Numele si prenumele:Balaj Sebastian

Anul:III
Specializarea (program de studiu):Agronomie
Data:28.01.2021

Examen la Agrotehnica

Subiectul 1:Tehnologii de combatere a buruienilor

Subiectul 2:Agrotehnica terenurilor erodate

Raspuns:

Subiectul 1:
Combaterea buruienilor este una dintre masurle importante pentru obtinera de
productii mari si se bazeaza pe cunoasterea surselor de imbunruienare, a vegetatiei
existente pe terenul agricol, a rezervelor de seminte si alte organe de inmultire din sol,
precum si pe recunoasterea particularitatilor biologice ale fiecarei specii, modul de
viata, inmultire si raspandire.
Scopul metodelor de combatere este de a diminua pagubele cauzate de buruieni (prin
reducerea productiei agricole, cresterea costurilor de productie si deprecierea calitatii
productiei agricole).
Combaterea buruienilor din culturile agricole, horticole, se realizeaza prin masuri
preventive si prin masuri curative.
Metode preventive.
Principalele metode preventive de combatere a buruienilor sunt:
a. Carantina, adica impiedicarea patrunderii in tara a semintelor unor plante de cultura
infestate cu anumite buruieni, care nu se gasesc in tara noastra si, in acelasi timp,
impiedicarea raspandirii buruienilor foarte daunatoare existente.
b. Folosirea la semanat a semintelor conditionate, cu scopul de a nu transfera in camp
odata cu semintele plantele de cultura si pe cele de buruieni.
c. Obtinerea si folosirea de gunoi de grajd cu grad redus de infestare, evitandu-se
folosirea gunoiului proaspat cand acesta are un ccontunit ridicat de seminte de byruieni
viabile (sa se foloseasca gunoi fermentat aproximativ 3 luni, in platforme unde
temperatura s-a ridicat la 45-50 grade celsius).
d. Curatirea apei de irigat de seminte de buruieni, prin asezarea de site pe canalele
principale, la vanele de distributie, la sorburile de aspersiune.
e. Distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafete necultivate (santuri, in jurul stalpilor
de curent electric, drumuri).
f. Curatirea masinilor agricole, in primul rand a combinei, care la intrarea pe o suprafata
noua trebuie sa fie bine curatata; de asemenea, si celelalte masini trebuie controlate si
curatate de seminte de buruieni si organele vegetative ale acestora ori de cate ori se
termina o lucrare si masinile trec intr-o perioada de nefolosire.
g. Recoltarea la timp si corecta a culturilor impiedica buruienile sa ajunga la maturitate,
fiind distruse prin taiere la recoltare sau prin lucraril;e ce se aplica solului imediat dupa
recoltat.
Metodele curative combat efectiv buruienile rasarite sau in curs de rasarire. Ele pot fi
agrotehnice, fizice, biologice si chimice.
Metode agrotehnice.
Sunt cele mai vechi mijloace de lupta impotriva buruienilor, fiind de o importanta
deosebita si in prezent, cu toate ca prin combaterea chimica s-au obtinut rezultate
deosebite.
Ele reprezinta cateva avantaje importante: asigura combaterea tuturor speciilor de
buruieni in vegetatie; odata cu combaterea buruienilor se realizeaza pregatirea patului
germinativ, se incorporeaza ingrasaminte, se combat boli si daunatori, se deschid brazde
pentru irigat; nu lasa reziduuri in sol; nu deranjeaza echilibrul ecologic. Au si unele
dezavantaje: efectuate repetat, unele dintre ele pulverizeaza solul, taseaza excesiv,
inrautatesc unele insusiri fizico-mecanice ale solului; altele necesita foarte multa forta
de munca (plivitul, prasitul); in caz de precipitatii abundente nu se pot aplica la timp si
de calitate.
Principalele metode agrotehnice sunt:
a) rotatia rationala a culturilor in asolament este o metoda care nu cere nici un fel de
investitii suplimentare si se afla la indemana orcarei unitati agricole. Semanand aceleasi
culturi sau din aceasi grupa pe acelasi teren cativa ani in sir, se poate ajunge la o
infestare crescanda a solului cu aceleasi buruieni;
b) lucrarile solului sunt in prezent cele mai importante masuri agrotehnice de combatere
directa a buruienilor. Pe langa caracterul lor curativ, au si un rol in prevenirea infestarii
solului si culturilor in anii urmatori.
Cele mai importante lucrari in legatura cu combaterea buruienilor sunt: dezmiristirea,
aratura, lucrarile cu diferite tipuri de grape, lucrarile cu cultivatorul.
c) semanatul la timp si realizarea unei desimi optime asigura o rasarire rapida si o
acoperire uniforma a terenului de catre plantele de cultura, realizandu-se , in acelasi
timp, o inabusire a buruienilor;
d) intretinerea culturilor in timpul vegetatiei prin plivit si prasit. Plivitul, fiind o lucrare
