Pe la începutul secolului XX, „relaţiile publice” au început să fie o ocupaţie şi o

disciplină academică. Astăzi, expansiunea relaţiilor publice a devenit tot mai evidentă pe
măsură ce instituţiile au început să înţeleagă din ce în ce mai clar forţele schimbării şi
necesitatea adaptării activităţilor la noile presiuni şi aspiraţii. Manifestarea disponibilităţii
de a asculta şi de a comunica eficient în circumstanţele actuale se dovedeşte a fi una
dintre axiomele supravieţuirii. Conştientizarea contribuţiei consistente pe care relaţiile
publice o au în construirea reputaţiei, a credibilităţii şi a respectării instituţiei în diferitele
segmente societale se reflectă în intensitatea cu care sunt aduse în discuţie, în prezent,
relaţiile publice.
Programul de relaţii publice este efortul susţinut al unei organizaţii pentru a
cosntrui relaţii sociale demne de încredere, cu scopul de a atinge anumite obiective, efort
bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare şi evaluarea rezultatelor obţinute.
Programele sunt eforturi ample, coordonate şi orientate către realizarea unor
obiective specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate, care vor permite unei
organizaţii sa îşi atingă ţelurile fixate printr-o declaraţie de principii.
Campaniile de relaţii publice nu sunt activităţi desfăşurate sporadic şi în mod
dezorganizat. Ele sunt acţiuni planificate, structurate şi coordonate, prin care o
organizaţie urmăreşte să-şi atingă obiectivele specifice de relaţii publice. Astfel,
planificarea unui program presupune parcurgerea unor etape bine definite ce se succed
într-o manieră logică.
Etapele planului unui program de relaţii publice sunt:

 Definirea problemelor ;
 Analiza situaţiei ;
 Stabilirea obiectivelor ;
 Identificarea diferitelor categorii de public ;
 Stabilirea strategiilor;
 Stabilirea tacticilor;
 Fixarea calendarului de lucru;
 Stabilirea bugetului;
 Stabilirea procedurilor de evaluare;

Aceste etape sunt utilizate în diferite campanii de înlăturare a unor probleme

cu care se confruntă societatea şi uneori au rezultate uimitoare. În continuare vom
prezenta o problemă de maximă actualitate – traficul de fiinţe umane – şi vom încerca să
elaborăm o campanie de eradicare a acestui “patogen” social.

Definirea problemei

Noi, generaţia de ieri şi de astazi, suntem martori ai faptului ca se face simtita tot
mai evident problema respectarii drepturilor universale ale omului. Insa, incalcarea
acestora capata forme diferite si variaza de la atentarea asupra dreptului la viata intima
pana la limitarea dreptului la libera exprimare. La etapa actuala, traficul de fiinte umane
se prezinta drept una din cele mai strigente probleme, constituind o forma odioasa de
sclavie.

1
 Prin trafic de fiinţe umane se întelege recrutarea, transportarea, transferarea,
adapostirea sau primirea de persoane, prin amenintare sau prin utilizarea fortei sau a altor
forme de constrângere, prin rapire, escrocare, înselaciune sau abuz de putere, prin
utilizarea unei pozitii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru
obtinerea consimtamântului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul
exploatarii. Exploatarea, despre care cei mai multi oameni cred ca presupune doar
prostitutia, include si alte forme de exploatare sexuala, munca sau servicii fortate, sclavia
sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe.
Din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinte umane include
sclavia, munca fortata, violenta, abuzul de încredere, cât si agresiunea fizica si psihica a
persoanei.
Din perspectiva economica, traficul de fiinte umane presupune: interese
financiare, retele regionale si internationale de trafic de fiinte umane, crearea conditiilor
în care o persoana poate fi transformata în marfa, circulatia ilicita a banilor pe baza carora
se realizeaza traficul si o stare de saracie accentuata a victimelor care se întorc în tara mai
sarace decât au plecat, unele chiar având datorii acumulate la plecarea în strainatate.
Traficul de fiinte umane, indeosebi de tinere este prostitutia fortata si
imposibilitatea de a renunta, este munca impusa in conditii mizerabile si imposibilitatea
de alegere; e controlul asupra vietii tinerilor. Asadar, traficul de fiinte umane este
violarea grava a drepturilor omului declarate in Conventiile Internationale.
Secolul XXI, secol al marilor performante, dar cand totusi mai exista sclavia sau
mai bine zis traficul de fiinte umane, care evolueaza cu ritmi sporiti luind in prizonierat
un sir de state sarace si care a ajuns la rangul de problema transnationala. Traficul,
aceasta "gaura neagra" a societatii, a inceput a fi mediatizat abia acum trei ani si s-a
explicat clar in ce consta esenta problemei.
Eradicarea traficului de fiinte umane este obiectul de activitate al multor
organizatii internationale care se ocupa atat cu preintampinarea aparitiei cat si cu
reabilitarea victimelor traficului. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt dintre cele mai
bune, anual numarul victimelor fiind in crestere.
Cea mai buna solutie pentru inlaturarea acestei nereguli este informarea publicului
cu privire la dimensiunile reale ale problemei, astfel se pot evita, cel putin la scala mica,
eventualele abuzuri si incalcari ale drepturilor omului.

