UTILIZAREA DEŞEURILOR, EPURAREA EMISIILOR GAZOASE ŞI A

APELOR UZATE

Scopul chimiei ecologice constă în studiul transformărilor substanţelor în mediul ambiant

şi prognozarea consecinţelor posibile ale acestora. Acest studiu presupune diverse metode de
cercetare, inclusiv cele cinetice, analitice, chimico-biologice, microbiologice şi ecologice.
La baza chimiei ecologice stă analiza proceselor în mediul ambiant, reieşind din aspectul
chimic şi luînd în consideraţie impactul antropogen asupra componentelor biotice şi abiotice ale
mediului. Componenta biotică a mediului ambiant (flora şi fauna) – biota – şi mediul ce o
înconjoară se află în echilibru ecochimic dinamic. În acest caz valoarea biologică a habitatului se
estimează prin aplicarea parametrilor de varietate de specii şi productivitatea biologică a
ecosistemului în comparaţie cu ecosistemele, care nu sunt supuşi impactului antropogen. Starea
mediului extern de habitare poate fi estimată prin totalitatea parametrilor fizici şi chimici. Sub
influenţa impactului antropogen pot fi modificate atît caracteristicile fizice (temperatura,
luminozitatea, transfer de masă), cît şi compoziţia chimică a mediului.
Una din particularităţile situaţiei actuale constă în aceea că schimbările din mediul
ambiant sunt mai rapide decît timpul de dezvoltare a metodelor de control şi prognozare a stării
acestuia astfel încît omul doar constată fenomenele ecologice nefavorabile şi nu le poate preveni.
În această situaţie creşte rolul chimiei în protecţia naturii. Ca urmare, se impune ecologizarea
producţiei chimice, aplicarea metodelor şi realizărilor chimiei în rezolvarea problemei epurării
apelor uzate şi emisiilor gazoase, în utilizarea şi prelucrarea deşeurilor, cu aplicarea metodelor
fizico-chimice pentru aprecierea nivelului de poluare şi a concentraţiilor maxime admisibile ale
poluanţilor.
În afară de aceasta, trebuie de avut în vedere că la baza proceselor vitale, ca şi la baza
schimbărilor compoziţiei chimice a mediului ambiant, stă ȋn actul chimic care reprezintă
transformarea substanţelor iniţiale în produsele lor metabolice sau finale. Orice proces chimico-
biologic reprezintă totalitatea reacţiilor chimice ce determină mecanismul procesului. Ca urmare,
pentru descrierea şi gestionarea dinamic-echilibrată a ecosistemelor, în condiţiile creşterii
activităţii antropice, este necesară cunoaşterea mecanismelor chimice de interacţiune dintre om,
mediul şi sisteme ecologice.
Domeniul de studiu al chimiei ecologice cuprinde următoarele direcţii :
- stabilirea unor recomandări în scopul diminuării nivelului de poluare chimică a mediului cu
substanţele cele mai nocive;
- perfecţionarea proceselor tehnologice de prelucrare a materiei prime, utiliarea deşeurilor,
epurarea emisiilor gazoase şi a apelor uzate;
- prognozarea comportării noxelor chimice în mediul ambiant sub influenţa factorilor naturali şi
antropici;
- elaborarea metodelor de dirijare a stării obiectelor mediului natural.
În plan practic se pot indica trei probleme principale ale chimiei ecologice, de
rezolvarea cărora depinde protecţia mediului ambiant.
1. Modificarea sau schimbarea tehnologiilor, dirijarea lor spre diminuarea cheltuielelor
energetice şi a cantităţilor de deşeuri, atingerea minimului de emisii în atmosferă şi hidrosferă.
Este vorba despre aplicarea unor tehnologii avansate şi modificarea tehnologiilor existente avînd
în vedere nu în ultimul rînd, protecţia mediului. Rezolvarea acestei probleme se poate face în
două moduri:
 - prin măsuri tehnico-organizatorice (folosirea combinată a materiei prime, producţia
fără deşeuri, reciclarea apei, etc.);
- prin metode chimico-tehnologice (creşterea selectivităţii şi optimizarea proceselor,
desfăşurarea reacţiilor în alte condiţii, aplicarea de noi catalizatori, ecologizarea unor
etape separate ale proceselor, etc).
2. Cea de-a doua problemă o constituie epurarea emisiilor gazoase şi a apelor uzate. Cheltuielile
