Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analgezice Antipiretice Si Ains
Analgezice Antipiretice Si Ains
• Tulburarile termoreglarii
– hipotermia (prin racire excesiva, intoxicatii)
– hipertermia (prin incalzire excesiva); forme: soc caloric, soc solar.
Febra (pirexia)
• Reprezinta:
• cresterea temperaturii corpului datorita functionarii centrilor
termoreglatori la un nivel superior celui normal fiziologic
(dar cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si
termoliza)
• reactie nespecifica de aparare a organismului fata de un
agent nociv
• pericol pentru desfasurarea normala a proceselor biologice
(aparat cardiovascular, SNC) cand este prea mare
• Tipuri de febra in functie de cauza:
• infectioasa
• de resorbtie
• de deshidratare
• toxica (proteine, pirogeni, substante chimice)
Mecanism de producere
• Febra:
• se datoreste modificarii patologice a mecanismului termoreglator
• poate fi provocata de infectii sau alte procese patologice (leziuni
tisulare, tulburari imunologice, unele neoplazii)
• este un mecanism chimic fiind datorata unor substante “pirogene”
(exo sau endogene).
• pirogenii bacterieni (structura polizaharidica) sau alti pirogeni exogeni
patrunsi in organism elibereaza din tesuturi (indeosebi din leucocite si din
celulele sintemului mononuclear fagocitar) un pirogen endogen
(Interleukina-1, IL-1) care actioneaza la nivelul hipotalamusului. Aici induce
formarea si eliberarea de prostaglandine (PGE2) care deregleaza centrul
termoreglator, in consecinta producand cresterea temperaturii
• un epifenomen (fenomen de insotire) al altor procese cu rol
adaptativ are beneficii (controversate), dar poate fi cu certitudine
nociva intr-o serie de situatii clinice (copii -> convulsii)
• simptomele de insotire (cefalee, mialgii, stare de rau) sunt
adesea cauza de discomfort
• DEFINITIE
• Actiunea antispastica
Mecanism: musculotrop (de tip papaverina alcaloid
din opiu cu structura izochinolinica).
Farmacotoxicologie
• Nu produc euforie, toleranta, farmacodependenta,
toxicomanie, deprimare respiratorie
• Sensibilizarea si reactiile alergice sunt incrucisate in
grupele analgezicelor-antipiretice si AINS
• Efectele secundare sunt specifice fiecarei grupe
chimice
Farmacoterapie
• analgezicele-antipiretice au cateva tipuri de indicatii terapeutice bazate pe
actiunile: analgezica, antipiretica, antiinflamatoare, antispastica:
• Recomandari si preacutii
• sunt de preferat AINS cu riscul cel mai mic pentru
tratamentul initial, la dozele cele mai mici
• nu se utilizeaza asocieri de AINS
• inhibitorii selectivi de COX-2 nu se folosesc de rutina
(in poliartrita reumatoida, artroze), ci numai cand sunt
clar indicati (bolnavi cu risc crescut de RA gastro-
intestinale)
ANALGEZICE
OPIOIDE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
• Tipuri de receptori:
– Miu (μ1-3), kappa (k1-2), delta (δ1-2), (specifici
pentru opioide)
– Sigma (σ) (nespecifici)
• Agonişti selectivi farmacologici
– miu (μ): morfină, metadonă, fentanil, sufentanil
– Kappa (k): pentazocină
EFECTELE ACTIVĂRII RECEPTORILOR OPIOIZI
• miu (μ):
– Analgezie supraspinală, creşterea eliberării de prolactină (μ1),
deprimarea centrului respirator (μ3), scăderea motilităţii
gastrointestinale (μ2), alimentaţie, sedare, mioză, euforie,
farmacodependenţă (fizică) imunodepresie (μ3), hiperalgezie (μ1,
μ2)
• Kappa (k)
– Analgezie supraspinală şi spinală, mioză, sedare, diureză, disforie,
efecte psihotomimetice
• Delta (δ)
– analgezie supraspinală şi spinală, comportament de învăţare
recompensă, hipotensiune midriază, disforie, efecte psihotomimetice
• Neuropeptidele endogene anti-opioide
– Dinorfina, nociceptin (N), colecistokinina (CCK),
vasopresina, ocitocina.
