Incidența încălcărilor sau a amenințărilor la adresa principiilor fundamentale ale eticii asupra

situațiilor/cauzelor de fraudă și evaziune fiscală

Crimele de natură economică au reușit să se infiltreze în toate sectoarele de activitate din

Africa de Sud. Indiferent că vorbim de sectorul public sau privat, acestea nu doar că
mărturisesc existența acestei provocări economice, dar poartă și cicatricele impactului
criminalitții economice.Din cauza fraudelor nedetectate, corporațiile plătesc mai puține taxe.
Singurul obiectiv al celor care reușesc să evite legile este de a obține beneficii financiare, fără
a fi interesați și de efectele acestor acțiuni. De aceea se pune problema dacă aceste fapte vor
putea fi eliminate vreodată. Există o serie de factori care contribuie în mod deosebit la fraudă
și corupție: schimbările în normele sociale, reglementări pe piață. Sectorul public și privat
sunt în permanență amenințate de încercările de fraudă sau corupție a celor care testează
sistemul pentru a găsi slăbiciuni pe care apoi să le utilizeze în interes propriu. Frauda și
corupția nu pot fi eliminate, dar pot fi reduse. În acest scop au fost emise legi de Parlamentul
Africii de Sud, dar din păcate acestea nu sunt suficiente. Multe organizații au ajuns la
concluzia că etica ar putea fi răspunsul la această problemă. Pe lângă efectul general asupra
practicilor economice, organizațiile ar putea beneficia și de creșterea loialității în rândul
clienților, investititorilor și angajaților.
Fiecare persoană se raportează la un cod moral atunci când ia decizii. Onestitatea,
corectitudinea, bunătatea și respectul sunt câteva dintre cele mai întâlnite caracteristici
regăsite într-un cod moral. Cu toate acestea, mulți oameni sacrifică simțul moralitărții pentru
obținerea unor beneficii imediate.
Moralitatea este explicată ca fiind „aderarea la un comportament standard de conduită care se
bazează pe ideea de bine și rău, de conștiință”. Adesea termenul de comportament „moral”
este asociat cu: bun, corect, onest, necorupt, etic, drept, cinstit.
Când o problemă are implicații etice, acestea ar trebui evaluate. Însă această evaluare depinde
în mare măsură de valorile personale, tradițiile, experiența fiecărei persoane și pot duce la
rezultate diferite.
Etica în afaceri este descrisă ca fiind „procesul de promovare a standardelor și principiilor
morale pentru a ghida comportamentul în afaceri”. Nerespectarea acestor principii duce la
promovarea crimelor de natură economică și de aceea se consideră că un comportamet etic
este baza unei societăți, companii, organizație de succes. Prin implementarea principiilor etice
la toate nivele sectorului public sau privat, dând tonul la nivelurile superioare (”the tone at the
top”) și prin îmbunătățirea legislației în vigoare poate fi redusă tentația de a comite crime
economico-financiare.
Prin urmare, prin acest studiu ne propunem să răspundem la următoarele întrebări: 1.De ce ar
trebui să ne punem problema încălcării principiilor etice și de ce atitudinea indivizilor și a
corporațiilor este cea mai importantă? 2.Care sunt consecințele evaziunii fiscale în Africa de
Sud? Ce sume se pierd anual și ce aditudine au oamenii? 3.De ce evaziunea, frauda și corupția
afectează de fapt întreaga societate?
Pentru realizarea studiului am utilizat datele financiare reale și previziunile publicate pe site-
ul Băncii Mondiale pentru Africa de Sud, răspunsurile de la un chestionar realizat de autorii
lucrării „Ethics and Tax Evasion: A Survey of South African Opinion” la care au răspuns 191
de studenți de la o universitate din Africa de Sud de la specializările management, economie
și finanțe. Respondenții au primit 18 afirmații pe care trebuiau să le aprecieze utilizând scara
Linkert de la 1 la 7 ( 1 = sunt de acord, 7 = nu sunt de acord). Am utilizat, de asemenea,
răspunsurile de la chestionarul realizat de autorii lucrării „Morality associated with fraud,
corruption and tax evasion in South Africa” care a avut ca și respondenți 140 de membrii ai
comunității din Africa de Sud, toți cu funcții de conducere în domenii precum: educație, sport,
arte, afaceri, guvern, cultură, biserică, religie (52% bărbați, 48% femei). Aceștia au primit 20
de întrebări cu privire la etică, moralitate, evaziune fiscală, corupție, fraudă la care trebuiau să
răspundă cu da, nu sau incert.
De asemenea am utilizat estimările realizate în lucrarea „The corporate income tax gap in
South Africa. A top-down approach” cu privire la decalajul fiscal existent în ceea ce privește
veniturile fiscale din impozitul corporativ – sector societăți nefinanciare și estimările din
lucrarea „Tax revenue mobilisation: improvising personal income compliance in South
Africa” pentru decalajul fiscal al veniturilor din impozitul pe venit al indivizilor.
Datele despre impactul criminalității economice sunt rezultatul sondajului Global Economic
Crime and Fraud care examinează răspunsurile a peste 7.000 de respondenți din 123 de țări,
dintre care 282 respondenți erau din Africa de Sud.
În ceea ce privește răspunsurile la chestionare există riscul ca eșantioanele alese să nu fie
destul de reprezentative pentru întreaga societate, iar în ceea ce privește estimările pentru
care, în ambele cazuri, a fost folosită abordarea de sus în jos este posibil ca autorul să nu fi
avut acces la toate datele sau ca nu toate datele să fi fost corecte.