de tratare a deşeurilor depind de nivelul de purificare. Există o anumită limită a epurării,
determinattă economic, după care întreprinderea devine nerentabilă. Apare problema creşterii
eficacităţii instalaţiilor de epurare concomitent cu micşorarea cheltuielilor de purificare. Rolul
chimiei în acest caz devine foarte important şi posibilităţile nu sunt epuizate. Este vorba atît
despre tratarea deşeurilor industriale cît şi despre epurarea apelor uzate orăşeneşti sau utilizarea
deşeurilor menajere.
3. Cea de a treia problem este legată de influenţa substanţelor poluante asupra mediului ambiant.
Aici apar două aspecte. Pe de o parte toxicitatea substanţelor poluante care pătrund în mediul
ambiant, iar pe de altă parte, migrarea şi transformarea substanţelor sub influenţa factorilor
naturali. Rolul chimiei ecologice constă în evaluarea vitezei de transformare a substanţelor
poluante în funcţie de factorii de mediu. În modelele de prognozare a comportării substanţelor
poluante în mediul ambiant pot fi folosiţi parametrii cinetici.
Studiul privind interacţiunile dintre substanţele chimice cu componentele vii şi nevii din ecosferă
include detectarea poluării mediului, diminuarea poluării şi analiza consecinţelor posibile. În
procesul cercetării poluării mediului pot fi enumărate următoarele etape:
- depisarea poluantului în mediul ambiant şi volumul de producer ale acestuia;
- domeniile de utilizare;
- răspîndirea în mediu;
- pătrunderea şi acumularea în mediu;
- ecotoxicitatea şi toxicitatea poluantului;
- persistenţa şi capacitatea de descompunere;
- chimismul transformărilor ulterioare.
Manipularea apei uzate şi a gazului rezidual a fost identificată ca fiind o problematică
orizontală pentru sectorul chimic aşa cum este descrisă ȋn anexa I. 4 a Directivei. Înseamnă că
termenul “cele mai bune tehnici disponibile (BAT)” este evaluat in acest document pentru
ȋntregul sector chimic, independent de procesele particulare de producţie şi de modul şi mărimea
uzinei chimice implicate. De asemenea ȋnseamnă că termenul de BAT necesită includerea ȋn
afara tehnologiilor de tratare, o strategie de management pentru a realiza prevenirea sau controlul
optim al deşeurilor. Astfel scopul documentului se compune din: • aplicarea sistemelor de
management al mediului şi instrumente • aplicarea tehnologiei de tratare a apei reziduale şi a
gazului rezidual aşa cum este utilizată ȋn mod uzual sau aplicată ȋn sectorul chimic, incluzând
tehnologiea de tratare a namolului din apa uzată, dacă este operat pe amplasamentul al unei uzine
chimice • identificarea concluziei asupra celor mai bune tehnici disponibile bazata pe doua
aspecte mentionate anterior, constand intr-o strategie de reducere optima a poluarii si in
nivelurile de emisie aferente BAT- in conditii adecvate - la momentul evacuarii in mediu
inconjurator. Doar tehnicile aplicate sau aplicabile in mod obisnuit pentru industria chimica sunt
abordate in acest document, lasund-se ca tehnicile specifice procesului sau tehnicile integrate in
proces (de ex. tehnicile neutilizate la tratare) sa fie dezbatute in BREF-urile verticale. Desi
restrictionate doar la industria chimica, este recunoscut faptul ca acest document poate contine de
asemenea informatii valoroase si pentru alte sectoare (de ex. sectorul rafinariilor).
 Evacuarile in aer si apa sunt principalele impacturi asupra mediului cauzate de evacuarile
din instalatiile chimice. Principalele surse de apa uzata din sectorul industrial chimic sunt:
• sintezele chimice
• sistemele de tratare a gazelor reziduale
• prepararea apei de proces
• scurgerile din sistemele de alimentare cu apa a cazanelor
• scurgerile de slam din ciclurile de racier
• spalarea in contracurent a filtrelor si schimburile de ioni
• apa infiltrata in depozitele permanente de deseuri
• apa pluviala din zonele contaminate, etc.