– Acestea sunt eliberate ca reacţie la administrarea
unui opioid exogen şi reglează efectul analgezic al
acestuia
• Analgezicele opioide (sau morfinomimetice) sunt
medicamente care au acţiune de suprimare a
durerii (acţiune analgezică intensă), însoţită
frecvent de calmarea anxietăţii, sedare şi euforie,
prezentând potenţial de a dezvolta
farmacodependenţă
• Clasificare
– Opioidele (morfinomimeticele) au structuri chimice
aparent diferite, dar pot să se orienteze spaţial pentru a
forma cicluri de tip morfinic, specific steric pentru
receptorii opioizi.
CLASIFICARE ÎN FUNCŢIE DE PROVENIENŢĂ
• ATENŢIE!
– CI la copiii sub 2 ani, datorită sistemelor
enzimatice microzomiale hepatice (SOMH şi
glucuronoconjugaze) aflate în cursul procesului
de maturare
• Biodisponibilitatea p.o. este mai mică (şi marcată la o
variabilitate individuală largă) datorită efectului ridicat al
primului pasaj hepatic în cazul compuşilor cu radicali hidroxili
liberi (tip morfină) (deoarece aceşti radicali pot fi
biotransformaţi rapid)
– Actiuni anticolinergice:
• efecte secundare anticolinergice ce constau in:
– uscaciunea gurii si mucoaselor nasului si gatului –
un beneficiu in rinoreea nealergica,
– pot cauza retentie urinara si tulburari de vedere.
– Aceste efecte anticolinergice ar explica eficacitatea
unor antagonisti H1 in suprimarea simptomelor
parkinsoniene, datorate unor medicamente
antipsihotice
• Anestezie locala:
• unii antagonisti H1 au efect anestezic local, stabilizand
membranele excitabile neuronale prin blocarea canalelor
de sodiu ca si procaina si lidocaina.
• Sunt si analgezice, sugerand astfel implicarea cailor
centrale histaminergice in nociceptie
• Sedarea:
– majoritatea antihistaminicelor din prima
generatie au efect sedativ, ceea ce face ca unele
dintre acestea (difenhidramina, prometazina) sa
fie utilizate pentru favorizarea aparitiei somnului,
fiind numite si antihistaminice de noapte.
– Acestea potenteaza efectul deprimant central al
bauturilor alcoolice, tranchilizantelor.
– nu se recomanda in tratament ambulator in
timpul zilei, la soferi sau la cei care care
manipuleaza masini.
• Actiunea antivomitiva:
– Unii antagonisti H1 (difenhidramina,
prometazina) previn raul de miscare (sunt putin
eficace curativ intr-o situatie deja prezenta).
– Au si actiune antivomitiva deoarece receptorii H1
sunt implicati in patogenia raului de miscare si a
vomei.
Farmacoterapie – Indicatii
• prevenirea sau tratamentul simptomelor reactiilor
alergice din rinitele si conjunctivitele alergice din cadrul
febrei de fan, polinozei, situatii cand rinoreea, lacrimarea,
pruritul ocular dispar si se atenueaza tusea si stranutul.
Astemizol
• se leaga puternic de proteinele plasmatice
• trece greu prin bariera hematoencefalica.
• Este supus metabolizarii hepatice (izoforma
CYP3A4) astfel incat inhibitori semnificativi ai
acestuia (ketoconazol, eritromicina sau sucul
de grapefruit) pot creste concentratia
plasmatica de astemizol sau metaboliti care
pot avea semnificatie clinica;
• Ocazional s-au observant efecte secundare
cardiac ca torsada varfurilor;
Terfenadina
• Se absoarbe rapid dupa administrare orala
(nefiind afectata de alimente).
• Cand se asociaza cu un inhibitor enzimatic se
acumuleaza in ser si tesutul cardiac ceea ce
poate contribui la aparitia unor aritmii
ventriculare caracteristice- torsada varfurilor.
• se recomanda in rinite alergice, urticarie,
dermite alergice cand suprima prompt
simptomele induse de histamine.
• este lipsita de efecte sedative si anticolinergice
la dozele terapeutice uzuale
Cetirizina
• se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, se
metabolizeaza putin;
• se administreaza o doza pe zi in rinita alergica,
urticarie cronica idiopatica, intepaturi de insecte
Loratadina
• este bine absorbita oral
• eliminarea nu este semnificativ scazuta la
subiectii cu lezare renala
• se administreaza o doza pe zi in rinita sezoniera
alergica, dermatozele alergice
• nu are efect sedativ, nu s-au raportat efecte
adverse cardiace.
