O hemoleucogramă uzuală poate oferi informații foarte prețioase cu privire la starea

de sanatate a unei persoane, mai ales dacă această analiză se face de două ori pe
an. Se poate urmări o patologie chiar și în evoluție, identificîndu-se în cazul unor
simptome dubioase momentul apariției dezechilibrelor în sînge.
Voi expune în general despre ceea ce înseamnă interpretarea unor analize de
sînge, însă orice valoare care apare mai mică ori mai mare față de cele normale
trebuie sa vă ridice un semnal de alarmă . Interpretarea analizelor este foarte
complexă, pentru că fiecare valoare poate fi influențată direct sau indirect de alte
elemente din sînge care este posibil să nu fie evaluate intr-o hemoleucograma
uzuală.
Există patologii care nu sunt evidențiate in analizele uzuale de sînge si doar
simptomatologia relatată de pacient induce medicului ideea de a cere analize și
invers analizele pot specifica unele anemii fară a prezenta tablou clinic suspect
pentru identificarea acelor patologii. Chiar si anemiile pot să nu apară în analizele
uzuale, cu toate că sunt evaluate caracterele globulelor roșii, iar aceste rezultate
false se pot datora nivelului de hidratare al pacientului din ultimele ore, tocmai de
aceea inainte de analize pacientii trebuie sa fie corect informați și să li se explice
importanța urmării sfaturilor medicale.
Am sa detaliez mai jos care sunt cele mai importante aspecte ale analizelor de
sange.
Numarul globulelor rosii (hematii, eritrocite)
Numaratoarea hematiilor se realizează la microscop folosind o picatură de sînge
(prelevată din deget sau din eprubeta ce conține sînge venos) ce este întinsă pe o
lamă specială, care se introduce sub microscop.
Valorile normale:
– barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
– femei = 3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
– copii (1-5 ani) = 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
Scăderea numarului de hematii sub valorile normale indică o anemie ale cărei cauze
sunt stabilite de medic. Pot fi false rezultate în acest sens pentru cei care au băut
lichide inainte de prelevarea sîngelui, astfel ca, avînd un volum de lichid mai mare,
hematiile s-au diluat in volumul sanguin și par mai puține decat normal, deși în
realitate este posibil ca numarul lor sa fie normal. Cauzele anemiilor sunt foarte
numeroase.
Cresterile numărului de hematii se intîlnesc la cei deshidratați (cauzele deshidratării
sunt numeroase: diaree, transpirații masive, vărsături, insuficiența ingestiei de apă
etc.) sau la cei care suferă de o boală rară numită poliglobulie. Această boală se
manifestă prin producerea in cantitați mai mari decat normal a hematiilor de maduva
ososoasă hematogenă (cea care produce celulele sangelui). La deshidratați este o
falsă creștere a numarului de hematii, pentru că scade volumul sanguin si acestea
practic se concentrează, rezultînd mai multe la numărătoare.
Numărul hematiilor mai poate crește la cei care au nevoie de mai mult oxigen, cum
sunt cei care trăiesc la munte, sportivii sau fumătorii (acestora din urma le este
blocată hemoglobina din hematii cu CO din tigari, astfel ca acele hematii nu mai
preiau si cedeaza oxigen, organismul simte lipsa acestui gaz si compenseaza
producand mai multe hematii).
Hematocritul
Acesta reprezinta procentul de hematii dintr-un volum de sange. Valori normale:
– la barbati = 40-48%
– la femei = 36-42%
– la copii 2-15 ani = 36-39%.
Scaderea valorilor hematocritului se realizeaza in cazul anemiilor, sangerarilor
recente si in cazul hiperhidratării (cînd s-au consumat multe lichide inainte de
recoltarea sangelui).
Aceasta analiza ofera indicii in special privind tipul unei anemii. Spre exemplu,
hematocritul poate fi normal sau usor marit, insa numarul de hematii sa fie sub
valoarea normala. Cum se petrece aceasta? Hematiile tinere sunt mai mari decat
cele ajunse la maturitate, astfel ca volumul acestor hematii va fi mai mare decat al
unor hematii mature egale ca numar. Acesta este cazul spre exemplu al unei anemii
produse prin pierdere de sange, cand maduva a compensat lipsa de hematii
producand altele noi, mai mari, insa eficacitatea acestora va fi maxima atunci cand
vor fi mature.
Cresterea hematocritului se mai poate produce de asemenea in cazul deshidratarii
(la cei care prezinta diaree, voma, febra, transpiratii abundente etc.)
Hemoglobina
Aceasta este probabil cea mai importanta substanta continuta in hematii, ea fiind
responsabila de transportul gazelor in sange: preia oxigenul de la plamani si il
cedeaza la nivel tisular, de unde preia CO2 rezultat in urma metabolismului celular
si il transporta spre plamani, unde il cedeaza aerului continut de acestia, aer care
urmeaza sa fie eliminat in timpul expirului.
Aceasta substanta leaga fierul pentru a deveni activa si este cea responsabila de
culoarea rosie a sangelui.
Valori normale:
– la barbati = 13-16 g la 100 ml sange
– la femei = 11-15 g la 100 ml sange.