De-a lungul secolelor, au apărut trei puncte de vedere de bază asupra eticii în evaziunea
fiscală.
1.Evaziunea fiscală este întotdeauna, sau aproape întotdeauna lipsită de etică
- indivizii ar trebui să se conformeze majorității
-indivizii au datoria față de ceilalți membrii ai societății de a plăti taxe
2.Al doilea punct de vedere susține că nu există o datorie față de stat, acesta fiind un simplu
hoț. Literatura anarhistă nu abordează în mod direct etica evaziunii fiscale, ci mai degrabă
discută raportul individului cu statul. Problema evaziunii fiscale fiind doar un aspect al acestei
relații.
3.Evaziunea fiscală poate fi etică în anumite situații și lipsită de etică în alte circumstanțe.
Această viziune este cea predominantă atât în literatura pe această temă, cât și conform
rezultatelor sondajelor.
Rezultatele primului chestionar atrag atenția asupra următoarelor aspecte: 1. Oamenii
consideră că evaziunea fiscală este justificată în cazurile în care bani sunt irosiți, unde
guvernul este corupt sau se implică în abuzuri ale drepturilor omului sau în cazul în care
oamenii nu au posibilitatea de a plăti. 2.Evaziunea fiscală nu este justificată acolo unde banii
sunt cheltuiți cu înțelepciune și acolo unde contribuabilii au beneficii pentru impozitele
plătite. De asemenea, rezultatele indică faptul că femeile s-au opus mai puțin evaziunii fiscale
decât bărbații și ca respondenții cu vârsta cuprinsă între 25-40 de ani s-au opus oarecum mai
mult evaziunii fiscale decât persoanele din grupa sub 25 de ani.
Cele mai dezaprobate afirmații au fost: Evaziunea fiscală este etică dacă toată lumea o face,
Evaziunea fiscală este etică dacă posibilitatea de a fi prin este mică, Evaziunea fiscală este
etică chiar dacă atunci când plătesc mai puțin va trebui să plătească alții mai mult.

Pentru cel de-al doilea chestionar respondenții au fost întrebați de ce aleg oamenii să facă
evaziune fiscală. Cele mai comune răspunsuri au fost:
1. Oamenii ar putea să nu aibă încredere în guvern și în modul de gestionare al
veniturilor din impozite.
2. Respondenții au considerat că în Africa de Sud există taxe excesive
3. Respondenții au susținut că frauda și corupția sunt imorale, dar societatea nu este
conștientă de impactul acțiunilor lor și nici nu este făcută responsabilă pentru faptele
sale. Au mai observat că devine acceptabil în societate să fi necisnstit și că lipsa sau
absența sistemelor de control creează oportunități pentru nereguli fără pedepse
4. Respondenții au mai considerat că din cauza serviciului public defectuos, a corupției
din guvern există un sentiment de nemulțumire în rândul plătitorilor de taxe (în special
clasa de mijloc) care ar putea să considere că nu au de ce să ofere bani oficialilor care
ar putea risipi sau abuza de fonduri.
83% din eșantionul celui de-al doilea sondaj a considerat că oamenii sunt mai conștienți de
drepturile omului decât de responsabilitatea de a se conforma legilor sau reglementărilor
fiscale.
86% au considerat că materialismul, lăcomia, îmbogățirea au devenit mai importante pentru
oameni decât respectarea valorilor morale.
73,5% au considerat că adăugând pedepse mai severe nivelul fraudei și evaziunii fiscale ar
scădea.
86% au considerat că schimbarea percepției oamenilor asupra guvernului ar putea să ducă la
reducerea nivelului evaziunii fiscale.
79% au considerat că evaziunea fiscală poate fi redusă dacă sunt adresate valorile morale ale
oamenilor.

