Sa fi fost la inceputul lunii septembrie 1664 cand H.

R, cu vecinii sai, au aflat din zvon

public ca ciuma ar fi izbucnit din nou in Olanda, dezlantuindu-se cu mare furie pe acele meleaguri,
cu deosebire Amsterdam si Rotterdam, preconizandu-se ca aceasta ciuma ar fi originat tocmai din
Italia. Dar spre mirarea lor, curand aveau sa realizeze ca acest fapt, originea, nu avea asa
insemnatate, ci faptul ca se starnise din nou in Olanda era mai important decat orice.
La acea vreme, in anume parohii mortuale, cum le numeste naratorul, la inceputurile vremi de
ciuma, au fost sesizate un numar semnificativ de cazuri, de catre parohie. Asadar, parohia din care a
pornit ciuma, a incercat sa musamalizeze, sa acopere, sa ascunda, datele adevarate de catre popor,
incercand sa supreseze, sa ignore situatia respectiva.
Acum, as putea intreba, dece? Ce sens avea in a ascunde asa date oribile, dece nu s a anuntat, si nu s
au mobilizat autoritatile in asa fel incat sa izoleze zona respectiva, mai ales ca au fost raportate
cazuri aparte de morti, nu morti obisnuite. Voi raspunde la intrebarea de mai sus, printr-un singur
argument, si anume, faptul ca nu erau pregatiti pentru asa ceva. Daca facem o analiza a gandirii si a
stilului de gandire, respectiv reactionare, este logic. Personal, eu asa am observat, zica cine vrea ce-
o vrea, da eu asa cred. Voi face o paralela cu inceputurile omenesti, cand Adam a pacatuit, impreuna
cu Eva. Conform Bibliei, prima reactie cand l-au auzit pe Domnul a celor doi, a fost sa se ascunda,
sa se refugieze, nici intr-un caz sa isi asume respectiv ul lucru...ce au facut ei, au dat vina unul pe
altul, dupa ce deja observasera ca era prea tarziu ca sa mai rezolve ceva. Nu trebuie sa faci o ampla
lucrare sau analiza ca sa realizezi ca la fel au reactionat si autoritatile de la vremea aceea.
Au incercat sa bage sub pres toata tarasenia aceasta, doar pentru ca mai tarziu situatia sa se
rastoarne, sa-i apuce din urma...asta e comportamentul omenesc, si se intampla datorita faptului ca
noi, ca oameni nu ne putem asuma 100% anumite fapte, faptul ca gresim.
Dar sa continuam cu siuatia de la vremea aceea. Dupa cum am spus, eforturile parohiilor de la
vremea aceea din London, nu erau altele decat de a nega, ignora situatia respectiva, cel putin la
inceput.
Printre relatarile lui Defoe, gasim faptul ca in inceputurile pandemiei de ciuma, febra si ciuma
bubonica, erau acelasi lucru pentru autoritati. Ce vrea sa insemne asta, pai, mergeai la autoritati si te
plangeai ca te doare capul, tu fiind racit, cu febra, si probabil ei te calculau la potential cu ciuma.
Dece? Deoarece creierul uman este setat in asa mod incat sa previna ceva ce stie ca nu ii place,
asadar de aici rezultand erori majore. Inainte de vara lui 1664, cazurile de ciuma fluctuau, scazant
usor, dupa o perioada iarasi cresteau, si ingrijorarea oamenilor la fel fluctua, dar intr-un final,
acestia, spune naratorul, nu mai stiau ce sa creada.
Existenta apasatoare a unei boli, determina pe localnici sa isi faca planuri pentru o anume mutare,
acest fapt rezultand in o populatie mai putina in timp, dar tot relativ mare. Asadar, era mandatoriu a
obtine certificate si hartii pentru sanatate, pentru a calatori in strainatate, fiindca nu te lasa nimeni sa
mergi prin alte orase. De indata ce te plangeai de ceva, erai banuit ca ai ciuma, bineinteles, fiindca
in acea perioada nu se cunosteau cauzele ciumei, simptomele acesteia urmand sa fie descoperite mai
tarziu. Totusi, mi se pare ciudat...din 1346, pana in 1353, o asemenea ciuma a mai existat, cu daune
de 75-200 de milioane de suflete pierdute in Africa si Eurasia, si, 330 de ani mai tarziu, loveste
ciuma in Londra…
Defoe, il reprezinta pe H.R ca fiind un om credincios, se poate spune, un om care simte nevoia de
validare externala de la o fiinta mai mare decat el, care simte nevoia de a se lasa in voia cuiva macar
odata, la necaz. Acesta isi lasa viata in mainile Domnului, si citeaza Psalmul 90 a lui David, din
Biblie. Hotararea a fost luata, acesta ramane in oras, incredintandu-se cu totul milosteniei si ocrotirii
celui Atotputernic. Acesta realizeaza ca zilele sale nu sunt controlate de nimeni in afara de
Dumnezeu, si ca nu ar avea rost sa caute adapost aiurea. Realizand ca Domnul il va ajuta sa
supravietuiasca si in vreme de molima, ca si in vreme de sanatate.
