EXPUNEREA DE MOTIVE

la proiectul de hotarare privind aprobarea schimbarii

denumirii strazii “Berzelor” din localitatea Partizani in
strada “John Stokes”

Una din marile peronalitati care si-au pus amprenta asupra lucrarilor Comisiei
Europene a Dunarii timp de cinsprazece ani a fost maiorul John Stokes(1856-
1871). Nascut pe 17 iulie 1825 John Stokes a absolvit Academia Militară
Regală la Woolwich si pe langa studiile teoretice a avut dorinta de a invata
practic despre armamentul existent la acea vreme. Astfel el urmeaza cursurile
Scoalii de Inginerie militară de la Chatham unde aprofundeaza notiuni de
tehnica militara si lucrari de geniu. In februarie 1845 el se inroleaza in compania
a 9-a Regala de mineri si genisti care era dislocate in Africa. Aici ia parte la al 7-
lea razboi contra regatului Zulu unde a fost ranit in mai multe randuri. Aici la
sfarsitul razboiului s-a instituit un protectorat britanic unde Stokes si alti ingineri
au creat in “Kaffraria britanica” un lant de posturi de legatura. Dupa al optulea
razboi zulu, dovedindu-si inca o data priceprea si curajul Stokes a fost chemat in
patria sa Anglia unde a fost recunoscut ca membru al inginerior regali nu ca
inginer al armatei. Numit instructor asistent in geodezie si lucrari de teren al
Academiei Regale Marine Stokes a fost promovat la rangul de capitan. In timpul
razboiului din Crimeea(1853-1856) s-a inrolat volunar iar secretarul de stat
pentru razboi l-a insarcinat datorita calitatilor lui deosebite sa formeze un corp
de de ingineri pentru a acorda asistenta contingentului turc. Trimisi initial la
Kerci au fost relocati la Yenicale o pozitie strategica care facea legatura cu
Marea Azov. Modul in care capitanul Stokes si-a indeplinit misiunea a atras
simpatia Lordului Stratford, un influient ambasador britanic la Constantiniopole.
In 1856 a fost numit delegat din partea Angliei in Comisia Europeana a Dunarii.
Aici il aduce prin insistentele sale pe inginerul Charles Hartley cu care
desavarsesc lucrarea de a face navigabil canalul Sulina. In cadrul Comisiei
Stokes se impune ca un desavarsit profesionist multe din propunerile sale fiind
acceptate neconditionat si de ceilalti membri. In 1871 este inlocuit de Inginerul
Gordon la Galati si promovat ca inginer comandant sef in Tara Galilor. In anul
1873 a devenit membru al Comisiei Internationale de la Constantinopol in
problema saparii Canalului Suez. Ca o recunoastere a valorii sale Regina
Victoria a Angliei l-a decorat cu ordinal de cavaler. In anul 1882 a devenit
membru al unui comitet de investigare pentru construirea tunelului Canalului
Mânecii între Anglia și Franța. ” Promovat la gradul de general-maior, în 1885,
Stokes a fost numit, doi ani mai târziu, vicepreședinte al consiliului de
administratie al Companiei Canalului Suez și în 1894, a fost trimis în Egipt ca
reprezentant al Guvernului britanic.” Se stinge din viata la 77 de ani in 17
noiembrie 1902 dupa o bogata cariera inginereasca.

Cele mai multe amanunte despre activitatea sa in cadrul Comisiei Europene a

Dunarii aflam chiar din bibliografia sa. Astfel stim ca Stokes nu a fost prea
impresionat de situatia de la Sulina in care locuitorii duceau o viata de
semipiraterie. Imediat dupa ce a fost ales membru in Comisia Europeana a
Dunarii Stokes a vizitat Canalele Sulina si Sfantul Gheorghe pentru a face un
raport cat mai exact asupra situatiei la gurile Dunarii.Vizitand canalul Sulina
aproape de Ceatalul Sfantul Gheorghe pe la mila turceasca 40 a observant un
mic curs de apa numit Papadia care facea legatura bratului Sulina cu Chilia.
Acest curs de apa impreuna cu latimea anormala a bratului ar fi provocat un
curent care a ajutat la depunerea unor cantitati mari de aluviuni care ar fi format
grindul Argagni(pe acest grind se afla amplasate satele Partizani si Ilganii de
Sus). Tot de la el aflam ca in aceasta portiune a bratului datorita ingustarii lui era
foarte dificil de navigat si mute corabii esuau in aceasta zona. El raporteaza
Comisiei ca lucrarile care trebuiesc efectuate aici sunt foarte dificile si necesita
mari probleme de inginerie hidrotehnica. El a cerut sa i se puna la dispozitie trei
ingineri dar ministrul de externe englez facand economii bugetare i-a acordat
doar unul, iar Stokes imediat dupa ce a inspectat bratele Dunarii, a cerut
comisiei sa ii puna la dispozitie pe inginerul Hartley, cel care avea sa devina
“parintele Dunarii”.El stabileste ca sediul Comisiei Europene a Dunarii sa fie
initial la Galati deoarece aici era un oras cu pretentii la civilizatia occidentala. In
1865 este insarcinat de C.E.D. sa elaboreze un regulament de navigatie si politie
pe Dunare precum si tarifele de navigare.Dupa cum spune autobiografia sa dupa
atatia ani petrecuti aici “a fost foarte dureros pentru el sa spuna La revedere
Dunarii.”

Pentru aceste fapte marete, dorim sa fim primii din Romania care isi manifesta
recunostinta fata de aceasta mare personalitate, prin schimbarea numelui strazii
a II-a din satul Partizani cu numele lui.
SIR John Stokes(1856-1871)