Făt Frumos din Lacrima - Harap Alb - Prâslea cel voinic şi merele de

aur

Basmul „Fat Frumos din lacrima”, De Mihai Eminescu, a fost publicat în revista„Convorbiri
literare” încă din anii studenţiei marelui poet. Opera reuneşte trăsăturile prototipului basmului popular
cu originalitatea imprimată de autor, încadrându-se în categoria basmelor culte.Conţinutul basmului îl
reprezintă eternul conflict între bine şi rău, tema reprezentând iniţierea unui tânăr şi rolul acestuia în
lupta dintre binele şi răul reprezentat simbolic.Titlul basmului este cel al eroului, cu origine
miraculoasă iar acţiunea începe cu o situaţie iniţială fixate într-un timp îndepărtat şi neprecizat. În
vremuri străvechi, trăia un împărat „întunecat şi gânditor ca miază-noapte” şi o împărăteasă „tânără şi
zâmbitoare ca miezul luminos al zilei”. De 50 de ani împăratul se afla în război cu împărăţia vecină şi
era sleit de lupte şi de suferinţe. Simţindu-şi sfârşitul aproape, împăratul era trist pentru că nu avea
copii, „se sculă din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără - pat aurit, însă pustiu şi
nebinecuvântat” şi tot „trist mergea la război cu inima neîmblânzită”, împărăteasa era frumoasă, „cu
părul ei cel galben ca aurul”, dar „din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe
o faţă mai albă ca argintul crinului”.

Povestea lui Harap-Alb se încadrează în genul epic, iar ca specie literară este un basm cult,
deoarece are un autor, Ion Creangă. A apărut în revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi în
acelaşi an în ziarul "Timpul". Împletirea elementelor reale cu cele fabuloase creează fantasticul, că
specific ancestral (străvechi) al basmelor , însă, în această creaţie narativă, Creangă îmbină
supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc de unde reiese şi originalitatea unică
a acestei creaţii

Semnificaţia titlului "Harap-Alb" reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să
intre în fântână: Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în
fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de
credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului:
"D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb, aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele lui are sensul de
"rob alb", deoarece "harap" înseamnă "negru, rob".

Basmul “Prâslea cel voinic şi merele de aur” se încadrează în genul epic, iar ca specie literară
este un basm popular, deoarece are autor anonim, el fiind transmis pe cale orală din generaţie în
generaţie. A fost cules de Petre Ispirescu şi publicat în volumul Legendele şi basmele românilor din
1882.
Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului, dintre adevăr şi minciună, iar
deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative, împletirea
elementelor realiste cu cele fabuloase creează fantasticul, că specific ancestral al basmelor
populare.Titlul sintetizează intriga basmului, fiind alcătuit din numele personajului, Prâslea, însoţit de
principala trăsătură - „cel voinic” -, prin care se sugerează ideea că, deşi este mezinul familiei
împărăteşti, este viteaz şi neînfricat. El este singurul care izbuteşte să-şi bucure tatăl şi să culeagă
merele de aur.
Chiar dacă cei trei sunt personaje principale şi reprezintă binele, între ele există anumite
asemănări şi deosebiri!
Încă de la începutul povestirilor, aflam ca cele trei personaje, sunt fiii unor împăraţi. Făt Frumos din
Lacrima, este unicul fiu al împăratului, şi este născut după ce mama să , se roagă înaintea icoanei
Maicii Domnului, să o ajute să nască un fiu. Din ochii Sfintei Fecioare cade o lacrimă. Împărăteasa
vede lacrima, înţelege repede semnul divin, lacrima ajunge pe buzele ei iar la scurt timp ea rămâne
însărcinată şi va naşte un fiu căruia îi va da numele Fat Frumos din lacrima. Harap Alb, la fel ca şi
Prâslea cel voinic, este cel mai mic dintre cei trei fii ai împăratului dar şi cel mai înzestrat.

Toţi cei trei eroi parcurg un drum iniţiatic, trebuind să treacă probele necesare unei experienţe
de viaţă pentru a-şi putea întemeia o familie şi conduce o gospodărie, şi pornesc la drum ca nişte
oameni simpli. Făt Frumos din lacrima împrumuta trăsăturile flăcăului de la ţară, care se îmbraca în
straie populare, ştie să cânte dumnezeieşte la fluier doine şi hore, încât "ochii cei negri ai fetelor se
umpleau de lacrimi de dor; şi-n pepturile pastorilor tineri, rezimati cu-n cot de-o stâncă şi c-o mâna pe
bata, încolţea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei!". Harap Alb “pune tarnița
pe cal, anină armele la oblânc, își ia merinde și bani de ajuns, schimburi în desagi și o ploscă plină cu
apă.”
Spre deosebire de Fat Frumos sin lăcrimă şi Harap Alb, care îşi încep drumul călare, Prâslea cel
Voinic îşi începe drumul pe jos: “Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și
tolba cu săgețile. Își alese un loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se
puse între ele”.

