EXPUNEREA DE MOTIVE

la proiectul de hotarare privind aprobarea schimbarii

denumirii strazii “Dunarii” din localitatea Partizani in strada
“Charles Hartley”

Existenta statului roman modern isi datoreaza existenta si marelui inginer

englez Sir Charles Augustus Hartley. Numit si “parintele Dunarii”, el a fost
inginerul sef al Comisiei Europene a Dunarii care a regularizat canalul Sulina si
a facut Dunarea navigabila la bara Sulina. Timp de 50 de ani el s-a preocupat la
inceput, in calitate de inginer sef, apoi de consultant, de lucrarile deosebit de
complexe pentru regularizarea Dunarii.
Importanta lucrarilor lui s-a vazut cel mai bine dupa finalizarea canalului
si impactul pe care l-a avut transportul pe Dunare asupra foarte multor tari
europene. Complexitatea lucrarilor efectuate la acea vreme si solutiile tehnice
ingineresti revolutionare folosite nu au fost egalate nici pana in ziua de astazi la
nici o lucrare efectuata pe Dunare.
Toate acestea le datoram acestei mari personalitati, care jumatate de secol
a muncit pe teritoriul Dobrogei, ca si astazi sa ne bucuram de roadele muncii lui.
Nascut in Galeshead la 3 februarie 1825 intr-o familie scotiana, al carui
tata era un prosper agent comercial, micul Charles a copilarit in orasul
Darlington. Probabil aici, copil fiind, a avut revelatia meseriei ce avea sa o
imbratiseze mai tarziu, aceea de inginer.
In orasul Darlington in 1825 s-a construit prima cale ferata comerciala
din lume cu destinatia Stockton, a carei tractiune a vagoanelor se facea cu o
locomotiva cu aburi si probabil aceasta minune a ingineriei i-a influentat si
cariera micului Hartley.
A absolvit la 13 ani gimnaziul Gateshead si a inceput ucenicia ca
antreprenor de lucrari miniere. In acelasi timp facea si cursuri teoretice la seral
prin care isi completa cunostintele.
Isi termina ucenicia inginereasca la 19 ani la un antreprenor hidrotehnic
din Leeds, unde a participat la lucrari de hidroamelioratii, canale navigabile si
lucrari de geniu. La 25 septembrie 1845 se angajeaza ca inginer stagiar la
compania Scotish Central Railway unde isi incepe activitatea inginereasca care
va dura timp de 70 de ani.

1
 Aici confirma ca este un priceput inginer si la numai 23 de ani primeste o
lucrare ca inginer sef in portul Plymouth in S Angliei pentru amenajarea
cheiurilor, digurilor si bazinului portuar.
Se remarca prin rapiditatea lucrarilor temeinic executate si prin
respectarea devizelor de lucrari, ceea ce il face un inginer foarte apreciat la acea
vreme. In anul 1855, in timpul razboiului din Crimeea(1853-1856), Charles
Hartley este angajat capitan in corpul de geniu anglo-turc sub comanda celui
care avea sa devina Comisar al Comisiei Europene a Dunarii, maiorul John
Stokes. Debarcand la Kerci inginerul se ocupa de construirea fortificatiilor din
acea zona fiind remarcat imediat de John Stokes care avea sa-i devina prieten pe
viata dupa infiintarea C.E.D. Dupa terminarea razboiului Crimeei, Hartley se
duce la Constantinopol si se pare ca atunci a trecut pentru prima oara prin
Sulina.
Dupa terminarea razboiului Crimeei si infiintarii Comisiei Europene a
Dunarii in urma tratatului de la Paris(30 martie 1856), maiorul John Stokes este
numit membru din partea Angliei in aceasta comisie. Acesta cere sa ii fie pusi la
dispozitie trei ingineri, printre care si Hartley. In 1857 este angajat la aceasta
comisie, cu toate ca nu era membru al Institutului Inginerilor Civili din Londra
isi ia postul in primire la Galati in luna ianuarie. Cand a preluat Hartley postul,
situatia Dunarii la varsare era foarte grava. De aceea, puterile occidentale
infiinteaza o comisie de aministrare moderna a gurilor Dunarii pentru ca pe aici
sa se poate efectua un comert in cele mai bune conditii. Dupa incetarea
monopolului turcesc asupra exportului de grane din Principatele Romane,
exporturile de cereale din porturile Galati si Braila au crescut de la 50000 de
tone in 1837, la 210000 de tone in 1845. Dupa marea foamete din Irlanda din
1847 si adoptarea politicii de liber schimb, comerciantii englezi au preluat
comertul in aceasta zona, dar s-au confruntat cu o problema majora la Dunare.
Vasele lor fiind unele moderne de capacitate mare aveau si un pescaj pe masura.
Acest lucru a impus cautarea unor solutii tehnice hidrogafice, pentru a solutiona
aceasta problema. Marea foamete din Irlanda s-a petrecut din cauza invaziei
gandacului de Colorado care a distrus culturile de cartof din Anglia, principalul
aliment al locuitorilor de acolo. Charles Cunningham, vice-
consulul englez de la Galaţi, scria că „în decembrie 1855, în timpul unei furtuni
la gura Sulinei, 24 de nave şi 60 de şlepuri au eşuat sau s-au scufundat şi
aproape 300 de oameni au pierit; în general anual se numărau, acolo, 61 de
naufragii la mia de vase care încercau să intre pe fluviu. O mare parte din vasele
de transport maritim ramaneau in fata gurilor Dunarii si granele se transbordau