Din cele menționate mai sus se ajunge la următoarele constatări:

1.Lipsa încrederii în guvern este unul dintre cele mai invocate motive atunci când oamenii
aleg să încalce principiile etice .
2.Deși este importantă îmbunătățirea sistemului legislativ pentru eliminarea evaziunii fiscale,
un factor foarte important este atitudinea oamenilor față de taxe. Din acest punct de vedere
este nevoie de transparență. Oamenii trebuie să înțeleagă rolul impozitelor pentru a fi mai
conștienți de efectul evaziunii fiscale și pentru a trata cu mai multă seriozitate cazurile de
fraudă ale marilor corporații.
3.Există oameni care de teama pedepselor sau pentru că au anumite valori morale nu se
implică în acțiuni de fraudă, corupție sau evaziune fiscală indiferent de atitudinea guvernului,
însă mai există și oameni cărora le este ușor să renunțe la valorile morale dacă consideră că
cealaltă parte, guvernul, nu respectă aceleași valori.

Cu toate că încrederea în guvern este invocată de respondenți de mai multe ori, conform unui
sondaj disponibil pe site-ul Băncii Mondiale, populația Africii de Sud are mai multă încredere
în guvern decât populația din Statele Unite ale Americii, Japonia, Italia, Regatul Unit al Marii
Britanii, Rusia sau Franța. Populația din Norvegia, Elveția, Finlanda are cea mai mare
încredere în guvern. Important de menționat este faptul că Elveția este considerată de multe
corporații străine ca fiind paradis fiscal.
În Africa de Sud, veniturile fiscale au constituit circa 25% din PIB (perioada 2004- 2017). În
ultimii ani, impozitul pe venit personal, taxa pe valoare adăugată și impozitul pe venitul
societăților au fost principalele surse de venituri fiscale. În perioada 2004-2017, acestea au
reprezentat în medie 35%, 26% și respectiv 20% din veniturile fiscale ale Africii de Sud.
 Componență venituri fiscale - medie 2004-2017

Venituri fiscale
Impozit pe venit
Taxa pe valoare adăugată
Impozitul pe venitul so-
cietăților
Alte venituri

Un nou raport al OCDE, intitulat „Baza de date privind impozitele corporative” furnizează

statistici și analize comparative la nivel internațional în aproximativ 100 de țări din întreaga
lume, pe patru categorii principale de date: veniturile din impozitele corporative, ratele
impozitelor corporative (CIT), cotele medii de impozitare a întreprinderilor și stimulentele
fiscale pentru inovare.

Noua analiză a OCDE demonstrează că impozitele plătite de corporații rămân o sursă

importantă de venituri fiscale pentru guvernele din întreaga lume. În 2016, veniturile din
impozitele corporative reprezentau, în medie, 13,3% din totalul veniturilor fiscale în cele 88
de jurisdicții pentru care există date disponibile. Acest indicator a crescut de la 12% în anul
2000.

Ponderea impozitelor corporative este și mai importantă în țările în curs de dezvoltare (în
medie 15,3% din totalul veniturilor fiscale din Africa, respectiv 15,4% (adică 45 mld. dolari)
în America Latină și Caraibe, comparativ cu 9% în statele OCDE).

Nivelul veniturilor din impozitele corporative s-a menținut, de asemenea, când acestea au fost
considerate ca procent din PIB. Valoarea acestora a crescut de la 2,7% din PIB în 2000 la 3%
în 2016 în toate jurisdicțiile incluse în baza de date.

