IP CENTRUL DE EXCELENTA IN ECONOMIE SI FINANTE

REFERAT

La analiza rapoartelor financiare

Tema,, ANALIZA RENTABILITATII PE BAZA PUNCTULUI
CRITIC’’

A realizat:Ursu Ana
A verificat:Stratu Olesea

Chisinau 2020
 CUPRINS
1. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic …………………………………3
2. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activităţi omogene ………….3-4
3. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unor activităţi diferite…………….4-5
4.Principalele avantaje a aplicari acestei metode…………………………………5
5.Bibliografie……………………………………………………………………...6
 Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic (pragul rentabilităţii)
Punctul critic, denumit şi prag de rentabilitate sau punct de echilibru (“point mort” în
franceză sau “break-even” în engleză), reflectă acea dimensiune a activităţii la care
veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. sunt egale cu cheltuielile
(variabile aferente volumului de activitate şi fixe totale), profitul fiind nul.
În raport cu dinamica volumului de activitate elementele de cheltuieli se grupează în
variabile şi fixe. Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs
(suma lor creşte direct proporţional cu volumul activităţii) iar cheltuielile fixe sunt
variabile
pe unitatea de produs (suma lor totală fiind constantă, înseamnă că ele se reduc odată
cu
sporirea volumului de activitate prin creşterea gradului de folosire a capacităţii de
producţie).
Această legătură dintre suma cheltuielilor de exploatare şi volumul de activitate ce
trebuie obţinut, astfel încât veniturile din vânzări să acopere cheltuielile efectuate, este
reflectată cu ajutorul pragului rentabilităţii.
Metodologia de calcul şi analiză a pragului de rentabilitate diferă după cum studiul
se efectuează pe produs sau pe total întreprindere.

Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activităţi omogene (un singur

produs)
Pragul de rentabilitate, în cazul realizării unui singur produs, poate fi măsurat cu
ajutorul indicatorilor:
a) Volumul fizic critic al producţiei (qcr) = cf/p-cv =cf /mbv
în care:
cf reprezintă suma cheltuielilor fixe pe produs;
p - preţ de vânzare unitar;
cv - cheltuieli variabile pe unitatea de produs;
 mbv - marja brută faţă de cheltuielile variabile pe unitatea de produs.
b) Cifra de afaceri critică
(CAcr): CAcr = qcr p
Cifra de afaceri critică reflectă vânzările firmei pentru care profitul este egal cu
zero.
c) Gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie
(Gcr): (qcr/qmax)*100
în care:
qmax reprezintă capacitatea maximă de producţie în expresie fizică.
d) Perioada critică
(pcr)=CAcr/(CA/T)

în care:
CA/T reprezintă vânzările medii pe unitatea de timp (zi, lună, an).
Profitul maxim (Pmax) care poate fi obţinut, în condiţiile date este latura CD din
triunghiul BCD, se poate determina astfel:
Pmax = qmax (p - cv) - cf = qmax mbv - cf
Costul unitar se determină potrivit relaţiei:
c = cv +cf/q
Pragul de rentabilitate, marchează acea dimensiune a producţiei în care costul unitar
este egal cu preţul de vânzare, profitul fiind zero.
Analiza pragului de rentabilitate în cazul unor activităţi diferite (mai multe
tipuri de produse)
Pentru firmele care produc şi comercializează o gamă diversă de produse şi mărfuri,
pragul de rentabilitate se poate măsura cu ajutorul următorilor indicatori:
a)Cifra de afaceri critică
(CAcr): Cf /1-cv
cv =cifra de afaceri cheltuieli variabile aferente/cifrei de afaceri
în care:
Cf reprezintă suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere;
cv - cheltuieli variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.
b) Gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie
(Gcr)=Cf/Qmax (1-cv)*100
în care:
Q max reprezintă capacitatea maximă de producţie în expresie valorică.

În concluzie, principalele avantaje ale aplicării metodei de analiză a rentabilităţii pe

baza punctului critic sunt:
• permite stabilirea dimensiunii producţiei pentru care activitatea întreprinderii devine
profitabilă;
• indică volumul de producţie ce trebuie obţinută pentru a se înregistra un anumit
cuantum al profilului;
• oferă posibilitatea determinării gradului de utilizare a capacităţii de producţie
corespunzător punctului critic sau în corelaţie cu un anumit cuantum al profitului;
• indică perioada de timp în care firma îşi poate recupera toate cheltuielile efectuate;
• pune în evidenţă corelaţiile dintre dinamica producţiei şi dinamica costurilor, cele
din urmă grupate în variabile şi fixe;
• permite determinarea profitului maxim care poate fi obţinut în anumite condiţii
date.
 BIBLIOGRAFIE

http://www.amac.md/Biblioteca/data/22/8/VI/13.pdf