2
cu ajutorul slepurilor sau barjelor Ajuns iarna la Galati cand Dunarea
era inghetata, Hartley a avut timp de o luna sa investigheze situatia si a inceput
in martie ridicari topo la gurile bratelor Sulina si Sfantul Gheorghe. Inainte de a
se porni lucrarile propriu zise s-au luat masuri imediate pentru a imbunatati
provizoriu navigatia. Astfel, s-au adus doua dragi, una la Sulina si una la grindul
Argagni(zona satelor Partizani si Ilganii de Sus).
La 5 aprilie 1857 a fost chemat in fata comisiei si i s-a cerut sa examineze
cele trei brate si sa recomande unul pentru a fi amenajat. Este ales bratul Sulina,
iar in 1865 C.E.D. cere ca aceste lucrari sa fie facute cu minimul de costuri, sa
reziste cinci ani si sa fie adancita bara Sulina cu 60 cm.
Solutia propusa de Hartley, care a fost indelung contestata, a fost
construirea unor “jetele”(diguri perpendiculare pe malul mării, împinse către
larg la gurile de vărsare ale fluviului). Pentru a putea observa daca aceasta este
solutia corecta, Hartley viziteaza gurile de varsare ale raurilor Oder,Vistula si
Rohn care aveau astfel de jetele.
La intoarcere, Hartley si-a dat seama ca solutia lui era cea mai buna, si-a
sustinut punctul de vedere si a continuat lucrarile. In iarna anului 1860-1861,
Dunarea a inghetat, iar Hartley a fost chemat in Egipt in calitate de consultant
deoarece aici incepusera lucrarile la canalul Suez. La intoarcere, in primavara,
adancimea la bara Sulina era de 5,2 m fiind adancita cu 1,8 m, aproape dublu
fata decat ceruse C.E.D.
La 3 septembrie 1861 inginerului englez i se organizeaza o festivitate de
recunostinta, iar guveranatorul turc de la Tulcea, Rasid Pasa ii ofera titlul de
“Mudjideih” care nu a putut fi acceptat conform regulilor britanice. Si celelalte
state doreau sa-l decoreze pentru marile lui realizari dar el nu putea accepta.
Acest lucru l-a determinat pe Stokes sa ceara o recunoastere a meritelor lui in
propria tara.
Astfel, la 17 octombrie 1862 Charles Hartley primeste din partea Reginei
Victoria titlul de “sir”. La fel si comerciantii de pe Dunare i-au oferit lui Hartley
o frumoasa cupa de argint ca semn al recunostintei lor si pentru faptul ca
navigatia era mai sigura la gura Sulinei, iar cheltuielile lor de transport erau mai
mici de pana la cinci ori. Dupa finalizarea lucrarilor de la bara Sulina se incheie
prima mare etapa a lucrarilor hidrotehnice efectuate de Hartley aici. El a
continuat pana in 1872 sa fie inginerul sef al C.E.D., iar apoi pana la 1907 a
ramas consultant al acestei comisii. A doua etapa importanta, au fost lucrarile de
regularizare si adancire a bratului Sulina. Acestea au fost in numar de zece si s-
au desfasurat sub atenta lui supraveghere, la inceput ca inginer sef apoi ca si

