`) ]i se aleg parametrii
de lucru referitori la setul de culori, intervalul valorilor ai]ate etc.
42
COSMOS/M
Din meniul Plot se comand` crearea ]i afi]area grafic` a rezultatelor,

ca de exemplu forma structurii deformate sau reparti\ia tensiunilor.
43
COSMOS/M
Din meniul List se comand` listarea numeric` a a rezultatelor, ca de

exemplu valorile deplas`rilor din noduri sau cele ale componentelor
tensorului tensiunilor.
44
COSMOS/M
{n afara ferestrei de lucru principale (Main) programul

poate crea ]i lucra cu patru ferestre suplimentare
45
COSMOS/M
Grupajul de butoane din partea

superioar` a panelului reia meniurile
principale din bara de meniuri.
Restul iconurilor asigur` un acces
foarte comod la o serie din comenzile
prezente [n meniurile View ]i Display.
46
Elementul de bar` 2D supus
numai la [ncovoiere (grinda)
M 1 ,θ 1 M 2 ,θ 2
E, I
1 2
ŷ , v̂ Fˆ1 y , v̂1
Fˆ2 y , v̂ 2
L
x̂ x̂, ŷ sistemul de coordonate local
Pasul 1: Abstractizarea 2 grade de libertate

la nivelul unui nod:
Ipoteze: •deplasarea trans-
• deplas`ri mici versal` v ]i
• material omogen,izotrop, comportare elastic` liniar` • rota\ia [n jurul axei
• rigiditate axial` infinit`. Z- rz, notat` θ
1
q(x)
M M + dM
dx
T T + dT
1 M 1 d v̂ 2
∂ 2 v̂
= ≈ 2 1
ρ EI ρ dxˆ = ∂x̂ 2
ρ 3
dv̂ 2
d v̂ M   ∂v̂  2  2
θ= = 1 +  ∂x̂  
dxˆ dxˆ 2
EI    
2
3
d v̂ ∂M d  d v̂ 
2 2
=T =  EI  = − q ( ˆ
x )
dxˆ 3
∂xˆ 2 2
dxˆ  dxˆ 
{n acest caz particular se consider` EI=constant ]i q = 0
 d 4
v̂ 
 EI 4  = 0
 dxˆ 
Pasul 2: Se alege func\ia pentru deplas`ri
v̂ = a1 x + a2 x + a3 xˆ + a4
ˆ 3
ˆ 2
3
Din condi\iile la limit` se identific`:
vˆ ( 0 ) = v̂ 1 = a 4
d v̂ ( 0 ) ˆ
= θ 1 = a3
d xˆ v̂( L) = v̂ 2 = a1 L3 + a2 L2 + a3 L + a4
d v̂( L)
= θ 2 = 3a1 L2 + 2a2 L + a3
dxˆ
]i rezult`:
 2 1 
v̂ =  3 ( v̂1 − v̂ 2 ) + 2 (θ1 + θ 2 ) xˆ 3 +
L L 
− 3 ( v̂ − v̂ ) − 1 (2θ + θ ) xˆ 2 + θ xˆ + v̂
 L2 1 2
L
1 2 

