Universitatea din Oradea

Facultatea de Protecţia Mediului

NUMELE ŞI PRENUMELE: Balaj Sebastian Ciprian
Programul de studiu: Agricultura
Anul de studiu: III

REFERAT
Acarieni,nematozi și entofagi

Titularul cursului: Prof.dr. Bucurean Elena

07.06.2021
 Daunatorii pomilor fructiferi

Livada in timpul verii are nevoie de o ingrijire speciala, mai ales in ceea ce priveste
combaterea bolilor si daunatorilor. Horticultorii trebuie sa aiba in vedere acest aspect, deoarece un
atac agresiv poate compromite parti semnificative din cultura. Pentru fructe de calitate din toate
punctele de vedere, informarea cu privire la prevenirea bolilor si daunatorilor este, in mod cert,
indispensabila.
Rapanul
Rapanul este o afectiune intalnita la meri si peri si caracterizata prin infectia cu o ciuperca
Venturia inaequalis la meri si Venturia pirina la peri. Este o boala cunoscuta si cu numele de patare
cafenie sau patare neagra, care se manifesta prin aparitia de pete rotunde, de culoare maronie, spre
negru, pe suprafata frunzelor si a fructelor. In cazul unei infectari puternice, frunzele atacate se
usuca si cad.
Ciuperca se dezvolta bine cand temperatura in aer trece de 7-10 grade Celsius si sunt precipitatii
abundente. Boala se poate transmite peste iarna din cauza fructelor, frunzelor si lastarilor atacati
care au cazut pe suprafata solului.
Pentru a combate rapanul este indicata cultivarea soiurilor rezistente la atacul acestei ciuperci –
Pionier, Voinea, Romus, Remus, Florina, Prima. Soiurile mai sensibile la rapan sunt Granny Smith,
Jonathan, Golden Delicious.
Cand este observata infectarea, este indicata taierea si arderea elementelor afectate, iar daca sunt
fructe si frunze afectate si cazute la nivelul solului, trebuie adunate si arse si ele pentru a preveni o
infectare in anul urmator.
Se poate apela si la tratamente fitosanitare care sa previna sau sa trateze infectarea, in functie de
stadiul bolii. Se folosesc fungicide cuprice (ce au ca substante active hidroxidul de cupru, sulfatul
de cupru – deci si zeama bordeleza sau piatra vanata, oxiclorura de cupru) dar si tratamente pe
baza de sulf.
Tratamentele se fac in stadiile prefloral, postfloral, apoi tratamente la circa o luna pana in
toamna, mai ales daca umiditatea din aer este crescuta si propice dezvoltarii ciupercilor. Toate
substantele chimice folosite in tratarea atacurilor din livezi trebuie folosite conform instructiunilor
producatorilor si cu un echipament de protectie.
Pomii fructiferi au si numerosi daunatori, care reduc seminificativ recolta si provoaca pagube
insemnate. Ca si in cazul bolilor, se poate actiona atat preventiv, cat si curativ impotriva lor. Pomii
fructiferi au doi daunatori importanti, despre care vom vorbi mai jos.
Paduchele din San Jose

Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) este o specie de paduche testos, printre cei
mai frecventi daunatori al plantatiilor pomicole. Este o insectă fitofagă din familia diaspididelor si
ataca in mod special samantoasele precum marul, parul, gutuiul, coacazul si mai rar samburoasele.
Insectele formeaza colonii pe trunchi, ramuri, frunze si fructe. Pe elementele infectate apar pete
violacee sau rosii, care se necrozeaza. Atacul are loc de primavara, cand temperaturile incep sa
treaca de 7 grade Celsius, si pana in sezonul rece. In urma atacului, pomii s-ar putea usca in
intregime dupa 2-3 ani.

Combaterea paduchelui din San Jose se face prin tratamente ce contin substante active precum
acetamiprid, thiametoxam sau tiacloprid. Imediat cum se observa prezenta acestui daunator in
cultura, elementele afectate trebuie eliminate si arse.
 Molia orientala a fructelor
Molia orientala a fructelor (Cydia molesta) afecteaza marul, caisul, piersicul, prunele. Are chiar
si 4 generatii pe an si ataca lastarii, frunzele si fructele pomilor fructiferi. Larvele ataca lastarii si se
hranesc cu interiorul acestora. In urma atacului, fructele nu mai cresc, putrezesc si cad. In
perioadele 20-30 mai, 10-20 iunie, 20-30 iulie si 1-10 septembrie, aceste insecte se observa
zburand.
Pentru a combate atacul moliei se recomanda taierea si distrugerea fructelor si a celorlalte
elemente atacate. Tratamentele fitosanitare se aplica in perioada de zbor masiv cu produse pe baza
de aceleasi substante active precum cele folosite impotriva gandacului de San Jose.
Paianjenul rosu comun – Tetranychus urticarie