Organizațiile sud-africane care s-au confruntat cu criminalitatea se află la un procent alarmant

de 77%, urmate pe locul 2 de Kenya (75%) și al treilea de Franța (71%). Trevor White,
partener PwC a declarat „Infracționalitatea economică continuă să perturbe afacerile,
rezultatele din acest an (2017) arătând o înclinație abruptă a cazurilor raportate de
criminalitate economică. La 77%, rata criminalității economice raportate în Africa de Sud
rămâne semnificativ mai mare decât rata medie globală de 49%. Cu toate acestea, anul acesta
a fost înregistrată o creștere fără precedent a tendinței globale, cu o creștere de 36% față de
2016.”
Criminalitatea economică din Africa de Sud este acum la cel mai înalt nivel din ultimul
deceniu. De asemenea, este alarmant să observăm că 6% dintre directorii din Africa de Sud
(Africa 5% și Global 7%) pur și simplu nu știau dacă organizațiile lor respective erau sau nu
afectate de criminalitatea economică.
Deturnarea de bunuri continuă să rămână cea mai răspândită formă de criminalitate
economică raportată de 45% dintre respondenți la nivel global și 49% dintre respondenții din
Africa de Sud. În timp ce cazurile de infracțiuni cibernetice raportate au arătat o scădere mică
în contextul din Africa de Sud (29% în 2018 față de 32% în 2016), aceasta și-a păstrat locul al
doilea în clasamentul global (31%), deși la o rată de apariție mai mică decât în 2016. Una
dintre noile categorii de infracțiuni economice a fost cea de „fraudă comisă de consumator”.
Este a doua cea mai raportată infracțiune din Africa de Sud, cu 42% și ocupă locul trei la nivel
global, cu 29%. Aceasta a fost urmată îndeaproape de frauda în achiziții (39% în Africa de
Sud față de 22% la nivel global). Acest lucru indică faptul că întregul lanț de aprovizionare
din Africa de Sud este plin de criminalitate. În combinație cu cazurile ridicate de mită și
corupție raportate (care afectează mai mult de o treime din organizații la 34%), impactul față
de PIB este din ce în ce mai mare. Frauda contabilă, care este de obicei săvârșită de
conducerea superioară și are ca rezultat cele mai mari pierderi, a crescut de la 20% la 22%.
Pe măsură ce gradul de conștientizare și profilul fraudei și criminalității economice a crescut,
la fel au crescut și investițiile pentru combaterea acesteia, legate și de pierderile financiare
directe raportate în ultimii doi ani. Potrivit sondajului, 35% dintre respondenții din Africa de
Sud au pierdut peste 100.000 USD din cauza a ceea ce ei considerau drept cea mai
perturbatoare infracțiune economică care i-a afectat, 1% raportând pierderi de peste 100
milioane USD. Atunci când sunt combinate cu costurile pentru abordarea acestei probleme
prin investigații sau alte intervenții, unde 41% dintre respondenți au declarat că au fost nevoiți
să cheltuiască o sumă egală sau mai mare (10% au raportat că trebuie să cheltuiască de trei ori
mai mult, cu 3% cheltuind la fel de mult), ne confruntăm cu convingerea că costul real al
acestor crime paralizează economia, comentează White.

Combaterea fraudei
Întreprinderile din Africa de Sud continuă să ia măsuri pentru combaterea crizei economice,
44% (Africa: 41%) dintre respondenți și-au crescut cheltuielile pentru combaterea fraudei din
2016 și 46% plănuiesc să-și crească cheltuielile în următoarele 24 de luni (Africa: 45% ).
De asemenea, liderii de afaceri se interesează activ în responsabilitățile lor de guvernare și
devin din ce în ce mai conștienți de efectele și problemele pe care crimele economice și
frauda le au asupra organizațiilor lor, sau mai degrabă doresc să fie informați. 95% dintre
respondenții din Africa de Sud (față de 91% din Global și 94% din Africa) au spus că cele mai
perturbatoare incidente de criminalitate economică au fost aduse în atenția directorilor
executivi sau a liderilor de guvernare din cadrul organizațiilor lor.

Respondenții raportează, de asemenea, că folosesc tehnologii precum inteligența artificială

(AI) și analizele avansate ca parte a eforturilor lor de combatere și monitorizare a fraudei.
Sondajul arată că companiile din piețele emergente, inclusiv Africa de Sud, investesc în
prezent în tehnologii avansate într-un ritm mai rapid decât omologii lor din țările dezvoltate.