Făt Frumos  din lacrima întruchipează modelul de cinste,dreptate şi adevăr, constituind

imaginea forţelor binelui. Ca un adevărat Făt-Frumos, copilul este inteligent şi curajos, învaţa într-o
lună cât alţii într-un an,astfel ca "împăratul murea şi învia de bucurie". Făt-Frumos este caracterizat în
mod direct de către naratorul omniscient: "De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai
îndrăzneţ" şi se prevestea că va fi un împărat înţelept ca Solomon.Spre deosebire de Harap-Alb care
este un personaj real cu calităţi : inteligent,răbdător echilibrat etc. dar şi defecte: naiv, credul,
neascultător  , Fat Frumos este un personaj fabulos cu puteri supranaturale că atunci când, aruncând
buzduganul în sus, "despica bolta cerului", apoi îl prinse "pe degetul mic şi buzduganul se rupse-n
doua".

Harap -Alb este fecior de crai, destoinic și curajos el

rămâne totuși în zona umanului, fiind prietenos, cuminte milos și ascultător. El întruchipează 
înaltele principii morale cultivate de orice basm, ca adevărul,dreptatea, cinstea, prietenia, ospitaliatea,
curajul, vitejia, trăsături ce reies indirect din întâmplări, fapte, vorbe și gânduri proprii, din relația lui
cu alte personaje și direct din ceea ce povesteşte naratorul “fiul craiului”, „boboc în felul său” ,
„naiv” , „credul” dar sin din
ceea ce spun alţi eroi despre el, Sf Duminica: „laminate crăişor”, „slab de înger”, “mai fricos decât o
femeie”

Deşi Prâslea este caracterizat direct de către tatăl său, considerându-l nepregătit, nevrednic,
lipsit de experienţă, ba chiar lipsit de judecată: „ –Fugi d-aici, nesocotitule!”, faptele sale dezvăluiesc o
serie de calităţi:  ambiţios şi isteţ, dar şi calculat, Prâslea îşi face un plan pentru prinderea hoţului,
luându-şi măsuri de precauţie pentru a nu adormi asemenea fraţilor săi. Perseverent, nu se mulţumeşte
cu reuşita parţială, ci doreşte să îl găsească pe hoţ, chiar dacă aşteptările tatălui fuseseră deja
satisfăcute. Ajuns la prăpastie, se dovedeşte a fi cel mai curajos, fiind singurul care coboară până în
adâncul prăpastiei. În concluzie Prâslea este un personaj curajos și neînfricat.
Toţi cei trei eroi pleacă pe tărâmuri fermecate, şi întâlnesc creature fantastice, Fat Frumos o întâlneşte
pe Mumă Pădurii, Prâslea cel voinic, zmeii iar Harap Alb pe Gerilă, Flămânzilă, Ochila, Setila sau
Pasari-Lati-Lungila.
O altă asemănare între cele trei personaje ar fi aceea ca toţi trebuie să parcurgă un drum plin de
probe, şi sunt nevoiţi să învingă toate aceste obstacole, pentru a ajumge la scopul final. Probele la care
sunt supuşi sunt menite de a-i obişnui pe eroi  cu greutăţile vieţii, cu faptul că omul trebuie să învingă
toate piedicile ivite în viaţa sa, pregătindu-i pentru viitor, când va trebui să-şi conducă propria
gospodărie şi propria familie. Făt Frumos, Prâslea dar şi Harap Alb descoperă  dragostea aprinsă
pentru o fată.
Chiar şi ultima probă în drumul devenirii lor este încă o asemănare. Harap Alb trebuie sa avea
de adus faţa Împăratului Ros, Fat Frumos trebuia să aducă fata Genarului iar Prâslea trebuia să le
salveze sip e cele 2 surori ale fetei de împărat,care erau ţinute captive de zmeu.
 În timp ce Fat Frumos şi Prâslea ajung eroi prin forţe proprii, Harap Alb a devenit erou din
întâmplare fiind îndrumat de Sfânta Duminica. O alte deosebire ar fi aceea că Fat Frumos are anumite
puteri supanaturale „ creşte într-un an cât zece”, spre deosebire de Prâslea şi Arap alb care sunt nişte
oameni simpli.
Toţi ce trei eroi reprezintă forţele binelui şi se vor lupta cu forţele raului,pe care le vor învinge
în cele din urmă, săvârşind iniţierea prin probele de la drum.