3
consultant. Notorietatea de care s-a bucurat dupa succesul obtinut la Sulina, l-a
facut sa fie cerut ca si consultant la lucrari hidrotehnice din toata lumea. Astfel,
el a facut propuneri Principatelor Romane pentru a face Prutul navigabil, pentru
vasele cu aburi, pana in apropiere de Iasi. A facut un proiect pentru o
ieşire portuară la Marea Neagră a sudului Basarabiei în perioada în care acest
teritoriu era încă românesc (proiectul început în 1864, al portului de la golful
Jibrieni, de la nord de vărsarea Chiliei în Mare înainte ca România să aibă
acces la mare prin Dobrogea, la Constanţa). Si-a dat avizul tehnic Belgiei si
Olandei pentru rezolvarea problemei navigatiei la Anvers. A oferit solutii si
proiecte pentru porturile Odessa si Triest. Dupa 1861 este solicitat sa-si dea
avize tehnice pentru canalul Suez, iar în 1884 a fost numit oficial, din partea
guvernului britanic, membru în comisia internaţională tehnică pentru lărgirea
Canalului de Suez. Regulamentele de navigatie si sistemul de taxare al C.E.D.
au fost preluate si de administratia canalului Suez. In 1871 la Institutul
Inginerilor Civili din Londra face o prezentare stiintifica asupra intrarii Deltei
Dunarii in Marea Neagra. Cu aceasta ocazie este premiat de institut cu medalia
Watt si premiul Telford. I n t r e 1 873-1876, Hartley ajunge în America şi
devine, în 1875, consultantul Congresului şi al Preşedintelui Statelor Unite,
Ulisses Grant pentru soluţionarea navigaţiei la la gurile fluviului Mississippi.
Modernizarea portului Durban, din provincia Natal din Africa de Sud,
este o alta lucrare intreprinsa de Hartley. In Romania ofera solutii ingineresti
pentru imbunatatirea porturilor Galati si Braila, la fel si pentru Constanta. La
Constanta primele planuri ale lui Hartley au stat la baza primelor studii
ingineresti ale lui Anghel Saligni. Intre el si casa regala a Romaniei se leaga o
prietenie, vizitandu-l de multe ori pe regele Carol I si regina Elisabeta.
Desele intalniri aveau si un scop profesional in incercarea regelui de a
moderniza si dezvolta porturile de la Cernavoda la Turnul Severin, pentru a
impulsiona exporturile romanesti de cereale. Randurile scrise de prim ministrul
Romaniei, Dimitrie Sturza lui Hartley sunt concludente: “În ceea ce mă priveşte,
sunt bine sănătos şi mă găsesc din nou implicat într-o imensă şi nobilă misiune –
marea noastră reformă agrară, ce trebuie făcută neapărat pentru a reda viaţă şi
energie lumii satelor noastre. Trebuie să dublăm producţia agricolă pentru a da
de lucru frumosului Dvs. fluviu, şi să putem întotdeauna să ne gândim cu
recunoştinţă la Sir Charles Hartley”.
Hartley este premiat in Anglia cu prestigioasa decoratie ”The Albert Medal” in
1903, ca semn al recunoasterii contributiei sale la dezvoltarea ingineriei hidrotehnice.
Aceasta medalie se da doar o singura data pe an, iar dintre personalitatile care au

4
primit-o se numara oameni din domeniul ştiinţei, culturii, artei, politicii, şi nu
numai, cum ar fi: Faraday, Bessemer, Lord Kelvin, Thomas Alva Edison,
Bunsen, Graham Bell, Guiglielmo Marconi,
Napoleon al III, Winston Spencer Churchill,  Franklin D. Roosevel,  Yehudi
Menuhin, Regina Elisabeta a II-a, Orville Wright, Stephen Hawking etc .
S-a retras din activitatea inginereasca la varsta de 82 de ani in 1907, si s-a
stins din viata la 20 februarie 1915 in Londra, lasand in urma o spectaculoasa
opera inginereasca. Mormantul lui se afla in cimitirul Bisericii Highgate, iar pe
piatra funerara sta scris” Sir Charles A. Hartley (1825-1915), Inginerul Şef care
a muncit să facă ultima porţiune a Dunării navigabilă.”
Charles Hartley a vizitat in mai multe randuri zona satelor Partizani si
Ilganii de Sus unde au fost efectuate jumatate din cele zece taieturi ale Dunarii.
De altfel dupa ce a parasit functia de Inginer Sef al C.E.D. a venit in fiecare an
in aceasta zona in calitate de consultant pentru a superviza lucrarile. Este
consemnata in ziarul “The Times” din 25 iulie 1877, o vizita de-a sa in zona
satului nostru la mila 43 unde s-a aratat foarte ingrijorat de barajul facut pe
Dunare pentru a opri flota otomana sa inainteze .
Tot el este considerat unul din parintii intemeietori ai satului Partizani
deoarece pe pamantul depus de draga in urma taieturii a XI-a Argagnis(1897-
1898), a fost infiintat acest sat in dreptul milelor 31-32. Pentru aceste fapte
marete, dorim sa fim primii din Romania care isi manifesta recunostinta fata de
aceasta mare personalitate, prin schimbarea numelui strazii principale de pe
malul Dunarii cu numele lui.

5
6