Analiza situaţiei

Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, devenind o

problemă naţională şi internaţională.Fenomenul nu este unul episodic, implicând un
număr mare de persoane, cunoscând profunde conotaţii de ordin social şi economic,
demonstrând încălcarea profundă a drepturilor fundamentale ale omului şi devenind o
problemă ce se agravează constant.
În acest context, se impune formularea unor politici coerente pentru prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane, proces care întâmpină însă o serie de dificultăţi
rezultate, în primul rând, din necunoaşterea dimensiunilor reale ale fenomenului, datorată
mobilităţii foarte mari, intensei circulaţii peste frontiere a persoanelor şi bunurilor, iar, în
al doilea rând, din obscuritatea fenomenului, asigurată de menţinerea manifestărilor sale
în contextul unor activităţi aparent legale.

2
 În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea
fenomenului, România fiind citată ca ţară de origine şi de tranzit pentru marile reţele de
trafic de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca Ucraina,
Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din fosta Iugoslavie (cu accent pe regiunea
Kosovo), precum şi Turcia, Grecia sau statele din Europa Occidentală.
Deşi fenomenul ia amploare în întreagă lume, nu doar în ţara noastră, el se
manifestă cu precădere în zonele în care lipsesc o legislaţie corespunzătoare şi un sistem
de cooperare eficient între instituţiile guvernamentale şi societatea civilă. De aceea, un
prim aspect care priveşte traficul de persoane trebuie raportat la cauzele care i-au
determinat apariţia.
Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoarte ale poliţiei din
alte state, datate la sfârşitul secolului al XIX-lea, care indicau răpiri şi vinderi de copii şi
fete din satele locuite de evreii din Ţara Galilor şi din alte ţări ale Europei Centrale şi de
Est în bordelurile din toată lumea, în special în America de Sud. În America Latină şi în
Caraibe, în particular Argentina şi Brazilia, date despre astfel de cazuri sunt înregistrate
înainte de anii 1860.

o Cauzele identificate

Peste mai bine de un secol şi jumătate, factorii acestui fenomen au rămas practic
aceiaşi, însă datorită tendinţelor de industrializare, internaţionalizare şi globalizare au
apărut şi cauze noi.
O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia şi proliferarea
fenomenului traficului de fiinţe umane, la nivelul ţării noastre, face posibilă gruparea
acestora. Astfel, efectele tranziţiei din ţările din sud-estul Europei au avut drept rezultat
schimbări politice, sociale şi culturale care, la rândul lor, au determinat o creştere a
sărăciei şi a ratei şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii între bărbaţi şi
femei. În ultimii ani, această tranziţie a creat situaţii de criză , răspândirea traficului fiind
efectul feminizării sărăciei şi a migraţiei pe piaţa muncii.
Discriminarea pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale şomajului (pe piaţa
muncii femeile sunt ultimele angajate şi primele concediate, în acest mod fiind împinse
tot mai mult către sectoarele neconvenţionale ale economiei, trebuind să muncească „la
negru” pentru a-şi câştiga existenţa, unul dintre cele mai profitabile sectoare de pe piaţa
muncii la negru fiind industria sexului), combinată cu sărăcia motivată de remunerarea
proastă a muncii şi cu ocaziile de a emigra au determinat considerarea emigrării în ţările
mai dezvoltate, ca unică soluţie.
Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care permite dezvoltarea
fenomenului traficului de persoane; traficul şi corupţia se completează reciproc, prin
aceea că traficul creează multiple oportunităţi care au ca finalitate coruperea
funcţionarilor publici şi crearea premiselor de subminare a întregului efort depus de alţi
factori pentru combaterea acestui fenomen. Controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului
de evidenţă a persoanelor care emigrează, în ţara de origine, lipsa cadrului legislativ sau
existenţa unui cadru legislativ neadecvat, inaplicabil referitor la migraţie, la combaterea
traficului de persoane, protecţia victimelor şi a martorilor constituie, de asemenea, cauze
care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe umane.

