FIZIOLOGIE.

CURS 4
30.03.2010

RECEPTORII ADRENERGICI

9 subtipuri: α1A, α1B, α1C, α2A, α2B, α2C, β1A, β1B, β1C

La nivel central, efectele NA sunt de tip activator. În cazul stimulării receptorilor postsinaptici
α-adrenergici și efect inhibitor dacă stimulăm receptorii β-adrenergici.

SEROTONINA sau 5-hidroxitriptamina (5-HT) este o amină biogenă care rezultă din hidroxilarea urmată
de decarboxilare a triptofanului și are proprietăți atât de mediator chimic, cât și de hormon local. 90%
din cantitatea de serotonină se gsește la nivelul tubului digestiv, 8% trombocite, 2% SNC.

Cele mai bogate țesuturi în serotonină sunt celulele enterocromafine ale tubului digestiv și glanda
pineală .

La nivelul trombocitelor este principala cale de captare și transport a fracției circulante a serotoninei.

Mecanismul de producere a proprietăților sinaptice ale serotoninei are la bază participarea a trei tipuri
de receptori: 5-HT1, 5-HT2, 5-HT3.

Cortexul cerebral prezintă o mare densitate de receptori 5-HT2 a căror activitate contribuie la
producerea reacțiilor de trezire sau de somn în cazul inhibării cu antagoniști specifici.

HISTAMINA = hormon tisular care are și proprietăți de mediator chimic la nivelul terminațiilor nervoase
histaminergice. Și-a dobândit acest rol după ce i s-a descoperit prezența la nivelul diferitelor formațiuni
nervoase (hipotalamusul posterior), iar existența căilor reticulo-corticale histaminergice explică o parte
din efectele unor substanțe antihistaminice care influențează starea de veghe și somn, precum și
comportamentul psiho-afectiv.

Transmiterile postsinaptice histaminei se realizează prin intermediul receptorilor H1 și H2 și cu

participarea unui al treilea subtip cu rol de autoreceptor presinaptic reprezentat de receptorul H3
(diminuează eliberarea histaminei de la nivelul fibrelor histaminergice centrale și periferice participând
la controlul prorpiei sale eliberări).

Spre deosebire de receptorii H1 care produc efecte neurostimulante centrale, permeabilizante capilare
și vasodilatatoare periferice, receptorii H2 determină hiperpolarizare membranară și inhibiție
postsinaptică. Atât H1 cât și H2, la nivelul vaselor, cresc permeabilitatea vasculară și vasodilatație
capilară însoțită de stimularea secreției gastrice.
Histamina participă și la reglarea/ inducerea veghei și somnului prin niște mecanisme neurochimice
complexe, dar și la eliberarea unor hormoni hipofizari (de exemplu vasopresină. Prolactină), la reglarea
ingestiei de alimente și la termoreglare.

La nivel ganglionar, histamina facilitează transmiterea interneuronală simpatică, iar la nivelul

terminațiilor senzitive periferice provoacă efecte hiperalgeziante comportându-se ca un mediator chimic
al durerii.

AMINOACIZII NEUROTRANSMIȚĂTORI

Aminoacizi excitatori: acid glutamic și acid aspartic

Aminoacizi inhibitori: acid gamma-aminobutiric, glicina

AMINOACIZII EXCITATORI sunt acizi aminați monoamino-dicarboxilici neesențiali sintetizați din glucoză
sau unii produși intermediari ai ciclului Krebs. Sinteza lor se realizează la nivel neuronal presinaptic
devenind activi numai sub forma anionică de L-glutamat și L-aspartat. Deși sistemul nervos central al
mamiferelor este de aproximativ 10 ori mai mare în cazul glutamatului decât al aspartatului,
concentrația neuronală a acestora depășește de peste 1000 de ori pe cea a neurotransmițătorilor clasici.
Majoritatea neuronilor glutamatergici se găsesc la nivelul cortexului cerebral și în hipocampus.
Tractursurile gustative, olfactive, auditive și somestezice conțin de asemenea acești neuroni amino-
acidergici excitatori.

Hipoxia, hipoglicemia, ischemia, convulsiile prelungite și traumele mecanice determină creșterea

glutamatului extraneuronal însoțită de intensificarea influxului de Na și Ca, depolarizare prelungită și
dereglări metabolice neuronale multiple și generatoare de fenomene neuro-toxice ireversibile.