Aici, se prezinta, practic, nevoia care am simtit-o macar odata, pe plan sufletesc, si anume,
eliberarea de o anumita grija. H.R face asta foarte usor, datorita credintei sale, ce vine cu realizarea
ca nu intotdeauna totul depinde de oameni.
Autorul relateaza ca, desi ar fi minunat sa poata spune ca in asemenea calamitati nimeni nu mai
avea intentii in a jefui si a prada, totusi in oras aveau loc tot felul de ticalosii, ba chiar si orgii si
dezmaturi, exact ca si inainte.
In disperare si cu gandul la refugiere, naratorul isi exprima mirarea fata de strazile si cartierele
pustii. Doctoriim isi faceau afacere de pe urma nevoilor oamenilor, dadeau celor saraci “sfaturi”
gratuite,iar acestia erau nevoiti de boala sacumpere tot felul de doftorii, cum se exprima Defoe, sau
leacuri, care cel mai probabil le faceau mai mult rau decat bine.
Unele asa zise “leacuri”, erau amestecate cu mercur si alte diferite substante la fel de primejdioase,
fara nici o legatura cu scopul pe care pretindeau sa il urmareasca, si este destul de tragic…
Se presupunea ca ciuma reprezenta, cel putin la incept, stapanirea unui duh asupra trupului, si de
aceea, oamenii isi puneau felurite talismane, crezand ca vor scapa de eventuala imbolnavire.
Preotii erau vizitatorii bolnavilor adesea, insa curand si aceste vizite incetara pentru ca a intra in
casele contaminate insemmna a-ti iscali cu mana ta osanda la moarte. Pana si groparii, care erau
fapturile cu inimile mai calite din oras, se dadeau la o parte si nu se mai amestecau. Autorul
relateaza cum inmormantarile nu mai aveau loc, si in loc de ceremoni private, de multe ori se sapa
un hau mare, in care se ingropau la gramada.
Ciuma se intinsese, autoritatile judecatoresti purcesera sa ia in seama cu seriozitate conditiile in care
se aflau oamenii. Vazand nevoia oamenilor care se inghesuiau la sarlatanii, magicienii, si ghicitorii,
primarul orasului, a numit cativa medici si felcieri care sa dea ajutor celor lipsiti de el, saracilor in
special, cei mai vulnerabili si predispusi la pericolul de a fi trasi pe sfoara. Acest fapt, arata ca
oamenii, adevaratii oameni cu caracter moral sanatos, nu uita de nevoile semenilor sai nici la vreme
de necaz. Mi se pare cea mai caritabila actiune ce se putea face la vremea respectiva.
Datorita sporiri de cazuri de molima din Londra, autoritatile au impus un set de masuri, ce sunt
listate in ordonanta alcatuita si publicata de lodrul primar si de consiliul orasenesc al Londrei, cu
privire la molima de ciuma, a anului 1665.
Daca o infirmiera se muta dintr-o casa infectata inainte de trecerea a 28 de zile de la moartea
oricarei persoane bolnave de ciuma, casa noua in care a intrat numita infirmiera va fi inchisa pana la
expirarea celor 28 de zile. De indata ce o persoana va fi constatata de examinator, felcer sau
cautatoare ca poarta semnele bolii, ba fi in acea noapte sechestrata in aceeasi casa, iar casa in care
boleste, chiar daca nu moare persoana respectiva va fii ichisa timp de o luna dupa ce ceilalti
membrii ai familiei si au luat masurile de aparare,
Bunurile si obiectele bolnavilor, asternutullor, vesmintele, mobilele, vor fi dezinfectate pri afumare,
si prin aromele folosite in casele atinse de molima, doar dupa acest procedeu ele fiind folosibile din
nou. Acest procedeu se face cu stirea examinatorului. Daca o persoana a vizitat pe o alta despre care
se stie ca e bolnava de ciuma, sau daca a intrat de bunavoie intr-o casa infectata, impotriva
ingaduintei, locuinta persoanei respective va fi inchisa pentru un numar de zile stabilit de
examinator.
Dupa cum se poate observa, exista un set de reguli bine stabilite astfel incat sa se opreasca
raspandirea acestei molime la vremea respectiva.
Haideti sa vorbim putin despre situatia actuala. Ce se intampla, pai, exista o gripa, in acest caz, care
cel mai probabil a fost dezvoltata de niste laboratoare, de catre careva companie care nu avea de
lucru. Sincer, nici nu conteaza originea, mai degraba conteaza faptul ca este prezenta intre noi, ca
suntem constienti de acest lucru, ca nu suntem constienti.