1 1
4
 v̂1 
θ 
{} {}  1
v̂ = [ N ] δ cu δ =  
ˆ ˆ
1 bis
v̂ 2 
θ 2 
[ N ] = [ N1 N 2 N 3 N 4 ]
2 3 3 2 1 3 2 2
N1 = 3 xˆ − 2 xˆ + 1 N 2 = 2 xˆ − xˆ + 1xˆ
L L L L
2 3 3 2 1 3 1 2
N 3 = − 3 xˆ + 2 xˆ N 4 = 2 xˆ − xˆ
L L L L
5
N1 =
L3
1
(2x̂ 3 − 3x̂ 2 L + L3 )
Func\iile de form` N2 =
L3
(
1 3
x̂ L − 2x̂ 2 L2 + x̂L3 )
(continue ]i derivabile)
N3 =
1
L3
(− 2x̂ 3 + 3x̂ 2 L )
N4 = (
1 3
L3
x̂ L − x̂ 2 L2 )
1.000
N1 N3
0.500
N2
0.000
N4
-0.500
6
m`rimile discrete
duˆ d v̂ 2
ε x ( xˆ , yˆ ) = M ( xˆ ) = EI 2
dxˆ dxˆ
dv̂ d v̂ 3
uˆ = − yˆ T = EI 3
dxˆ dxˆ
2
d v̂
ε x ( xˆ , yˆ ) = − yˆ 2
dxˆ
7
Pasul 4 - Se deduc componenetele matricei de rigiditate
3
ˆ d v̂(0)
F1 y = T = EI
dxˆ 3
EI
= 3 (12 v̂1 + 6 L θ1 − 12 v̂ 2 + 6 L θ 2 )
L
3
ˆ d v̂( L)
F2 y = −T = EI 3
dxˆ
EI
= 3 (− 12 v̂1 − 6 L θ1 + 12 v̂ 2 − 6 L θ 2 )
L
8
2
d v̂(0)
M 1 = − M = − EI 2
dxˆ
EI
= 3 (6 L v̂1 + 4 L θ1 − 6 L v̂ 2 + 2 L θ 2 )
2 2
d 2 v̂( L)
M 2 = + M = EI 2
dx ˆ
EI
= 3 (6 L v̂1 + 2 L θ1 − 6 L v̂ 2 + 4 L θ 2 )
2 2
9
Rela\ia dintre solicit`ri ]i deplas`rile din noduri este:
 Fˆ1 y   12 6 L − 12 6 L   v̂1 
   2  
 M 1  EI  6 L 4 L − 6 L 2 L  θ1 
2
 ˆ = 3  
 F2 y  L − 12 − 6 L 12 − 6 L  v̂ 2 
M   2  
2  6 L 2 L 2
− 6 L 4 L θ
 2 
[K ] 11
10
Deducerea matricei de rigiditate pe baza formul`rii ob\inute
prin utilizarea principiului lucrului mecanic virtual
[K ] = ∫ [B] [D][B ] dV
T
10
Vol
Pornind de la expresia stabilit` pentru deforma\iile specifice

2
d v̂
{ε x } = − yˆ 2
dx
se ob\ine forma:
{ε x } = [B ]{δˆ} scris` ca: {ε x } = − yˆ [B ]{δˆ}

*
11
unde matricea [B*] este:
12x − 6L 6xL − 4L
ˆ ˆ 2
−12x + 6L 6xL − 2L 
ˆ ˆ 2
[B ] =  3
*
3 3 3 
 L L L L 
Efectu@nd calculele pentru [K] :
[K ] = ∫∫∫ [B] [D][B] dAdxˆ

T
A L
]i \in@nd cont c` ∫∫ dA = I
2
ˆ
y
A
rezult` pentru [K] aceia]i expresie 11

12
Grinda solicitat` ]i cu for\e axiale
M 1 ,θ 1 M 2 ,θ 2
E, I
F2x, u2
1 2
F1x, u1 Fˆ1 y , v1
Fˆ2 y , v 2
L
x̂
Leg`tura dintre for\e ]i deplas`ri, [n sistemul local, este de forma:
 Fˆ1x   uˆ1 
   
ˆ
 F1 y   v̂1 
  θ 
M
 1
 = K  ˆ  1
[ ]
 Fˆ2 x  uˆ2 
ˆ  v̂ 
 F2 y   2
M  θ 2 
13  2
Pentru deducerea matricei de rigiditate se va utiliza principiul
suprapunerii efectelor, consider@nd acest caz ca fiind o
[nsumare [ntre solicitarea axial` ]i cea de [ncovoiere
 Fˆ1x   EA 0 0 −
EA
0 0 uˆ1 
   L L
 0  0
 0  0 0 0 0 0  
 0   
 0 0 0 0 0 0  0 
 ˆ = − EA EA   
 F2 x  0 0 0 0 uˆ2 
 0   L L  
 0  0
  0 0 0 0 0  
 0   0 
 0 0 0 0 0 0
Matricea de rigiditate
pentru solicitarea axial`
14
0 0 0 0 0 0 
 0   12EI 6EI 12EI 6EI   0 
 ˆ  0 0 − 3
 F1   L3
L2
L L2   v̂1 
6EI 4EI 6EI 2EI 
 M  0 0 − 2  θ 
 1  L2
L L L  1
  0 =
0 0 0 0 0  0 
 0    
 Fˆ   0 − 12EI − 6EI 0
12EI 6EI   
− 2  v̂
 2  L3 L2 L 3
L  2
M   6EI 2EI 6EI 4EI  θ 
2 0 0 − 2  2
 L2 L L L 
Matricea de rigiditate pentru