Acesta ataca un spectru larg de pomi fructiferi si de plante. Ierneaza in stadiul de adult sub
scoarta pomilor. Poate avea pana la 10 generatii pe an in camp si pana la 20 de generatii in spatiile
protejate.
Ataca in special frunzele si florile pe care le inteapa si sug sucul celular. Inmultirea daunatorului
este favorizata de temperaturile ridicate si de seceta. Florile atacate avorteaza, scazand fructificarea,
plantele stagneaza din crestere, Afecteaza diferentierea mugurilor de rod, maturarea lemnului,
productia de fructe si calitatea acestora. Sunt principalul vector de transmitere a virusurilor.
Omida păroasă a dudului - omida, de culoare brun-închisa pe partea dorsală şi verde-brunie
ventral, prezintă lateral o dungă formată din pete alb-verzui sau gălbui. Pe corp se găsesc negi negri
cu peri brun-negricioşi, urticanţi. În România, are obişnuit două generaţii pe an şi iernează ca pupă
în scoarţa exfoliată, în scorburi etc. Fluturii primei generaţii apar din mai până în iunie. Stadiul de
omidă durează 4-6 săptămâni. În perioada de la sfârşitul lunii iunie - începutul lunii iulie acestea
devin mature. Adulţii generaţiei a II-a apar eşalonat, începând cu mijlocul lunii iulie. Larvele se
dezvoltă până în septembrie-octombrie. Omida atacă peste 200 de specii de pomi, arbuşti, plante
ierboase, dintre care, în special: dudul, arţarul, mărul, părul, cireşul, vişinul, prunul, nucul etc. La
început omizile tinere stau grupate în cuiburi învelite în fire mătăsoase şi rod o faţă a frunzei şi
parenchimul. Mai târziu se răspândesc de-a lungul ramurilor şi rod frunzele în întregime. Cuiburile
mătăsoase pot cuprinde 60-80 cm din lungimea ramurii. Pomii atacaţi se debilitează şi se usucă.
Nălbarul - omidă de culoare alb-cenuşie, are pe partea dorsală trei dungi negre longitudinale şi
intercalate cu două dungi brune portocalii. Lungimea corpului este de 35- 40 mm. Adultul are
anvergura aripilor de 45-56 mm. Aripile anterioare sunt albe cu nervuri negre. Aripile posterioare
sunt tot albe, rotunjite, cu nervuri negre. Corpul este de culoare neagră. Antenele masculului au
ultimul articol alb, iar la femelă ultimele patru articole sunt negre. Nălbarul are o generaţie pe an şi
iernează ca larvă de vârsta a II-a în cuiburi formate din 2-3 frunze uscate unite între ele cu fire
mătăsoase. Primăvara, în martie-aprilie, larvele care apar se hrănesc întâi cu muguri, apoi cu frunze.
Fluturii apar la începutul lunii iunie. Omizile atacă numeroase specii de pomi şi arbuşti, ca: mărul,
părul, prunul, păducelul, porumbarul etc. La invazii mari se produce desfrunzirea completă a
pomilor.

Musca cireşelor - atacă cireşul, vişinul şi unii arbuşti. Sunt preferate soiurile semitârzii sau târzii.
Fructele coapte atacate prezintă pete brune, moi. La apăsare asupra locului brunificat, pulpa
cedează. Larvele (viermii) se hrănesc cu pulpa fructului din jurul sâmburelui. Fructele atacate
putrezesc şi cad. Musca cireşelor are o generaţie pe an şi iernează ca pupă în sol, în stratul
superficial. Adulţii încep să apară eşalonat din a doua jumătate a lunii mai, în decurs de 14-28 de
zile. Femela introduce ouăle sub pieliţa fructului. Stadiul de larvă durează 10-20 de zile. Se
recomandă săparea solului în jurul pomilor toamna sau primăvara devreme. Recoltarea fructelor se
facă la timp. Tratamentele chimice se fac la avertizare, la o săptămână de la apariţia muştelor, când
soiurile timpurii sunt în pârgă.