FORMA SPORTIVĂ

Dr. Adela Caramoci

Definiție
Forma sportivă este definită ca o stare biologică specială, calitativ superioară, care se
dobândește prin antrenament și se caracterizează prin următorii parametri:
• nivel ridicat al standardului sanogenetic: se referă la o stare de sănătate bună, fără
afecțiuni patologice asociate care să scadă randamentul sportiv
• capacitate de efort optimă: o capacitate de efort foarte bună este o condiție esențială
pentru performanța sportivă din competiție
• economie metabolică de efort: se referă la capacitatea de a susține efortul fizic fără
un cost prea mare din partea organismului
• stabilitate ponderală la nivel optim și compoziție corporală adecvată: o masă
corporală conform cerințelor și un procent suficient de masă activă sunt condiții importante
pentru obținerea performanțelor în foarte multe probe sportive
• stare funcțională corespunzătoare în repaus și efort (economie, disponibilitate
adaptativă): parametri care evaluează adaptarea sistemului cardio-vascular, neuro-muscular,
respirator etc. la efort trebuie să se situeze la un nivel optim
• dinamica de refacere post efort foarte ridicată: se referă la capacitatea organismului
de a se reface rapid după efort, evidențiată prin revenirea la valorile de repaus a parametrilor
fiziologici modificați în timpul exercițiului (frecvență cardiacă, tensiunea arterială, valorile
lactatului sanguin etc.) intr-o perioadă scurtă
• motivație, pregătire psihologică (training autogen, mindfulness)
• capacitatea de a tolera durerea ( „NO pain no gain”)
• nivel comportamental adecvat
• rezistență la stresul psihic și stare de start pozitivă („gata de start”)
• obținerea de rezultate sportive de valoare

Obținerea formei sportive

 Forma sportivă se obține printr-un proces de antrenament dirijat științific și se
manifestă prin modificări funcționale și structurale ale organelor implicate în efort, modificări
adaptative care duc la obținerea celor mai bune performanțe.
Suportul biologic pe care se realizează forma sportivă îl reprezintă gradul înalt de
antrenament. În condițiile în care sportivul are un grad înalt de antrenament, indicii
fiziologici de repaus au valori scăzute iar în efort susțin în mod economic menținerea
capacității de efort un timp cât mai îndelungat. Pe parcursul antrenamentelor organismul trece
într-o stare calitativ nouă, care constă în instalarea unor procese de autoreglare perfecționate,
capabile să mențină funcțiile vitale la un nivel optim în timpul efortului și care permit
scurtarea perioadei de revenire la valorie inițiale, de repaus.. Astfel, în starea de formă
sportivă, funcțiile, care în repaus se desfășoară la un nivel scăzut, caracteristic stării de
economie funcțională, în efort vor fi mobilizate la maximum pe seamă rezervelor funcționale.
Starea de formă sportivă apare ca rezultat al acțiunii acumulate în timp a tuturor
factorilor de antrenament și mai ales a trecerii de la un volum de lucru mare la o intensitate
de antrenament mare, de minim 3-4 săptămâni.
Înalta performanță și forma sportivă nu sunt două noțiuni identice, deoarece, uneori,
printr-o mobilizare psihică de excepție se pot obține rezultate sportive deosebite în absența
unei adevărate forme sportive. Aceste rezultate sunt consecința unei mobilizări extraordinare
la sportivii cu un înalt grad de măiestrie sportivă și o mare motivație, fără a avea însă un
substrat morfofuncțional adecvat și având un cost energetic foarte ridicat.
Starea de formă sportivă se poate aprecia după valorile unui complex de indicatori de
natură:
I. motrică - rezultatele la probele de și în concurs;
II. biologică - parametrii și indicatorii funcțiilor: cardio-respiratorie, neuro-musculare,
metabolică, endocrină, măsurați în condiții bazala, în repaus, în efort și în perioada de
revenire.

Durata formei sportive

Durata formei sportive are un caracter individual foarte pronunțat. Poate dura în medie
4-6 săptămâni, excepțional 8 săptămâni.
Forma sportivă este o formă de adaptare în care sportivul reacționează optim la
situații de stres, neputând fi menținută multă vreme. Pentru anumite sporturi (fotbal, tenis,
etc) se poate vorbi doar de „vârfuri de formă sportivă”, care trebuie să coincida cu cele mai
importante concursuri.
 Sportivii de înaltă performanță, cu un grad înalt de antrenament și stare bună de
sănătate, pot obține într-un an calendaristic 2 vârfuri de formă sportivă, în mod excepțional 3.
Stabilitatea formei sportive depinde de modul în care este dirijat antrenamentul pe
parcursul întregii perioade pregătitoare.
Pierderea formei sportive
Ieșirea din forma sportivă se poate realiza în mod intenționat sau accidental.
a) Ieșirea voluntară din forma sportivă.
Întrucât forma sportivă se datorează unei mobilizări de excepție, ea are un cost
biologic foarte ridicat. De aceea, după un interval de 4-6 săptămâni se recomandă ieșirea din
forma sportivă, previzibilă și dirijată chiar dacă sportivul poate obține încă rezultate de
valoare. Această situație se întâlnește după marile competiții, când au fost îndeplinite
obiectivele principale ale anului sportiv respectiv. Dirijarea procesului de antrenament pentru
ieșirea din forma sportivă constă în scăderea volumului și intensității efortului și amplificarea
refacerii la sfârșit de etapă.
b) Ieșirea accidentală din forma sportivă.
Apare în urma acțiunii unor factori defavorizanți, nedoriți: îmbolnăviri, stări
conflictuale, evenimente grave în familie.
De forma sportivă se poate vorbi la toate nivelele de pregătire, începând de la copii și
până la sportivii de înaltă performanță, cu precizarea că forma sportivă are un caracter
ascendent, determinat de procesul de maturizare, nivelul aptitudinilor sportive, stagiul de
pregătire sportivă.
Primele semne de ieșire din forma sportivă sunt evidențiate la nivelul scoarței
cerebrale, pe tresee EEG, în absența unor semne clinice, de comportament sau randament.
La sportivii de înaltă performanță, forma sportivă este mai stabilă iar perioada de
menținere la un nivel superior este mai îndelungată decât la sportivii neexperimentați.