3
 Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţările de destinaţie, precum şi
reglementările foarte restrictive cu privire la migraţia legală impuse de ţările cu o
economie mai dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu severitate orice
formă de migraţie legală, situaţie care favorizează traficul. Internaţionalizarea grupărilor
criminale, profiturile mari obţinute în urma traficului de femei; astfel, Interpolul califica
traficul ca fiind crima cu cea mai rapidă ascensiune din lume, iar O.N.U. accentua că
traficul a devenit un business global cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de dolari.
Factorii informaţionali scăzuţi privind realităţile pieţei muncii sau nivelul de trai
în ţările de destinaţie, posibilităţile reale de angajare în câmpul muncii peste hotare,
consecinţele muncii la negru determină aprecierea incorectă a şanselor reale de succes,
favorizând traficul.
Potrivit unui studiu comandat de O.I.M. în România, s-au identificat o serie de
factori care determină vulnerabilitatea la trafic a tinerelor, factori care se constituie în tot
atâtea cauze care determină şi preced apariţia traficului de fiinţe umane, astfel:
 amplasarea geografică „avantajoasă”; România fiind ţară de origine, de tranzit şi
de destinaţie favorizează dezvoltarea traficului. De asemenea, comunitatea
devine o cauză atunci când ne referim lalocalizarea geografică într-o regiune
săracă (majoritatea victimelor traficului provin din Moldova şi Muntenia) şi
rezidenţa într-o aglomerare urbană (de exemplu, tinerele care locuiesc în marile
oraşe sunt mai vulnerabile faţă de trafic, în comparaţie cu cele care locuiesc în
comunităţi mici, rurale);
 grupurile de apartenenţă; tinerele care locuiesc într-un mediu instituţionalizat
sunt semnificativ mai vulnerabile la trafic decât cele care trăiesc singure sau cu
familia;
 abuzul şi disfuncţionalitatea familială, lipsa de comunicare în familie şi
dezintegrarea socială;
Astfel, experienţa unui abuz, fie în familie, fie într-o instituţie, creşte substanţial
vulnerabilitatea faţă de trafic; mediul familial abuziv este un factor generator de migraţie
şi trafic, alimentând sentimentul eşecului în relaţiile personale şi determinându-le pe
tinere să-şi caute libertatea în altă parte; pe de altă parte, comunicarea redusă dintre
părinţi şi tinere generează sentimentul de nonapartenenţă la familie şi măreşte
vulnerabilitatea faţă de trafic; lipsa unui grup de prieteni accentuează sentimentul
dezintegrării şi facilitează desprinderea de familie şi de comunitate;
 achiziţiile şi aspiraţiile personale; dorinţa de realizare personală şi independenţă
financiară se află într-un raport de directă proporţionalitate cu riscul traficării
(proiectarea succesului în străinatate este o cauză dominantă în apariţia traficului);
În altă ordine de idei, cauzele traficului pot fi raportate la cele cele trei nivele de
coexistenţă: traficul în vederea exploatării sexuale, a exploatării forţei de muncă şi
donarea de organe.
Traficul în scopul exploatării sexuale rămâne cea mai mare şi mai importantă formă a
traficului, din simplul motiv că va reprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de
profit pentru traficanţi.
În concluzie, se poate spune că sărăcia, şomajul, discriminarea pe piaţa muncii,
violenţa domestică şi abuzul determină pentru femei şi tinere, în general, naşterea unei
dorinţe de „evadare către o lume mai bună,” astfel încât ofertele înşelătoare ale
traficanţilor sunt acceptate cu uşurinţă.