solicitarea de [ncovoiere
15
Matricea de rigiditate complet` rezultat` prin [nsumare
 EA 0 0 −
EA
0 0 
 L L
 Fˆ1x   12EI 6EI 12EI 6EI   uˆ1 
   0 0 − 3  
 Fˆ1 y   L3 L2 L 2
L   v̂1 
   0 6EI 4EI 6EI 2EI 
0 − 2 θ 
 M1   L2 L L L   1 
  =  EA EA  uˆ
 Fˆ2 x  − 0 0 0 0  2
ˆ   L L  v̂ 2 
 F2 y   12EI 6EI 12EI 6EI   
M   0 − 3 − 2 0 − 2  
 2 L L L 3
L  θ 2 
 6EI 2EI 6EI 4EI 
 0 0 − 2
L2 L L L 
16
[K̂ ]
Elementul de grind` [n sistemul de coordonate global
F2y, v2
y
2 θ2
F1y, v1 F2x, u2
ŷ θ1
L θ
1 x̂
F1x, u1 x
Se dore]te rela\ia: {F } = [K ]{δ }

17
Matricea de rigiditate se calculeaz` cu algoritmul deja cunoscut:
[K ] = [ T ] [ Kˆ ] [ T ]
T 9
Unde, matricea de transformare de coordonate este:

C S 0 0 0 0
 
− S C 0 0 0 0
 0 0 1 0 0 0
[T ] =  
 0 0 0 C S 0
 
 0 0 0 −S C 0
 
 0 0 0 0 0 1
18
{n biblioteca de elemente a programului
Cosmos, elementul este denumit BEAM2D
^^
19
Beam2D
Elementul suport` analiz` structural`, dinamic` (frecven\e

proprii), de stabilitate structural` (flambaj) ]i analiz` termic`.
Pentru analiza structural`, propriet`\ile de material
ce trebuie indicate sunt:
EX - modulul de elasticitate;
NUXY - constanta lui Poisson
Se poate apela ]i un material din bibliotec` : Aten\ie la
unit`\ile de m`sur` !
20
Beam2D
21
Beam2D
Tipurile de sec\iuni predefinite [n meniul BeamSection
22
Beam2D
End release code este o combinatie de 6 cifre, corespunz`-

toare gradelor de libertate ale nodului. Dac` valorile sunt 0
(cazul definit implicit), valoarea corespunz`toare a for\ei nu
este cunoscut`, ]i ea va fi calculat` de program. Dac` [n
pozi\ia respectiv` este plasat (1), atunci fo\a sau momentul
sunt cunoscute ca fiind zero (datorit` prezen\ei unei articula\ii
[n acel nod) iar programul nu va calcula for\a [n nodul
respectiv.
23
Exemplul 1
Punctul 1 coordonate 0,0,0

Sec\iunea dreptunghiular` B=10; H= 20

Material E= 2.1 105 MPa; P= 1000 N
Articula\ie [n punctul 1; rezemare [n punctul 2
Configura\ia structurii deformate Tensiunile [n elemente

P
1
2
24
Exemplul 1 Valorile reac\iunilor
Diagrama de momente T
Valorile
deplas`rilor [n
noduri
25
Exemplul 2

Sec\iunea dreptunghiular` B=10; H= 20
Material E= 2.1 105 MPa; P= 100 N

26
Exemplul 2
Rezultate:
Configura\ia structurii deformate sub sarcin`
Valorile tensiunilor rezultante, la nivelul elementelor
27
Exemplul 2 Diagrama de momente T
Valorile reac\iunilor
28
Elementul de grind` Beam 3D
• Este un element
de tip linie, cu
dou` noduri.
• Un al treilea nod
poate fi folosit
pentru orientarea
spa\ial` a
sec\iunii
elementului
29
Beam3D
•Pentru analiza structural` sunt considerate 6 grade de libertate

pentru fiecare nod.
• Se accept` sec\iuni nesimetrice, pentru care centrul de forfecare
nu coincide cu centrul de greutate
Op. 1: Section type (tipul sec\iunii)
= 0; simetric (op\iunea implicit`)
= 1; nesimetric
= 2; simetric, cu sec\iunea variabil` liniar.
Op. 2 si Op. 3: Neutilizate
Op. 4: Se folose]te valoarea implicit`
Op. 5: Se folose]te valoarea implicit` (Linear elastic Material)
Op. 6: Se folose]te valoarea implicit` (Small displacement formulation)
Op. 7 ]i Op. 8 Neutilizate pentru acest tip de element
30
Beam3D
Optiunea Symmetric tapered implic` o varia\ie continu`,