Trevor Hills, Forensic Services Leader pentru PwC Southern Africa, spune: „Tehnologia este
în mod clar un instrument fundamental în lupta împotriva fraudei, dar nu este singurul. În cele
din urmă, când vine vorba de blocarea acelei „ultime mile” către fraudă, este probabil ca
profiturile din investiții în inițiativele oamenilor să le depășească cu mult pe cele din investiția
într-o altă tehnologie. Concentrarea pe comportamentul uman oferă cea mai bună oportunitate
pentru reducerea sau prevenirea fraudei, deoarece, în cele din urmă, mașinile nu comit fraude,
oamenii o fac – pur și simplu se întâmplă să folosească tehnologia din ce în ce mai mult în
aceste eforturi.”

În ciuda nivelurilor mai ridicate de înțelegere și raportare a fraudelor, punctele moarte încă
prevalează. 46% dintre respondenți la nivel global au declarat că organizațiile lor încă nu au
efectuat niciun fel de evaluare a riscurilor pentru fraudă sau criminalitate economică. Doar
trei din patru organizații sud-africane au declarat că au efectuat orice fel de evaluare a riscului
de fraudă sau criminalitate economică. În plus, doar aproximativ o treime (37%) dintre
respondenți au efectuat o evaluare a riscurilor anti-mită/anti-corupție. „Aceasta este o
statistică îngrijorătoare, având în vedere cât de impactantă și de costisitoare a devenit această
crimă la nivel mondial, atât din punct de vedere normativ, cât și din punct de vedere
financiar”, comentează Hills.

Riscul de reglementare continuă să crească

La nivel general, reglementările și cerințele de raportare, care abordează atât comportamentul
legal, cât și etic, continuă să se extindă. Există o mai mare conștientizare și vizibilitate din
partea organizațiilor cu privire la cum și de ce apare frauda. Africa de Sud trece, fără îndoială,
prin schimbări de anvergură, iar aplicarea vizibilă a legii este în creștere. 71% dintre
respondenții locali se așteaptă ca schimbările recente în mediul de reglementare geopolitic să
aibă un impact tot mai mare asupra organizațiilor lor în următorii doi ani, iar 63% dintre
aceștia se așteaptă la mai multe schimbări în ceea ce privește aplicarea reglementărilor.
Responsabilitatea consiliului
Hills spune: „Răspunderea pentru fraudă și criminalitatea economică s-a mutat în suita
executivă, C-Suite asumându-și din ce în ce mai mult responsabilitatea, iar scăderea, când
apar crime economice și fraude”.
Sondajul arată că aproape fiecare incident grav de fraudă a fost adus în atenția conducerii
superioare (95%). 85% dintre respondenții din Africa de Sud au indicat că organizația lor are
un program formal de etică în afaceri și de conformitate. În plus, 20% dintre respondenții
locali au indicat că CEO-ul (care face parte din prima linie de apărare) are responsabilitatea
principală pentru programele de etică și conformitate ale organizației și, prin urmare, este mai
instrumental pentru detectarea fraudei și răspunsul la aceasta.
Adevărul este că atunci când corporațiile nu au comportamentul așteptat, investitorii tind
adesea să privească în altă parte, atâta timp cât investiția lor nu este amenințată. C-suite ar
trebui să aibă grijă să nu facă același lucru. Vedem adesea că organizațiile pot fi atrase cu
ușurință într-un fals sentiment de securitate atunci când scenariile par a fi roz și când „tonul
din vârf” pare să fie în concordanță cu cuvintele potrivite. Ceea ce contează cu adevărat nu
este tonul la vârf, ci mai degrabă acțiunea la vârf. Piața s-ar putea să-i placă pe cei care
perturbă sau să depășească performanțele, dar nu suficient pentru a tolera un comportament
rău.”

Conform unui studiu realizat în lucrarea „The corporate income tax gap in South Africa: A
top-down approach”, veniturile fiscale din impozitele corporative au reprezentat 18,1% din
PIB în anul 2017 și 16,6% în anul 2018, adică 63 mld. dolari în 2017, respectiv 61 mld.dolari
în 2018.

Contribuția veniturilor din impozite corporative

la PIB (2016-2018)

500 63.28 61.14

400 45.35
300 368.3
296.4 349.6
200
100
0
2016 2017 2018

Contribuția veniturile fiscale la PIB (%)

Contribuția veniturile fiscale la PIB (miliarde dolari)

În același studiu se estimează că decalajul fiscal pentru anii 2015, 2016 și 2017 a fost de 2,3%
din PIB, 1% și 1,9%, adică 7,3 mld. dolari, 2,9 mld. dolari și respectiv 6,6 mld. dolari. Iar
acest studiu ia în considerare doar veniturile din impozitele corporative.
 Decalaj fiscal -CIT în PIB