4
 o Profilul victimei/traficantului

In urma unor cercetări şi sondaje au fost stabilite următoarele caracteristici

ale profilului victimelor şi traficanţilor de fiinţe umane:      
Profilul victimei Profilul traficantului
 21% sunt bărbaţi şi 79%  femei;  în general are între 20 şi 45 de ani;
 vârsta medie a victimelor femei este  în 40% de cazuri traficanţii sunt
de 20 de ani, iar a victimelor bărbaţi bărbaţi şi în 60% - sunt femei;
de 25 de ani;  dacă traficantul este femeie, atunci
 în 38% din cazuri între victimă şi vârsta medie este de 28 de ani, iar dacă este
traficant existau legături de prietenie sau de bărbat – este de 32 de ani;
rudenie până la momentul săvârşirii  Aspectul fizic al traficantului este
infracţiunii; îngrijit, statisticile aratând ca traficul de
 17% din victime la momentul persoane reprezinta una din cele mai
racolării aveau studii medii incomplete, „profitabile“ infracţiuni dupa traficul de
78% - studii medii, 5% -  studii superioare arme si droguri;
incomplete;  In 86% de cazuri persoana atrasă la
 64% provin din mediu rural şi 36% răspundere este cetăţean al Republicii
din mediu urban (6% provin din Moldova, în rest fiind din Turcia, Federaţia
Transnistria); Rusă, Ucraina si  Israel.

In ceea ce priveşte clasamentul ţărilor unde se manifestă cel mai pregnant

fenomenul traficului de fiinţe umane, lider este Moldova, iar urmăritoarele sunt:
Turcia 38 %, Federaţia Rusă 32 %, Polonia 7 %, Emiratele Arabe Unite 6 %, Cipru 6 %,
Bosnia, Serbia, Macedonia 6 %, Germania 2 %, altele 3 % (Israel, Austria, Bulgaria).

Topul ţărilor cu cel mai mare trafic de fiinţe umane

Turcia
6% 2% 3%
6% Federaţia Rusă
6% 38% Polonia
Emiratele Arabe Unite
Cipru
7%
Bosnia, Serbia, Macedonia
Germania
32%
Altele (Israel, Austria, Bulgaria)

Ultimele tendinţe ale traficului arată că Moldova devine o ţară de destinaţie pentru
victime originare din Europa de Est. În rest, în topul ţărilor în care sunt exploatate
victimele traficului, este condus de Turcia – exploatare sexuală şi Federaţia Rusă (în
special exploatare prin muncă).

5
 Stabilirea obiectivelor

Pentru această campanie, am optat doar pentru încercarea de dimiunare a efectelor

traficului asupra femeilor. Obictivele sunt de natură atitudinală şi comportamentală, iar
efectele aşteptate sunt cele de schimbare a modului de gândire sau de întărire al acestuia.
Scopul este acela de a informa femeile asupra consecinţelor negative ale acceptării unor
oferte de muncă în măsură să le influenţeze viaţa într-un mod radical, transformându-le în
victime ale traficului de fiinţe umane.
In acelasi timp trebuie influenţată decizia victimelor traficului de fiinţe umane de
a se adresa unei autorităţi pentru a putea beneficia de sprijinul legal şi psihologic.
Se urmăreşte sensibilizarea publicului despre evoluţia fenomenului traficului de
fiinţe umane, informarea despre noile modalităţi de recrutare şi alte forme de exploatare
precum şi încurajarea auto/identificării în cazul persoanelor care au suferit de alte forme
de exploatare.

Identificarea diferitelor categorii de public 

Conform profilului enunţat anterior, se poate observa că există multiple tipuri de

femei predispuse la traficul de fiinţe umane.
Campania se adresează publicului larg, inclusiv potenţialelor victime şi îşi
propune să atragă atenţia asupra pericolului de trafic în scopul exploatării sexuale, mai
ales în cazul femeilor, prin oferirea de informaţii despre traficul de persoane, în general,
şi despre cel din România şi Moldova, în special.
Ne vom adresa, în principal, femeilor tinere, cu vârste cuprinse între 13-30 de ani,
cu studii medii sau studii superioare nefinalizate, provenind atât din mediul urban, cât şi
rural, dar vom formula slogane şi vom utiliza instrumente adaptabile tuturor categoriilor.
Lipsa de informare este, în general, problema cea mai gravă cu care se confruntă
societatea, iar campaniile au rolul de a prezenta cele mai noi preocupari în acest sens,
fiind destinate tuturor femeilor care sunt dispuse să facă ceva pentru a-şi remedia situaţia.