liniar` a parametrilor sec\iunii [n lungul elementului
31
Beam3D
Constantele reale se introduc din meniul RCONST, sau

sunt calculate direct pentru sec\iunile din biblioteca
programului, cu ajutorul meniului BeamSection
32
Beam3D CTOR
τ max = T Valorile constantelor ce intervin [n
J calcului tensiunii maxime la r`sucire.
33
Beam3D
Tipurile de sec\iuni
predefinite, din meniul
BeamSection
(simetrice ]i nesimetrice)
34
PIPE
Un caz particular de element Beam3D, simetric, este

elementul PIPE, comod de utilizat [ntruc@t num`rul de
constante reale ce trebuie definite este redus
Wall Thickness (r2)
Internal Pressure (r3)
Outer Diameter (r1)
35
Elemente pentru starea plan` de tensiuni / deforma\ii
y, v
∂u
dy
∂y
C
∂v ∂u
v+
∂y
dy
∂y D
∂v
dx
dy
A B ∂x
v ∂v
∂x x, u
u
dx ∂u
u+ dx
∂x
Deplas`rile ]i rotirile liniilor unui element [n planul x-y

1
Starea plan` de tensiuni:
Pasul 1:
y
Abstractizarea
x
ν
σ z = 0 ε z = − (σ x + σ y ) − se neglijeaz`
E
Rela\ia tensiuni- deforma\ii specifice se scrie:
σ x    
1 ν 0 ε
E   x 
 
σ y = ν 1 0   ε y  {σ } = [D ]{ε }
τ  (1−ν )  0 0
2
1−ν  
 xy    γ xy 
 2  2
Elementul triunghiular -Triang
Element de tip arie, utilizabil pentru starea

plan` de tensiuni, de deforma\ii sau
pentru probleme axial-simetrice
Fyk Fxk
i (xi, yi) k (xk, yk)

y
Fyi
Fxi
j (xj, yj)
Fyj Fxj
x
3
Stabilirea deplas`rilor pentru nodurile elementului
ui 
Pentru un nod: {δ i } =  
vi 
 ui 
Pentru [ntregul element  
 vi 
u 
 j
{δ } =  
v j 
u 
 k
vk 
4
Rela\ia care trebuie stabilit` este de forma:
 Fix   ui 
   
 Fiy   vi 
F  u 
 jx   j
  = [K ]  
 F jy  v j 
F  u 
 kx   k
 Fky  v k 
unde [K] este matricea de rigiditate a elementului

5
Pasul 2: se alege func\ia pentru deplas`ri
Se alege o func\ie liniar`: u(x, y ) = a1 + a 2 x + a 3 y

v(x, y ) = a 4 + a 5 x + a 6 y
u(x, y ) a 1 + a 2 x + a 3 y 
{ψ} =  = 
 v (x, y ) a 4 + a 5 x + a 6 y 
a1 
a 
 2
1 x y 0 0 0  a 3 
{ψ} =    
0 0 0 1 x y  a 4 
a 5 
 
a 6  6
La nivelul nodurilor rezult`:
ui = a1 + a2 xi + a3 yi
u j = a1 + a2 x j + a3 y j
uk = a1 + a2 xk + a3 yk
v i = a4 + a5 xi + a6 yi
v j = a4 + a5 x j + a6 y j
v k = a4 + a5 xk + a6 yk
7
Sistemul se poate scrie decuplat, respectiv:
 ui  1 xi yi   a1 
    
u j  = 1 x j y j  a 2 
     
u k  1 xm yk  a3 
de unde rezult`:
−1
 a1  1 xi yi   ui 
     
a2  = 1 x j yj u j 
     
a3  1 xm yk  uk 
8
respectiv:
 a1   x j y k − y j xk xk yi − yk xi xi y j − yi x j   ui 
  1   
a 2  =  y j − yk y k − yi yi − y j  u j 
  2A    
a3   xk − x j xi − xk x j − xi  uk 
cu:
1 xi yi
2A = 1 xj y j = xi ( y j − yk ) + x j ( yk − yi ) + xk ( yi − y j )
1 xk yk
9
similar :
a 4   x j y k − y j xk xk yi − yk xi xi y j − yi x j   v i 
  1   
a5  =  y j − yk y k − yi yi − y j   v j 
  2A    
 a6   xk − x j xi − xk x j − xi  v k 
Func\iile de deplasare rezult`:
 ui 
 