Principalul lor impact fiind caracterizat prin:

• incarcare hidraulica
• continutul substantelor poluante (exprimat in cantitate sau concentratie)
• pontentialele efecte sau periclitari asupra apei receptoare, exprimate in parametrii
principali se de insumare)
• efectele asupra organismelor din apa receptoare, exprimata in date de toxicitate.

Emisiile gazului rezidual apar ca:

• emisii captate, acestea fiind si singurele emisii ce pot fi tratate
• emisiile difuze
• emisiile fugitive (volatile).

Principalii poluatori atmosferici sunt:

• COV
• Compusii sulfului (SO2, SO3, H2S, CS2, COS)
• Compusii azotului (NOx, N2O, NH3, HCN)
• Compusii halogentati (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
• Compusii rezultati in urma arderii incomplete (CO, CxHy)
• Pulberile.

SISTEMELE DE MANAGEMENT SI INSTRUMENTELE

Managementul de mediu este o strategie pentru manipularea evacuarilor (sau a prevenirii
lor) din activitatile industriale (chimice), luand in considerare conditiile locale, imbunatatindu-se
asfel performanta integrata a amplasamentului chimic. Acesta ii ofera operatorului: • o vedere in
mecanismul de generare al poluarii din procesele de productie • sa faca decizii echilibrate
referitor la masurile de mediu • sa evite solutiile temporare si investitiile neprofitabile • sa
actioneze adecvat si proactiv referitor la evolutiile noi din domeniul mediu. Un sistem de
management al mediului (sectiunea 2.1) urmareste in mod normal un ciclu de proces continuu,
etapele variate fiind sustinute de o serie de instrumente de management si industrie.

TEHNICILE DE TRATARE

Tehnicile identificate de Grupul Tehnic de Lucru si descrise in acest document sunt

acelea utilizate in intreg sectorul chimic. Acestea sunt introduse in ordine logica, urmand calea
poluantilor.
 Tehnicile de tratare descrise pentru APA REZIDUALA sunt:
• Tehnici de separare sau limpezire, utilizate in principal in combinatie cu alte operatii,
fie ca prima etapa (pentru a proteja alte instalatii de tratare impotriva deteriorarii, colmatarii sau
ancrasarii datorate corpurilor solide) sau etapa de limpezire finala (pentru a indeparta substantele
solide sau uleiul format in operatia de tratare precedenta) :
- Separarea nisipului fin
- Sedimentare
- Flotatia aerului
- Filtrarea
- Microfiltrarea / ultrafiltrarea
- Separarea uleiului de apa

• Tehnicile de tratare fizico-chimice pentru apa uzata nebiodegradabila, utilizate in

principal pentru contaminatorii anorganici sau organici greu biodegradabili (sau inhibitori),
deseori utilizate ca o etapa de pretratare a unei instalatii biologice (centrale) de tratare a apei
uzate:
- precipitarea/sedimentarea/filtrarea
- cristalizarea
- oxidarea chimica
- oxidarea aerului umed
- oxidarea apei supra-critice
- reducerea chimica
- hidroliza
- nanofiltrarea / osmoza inversa
- adsorptia
- schimbul de ioni
- extractia
- distilarea / rectificarea
- evaporarea
- striparea
- incinerarea

• Tehnici de tratare biologice pentru apa uzata biodegradabila:

- procedee de descompunere anaerobe, precum procedeele de contact anaerobe,
procedeul UASB, procedeul cu pat fix, procedeul cu pat extins, indepartarea biologica a
compusilor de sulf si a metalelor grele
- procedee de descompunere aerobe, precum procedeul complet cu amestec de namol
activ, procedeul cu biorecatorul cu membrana, procedeul de filtrare prin picurare, procedeu cu
pat fix si biofiltru - nitrificarea / denitrificarea
- tratarea biologica centrala a apei uzate.

