FIZIOLOGIE.

CURS 3
23.03.2010
BAZELE NEUROCHIMICE ALE
EXCITABILITĂȚII NEURONALE
Particularitățile structurale și funcționale ale neuronului și preungirilor sale sunt subordonate funcției de
a transmite mesaje asigurând integrarea organismului la codițiile mediului. De aceea, principalele
caracateristici neuronale sunt excitabilitatea și conductibiltatea. Prin aceste două funcții, neuronul
asigură o modalitate de răspuns a membranei celulare neuronale la modificările mediului.

Originea potențialului de repaus

Potențialul de repaus membranar este generat de diferențele de concentrație ionică dintre mediul intra
și extracelular atunci când fluxul net al ionilor ce traversează membrana în ambele sensuri este egal cu 0
și există această stare de echilibru. Se știe că repartiția ionilor între 2 compartimente separate de o
membrană selectiv permeabilă este dictată de forțele de difuziune și de cele electrostatice. Când forțele
de difuziune tind să egaleze forțele electrostatice se ajunge la această stare de echilibru, denumit
echilibru Donnan.

Potențialul de repaus transmembranar este generat de inegalitatea de concentrație ionică dintre mediul
intracelular și cel extracelular, fiind un fenomen electrochimic de membrană. Această inegalitate de
concentrație se menține prin factori pasivi și prin factori activi.

Parametri ai excitabilității:

- Pragul de excitație
- Reobaza
- Timpul util pincipal
- Cronaxia

Cu cât intensitatea stimulului este mai mare, cu atât timpul de răspuns este mai scurt.
Excitabilitatea se definește prin durata necesară aplicării unui stimul de intensitate mare în vederea
atingerii pragului de excitație
Reobaza = cea mai mică intensitate de curent ce produce excitație într-un timp nedefinit
Timpul util principal = cel mai scurt interval în care un curent de intensitatea reobazei atinge pragul de
excitație
Cronaxia = timpul util minim în care un curent rectangular de intensitate egală cu dublul reobazei
determină excitație

1
Proprietatea structurii nervoase de a conduce de la distanță potențialul de acțiune generat de un stimul
supraliminar poartă numele de conductibilitate.

În momentul producerii potențialului de acțiune, pe o anumită lungime a membranei are loc o inversare
a potențialului de membrană. Pe fața internă apare un potențial de +40mV, în timp ce doar la câteva
zecimi de mm, potențialul este la valoarea de repaus de -80mV. Sub acțiunea acestei diferențe de
potențial, cationii transportatori de sarcină migrează spre zona polarizată și, acumulându-se la acest
nivel, determină depolarizarea. Acest circuit este completat prin membrană și mediul extracelular unde
sarcinile se deplasează dinspre regiunea aflată în repaus spre zona inițial depolarizată. Atunci când
depolarizarea realizată prin acest circuit local atinge pragul se declanșează mecanismele ionice care
generează un nou potențial de acțiune în zona învecinată. În același timp, prin mecanismele
repolarizării, în zona inițială se restabilește potențialul de repaus.

Vitezele mari de conducere sunt realizate mai ales la nivelul fibrelor mielinizate. Diferența este că
potențialele de acțiune se propagă saltatoriu de la o ștrangulație Ranvier la următoarele.

TRANSMITEREA SINAPTICĂ
Particularități morfo-funcționale ale sinapselor

Predomină conexiunile sinaptice chimice, realizând transmiterea mesajelor neuronale presinaptice pe

cale umorală prin intermediul mediatorilor chimici excitator și inhibitori. Sinapsele chimice sunt alcătuite
din terminațiile axonale ale neuronului presinaptic și elementele care constituie teritoriul postsinaptic
separate de fanta sinaptică. Regiunea presinaptică este reprezentată de butonii sinaptici sau
varicozitățile unor terminații axonale.

Mediația chimică sinaptică

Transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau de la celula nervoasă la organul efector se
face cu participarea unor mediatori chimici. Ei sunt niște purtători umorali de informații nervoase
specifice; subst bioactive care asigură transmiterea semnalelor electrice din teritoriul presinaptic în
teritoriul postsinaptic.

Descoperirea adrenalinei și acetilcolinei eliberate sub influența stimulării vagosimpatice stă la baza
conceptului actual de inervație colinergică/parasimpatică și adrenergică/simpatică.

Criteriile pentru ca o substanță să fie mediator chimic:

1. Să fie prezentă în terminația presinaptică

2. Teritoriul presinaptic să conțină precursorii și enzimele necesare sintezei mediatorului
3. Stimularea neuronului presinaptic să determine eliberarea mediatorului chimic
4. Să existe receptori postsinaptici cu afinitate pentru substanța mediatoare
5. Aplicarea substanței respective postsinaptic să antreneze același efect ca stimularea directă a
acestuia
2
 6. Să existe mecanismul enzimatic de inactivare rapidă a neurotransmițătorului în teritoriul sinaptic
7. Antagoniștii specifici să blocheze acțiunea sinaptică a substanței mediatoare

ACETILCOLINA

Se găsește în SNC și este difuz distribuită la nivel cortico-subcortico-spinal sau se găsește sub formă de
nuclei cu structură și funcții distincte: nucleii bazali, nucleii cuneiformi, etc.

Acțiuni fizio-farmacologice: după traversarea spațiului sinaptic, acetilcolina eliberată din butonii
terminali se cuplează cu receptorii nicotinici care sunt niște receptori ionotropi care se găsesc
predominant la nivelul joncțiunilor neuromusculare, dar și cu receptorii muscarinici care sunt niște
receptori metabotropi. Acești receptori muscarinici sunt prezenți mai ales la nivelul sinapselor
parasimpatice periferice și în sistemul nervos central.

Receptorii nicotinici sunt:

- M1 (ganglionari)
- M2 (musculari)

Receptorii muscarinici:

- M1 în ganglionii vegetativi și în glandele secretorii toate cele 5 tipuri se regăsesc în creier

- M2 în miocard și în celulele endoteliului vascular și majoritatea țesuturilor și organelor
- M3 în musculatura netedă viscerală conțin mai multe subtipuri, stimularea

- M4 lor inducând numeroase efecte

- M5 vegetative: bradicardie, vasodilatație,
secreție salivară și mucoasă, sudorație,
mioză, creșterea perstaltismului gastro-
intestinal

AMINE BIOGENE/CATECOLAMINE

Transmiterea informațiilor simpatice sau simpatic-adrenergice se realizează cu ajutorul acesto

catecolamine care sunt: adrenalină (A), noradrenalină (NA), dopamină. Sunt substanțe biologic active cu
nucleu catecolaminic comun rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei.

Adrenalina îndeplinește rol de hormon medulosuprarenal, iar noradrenalina și dopamina sunt mediatori
chimic simpatico-adrenergici.

Prin hidroxilarea fenilalaninei rezultă dihidroxifenilalanina (DOPA), iar prin decarboxilarea acestora
rezultă dopamina (DA), care este un precursor al noradrenalinei (NA).

NA = principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. NA, sub influența unei enzmie metilante din
glanda medulosuprarenală este transformată în adrenalină.
3
4