Sunetul este cea mai mică unitate a limbii.

Din punct de vedere fizic, este cea mai

mică emisiune sonoră articulată, altfel spus, cel mai scurt produs al vocii
omenești. Știința care se ocupă de studierea sunetelor se numește fonetică.

Cum sunt produse și receptate sunetele

Sunetele sunt produse prin interacțiunea dintre aerul expirat și aparatul fonator,
adică porțiunea dintre plămâni și gură. În această porțiune se formează vocea, iar
aerul plecat din plămâni, la ieșirea din aparatul fonator, se poate lovi de diverse
obstacole, precum: limbă, dinți, buze. Sunetele articulate produse de aparatul
fonator sunt receptate de aparatul auditiv (de ureche) și sunt trimise către
creier.
Sunetele rostite fără ca aerul să întâlnească un obstacol la ieșirea din aparatul
fonator au fost numite vocale, iar cele care întâlnesc la ieșirea din aparatul
fonator anumite obstacole au fost numite consoane.
În limba română, vocalele sunt în număr de 7 – a, ă, â(î), e, i, o, u – și pot
forma singure silabă. Consoanele sunt în număr de 22 – b, c, d, f, g, h, j, l, m,
n, p, r, s, ș, t, ț, v, z, č, ğ, k’, g’ – și nu pot forma singure silabă. O parte
dintre vocale, mai exact 4 la număr, oo , io , ḙ, ṷ, formează o categorie aparte de
sunete, numită semivocale. Semivocalele, deși seamănă cu vocalele, nu pot alcătui
singure silabă și pot fi rostite doar împreună cu o vocală.
Sunet și fonem
Chiar dacă în gimnaziu se vorbește doar despre sunete (probabil din rațiuni
didactice), în fonetică se face o distincție între sunetul concret (rostit și
auzit) și sunetul-tip, inexistent în vorbirea particulară a fiecăruia. Sunetul-tip
este numit fonem și reprezintă o clasă de sunete concrete variate care îndeplinesc
un rol identic în vorbire.
Spre exemplu, sunetul r realizat prin vibrarea limbii și sunetul r realizat prin
vibrarea omușorului din cavitatea bucală reprezintă două sunete diferite în
pronunțare și receptare (primul este un r normal, iar al doilea un r graseiat,
precum cel din franceză). Cu toate acestea, ele sunt varietăți ale aceluiași sunet-
tip românesc, fonemul r, deoarece niciodată cele două sunete r nu vor forma
înțelesuri diferite în cuvintele în care apar. (se pot încerca ambele tipuri de
pronunțare în cuvântul cretă; de fiecare dată înțelesul va fi identic, cretă)
Vocalele și consoanele enumerate mai sus reprezintă, de fapt, toate fonemele limbii
române.
Nu vom insista aici mai mult pe dezvoltarea conceptului de fonem (este dezvoltat
separat, vezi fonemul), oricum studiul școlar al foneticii nu e interesat de
subiect. Dar fără a introduce noțiunea de fonem, nu putem înțelege spre exemplu de
ce în limba română există 7 vocale și 22 de consoane, iar în limba engleză există
12 vocale și 24 consoane.
Trebuie să menționăm de asemenea că în manualele școlare, noțiunile de sunet și
fonetică sunt folosite cu sensul de fonem, respectiv fonologie.
Sunetul, într-o accepțiune largă, reprezintă o vibrație a particulelor unui mediu
capabil să producă o senzație auditivă. În sens restrâns, sunetul articula