 vi 
u ( x, y )   N i 0 Nj 0 Nk 0  u j 
{ψ } =  =  
 v ( x, y )   0 Ni 0 Nj 0 N k  v j 
u 
 k
v k 
10
scris condensat: {ψ } = [N ] {δ }
cu :
1
Ni = ( x j y k − y j xk + ( y j − y k ) x + ( xk − x j ) y )
2A
1
Nj = ( xk yi − yk xi + ( yk − yi ) x + ( xi − xk ) y )
2A
1
Nk = (xi y j − yi x j + ( yi − y j ) x + ( x j − xi ) y )
2A
(func\iile de form`)
11
Reprezentarea grafic`
a func\iilor de form` Nj
Ni
1
k k
i 1
i x
x
y y
j j
Nk 1
Ni + Nj + Nk =1 k
i
x
y
j 12
Pasul 3: definirea rela\iilor pentru deforma\iile specifice
∂u 1
εx = = (( y j − yk )ui + ( yk − yi )u j + ( yi − y j )uk )
∂ x 2A
∂v 1
εy = = (( xk − x j ) vi + ( xi − xk ) v j + ( x j − xi ) v k )
∂ y 2A
∂v ∂u 1  ( xk − x j )ui + ( xi − xk )u j + ( x j − xi )um + 
γ xy = + =
∂ x ∂ y 2 A  ( y j − yk ) v i + ( yk − yi ) v j + ( yi − y j ) v k 
scris condensat:
{ε } = [B ] ⋅ {δ }
13
cu:
 y j − yk 0 y k − yi 0 yi − y j 0 
1  
[B ] =  0 xk − x j 0 xi − xk 0 x j − xi 
2A 
 xk − x j y j − yk xi − xk y k − yi x j − xi yi − y j 
Pasul 4: Calculul matricei de rigiditate
T
[K] = ∫∫∫ [B] [D] [B ] dV
V
14
[K] = t ∫∫ [B] [D] [B] dx dy
T
[K] = t A [B] [D] [B]

T
unde t - este grosimea elementului
15
Starea plan` de deforma\ii
Structur` cu l`\ime mare, pentru care
p se poate considera c` deforma\ia ]i
solicitarea este identic` [n toate
sec\iunile transversale
Un calcul similar se face ]i pentru starea plan` de deforma\ii

(plane strain), caz [n care [n rela\ia {σ } = [ D ]{ε }
matricea [D] are expresia:
1−ν ν 0 
E  
[ D ]=  ν 1−ν 0 
(1+ν )(1− 2ν )  (1−2ν ) 
 0 0 2 
iar grosimea t este egal` cu 1

16
Matricea de rigiditate a elementului se calculeaz` similar ca
[n cazul precedent, cu particulariz`rile corespunz`toare
pentru [D] ]i t :
T
[K] = ∫∫∫ [B] [D] [B ] dV
V
O formulare similar` exist` ]i pentru cazul unei configura\ii
axial simetrice (care []i p`streaz` aceast` caractristic` ]i sub
[nc`rcare ]i care poate fi tratat` ca o problem` 2D
17
Elemente de ordin superior
 u1 
 
 v1 
v3 u 
u3  2
3
v4 v 2 
v5 u4 {δ } =  
5
u5 4 v2  u3 
v1
#
v6 u2
2  
u6 #
u1 6  
1 v 6 
18
u ( x, y ) = a1 + a2 x + a3 y + a4 x + a5 xy + a6 y2 2
v( x, y ) = a7 + a8 x + a9 y + a10 x 2 + a11 xy + a12 y 2

 a1 
 
 
 a2 
 
 a3 
 
Pentru deplas`ri se
 
 a4 
alege o func\ie
  polinomial` de
a 
 5
  gradul 2
u  1 x y x 2 xy y 2 0 0 0 0 
0 0  a6 
{ψ} =   =    
 v  0 0 0 0 0 0 1 x y x2

xy y 2   a 7 
 
 
 a8 
 
a 
 9
 
a10 
 
 
a11 
 
a12  19
Cosmos, elementul este denumit TRIANG
Este un
element din
categoria
ARIE
20
Op\iunea 4 (OP4)
permite definirea tipului
de abstractizare folosit
la trecerea de la 3D la
2D
Propriet`\ile de material ce trebuie precizate