Ei bine, in ciuda faptului ca nu vrem sa credem, traim vremuri tragice, si nu doar in tinutul nostru au
loc repercursiunile acestei boli, molime, dar la nivel mondial. Da, mondial, fiindca nu mai este nici
o tara, cu mici exceptii, care sa nu fi fost afectata deloc de aceasta molima.
O sa incerc cat de mult pot, sa nu rostesc in aceasta lucrare numele acestei boli, dar voi face referire
la ea prin cuvantul molima, si atat. Consider ca, cel putin denumirea acestei boli este asa
mediatizata incat ne-am obisnuit sa auzim numele ei de prea multe ori, pentru unii dintre noi fiind la
ordinea zilei sa auzim date si statistici datorita acestei boli.
O sa incep prin a spune ca omenirea, a negat, precum am dat exemple mai sus, starea tragica in care
se afla, si devenind iresponsabila in momentul in care ar fi trebuit sa dea dovada de responsabilitate
si maturitate, datorita experientei.
Daca privin putin dintr-o alta perspectiva, practic, tot ce se intampla, este sa ne rotim noi, ca
oameni, cu experientele noastre, intr-un cerc vicios. Dupa cum se pare, am ajuns exact in aceeasi
ipostaza ca si in secolele 13-17, cand Ciuma neagra a lovit Euroasia si Africa, respectiv Marea
Ciuma, ce a lovit Londra, prin 1664. Daniel Defoe, prezinta in detalii amanuntite care a fost reactia
poporului la croseurile date de acea molima, de ciuma, in cazul de atunci.
Acum, stam total diferit. Intr-o lume in care tehnologia a atins o anumita culme, un anumit varf, iar
noi, incet incetut incepem sa atingem apogeul de dependenta fata de aceasta. Da, traim intr-o lume
in care pana la o anumita varsta nu avem responsabilitati, insa, situatia in care ne aflam, ne-a facut
sa realizam ca trebuie sa gandim de doua ori inainte de a face ceva, ca sa nu fie stupid…
Avem o gramada de lucruri pentru care sa fim multimiti, dar in primul rand, e sanatatea. In al doilea
rand, libertatea. Probabil nu o sa uitati niciodata perioada de asa spusa carantina, din 2019, in
vremurile de debut ale acestei molime noi…
Personal, cel putin pe mine, m-a afectat foarte mult faptul ca nu am putut iesi nici macar din casa in
perioada respectiva. Nu stiu de restul, poate ei au fost nepasatori, dar pentru mine, faptul ca nu mai
puteam iesi afara era ceva de nedescris. Eram frustrat aproape zilnic, pana cand m-a lovit...am
realizat ceva, si anume, sunt sanatos, sunt acasa, sunt cu familia, si cel mai important, traiesc…
Da, multi dintre noi, nu suntem indeajuns de recunoscatori nici fata de noi insine. Bine spune vorba
aceea, ca omul nu este recunoscator de ceea ce are si nu ii stie valoarea adevarata pana nu pierde.
Pandemia ne-a afectat inca de cand si-a facut debutul in 2019, dar incet, silentios, in asa mod in care
nici nu am realizat ca o face. Nu neg ca nu exista, as fi stupid sa neg ca nu exista si sa ma comport
ca si cand nu ar exista. Probabil se observa cum unele persoane treptat isi schimba modul de viata,
isi schimba stilul de gandire, isi invata copii intr-un anumit mod, diferit, cu o perspectiva diferita,
dece? Toata lumea isi pune intrebarea aceasta cand vine vorba de un necaz, de o intamplare ca
aceasta. Da, se spune ca un necaz din care inveti nu mai e chiar necaz. Gresit, este necaz, dar nu
pentru noi, cei care nu suntem asa afectati de el in masura in care sa il numim necaz…
Intotdeauna am crezut ca razboaiele ne dezbina, dar nu e adevarat, de cele mai multe ori, noi insine,
impreuna cu atitudinea noastra fata de altii facem pe semenii nostrii sa se indeparteze de noi.
Pandemia, impreuna cu situatia actuala te face sa te gandesti la multe lucruri. La modul de gandire
pe care il ai, la modul de gandire pe care il inspiri copiilor tai, in cazul in care esti parinte, dar te
face sa te gandesti de doua ori inainte de a actiona, inainte de a scoate ceva pe gura, inainte de a
vorbi.
Da, am evoluat, ma bucur, da, suntem pe o treapta ascendena, urmeaza robotii lui Elon Musk si
incepem sa pasim in era masinilor care se conduc singure, dar noi, ca oameni, nu ne-am schimbat
mare branza, si spun asta cu cea mai mare incredere, nu ne-am schimbat stilul de gandire, absolut
deloc, din pacate.