Alte antihistaminice: azelastina, elastina,
levocabastina, acrivastina.
II. Serotonina (5-HT); agonisti
serotoninici si antiserotoninice
Angiotensina
• Polipeptid care se formeaza dintr-o globulina
plasmatica – angiotensinogen – sub influenta
reninei si a enzimei de conversie:
• Renina:
– enzima proteolitica biosintetizata si eliberata de
aparatul juxtaglomerular renal
– catalizeaza transformarea angiotensinogenului in
angiotensina I inactiva
• ECA
– Enzima de conversie a angiotensinei I (=kinaza II,
prezinta pe suprafata endoteliului vascular)
– catalizeaza transformarea rapida a angiotensinei
I in angiotensinei II.
• Angiotensina II:
– cel mai puternic vasoconstrictor endogen
– Activeaza receptorii specifici AT-1 si
provoaca:
• vasoconstrictie
• stimularea eliberarii de catecolamine,
• stimularea sintezei de aldosteron,
• modularea secretiei de renina prin feed-back
negativ,
• antreneaza cresterea celulara in peretii arteriali si ai
ventriculului stang, cu tendinta la hipertrofie
(remodelare)
1. Angiotensinamida:
- vasoconstrictor mai puternic ca NA;
- antihipotensiv indicat in colaps, soc cardiogen
• Antiangiotensinele sunt:
– fie inhibitori ai formarii angiotensinei (captopril)
– fie antagonisti competitivi ai acesteia la nivel de
receptori
– utilizate ca antihipertensive
I. Inhibitoare ale ECA (IECA)
I. MEDICAMENTE HIPOLIPEMINTE
• Tipuri de lipide: trigliceridele, fosfolipidele si
colesterolul
• 5 clase de lipoproteine:
– chilomicroni,
– lipoproteine cu densitate foarte scazuta(VLDL)
– lipoproteine cu densitate scazuta (LDL)
– lipoproteine cu densitate intermediara (IDL)
– lipoproteine cu densitate crescuta (HDL).
• Chilomicronii si VLDL transporta trigliceride, IDL si LDL
transporta colesterol reesterificat iar HDL transporta
colesterol esterificat.
• Trigliceridele, LDL - aterogenici, se depun in
peretii vaselor, contribuind la dezvoltarea
aterosclerozei si aparitia bolii coronariene.
• HDL - antiaterogen, ca urmare a mobilizarii
depozitelor de colesterol de la nivelul vaselor.
• Dislipidemiile (hiperlipoproteinemiile) -
tulburari de transport a lipidelor,
caracterizate prin cresterea concentratiei
plasmatice a unuia sau mai multor fractii
lipoproteice, datorita alterarii sintezei sau/si
degradarii lor.
• Definitie:
– Medicamentele hipolipemiante
(normolipemiante) sunt substante care scad
nivelul plasmatic al diferitelor fractiui
lipoproteice, combat ateroscleroza si reduc
mortalitatea prin boala coronariana.
A. Rasini fixatoare de acizi biliari
1. Colestiramina
• rasina schimbatoare de ioni cu greutate
moleculara mare neabsorbabila digestiv care
fixeaza acizii biliari din intestin sub forma unui
complex insolubil, inhiband circuitul lor
enterohepatic si multiplicand (de 3-10ori)
eliminarea acestora prin materii fecale.
• este responsabila de aparitia multor interactiuni
medicamentoase, de aceea alte medicamente
trebuie administrate cu cel putin o ora inainte
sau la 4 ore dupa ingerarea colestiraminei
B. Acidul nicotinic
• compus cu activitate hipolipidemianta
semnificativa dar cu utilizarea limitata ca urmare
a tolerabilitatii clinice scazute la majoritatea
pacientilor.
• vitamina hidrosolubila, care, adm. in doze mari,
inhiba puternic lipoliza in tesutul adipos,
producand reducerea sintezei hepatice de VLDL
si LDL, scazand apoi atat concentratia plasmatica
a trigliceridelor, cat si cea a colesterolului. ene.