[n cazul unei analize structurale sunt E ]i υ
21
Pentru analiza Stare plan` de tensiuni (Plane stress)
Pentru analiza Stare plan` de deforma\ii (Plane

strain) sau Axial-simetric (Axisymmetric)
22
Exemplu : epruvet` cilindric` solicitat` la
trac\iune - analiza convergen\ei solu\iei
p = 100 MPa
∅ 10
Structur` axial simetric`
E = 2.1 105 MPa
R3
Analiza cu elemente Triang
∅ 20 23
Triang cu latura 5 mm
24
25
26
Triang cu latura 0,75 mm
27
Convergen\a solu\iei func\ie de
m`rimea geometric` a elementului
200
σxmax
MPa 150
100
50
0
e size 5 e size 2 e size 1 e size 0.75
106 128.4 141.6 153
28
Formularea izoparametric`
Termenul de izoparametric se refer` la

faptul ca aceea]i func\ie care descrie forma
elementului este utilizat` ]i pentru definirea
deplas`rilor. Sistemul de coordonate utilizat
este cel natural - intrinsec, parametric.
Exemplificarea se face pentru un element tip
arie cu 4 noduri -(quad).
1
Pasul 1 - abstractizarea
Se consider` un element rectangular, [n ipoteza st`rii plane

de deforma\ii.
v4 y, v  u1 
b v3  
b
u4 u3  v1 
4 3 u 
h  2
v 2 
C {δ } =  
h x, u  u3 
1 2 v 
u1 u2  3
u 
v1 v2  4
v 4 
2
t Formularea
t = +1 parametric`
4 3 s = +1 Pentru dreptunghi:
s = -1
x = xc + b s
s
y = yc + h t
1 2
Nodurile sunt (± 1,±1) in spatiul s − t
t = -1
t
Elementul [n coordonate naturale y
3
t=1 4
Formularea parametric` se poate t=0 s
extinde ]i la configura\ii neregulate 1
t = -1 2
s = -1 s=0
Nu mai este vorba de o simpl` s=1
rota\ie a sistemului de coordonate!
x
3
Rela\ia ce define]te leg`tura [ntre cooronatele [n
sistemul x,y ]i cele naturale , [n spa\iul s,t se scrie:
x = a1 + a 2s + a 3 t + a 4st
y = a 5 + a 6s + a 7 t + a 8st
1  (1 − s )(1 − t )x1 + (1 + s )(1 − t )x 2 

x =  
4 + (1 + s )(1 + t )x 3 + (1 − s )(1 + t )x 4 
1  (1 − s )(1 − t )y 1 + (1 + s )(1 − t )y 2 
y =  
4 + (1 + s )(1 + t )y 3 + (1 − s )(1 + t )y 4 
4
 x1 
y 
 1
x 2 
 
x  N1 0 N2 0 N3 0 N4 0  y 2 
 =  
y   0 N1 0 N2 0 N3 0 N 4   x 3 
y 3 
 
x4 
y 
 4
cu:
(1 − s )(1 − t ) (1 + s )(1 − t )
N1 = N2 =
4 4
(1 + s )(1 + t ) (1 − s )(1 + t )
N3 = N4 =
4 4
5
Pasul 2 - se alege func\ia pentru deplas`ri
Se folosesc acelea]i func\ii de form` !
u1 
v 
 1
u 2 
 
u   N 1 0 N2 0 N3 0 N4 0  v 2 
 =   
v  0 N1 0 N2 0 N3 0 N 4  u 3 
v 3 
 
u 4 
v 
 4
7
Pasul 3 - se definesc rela\iile ce leag` deforma\iile
specifice de deplas`ri
Se caut` rela\ia : {ε } = [B ]{δ }

Se porne]te de la:
 ∂u 
ε  
 x   ∂x   ∂( ) 
   ∂v   0 
{ε } =  ε y  =    ε x   ∂x 
   ∂y     ∂ ( )  u 
γ xy   ∂u ∂v  {ε} =  ε y  =  0   
+
 ∂y ∂x  γ   ∂y  v 
 xy  ∂( ) ∂ ( )
 