Tehnicile descrise de tratare a NAMOLULUI DIN APA REZIDUALA pot fi vazute ca

optiuni singulare sau ca o combinatie a optiunilor singulare. Tehnicile de tratare a namolului
provenit din apa reziduala sunt:
• operatii preliminare
• operatii de ingrosare a slamului
 • stabilisarea slamului
• conditionarea slamului
• tehnici de deshidratare a slamului
• operatii de uscare
• oxidarea termica a namolului
• depozitarea permanenta a slamului pe amplasament.

Tehnicile descrise de tratare a GAZULUI REZIDUAL nu pot fi clasificate pur si simplu

ca fiind tehnici de recuperare sau epurare. Depinde de aplicarea etapelor de separare aditionale
pentru ca substantele contaminatoare sa fie recuperate. Unele tehnici pot fi utilizate ca tehnici de
control individuale, altele doar ca etapa de pretratare sau finisare finala. Cele mai multe tehnici
de control al gazului rezidual solicita tratare in continuare dupa procesul principal atat pentru apa
reziduala cat si pentru gazul rezidual generate in timpul procesului de tratare. Tehnicile sunt:
• pentru COV si compusi anorganici:
- separare cu membrana
- condensare
- adsorptive
- spalare la umed
- biofiltrare
- bio-spalare
- bio-percolare
- oxidare termica
- oxidare catalitica
- ardere la facla
• pentru pulberi:
- separator
- ciclon
- electrofiltru
- desprafuitor la umed
- filtru textile
- filtru catalytic
- filtru de pulbere in doua trepte
- filtru absolut (filtru HEPA)
- filtru de aer cu randament ridicat (HEAF)
- filtru de vapori

• pentru poluantii gazosi din gazele de ardere:

- injectarea uscata a sorbentului
- injectarea semi
-uscata a sorbentului
- injectarea la umed a sorbentului
- epurarea non-catalitica a NOx (SNCR)
- epurarea selctiva catalitica a NOx (SCR).
 CONCLUZIILE REFERITOARE LA CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE
Industria chimica acopera o gama larga de intreprinderi: la un capat sunt intreprinderile
mici cu cateva produse intr-un proces si cu una sau cateva surse de deseuri iar la celalalt capat
sunt intreprinderile cu productie multi-mixta cu multe fluxuri complexe de deseuri. Desi nu
exista probabil doua amplasamente chimice comparabile total prin gama de productie, situatia de
mediu si cantitatea si calitatea emisiilor de deseuri, este posibil sa se descrie BAT pentru tratarea
apei uzate si a gazului rezidual din intreg sectorul chimic. Implementarea BAT in instalatiile noi
nu reprezinta in mod normal o problema. In cele mai multe cazuri are sens din punct de vedere
economic planificarea proceselor de productie si evacuarile lor de deseuri pentru a reduce
emisiile si consumul de materiale. Oricum, avand amplasamentele existente, implementarea
BAT nu este in general o activitate usoara datorita infrastructurii existente si a circumstantelor
locale. Acest document nu face distinctie intre BAT pentru instalatii noi si existente. O astfel de
deosebire nu ar ajuta la imbunatatirea situatiei de mediu pe amplasamentele industriale prin
adoptarea BAT si nu ar reflecta angajamentul industriei chimice de continuare a imbunatatirii
conditiilor de mediu.
Masurile de process integrate nu fac scopul acestui document, insa sunt de o importanta
desebita pentru optimizarea performantei de mediu in procesele de productie. Astfel, BAT
inseamna: • utilizarea masurilor integrate in proces in locul tehnicilor la final de proces, acolo
unde este posibil • evaluarea instalatiilor existente de productie cu privire la optiunile de luare
masurilor de retehnologizare integrate in proces si implementarea lor daca este fezabil, cel tarziu
cand instalatia se supune modificarilor majore.
‰ Apa reziduala
Un SISTEM DE COLECTARE A APELOR REZIDUALE adecvat joaca un rol esential
in reducerea efectiva a apei reziduale si / sau a tratarii ei. Acesta conduce fluxurile de apa uzata
catre echipamentul de tratare adecvat lor si previne amestecul apei contaminate cu apa
necontaminata. Asfel BAT este si
: • Separarea apei de proces de apa pluviala necontaminata si de alte eliberari de apa
necontaminata. Daca amplasamentele existente nu realizeaza inca separarea apei, se poate instala
– cel putin partial - daca sunt realizate modificari majore pe amplasament
• Separarea apei de process in functie de cantitatea contaminanta
• Instalarea unui acoperis deasupra ariilor posibil contaminate, daca este fezabil
• Instalarea sistemelor de drenare separate pentru arii cu risc de contaminare, incluzand
pompe de captare a pierderilor prin scurgere sau prin deversare
• Utilizarea canalelor de suprafata pentru apa de proces in interiorul amplasamentului
industrial intre utilajele de generare a apei reziduale si cele de tratare finala. Daca conditiile
climatice nu permit sistemele de canale de suprafata (temperaturi semnificante sub 0 °C), atunci
in conducte subterane accesibile sunt adecvate pentru a le substitui. Multe amplasamente
industriale sunt in continuare dotate cu canale subterane iar construirea imediata a sistemelor noi
de canalizare nu este fiabila de obicei, insa masurile se pot efectua in etapele cand sunt
planificate modificari majore la instalatiile de productie sau la sistemul de canalizare
• Instalarea capacitatii de retentie pentru cazurile defectelor in functionare si pentru apa
de la stingerea incendiilor corespunzator rezultatelor evaluarii riscului.