• efecte edverse: fenomene vasomotorii, iritatie
gastro-intestinala, hepatotoxicitate, cresterea
glicemiei si acid uric etc
C. Fibratii
• Reprezentanti: clofibrat, fenofibrat, benzafibrat,
ciprofibrat, gemfibrozil
• scad in principal nivelul plasmatic al trigliceridelor
prin stimularea activitatii lipoprotein lipazei (enzima
responsabila de hidroliza trigliceridelor din
chilomicroni si VLDL, grabind astfel indepartarea
acestor lipoproteine din plasma.
• efectul hipocolesterolemiant modest.
• se administreaza p.o. cu 30 min inaintea mesei
• Interact: prin deplasarea de pe locurile de legare pe
proteinele plasmatice fibratii potenteaza efectul
farmacologic al anticoagulantelor cumarinice,
sulfamidelor antidiabetice si fenitoinei.
D. Inhibitorii HMG-CoA reductazei (statine)
• substante de origine naturala a caror actiune
principala consta in reducerea sintezei de colesterol
ca urmare a inhibarii enzimei 3-hidroxi-3-
metilglutaril-coenzimei A reductazei (HMG-CoA
reductaza).
• Reprezentanti: atorvastatina, fluvastatina,
lovastatina, pravastatina, simvastatina, rosuvastatina.
• statinele inhiba competitiv HMG-CoA reductaza ce
catalizeaza conversia HMG-CoA in acid mevalonic,
etapa limitativa in sinteza de colesterol.
• au un efect benefic asupra proceselor aterosclerotice
coronariene ce implica functia endoteliala
stabilizarea placii de aterom si trombogeneza.
MEDICAMENTE ANTIGUTOASE
• Guta:
– boala metabolica datorita tulburarii metabolismului
nucleoproteinelor, fie cu formare exagerata de acid
uric, fie cu eliminare insuficienta a acestuia.
– caracterizata prin crize de artrita acuta cu un exces
de acid uric in sange si depunerea cristalelor de acid
uric in articulatii, cu declansarea reactiei inflamatorii.
• Clinic :
– Criza de guta (accesul acut);
– Guta cronica
A. Medicamente active in criza de guta
• medicamente cu actiune antiiinflamatoare, eficiente in
criza de guta care au ca efect stoparea cat mai activa a
atacului de guta si prevenirea aparitiei sale
a. Colchicina
• blocheaza activitatea polimorfonuclearele neutrofile,
inhiband polimerizarea tubulinei, o proteina ce intra in
componenta microtubulilor celulari implicati in multe
functii ale polimorfonuclearelor (diapedeza si fagocitoza).
Astfel impiedica acumularea acestor celule in jurul
cristalelor de urati si inhiband procesul inflamator.
c. Uricolitice:
1. Uratoxidaza
• preparata din Aspergillus flavus, enzima proteolitica care reduce in mod
rapid si prelungit uricemia, prin transformarea acidului uric in alantoina
solubila, usor de eliminat urinar.
• se utilizeaza in tratamentul de urgenta al hiperuricemiei severe din
hemopatii maligne tratate cu citostatice, guta severa.
Ptologie virala
INTRODUCERE
• 1930 – virus simian, Africa Centrala
• 1959 – virus mutant – HIV1
• Ipoteze
– Congo (primul caz) – tardiv demonstrat din
probele de sange conservat
– New York City – caz neobisnuit Pneumocystis
carinii (subiect 49 ani, deces)
• 1960 – HIV-2, fragmete virale, Africa de Vest
(maimute)
• 1966 – America, (12 ani → ??)
• 1969 – St Louis, (subiect adolescent, deces) (testare
dupa 18 ani a probelor conservate)
• 1977
– Medic danez Grethe Rask moare de SIDA
contractata în Africa.
– prostituată (San Francisco), dă naştere la primul
din cei trei copii (mai târziu diagnosticat cu SIDA,
mama decedeaza in 1987).
• 1978
– deces la subiect expuşi la boală în Guineea-
Bissau, în 1966 (HIV-2).