Media 1.7%

2017 1.9%

2016 1.0%

2015 2.3%

0.0% 0.5% 1.0% 1.5% 2.0% 2.5%

Decalajul fiscal reprezintă diferența dintre valoarea impozitului care ar trebui, teoretic plătit și
ceea ce este de fapt plătit.
Cele două componente ale decalujului fiscal sunt:
a)decalaj datorat nerespectării de către contribuabili a politicilor fiscale, evaziune fiscală
b)decalaj din cauza exploatării unor opțiuni de colectare a impozitelor, evitare fiscală

Factorii care influențează decalajul fiscal:

a)factori economici
-acțiuni care sunt asociate cu costurile și beneficiile efectuării acțiunilor
-dacă contribuabilii sunt maximizatori de utilități, a căror decizie de a plăti impozite are la
bază evaluarea costurilor și a beneficiilor conformării sau sustragerii. Factori determinanți:
controale fiscale, ratele de penalizare, percepția contribuabililor asupra cheltuielilor
guvernamentale. Contribuabilii, în special cei care plătesc sume mari sunt sensibili la modul
în care guvernul folosește taxele primite.

b)instituționali - dificultățile în accesarea formularelor fiscale pot reduce motivația intrinsecă

a contribuabililor de a se conforma (datoratăla costuri mari în accesarea formularului fiscal).
Același lucru se aplică și în cazul copiilor pe hârtie ale formularelor fiscalear trebui să fie
depuse fizic la oficiile fiscale care sunt departe de contribuabili . În confirmarea acestei
afirmații. Introducerea facilității e-Filing a crescut nivelul de conformitate al contribuabililor
individuali cu 53,9 procente în Indonezia.
c)sociali
S-a mai constatat că există o corelație pozitivă între legitimitatea politică și conformitate, ceea
ce presupune că contribuabilii își măresc nivelurile de conformitate atunci când își consideră
guvernul legitim. În afară de politică legitimitate, s-a mai constatat, de asemenea, că
comportamentul de conformare al contribuabililor poate fi influențat prin comportamentul
celorlați din mediul lor social. Mai precis, au descoperit că atunci când evaziunea este larg
răspândită, contribuabilii ar putea considera nerespectarea drept o normă socială.
d)individuali
Pe lângă factorii menționați mai sus, deciziile de conformare ale contribuabililor sunt
influențate și de factori personali precum variabilele demografice și situaționale. În cazul unor
constrângeri bugetare imense, indivizii pot acorda prioritate nevoilor de bază în detrimentul
plăților fiscale, creând sau extinzând astfel decalajul fiscal. Studii realizate de OCDE arată că
procentul femeilor care se conformează reglementărilor fiscale este mai mare decât procentul
bărbaților. Vârsta este un alt factor demografic care s-a dovedit a fi asociat pozitiv cu
complianța, contrbuabilii mai în vârstă se conformează într-un procent mai mare decât tinerii.
Religia și nivelul de educație influențează în mod pozitiv gradul de conformare.
Concluzie
Îmbunătățirea continuă a reglemetărilor din domeniul fiscal va fi întotdeauna necesară, însă
este nevoie ca autoritățile să ia în considerare factorii sociali, individuali și să încerce să
creeze mediul care să nu promoveze evaziunea fiscală, frauda, corupția. Investițiile în
domeniu de interes pentru comunitate: educație, sănătate și în crearea unui mediu propice
desfășurării afacerilor. Aceste acțiuni vor crește credibilitatea instituțiilor statului și vor arăta
că modul de gestionare al resurselor este unul eficace și eficient.

Oamenii de cele mai multe ori pun drepturile înaintea principiilor morale. În unele studii se
vorbește despre faptul că aceștia ar trebui să fie convinși să nu facă acest lucru și să își
respecte valorile morale indiferent de cealaltă parte. Consider că acest lucru poate fi adevărat
însă dificil de aplicat. Din acest motiv, faptul că oamenii își pun drepturile înaintea valorilor
umane ar trebui luat ca atare, iar guvernul ar trebui să înțeleagă acest lucru și să creeze mediul
în care oamenii să simtă că nevoile lor sunt satisfăcute și că statul este de partea lor, nu
împotriva lor.
Campaniile de informare, transparența, realizarea de investiții în domenii de maxim interes
pentru societate vor crește gradul de conformare a membrilor societății și implicit la reducerea
decalajului fiscal.