Stabilirea strategiilor
Campania de faţă se bazează, în primul rând, pe comunicare, aceasta reprezentând
elementul cheie al tuturor evenimentelor din cadrul acestei acţiuni. Se va folosi o tehnică
de comunicare personalizată, vizând stimularea comportamentului pozitiv, având în
vedere faptul că, deşi există multiple cazuri de acest gen în societate, indivizii rămân
inactivi.
Ca tehnică fundamentală s-a ales comunicarea personalizată, în cadrul căreia s-a
optat pentru diferite tehnici specializate, cum ar fi seminarii, concursuri, concerte,
spectacole, pliante şi broşuri. De asemenea, se va folosi şi comunicarea în masă, pentru a
transmite mesajul campaniei unui segment important de populaţie, cu tehnici specifice
precum comunicate şi conferinţe de presă, inserţii, afişe sau apariţii in emisiuni
televizate. Canalele mediatice utilizate au inclus Internetul, presa, radio-ul, televiziunea şi
afisajul în zonele cu o concentrare mai mare de populaţie.

6
 Stabilirea tacticilor

Campania poarta numele si se desfasoara in perioada 1 mai – 15 august 2008. In

prima parte a acesteia, accentul se va pune pe conferinte de presa, distribuire de pliante,
brosuri si afisaj.
Campania debuteaza pe 1 iunie, cu un spectacol de Ziua Copilului pe tema
“Ureaza-i ‘LA MULTI ANI!’ copilului tau!” la care vor participa copii talentati din
diferite colturi ale tarii. Evenimentul se va desfasura la Sala Polivalenta, iar intrarea va fi
libera pentru femeile insarcinate. La sfarsitul spectacolului va avea loc un seminar axat pe
riscurile pe care le presupune fumatul in timpul sarcinii sustinut de domnul doctor
ginecolog Iulian Tenica la care pot participa atat femeile insarcinate cat si mamele
fumatoare. Pe parcursul acestuia se vor oferi informatii referitoare la bolile la care sunt
expusi copiii nenascuti. Nu sunt uitati nici cei ai caror parinti fumeaza in apropierea lor,
riscurile aparitiei unor complicatii fiind la fel de mari ca si in primul caz. Dupa
terminarea prezentarii, se vor imparti pliante in care va fi expus programul campaniei.
Odata cu debutul campaniei, va fi lansat site-ul www.trebuiedoarsavrei.tk, de
unde viitoarele mame isi pot procura informatiile necesare cu privire la efectele negative
ale fumatului, sfaturi in cazul in care vor sa renunte, precum si marturiile unor mame ai
caror copii au avut de suferit de pe urma acestui viciu.
Vor fi lipite afise pe holurile spitalelor si clinicilor bucurestene; se va folosi
panotajul in punctele importante din Bucuresti, precum si in statiile de metrou.
Campania va fi mediatizata intens, semnandu-se contracte cu trusturi de presa
importante care o vor promova in publicatii precum ziarul Libertatea, sau revistele Unica
si Cosmopolitan. De asemenea, se va semna un contract cu postul de televiziune destinat
femeilor Euforia si postul de radio Kiss FM pentru gazduirea unor serii de emisiuni
dedicate luptei impotriva fumatului.
Punctul de maxim interes al campaniei este reprezentat de concertul organizat in
data de 13 iulie 2007 in P-ta Constitutiei, unde vor fi prezente trupe celebre precum
Holograf, Directia 5, Iris, 3rei Sud Est, Hi-Q si solisti ca Paula Seling, Luminita Anghel,
Cream, Mihai Traistariu sau Nicola. La sfarsitul fiecarui recital, fiecare artist va vorbi
despre efectele devastatoare pe care le are fumatul asupra sanatatii celor mici.

Plan cronologic şi buget

Durata campaniei: 1 mai – 1 decembrie 2008
Perioada Activitatea Bugetul (euro)
15 – 31 mai Impartire pliante 1.000
31 mai Lansare site 100
1 iunie Spectacol Sala Polivalenta 3.000
2 – 15 iunie Pliante si brosuri 1.500
5 iunie – 31 august Afisaj si panotaj 7.500
10 iunie – 20 august Emisiuni radio si TV 2.000

7
 2 iunie – 31 august Aparitii in ziare si reviste 3.500
13 iunie Conferinta de presa 500
13 iulie Concert Piata Constitutiei 4.500
25 iulie – 31 august Seminarii de informare 3.000
TOTAL 26.600

Bugetul total alocat campaniei va fi de 30.000 de euro, avandu-se in vedere si

eventualele cheltuieli neprevazute.