AMINOACIZII INHIBITORI

Acidul gamma-aminobutiric (GABA)

Se găsesc în concentrații mari în sistemul nervos cerebrospinal și GABA rezultă din decarboxilarea
acidului glutamic în prezența enzimei glutamic-decarboxilaza. Această decarboxilare are loc la nivel
neuronal, în creier și în măduva spinării, dar și în unii neuroni ai sistemului nervos periferic.

Receptorii pentru GABA: GABA A și GABA B

GABA A = receptori ionotropi cuplați cu un canal ionic specific pentru clor, iar GABA B = receptori
metabotropi care sunt cuplați cu AMP-ciclic și prevăzuți cu efecte de lungă durată. Prin intermediul
acestor două tipuri de receptori, fibrele nervoase GABA-ergice sunt la originea unei mari părți din
inhibițiile realizate în sistemul nervos cerebro-spinal cu răsunet funcțional asupra motricității,
senzațiilor, comportamentelor și funcțiilor cognitive.

GLICINA/glicocolul este de asemenea un aminoacid neesențial sintetizat la nivel neuronal din glucoză. Se
găsește mai ales la nivelul trunchiului cerebral, cerebel, și la nivelul coarnelor anterioare ale măduvei
spinării.
NEUROPEPTIDE

PEPTIDELE OPIOIDE /ENDOMORFINE = reprezentate de ENKEFALINE, respectiv METENKEFALINA și

LEUENKEFALINA, ENDROFINELE alfa, beta și gamma, dar și de DIMORFINELE A și B.

ENKEFALINELE sunt pentapeptide sintetizate de neuronii din sistemul nervos cerebro-spinal, de la

scoarța cerebrală până la substanța gelatinoasă din coarnele posterioare ale măduvei spinării.
Predomină în neuronii mono-aminergici contribuind la modularea în sens inhibitor a sensibilității
nociceptive. Se mai găsesc și la nivelul ganglionilor simpatici, tub digestiv, glanda medulosuprarenală și
retină.

ENDORFINELE predomină în hipotalamusul medio-bazal, lobul anterior al hipofizei, cu rol inhibitor

asupra reacțiilor neuro-endocrine produse de stres. Efectele inhibitorii ale acestor peptide se produc
prin modularea eliberării presinaptice a neurotransmițătorilor colinergici, adrenergici și serotoninergici
însoțită de inhibarea canalelor de Ca și activarea celor de K. Având rol inhibitor atât pre cât și
postsinaptic participă la realizarea analgeziei și inhibarea reacțiilor neuro-endocrino-metabolice produse
de stres. Ca factori anti-stres, β-endorfinele acționează la nivel hipotalamo-hipofizar în timp ce
enkefalinele sunt active la nivelul căilor simpatico-adrenergice, cerebrospinaleși periferice.

PEPTIDELE NEOPIOIDE.

Substanța P = formată din 11 aminoacizi. Cele mai mari cantități se găsesc la nivelul căilor nervoase
implicate în transmiterea și percepția durerii. Eliberarea substanței P este calciu-dependentă, fiind
activată de capsaicină (= subst toxică extrasă din ardeiul iute) și blocată presinaptic de peptidele opioide
și de GABA. Substanța P este principalul mediator chimic al durerii, dar și modulator al unor sinapse
cerebro-spinale sau periferice.

Peptidul vaso-activ intestival (VIP). Se găsește la nivelul hipotalamusului, hipocampului, al amigdalei și

neocortex, în tubul digestiv, plămâni, pancreas și aparat genital. El este eliberat împreună cu
acetilocolina și îndeplinește rol de cotransmițător al acesteia. Pe lângă proprietățile neuro-modulatoare
are rol și de neuro-mediator chimic al eliberării de hormoni adenohipofizari (prolactină, somatotrop). În
peretele intestinal, VIP este prezent în concentrații mari în fibrele nervoase ale plexurilor intraneurale
față de cele din mucoasă sau submucoasă. Are rol și de hormon local prevăzut cu proprietăți metabolice
importante (stimularea insulino-secreției, a lipolizei și conversia glicogenului în glucoză).