Sunetul

Sunetul este cea mai mică unitate a limbii. Din punct de vedere fizic, este cea mai
mică emisiune sonoră articulată, altfel spus, cel mai scurt produs al vocii omenești.
Știința care se ocupă de studierea sunetelor se numește fonetică.

Cum sunt produse și receptate sunetele

Sunetele sunt produse prin interacțiunea dintre aerul expirat și aparatul fonator, adică
porțiunea dintre plămâni și gură. În această porțiune se formează vocea, iar aerul
plecat din plămâni, la ieșirea din aparatul fonator, se poate lovi de diverse
obstacole, precum: limbă, dinți, buze. Sunetele articulate produse de aparatul fonator
sunt receptate de aparatul auditiv (de ureche) și sunt trimise către creier.
Sunetele rostite fără ca aerul să întâlnească un obstacol la ieșirea din aparatul
fonator au fost numite vocale, iar cele care întâlnesc la ieșirea din aparatul fonator
anumite obstacole au fost numite consoane.
În limba română, vocalele sunt în număr de 7 – a, ă, â(î), e, i, o, u – și pot forma
singure silabă. Consoanele sunt în număr de 22 – b, c, d, f, g, h, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z,
č, ğ, k’, g’ – și nu pot forma singure silabă. O parte dintre vocale, mai exact 4 la
număr, o̯, i̯ , ḙ, ṷ, formează o categorie aparte de sunete, numită semivocale.
Semivocalele, deși seamănă cu vocalele, nu pot alcătui singure silabă și pot fi
rostite doar împreună cu o vocală.
Sunet și fonem
Chiar dacă în gimnaziu se vorbește doar despre sunete (probabil din rațiuni
didactice), în fonetică se face o distincție între sunetul concret (rostit și auzit) și
sunetul-tip, inexistent în vorbirea particulară a fiecăruia. Sunetul-tip este numit
fonem și reprezintă o clasă de sunete concrete variate care îndeplinesc un rol
identic în vorbire.

Spre exemplu, sunetul r realizat prin vibrarea limbii și sunetul r realizat prin

vibrarea omușorului din cavitatea bucală reprezintă două sunete diferite în
pronunțare și receptare (primul este un r normal, iar al doilea un r graseiat, precum cel
din franceză). Cu toate acestea, ele sunt varietăți ale aceluiași sunet-tip românesc,
fonemul r, deoarece niciodată cele două sunete r nu vor forma înțelesuri diferite în
cuvintele în care apar. (se pot încerca ambele tipuri de pronunțare în
cuvântul cretă; de fiecare dată înțelesul va fi identic, cretă)
Vocalele și consoanele enumerate mai sus reprezintă, de fapt, toate fonemele limbii
române.

Nu vom insista aici mai mult pe dezvoltarea conceptului de fonem (este dezvoltat
separat, vezi fonemul), oricum studiul școlar al foneticii nu e interesat de subiect.
Dar fără a introduce noțiunea de fonem, nu putem înțelege spre exemplu de ce în
limba română există 7 vocale și 22 de consoane, iar în limba engleză există 12
vocale și 24 consoane.
Trebuie să menționăm de asemenea că în manualele școlare, noțiunile
de sunet și fonetică sunt folosite cu sensul de fonem, respectiv fonologie.