foarte costisitoare care necesita un mare volum de munca, se executa astazi in tara
noastra doar in rasadnite, in procesul de ameliorare a plantelor si producerea de samanta
din verigile superioare, precum si la culturi de o mare valoare economica.
Prasitul este o lucrare de combatere a buruienilor din culturile semanate in randuri
semiindreptate, departate sau in benzi fiind o lucrare mai eficace si mai putin
costisitoare decat plivitul; se poate executa manual cu sapa sau mecanizat cu ajutorul
cultivatorului, numarul de prasile fiind in functie de planta cultivata si de gradul de
imburuienare.
Subiectul 2:
Degradarea stării fizice a solului este definită prin distrugerea sa practic ireversibilă
sau uşor reversibilă. În această secţiune sunt prezentate procedee privind reducerea ori
prevenirea degradării fizice a solului. Nu sunt prezentate detalii în acest Cod privind
lucrările de drenaj şi de menţinere a acestora. Totuşi, pe multe soluri, este important a
ne asigura că aceste sisteme funcţionează eficient şi controlează apa din sol. Principii
generale
Protecţia solului împotriva eroziunii se poate realiza prin culturi agricole şi prin
tehnologii agriculturale specifice: Cunoaşterea plantelor cultivate, în funcţie de nivelul
de protecţie pe care-l oferă solului;
Ele sunt clasificate în următoarele categorii:
• foarte bune protectoare - gramineele (speciile de lolium şi dactylis) şi leguminoasele
perene (lucernă, trifoi, ghizdei);
• bune protectoare - cereale păioase (grâu, orz, ovăz, mei, iarbă de Sudan etc.);
• mediu protectoare - leguminoase anuale (mazăre, măzăriche, soia, lupin, fasole etc.);
• slab protectoare - culturi prăşitoare (porumb, floarea soarelui, cartofi, sfeclă de zahăr,
dovlecei, viţă de vie etc.);
Pe terenurile cu pante de peste 10% se aplică sistemul de culturi în fâşii cu benzi
înierbate, a căror lăţime variază în funcţie de pantă: a) pantă de 5%-10% - lăţimea fâşiei
de 60-150 m; b) pantă de 10%-15% - lăţimea fâşiei de 30-60 m; c) pantă de 15%-20% -
lăţimea fâşiei de 20-30 m; d) pantă de peste 25% - lăţimea fâşiei de 20 m. În zone
secetoase, cu pante de peste 15%, lungi şi uniforme şi cu soluri cu o textură medie se
execută valuri de pământ la diferite distanţe, iar pe pante de peste 20% se execută
agroterase. Pentru ameliorarea calităţii solului şi refacerea stratului de humus, se va
aduce un aport de îngrăşăminte organice, resturi vegetale, îngrăşăminte verzi. Şi în acest
caz, practicarea culturilor ascunse este foarte utilă. Pe solurile supuse eroziunii şi pe
cele vulnerabile se va evita dezmiriştirea cu grape cu discuri şi cu maşini de frezat solul.
Pe terenurile situate în pantă, atunci când nu este posibilă înierbarea permanentă, se
poate practică cultura în fâşii alternate de plante bune şi foarte bune protectoare cu benzi
înierbate, pe lungimea curbelor de nivel.
Terenul va fi protejat prin valuri de pământ, agroterase, banchete netede sau
garduri de nuiele. Terenurile agricole supuse eroziunii eoliene vor fi protejate de perdele
forestiere şi garduri vii, în scopul limitării transportului particulelor de sol şi a depunerii
acestora ca sedimente în ape.
O practică extrem de dăunătoare o constituie tăierea pădurilor şi defrişarile precum
şi ararea păşunilor permanente şi a fâneţelor. Inevitabil, aceste terenuri vor pierde azotul
din sol şi se vor degrada rapid.
In scopul prevenirii şi combaterii eroziunii solului pe terenurile arabile înclinate, se
recomandă următoarele lucrări şi practici:
• executarea lucrărilor şi semănatul culturilor prăşitoare pe curbele de nivel;
• folosirea gunoiului de grajd bine fermentat şi a îngrăşămintelor verzi;
• practicarea pe curbele de nivel de culturi pe fâşii cu lăţimi în funcţie de pantă;
• practicarea de culturi în fâşii, intercalate cu benzi înierbate permanent, orientate pe
curbele de nivel sau cu o abatere de 3 - 5%;
• practicarea de asolamente speciale cu plante protectoare de eroziune;
• înfiinţarea plantaţiilor antierozionale sub formă de perdele de 10 - 15 m lăţime,
orientate pe curbele de nivel, la pante de 20 – 25%;
• efectuarea lucrărilor adecvate de îmbunătăţiri funciare.

In scopul prevenirii şi combaterii eroziunii solului în plantaţiile viticole, se recomandă:

• orientarea rândurilor de vie pe curbele de nivel şi executarea lucrărilor agrotehnice de
întreţinere în acelaşi sens;
• executarea de biloane de pământ pentru reţinerea apei pe versanţi cu pantă lină şi
uniformă;
• executarea de biloane înclinate pentru dispersarea şi evacuarea apei;
• realizarea benzilor înierbate pe versanţi cu pante uniforme;