Modulul lui Young (E) 

este o măsură a rigidității unui material elastic și izotrop. El este, de asemenea,

cunoscut și sub denumirea de modul de elasticitate longitudinal sau constantă de material. El este
definit ca fiind raportul dintre tensiunea axială și deformația relativa axială în domeniul de valabilitate
al legii lui Hooke.

Modulul lui Young a fost denumit după Thomas Young, un om de știință

britanic din secolul al XVIII-lea. Totuși, conceptul a fost dezvoltat în 1727 de
către Leonhard Euler, și primele experimente care folosesc conceptul de
modulul lui Young în formele sale actuale au fost efectuate de către omul de
știință ital Ecuații și unități
Ecuația pentru modulul lui Young este:
E = σ / ε = (F / A) / (ΔL / L0) = FL0 / AΔL
Unde:

 E este modulul lui Young, exprimat de obicei în Pascal (Pa)

 σ este stresul uniaxial
 ε este tulpina
 F este forța de compresie sau extensie
 A este suprafața secțiunii transversale sau secțiunea transversală perpendiculară pe
forța aplicată
 Δ L este schimbarea lungimii (negativ sub compresie, pozitivă atunci când este întinsă)
 L0 este lungimea inițială

În timp ce unitatea SI pentru modulul Young este Pa, valorile sunt cel mai adesea
exprimate în termeni de megapascal (MPa), Newtoni pe milimetru pătrat (N / mm2),
gigapascalii (GPa) sau kilonewtoni pe milimetru pătrat (kN / mm2). Unitatea obișnuită în
engleză este kilograme per inch (PSI) sau mega PSI (Mpsi).

Istorie
Conceptul de bază al lui Young a fost descris de omul de știință și inginer elvețian
Leonhard Euler în 1727.
În 1782, omul de știință italian Giordano Riccati a efectuat experimente care au condus
la calcule moderne ale modulului. Cu toate acestea, modulul își ia numele de la omul de
știință britanic Thomas Young, care a descris calculele sale în el Curs de cursuri de
filozofie naturală și arte mecanice în 1807. Ar trebui probabil să fie numit modulul
Riccati, în lumina înțelegerii moderne a istoriei sale, dar asta ar duce la confuzie.
ian Giordano Riccati în 1782.