Scaderea cantitatii de hemoglobina sugereaza de obicei o anemie si interpretarea
acestei scaderi trebuie obligatoriu asociata rezultatelor hematocritului, numarului de
hematii si ale VSH-ului, precum si restului analizelor de sange. Scaderea
hemoglobinei se poate datora fie scaderii continutului globulelor rosii in
hemoglobina, fie reducerii numarului de globule rosii. Anemia are numeroase cauze.
O anemie care pare banala poate ascunde cauze foarte grave, cum ar fi sangerari
care, fiind in cantitate putina si rare, nu dau simptomatologie pacientului din cauza
ca organismul se adapteaza. Cresterea hemoglobinei are in general aceleasi cauze
ca si cresterea hematocritului sau a numarului de hematii.Cea mai frecventa
modificare a hemoglobinei este scîderea acesteia în anemiile hipocrome(eritrocitele
conțin hemoglobin puțină )Există și anemii normocrome(cînd cantitatea de
hemoglobin este normal dar numătulde eritrocite este scăzut.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
Valori normale:
– la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
– la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
– la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Sunt foarte numeroase cauzele care pot duce la cresterea VSH-ului, chiar si in
absenta unor simptome.
De obicei VSH creste intr-o infectie acuta sau cronica, in afectarea functiei normale
a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani), in infectiile acute microbiene si virale,
in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale
rinichilor, in cancere etc. In urma depistarii cauzei de medic si dupa administrarea
tratamentului adecvat, VSH-ul se repeta in urmatoarea saptamana pentru a se
vedea daca valoarea acestuia a scazut, a ramas constanta sau chiar a crescut,
semn de agravare.
Numarul de globule albe (leucocite).
Valori normale:
– la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub
– la copii (1-6 ani) = 4000-10.000 pe 1 mm cub.
Scaderea numarului de leucocite sub valorile normale se produce in cazul unor
infectii grave, a unor infectii virale, Numarul acestora mai poate sa scada si in cazul
unor anemii sau afectiuni ale maduvei osoase hematogene, cea care produce
aceste celule si care, in cazul unor afectiuni, este posibil sa produca mai putine
leucocite decat ar fi normal.
Cresterea numarului de leucocite se produce in general atunci cand organismul se
confrunta cu o infectie si creste numarul globulelor rosii pentru ca acestea
fagociteaza (mananca) microbii care au produs acea infectie. Practic cresterea
leucocitelor este in general un mecanism de lupta a organismului. Din aceasta
explicatie se deduce cu usurinta ca majoritatea infectiilor vor produce leucocitoza.
Totusi sunt si alte cazuri in care aceste celule sunt mai numeroase decat ar trebui,
este vorba de bolile de maduva (leucemii spre exemplu, cand maduva produce
exagerat aceste celule). Starile grave de infectie, septicemiile, peritonitele etc.
produc o crestere importanta a numarului de globule albe.
Formula leucocitara
Aceasta ne ofera date privind subtipurile de celule albe, care sunt foarte importante
in patologii, astfel ca variatii ale unui singur subtip celular ne poate duce cu gandul
la o boala anume. Subtipurile de leucocite sunt: monocitele, limfocitele (cu o intensa
implicare in cadrul sistemului imunitar) si granulocitele (neutrofile si eozinofile).
Monocitele – cresc de obicei in unele infectii virale sau boli ale sangelui.
Limfocitele – cresteri se intalnesc in bolile cronice, in bolile virale si bolile de sange.
Scaderea numarului acestor celule sugereaza o depresare a sistemului imunitar.
Neutrofile – Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile infectioase
acute, de obicei atunci cand creste si numarul de leucocite. Este important de stiut
ca neutrofilele cresc in special in infectiile bacteriene, pentru ca in cele parazitare
cresc eozinofilele. Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase
cronice. Este o scadere relativa prin cresterea procentului altor tipuri de leucocite.
Eozinofile – cresc in special in infectiile parazitare si in bolile alergice.
Trombocitele sunt foarte importante in producerea hemostazei, adica orpirea
sangerarii unor vase care In caz de hemoragie, aceste trombocite adera la nivelul
leziunii vasului. În cazul cresterii acestora exista riscul ca trombocitele sa adere
chiar in interiorul unui vas integru, formand trombi care impiedica circulatia sangelui
in zona respectiva (spre exemplu un infarct miocardic din cauza obstruarii vaselor
inimii, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale si alte tipuri de infarcte etc.).
In vederea stabilirii unor cauze care au perturbat starea de sanatate a unui pacient
medicul poate indica efectuarea si altor analize, spre exemplu poate cere valorile
transaminazelor, enzime care caracterizeaza in special functia hepatica.
Transaminazele
Doua transaminaze prezinta interes clinic.
ALT (alanin-aminotransferaza) este prezenta mai ales in ficat si rinichi(dializa).
Nivelul sau creste in cazul distrugerii celulelor ficatului, mai ales in cazul unor
hepatite virale, dar si in cazul altor afectiuni ale ficatului. Atentie, insa, o crestere a
acestei enzime se poate produce si in cazul unui infarct miocardic.
AST (aspartat-aminotransferaza, TGO) se afla in principal in celulele ficatului,
muschilor striati si in globulele rosii. Nivelul ei creste in caz de distrugere a celulelor
ficatului, dar mai putin fata de ALT.