Care se scrie ca:  ∂y ∂x 
8
Pasul 4 - se calculeaz` matricea de rigiditate
T
[K ] = ∫∫ [B ] [D] [B ] dx dy
A
\in@nd cont de rela\ia:
∫∫ f ( x, y) dx dy = ∫∫ f (s, t ) J ds dt
A A
se scrie:
1 1
[K ] = ∫ ∫ [B( s, t )] [D] [B( s, t )] J ( s, t ) ds dt
T
−1 −1
12
Evaluarea analitic` a acestei integrale este destul de dificil`
]i uzual se apeleaz` la integrarea numeric`
Metoda utilizat` cel mai fecvent este metoda Gauss
1 n
∫ f ( x )dx = ∑ Wi f ( x
i =1
i )
−1
Wi sunt coeficien\ii de pondere pentru valoarea

func\iei [n punctele gaussiene i
13
Integrala bidimensional` necesar` pentru
evaluarea lui [K] este o extindere a rela\iilor
date mai sus. Valorile pentru coordonatele
punctelor pe ordonat` (pe direc\ia y) ]i
pentru coeficien\ii de pondere sunt acelea]i
ca cele utilizate pentru abscis`.
Pentru calculele efective:

•Se evalueaz` fiecare termen al lui [B] ]i |J|
[n punctele si ,ti ;
•Se [nmul\esc matricile;
•Se multiplic` cu coeficien\ii de pondere;
•Se [nsumeaz` apoi rezultatele.
15
patratice t cubice
t
4 7 3
8 9 6
s s
1 5 2
Elemente de ordin superior “Lagrange-iene”
t t
4 7
3
8 6
s s
1 5 2
Elemente de ordin superior “Serendip-ice” 16

Cosmos, elementul este denumit PLANE2D
Este un
element din
categoria
ARIE
17
Op\iunea 4 (OP4)
permite definirea tipului
de abstractizare folosit
la tratarea unei proble-
me 3D [n 2D
Propriet`\ile de material ce trebuie precizate

[n cazul unei analize structurale sunt E ]i υ 18
Exemplu : bimetal solicitat termic
h1 = h2 = 0.3 mm; L = 300 mm Deforma\iile specifice

E1 = 2.1 105 MPa; E2= 2 105 MPa induse termic sunt date
α1 = 2 10-6 /°C; α2 = 2 10-5 /°C de rela\ia: ε =α ⋅ ∆T
∆T = 100 °C
Suprafa\a 2
Suprafa\a 1
Se modeleaz` ca o
problem` de stare
plan` de deforma\ii
19
20
Aplicarea [nc`rc`rii termice
ca o temperatur` aplicat`
[n toate nodurile apar\in@nd
celor dou` suprafe\e
21
22
Rezultate: - modul de deformare ]i deplas`rile maxime
(la cap`tul liber)
23
Rezultate: - distribu\ia tensiunilor σx
Reprezentarea prin elemente Reprezentare corect` !
Reprezentarea prin noduri
Aten\ie - reprezentare eronat` la interfa\a !

Not`: pt. reprezentarea grafic` s-a utilizat op\iunea aspect ra\io y/x =10
24
Pentru a ob\ine reprezentarea corect` a tensiunilor [n noduri
]i la nivelul interfe\ei dintre cele dou` materiale, se apeleaz` la
reprezentarea grafic` prin intermediul op\iunii SELECT
25
Suprafa\a (materialul 2) Suprafa\a (materialul 1)
Reprezentare corect` ! 26
suprafa\a Elemente de plac` ]i [nveli]
mediana
x σx
τyx Fx
τxy
solicit`rile [n plan
t (tip membran`)
Fy
σy y •Se abstractizeaz` ca
z suprafe\e (suprafa\a median`)
suprafa\a
mediana Fz • Se neglijeaz` solicitarea σz
σx
τyx x
τxy
τxz solicit`rile transversale
τyz (tip [ncovoiere)
σy y
1
Structuri ce se modeleaz` ca [nveli]uri (shell)
Karroserieteile
Pies` din tabl` ( se reprezint` ca o suprafa\`)
Profil laminat (rezult` o

modelare mai realist`
dec@t cu element beam)
2
Elementul de [nveli] cu 3 noduri Shell3
6 grade de libertate pentru fiecare nod
XYZ Sistemul de coordonate global