Tot in acelsi mod pacatuiesc unii oameni, si fac lucruri de care dupa le e rusine, fac crime,
organizeaza crime, nelegiuiri, si alte furtisaguri, exact ca si in secolele precedene. Dece?
Fiindca majoritatea nu au realizat ca ei au un scop mai mare decat de a jefui pana nu au fost jefuiti,
majoritatea nu au realizat cat de mult timp este pierdut, pana nu au pierdut pe cineva care nu a mai
avut timp sa isi ia la revedere de la copii sai. E trist, e foarte trist, mai ales cand relizezi ca se moare
pe capete. Situatia actuala, este o reflexie a ceea ce am facut noi pe timp de liniste, pe timp de pace,
acum, se intoarce roata inapoi peste noi si ne zdrobeste pe fiecare cum poate. Pe unii dintre noi, din
punct de vedere al sanatatii, ne racim, mergem la medic, medicul ne da diagnosticul, ajungem in
spital si la scurt timp murim. Pe altii, nu ii afecteaza din punct de vedere al sanatatii, poate pe restul
ii bantuie gandul ca cei dragi se pot duce pe apa sambetei, datorita pandemiei, sau a altor boli, cine
stie in afara de Bunul Dumnezeu?
Cert este ca am trecut de stadiul in care doar negam existenta acelui lucru ce ne deranjeaza.
Personal, pe mine m-a afectat deocamdata, deocamdata, cine stie ce imi rezerva Dumnezeu in viitor,
doar din punct de vedere psihologic aceasta perioada, mai ales cu precadere in perioada carantinii…
Mi se pare uluitor cat de mult se poate schimba o persoana in o durata asa scurta de timp datorita
presiunii...uluitor.
Daca suntem atenti, exact asa se intampla si in perioada ciumei bubonice. Morti pe strada, care
picau ca si copacii cand erau taiati de catre secure. La inceput au loc reactii spontane de frica, si
cutremur, dar realizand in timp ca nu avem ce face, ignoram de fiecare data cand vedem pe jos un
om mort…
Pandemia a incercat sa ne ingroape, dar a uitat ca suntem seminte, am vazut undeva pe un pahar de
cafea citatul asta, si am realizat...suntem oameni, nu ar trebui noi sa ne intoarcem impotriva celor
rele si lucruri si mai bune?
Sincer, daca tot am ajuns in punctul asta, dece credeti ca si in perioada de ciuma H.R a incercat cat
de mult se poate sa faca actiunile in asa fel incat sa I fie bine placute Domnului? Fiindca, omul, ca
fiinta, are nevoie de validare, tot timpul. Daca respectivul este la fel de matur, validarea sociala va
disparea, dar apare o alta nevoie, nevoia de validare de la o entitate, de la Dumnezeu, si atunci ce
face? Ii face voia, ajuta oamenii, da speranta celor fara speranta, da o mana de ajutor celor fara de
ajutor, imparte saracilor din cat are, asta face omul...face sa primeasca si cel neprivilegiat, fiindca
stie ca la finalul zilelor, ii va fi in favoarea sa. Daca e sa scot ce am invatat pe o hartie, si sa aplic,
cel putin pana acum, consider ca mi ar trebui sa traiesc 3 vieti ca sa realizez fara sa mi se intample
ceva groaznic. Daca nu ti se intampla ceva nasol, pe pielea ta, nu ai de unde sa stii ca nu e bine sa
tratezi si pe altul…
Am invatat ca, desi situatia actuala ne-a luat din libertati, nu are asa imporanta, atata timp cat ai tras
niste foloase din respectivul necaz...sigur, pana la urma, da, boala aceasta te afecteaza si psihologic
si si trupesc, din punct de vedere al sanatatii. Dar daca nu incerci sa faci sa ii fie la altul bine, cum
vei reusi sa iti faci tie, nestiind sa I faci si la vecinul bine?
Defoe relateaza la finalul operei sale, numite jurnal din anul ciumei, cum dupa ce-au scapat de
boala, ca poporul Londonez, a procedat, in mare parte, ca Istreliti, dupa ce au fost sloboziti de
oastea faraonului si, strabatand Marea Rosie, au privit indarat si i-au vazut pe egipteni napaditi de
ape. Se poate spune ca “ Au inaltat Lauda Domnului, dar foarte curand au uitat de minunile lui”
Nu doresc sa merg mai departe pentru ca as fi socotit necrutator, sau poate nedrept daca m-as pierde
in cugetari neplacute asupra lipsei de recunostinta si a oamenilor –oricare ar fi fost pricina acesteia
–si a reinvierii tuturor soiurilor de vicii si rautati in sinele nostru’’