EPIDEMIOLOGIE
• 1981 – comunitatea medicala recunoaste SIDA - entitate
distincta
• Descrisa la un grup de homosexuali (SUA)
– Deficit imunitar
– Penumonia PCP (5 cazuri)
– Sarcom Kaposi
• Apare terminologia de sindrom de deficienta umana
dobandita
• Cauza
– Virusul imunodificientei umane HIV-1 (retrovirus) (1984)
– HIV-2 (retrovirus)
• Posibilitati de transmitere
– Contact sexual (anal, vaginal)
– Contact cu sange sau produse de sange
contaminat
– Comportamente cu risk
• Sex ano-rectal
• Utilizarea acelor contaminate cu sange de catre cei
care folosesc droguri injectabile, hemofilici
• Heterosexuali si de la femei fertile catre copii lor in
crestere (transmisie verticala)
– 1996
• tari dezvoltate (stabilizare),
• tarile subdezvolate↑
– 1990-2000 UK
• nr. dg HIV prin transmitere heteroxexuala > nr. dg
celor depistate intre homosexuali
• Tratamentele nu au fost incununate de succes
Efavirenz + emtricitabina+zidovudina
(exceptie femeile insarcinate)
Amprenavir/ritonavir +
lamivudina + zidovudina
(stavudina)
alternativa Atanazavir +
lamivudina+zidovudina
Lopinavir/ritonavir +
emtricitabina+zidovudina
TRIPLA TERAPIE
• Micobacteriile
– Risc crescut de reactivare a bolii latente
– Imbolnavire de novo cu TB
– Progresie rapida a bolii clinice TB
– Progresie rapida a bolii HIV
• TRATAMENT
– Ghidurie conventionale pentru pacientii
imunitate normala
– Profilaxia secundara si primara este
controversata
• Mycobacterium avium intracellulare
– Manifestare frecventa a bolii HIV de termen final,
scaderea supravieturii
• Febra
• Hepato-splenomegalie
• Scadere in greutate
• diaree
• TRTAMENT
– Azitromicina si etambutol, rifabutin
– Chinolone, amikacina
– Control simptomatic:
• Corticoizi
Infectii virale
• Cytomegalus virus
– 90% - homosexuali
– Imunosupresie – reactivare
– Retina si tractul gastrointetsinal mai susceptibile
– Vedere incetosata, scotoame
– Retinita netratata- orbire
• TRATAMENT
– Gancicovir
• prin cateter venos central timp de o ora
– Foscarnet
• in caz de esec cu gancilovir
– Cidofovir
• saptamanal timp de 2 saptamani
– Oligonucletide antisens
• fomivirsen intravitros si un prodrog al gamciclovirului care se
numeste valganciclovir
Neoplazii
• Sarcom Kaposi
– Cea mai frecventa neoplazie la pacientii cu HIV
– Se datoreaza unei infectii cu virusul herpetic
uman 8 (HHV 8).
– Leziuni cutanate cu papule violacee unice sau
multiple
– cazuri severe edeme, ulceratii si infectii
TRATAMENT
• Leziuni usoare
– tratamentul bolii cauzale
• Lezuni majore
– radioterapie si chimioterapie intralezionala cu vincristina
• Tratament sistemic combinat
– Vincristina cu Bleomicin
– Doxorubicin cu Daunorubicin
• Cazuri dificile
– Etoposid si Paclitaxel
• Limfoame
– Cel mai frecvent limfom cu celule B inalt diferentiate
– Pot afecta orice organ dar specific pentru SIDA este
afectare SNC care este rarisim al apacienti non HiV
• TRATAMENT:
– cicofosfamida, Doxorubicina, vincristina si prednisolon
• Prognostic:
– rezervat
Manifestari neurologice
• Encefalopatia HIV
– complexul dementei SIDA datorat infectiei direct
a SNC cu HIV
– Se caracterizeaza prin disfunctii cognitive
profunde si amnezie
• TRATAMENT
– terapie NRTI si Abacavir care penetreaza in SNC
Co-infectia HIV cu Hepatita B, C
• Progresia hepatitei
– accelerata de catre HIV pentru Hepatita C
– incetinita pentru Hepatita B
• TRATAMENTUL antihepatitic este mai putin eficient
in cazul coinfectiei
– Lamivudina si tenofovir actioneaza atat pentru HIV cat si
pentru HepB
– Ribavirin (HepC) antagonizeaza zidovudina si stavudina in
vitro
Infectia cu HIV la femei
*Acest material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia anexata©