TRATAREA APEI REZIDUALE in sectorul chimic urmareste cel putin patru strategii
diferite:
• Tratarea centrala finala intr-un WWTP biologic pe amplasament
 • Tratarea finala centrala intr-un WWTP municipal
• Tratarea centrala finala a apei anorganice reziduale intr-un WWTP mecano-chimic
• Tratamente descentralizate.
Nici una nu este mai preferata decat cealalta, daca nivelul de emisie echivalent este
garantat pentru protectia mediului, in totalitate, si nu conduce la niveluri de poluare mai mari in
mediu .Se presupune ca la acest nivel s-au luat deciziile de management adecvate pentru efluent,
a fost evaluat impactul asupra apei receptoare, au fost epuizate toate optiunile practice de
prevenire si reducere a apei uzate si au fost luate in considerare toate masurile de siguranta, adica
de la acest punct se vor considera doar solutiile de la finalul procesului. Pentru apa pluviala,
BAT este:
• Trimiterea apei pluviale necontaminate direct in apa receptoare, traversand prin by-pass
sistemul de apa reziduala din sistemul de canalizare
• Tratarea apei pluviale din ariile contaminate inainte de a fi eliberata in apa receptoare.
In unele cazuri utilizarea apei pluviale ca apa de proces pentru a reduce consumul de apa
proaspata poate fi benefic pentru mediu. Instalatiile adecvate de tratare sunt:
• Captarea pietrisului fin
• Bazine de retentive
• Rezervoare de sedimentare
• Filtre de nisip
Deoarece metalele grele sunt elemente chimice ce nu pot fi distruse, recuperarea si
reutilizarea sunt singurele moduri de a preveni ca acestea sa fie emise in mediu. Orice alte
optiuni determina transferul acestora intre diferite medii: apa uzata, aer uzat si deseuri. Astfel,
pentru metalele grele, BAT inseamna a realiza toate cele ce urmeaza:
• separarea apei uzate ce contine compusi de metale grele, cat de mult este posibil si
• tratarea fluxurilor de apa uzata separate la sursa inainte de amestecarea lor cu alte
fluxuri
• utilizarea tehnicilor ce permit o recuperare cat mai mare posibila si
• facilitarea altei eliminari a metalelor grele intr-un WWTP final ca etapa de post-
spalare, cu tratare finala a namolului, daca este necesara.
Tehnicile adecvate sunt: Rezumat Waste Water and Waste Gas Treatment ix
• precipitarea / sedimentarea (sau flotia aerului alternativ) / filtrarea (sau microfiltrarea
sau ultrafiltrarea alternativ)
• cristalizarea
• schimbul de ioni
• nanofiltrarea (sau alternative osmoza inversa).
Deoarece nivelurile de emisie, ce pot fi realizate prin aceste tehnici de control, depind
foarte mult de procesul-sursa de la care provin metalele grele, TWG n-au putut sa identifice
niveluri de emisie aferente BAT ce pot fi valide pentru intreg sectorul chimic. A fost recomandat
ca acest subiect sa fie abordat in BREF-urile aferente proceselor. Continutul de sare anorganica
(si/sau de acid) din apa reziduala poate influenta atat biosfera apei receptoare, de ex. raurile mici
cand sunt confruntate cu cantitati mari de sare, si sistemele de canalizare utilizate de ex.
corodarea conductelor, valvelor si pompelor sau defectarea tratarii biologice de dupa proces. In
cazul uneia sau ambelor acestor posibilitati, BAT este controlul continutului de sale anorganic,
de preferat la sursa si de preferat cu tehnici de control ce permit recuperarea. Tehnicile adecvate
de tratare (neincluzand tehnicile de tratare a metalelor grele sau a sarurilor de amoniu) sunt:
• evaporarea
 • schimbul de ioni
• osmoza inversa
• indepartarea sulfatului biologic (utilizat doar pentru sulfat, insa cand sunt prezente si
metale grele, si acesta este indepartat).
Poluantii nepotriviti pentru tratarea biologica sunt, de ex. TOC greu de descompus si/sau
substatele toxice ce inhiba procesul biologic. Astfel devarsarea lor intr-o instalatie de tratare
biologica trebuie sa fie prevenita. Nu este posibila o prognozare a contaminatorilor inhibitori
pentru procesele biologice intr-o WWTP deoarece aceasta depinde de adaptarea
microorganismelor, ce actioneaza intr-o anumita instalatie, la contaminatori speciali. Asftel BAT
este evitarea introducerii apei reziduale in sisteme de tratare biologica cand acestea pot cauza
disfunctia acestor sisteme si tratarea fluxurilor secundare de apa uzata, ce contin parti
nebiodegradabile, cu tehnici adecvate.

Gazul residual

SISTEMELE DE COLECTARE A GAZELOR REZIDUALE sunt instalate pentru a

directiona emisiile gazoase catre sistemele de tratare. Acestea constau din capsularea sursei de
emisie, supape pentru gazul evacuate si condcute. BAT inseamna:
• Reducerea fluxului de gaz la unitatea de control prin inchiderea surselor de emisie daca
aceasta este fezabil
• Prevenirea riscului de explozie prin:
- Instalarea unui detector de flacari in interiorul sistemului de colectare cand riscul
aparitiei unui amestec inflamabil este semnificant
- Mentinerea in siguranta a amestecului de gaz sub limita de explozie inferioara sau
deasupra limitei de explozie superioara
• Instalarea adecvata a echipamentului pentru prevenirea aprinderii amestecurilor
inflamabile de gaz-oxigen sau pentru a reduce efectele acesteia. Sursele gazelor reziduale se
disting in acest document ca:
• Surse cu temperatura redusa, precum procesele de productie, manipularea chimicalelor,
pregatirea produselor
• Surse cu temperaturi inalte, precum procesele de ardere, care include instalatii precum
cazanele, instalatiile electrice, incineratoarele include facilities such as boilers, power plants,
proces incinerators and thermal and catalytic oxidisers.
Surse cu temperaturi reduse
Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale evacuate de la surse cu temperaturi
joase (gazele din procesul de produtie) sunt pulberile (particulele fine), COV-urile si compusii
anorganici (HCl, SO2, NOx etc.). BAT este indepartarea pulberilor/particulelor sedimentabile
din fluxurile gazelor uzate, fie ca tratare finala fie ca pretratare pentru a proteja instalatiile de
dupa process, utilizandu-se recuperarea materialelor de cate ori este fezabil. Consumul de
energie si apa a tehnicilor de tratare necesita sa fie luat in considerare. Tehnici adecvate de
control sunt:

• Tehnici de pretratare cu potential de reucuperare:

- separator
- ciclon
- filtru de vapori (de asemenea ca filtru pentru spalarea finala pentru aerosoli si picaturi)
 • Tehnici finale de tratare
- spalare la umed
- filtru electrostatic
- filtru textil
- filtre variate cu randamente ridicate, in functie de felul particulelor sedimentabile.

BAT reprezinta indepartarea COV din fluxurile de gaz uzat. Tehnicile de control al aplicarii
depind foarte mult de procesul din care sunt eliberate si de gradul pericolului pe care il
reprezinta.
Daca sunt aplicate tehnici de ardere, BAT reprezinta implementarea gazului rezidual de la ardere
atunci cand sunt preconizate cantitati considerabile de poluanti. Utilizarea flamei este considerata
BAT doar pentru indepartarea de siguranta a surplusului inflamabil de gaz de ex. de la lucrari de
mentenanta, sisteme defecte sau supape neconectate la sistemele de reducere. Pentru alti compusi
decat COV, BAT inseamna indepartarea acestor poluanti prin aplicarea de tehnici adecvate:
• spalarea la umed (apa, solutia acida sau alcalina) pentru hidrogen halogenat, Cl2, SO2, H2S,
NH3
• spalarea cu solvent insolubil pentru CS2, COS
• adsorptia pentru CS2, COS, Hg
• tratarea gazului biologic pentru NH3, H2S, CS2
• incinerarea pentru H2S, CS2, COS, HCN, CO • SNCR sau SCR pentru NOx.

Sursele cu temperaturi ridicate

Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale din procesele cu temperaturi ridicate (gazele
de ardere evacuate) sunt pulberile (particulele sedimentabile), compusii halogenati, monoxidul
de carbon, oxidul de sulf, NOx si posibilele dioxine. BAT reprezinta indepartarea pulberilor /
particulelor sedimentabile prin implementarea unuia dintre urmatoarele:
• electro-filtru
• filtru sac (dupa schimbatorul de caldura la 120-150 °C)
• filtru catalitic (conditii comparabile cu ale filtrului sac)
• spalarea la umed.

1. Duca, Gh. (2012). Dicţionar poliglot de chimie ecologică. Chisinau: Inst. de Studii
Enciclopedice. - 680 p. - ISBN 978-9975-4307-1-5.
2. The Role of Ecological Chemistry in Pollution Research and Sustainable Development : Proc. of
the NATO Advanced Research Workshop, Chisinau, Moldova, 8-11 October 2008 / ed. by Ali
Müfit Bahadir, Gheorghe Duca. – Dordrecht : Springer, 2009. – 308 p. – (NATO Science for
Peace and Security Ser. C: Environmental Security). – ISBN 978-90-481-2901-0 (Print) 978-90-
481-2903-4 (Online). –http://www.springerlink.com/content/978-90-481-2901-0?v=editorial
3. Duca, Gh., Skurlatov, Yu., Misiti, A., Macoveanu, M. et al. (2003). Chimie Ecologica
(Rom.). 2nd Ed. Chisinau: CE USM, 303 p.
4. Gonta, M., Duca, Gh. (2009). Chimia ecologica a nitratilor, nitritilor si N-nitrozoaminelor
(Rom.). Chisinau: CEP USM. – 268 p.