xyz Sistemul de coordonate local
5, 6 suprafe\ele pe care se poate
aplica o presiune
3
Op\iuni [n meniul Egroup
Op.1 - neutilizat`
Op.2 - Tipul de analiz`
=0; analiz` normal` (Regular)(solicit`ri tip membran` + [ncovoiere)
- efectul forfec`rii transversale nu este considerat
=1; analiz` ce consider` solicitarea tip membran` (Membrane)
=2; analiz` ce consider` numai termenii de forfecare
(Shear panel)
4
Elementul de [nveli] cu 4 noduri Shell4
6 grade de libertate pentru fiecare nod XYZ Sistemul de coordonate global
xyz Sistemul de coordonate local
5, 6 suprafe\ele pe care se poate

aplica o presiune
5
Op\iuni [n meniul Egroup
Op.1 - topologia elementului

Op.2 - Tipul de analiz` - la fel ca la
Shell3
6
Constantele reale ata]ate elementului
Rigiditatea funda\iei Ki se
calculeaz` ca: K = A ⋅ k /n
i f
unde: A - aria elementului;

kf - rigiditatea funda\iei,
n - num`rul de noduri al
elementului
7
Aplica\ie
Se analizeaz` deforma\ia ]i solicit`rile

dintr-un tub Bourdon caracterizat de
urm`toarele date:
material - E = 1.5 105 MPa

tub cu grosimea h = 0.6 mm
sec\iune eliptic`: a= 12 mm; b=3 mm
Raza R = 75 mm; unghiul la centru γ = 270 °
solicitare cu presiune 0, 25 MPa (2.5 bar)
8
Se construiesc punctele de
referin\` pentru generarea
modelului geometric
9
10
11
12
13
14
Rezultate
15
16

SPOILER Binder1 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPOILER Binder1 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METODA ELEMENTULUI FINIT

EL.1 EL.2 EL.3

1.1.2. Model fizic, notaŃii şi convenŃii

1.1.3. Date iniŃiale

Calculul ariei suprafeŃei celor trei tronsoane :

1.1.4. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri

NOTATII: CNodX - coordonata nodului pe direcŃia “Ox”

1.1.5. Vectorii de definire ai elementelor prin nodurile sale

1.1.6. IniŃializarea indicilor de matrice

Definirea matricei de rigiditate locală pe element – preformatată

Pentru matricea globala :

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0

Matricea de rigiditate finală, matrice bandă :

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

1.1.7. Introducerea vectorului forŃelor

1.1.8. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)

Deplasarea în nodul 1 este nula !

1.1.9. Rezultate (deplasări în noduri)

Ca observaŃie se poate spune ca valoarea deplasărilor nodurilor este comparabila cu

1.2.2. Vectorii coordonatelor celor 3 noduri

1.2.3. Vectorii de definire a elementelor prin nodurile acestora

1.2.4. Vectorii proprietăŃii de material şi ai caracteristicii geometrice (modul de

1.2.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori

Calculul lungimii barelor :

Calculul funcŃiei cos θ

1.2.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor

1.2.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)

Numerotarea în această aplicaŃie urmează numerotarea implicită din programul Mathcad.

 2.912 × 105 0 −2.912 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 2.016 × 105 1.344 × 10

asamblare în matricea generală de rigiditate:

 5.824 × 105 0 −5.824 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 4.032 × 105 −2.688 × 10

asamblare în matricea generale de rigiditate:

1.2.8. Vectorul forŃelor

ForŃa după direcŃia axei Ox aplicată în nodul 1

1.2.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)

1.2.10. Rezultate (deplasări în noduri)

1.3.2. Vectorii coordonatelor celor 3 noduri

...AtenŃie! numerotarea începe de la 0 !

1.3.3. Vectorul nodurilor aflate pe cele 2 elemente (EL_NOD)

1.3.4. Caracteristici geometrice şi proprietăŃi de material

1.3.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori

Calculul lungimii barelor :

Calculul funcŃiei cos θ

1.3.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor

 2.912 × 105 0 0 −2.912 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 2.033 × 105 1.318 × 10

asamblare în matricea generale de rigiditate:

 2.033 × 105 1.318 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:

 5.824 × 105 0 0 −5.824 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 4.054 × 105 −2.655 × 10

asamblare în matricea generale de rigiditate:

 2.033× 105 1.318 × 10

1.3.7. Vectorul forŃelor

1.3.8. Aplicarea condiŃiilor la limita (deplasări)