ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. Dosar nr.

Şedinţa publică din 7 iunie 2016

Completul compus din:

Preşedinte – X
Judecător – Y
Judecător – Z

Magistrat asistent – M

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie este reprezentat de procuror E.

Pe rol soluţionarea cauzei penale având ca obiect contestaţia formulată de

persoana solicitată V.D. împotriva sentinţei penale nr. 89 din data de 24 mai
2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr.
3310/2/2016 (1609/2016).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică răspunde contestatorul
persoană solicitată V.D., asistat de apărător ales, CR, în baza împuternicirii
avocaţiale seria B nr. 1797305/2016 (fila 12), precum şi de apărător din oficiu,
GA, în baza delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 0010189/2016
(fila 14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către magistratul asistent care învederează
faptul că la data de 06.06.2016 au fost depuse motivele de contestaţie, după
care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului persoană solicitată V.D.,
având cuvântul, solicită să se constate încetate efectele delegaţiei apărătorului
din oficiu, faţă de prezentarea apărătorului ales. De asemenea, solicită să se facă
aplicarea protocolului încheiat între UNBR şi Ministerul Justiţiei, în ceea ce
priveşte acordarea onorariului parţial, motivat de faptul că a studiat dosarul, a
pregătit apărarea şi s-a prezentat la termen.
Înalta Curte, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată
încetate efectele delegaţiei apărătorului din oficiu, faţă de prezentarea
apărătorului ales al contestatorului persoană solicitată V.D..

1
 Nemaifiind cereri de formulat şi nici excepţii de invocat, Înalta Curte
acordă cuvântul cu privire la contestaţia formulată de persoana solicitată V.D.
împotriva sentinţei penale nr. 89 din data de 24 mai 2016 a Curţii de Apel
Bucureşti – Secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. 3310/2/2016
(1609/2016).
Apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată V.D., având
cuvântul, arată că a declarat calea de atac a contestaţiei împotriva sentinţei
penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, întrucât o consideră
netemeinică. Susţine că, în primul rând, netemeinicia sentinţei este legată de
respingerea cererii privind solicitarea de informaţii suplimentare, formulată în
temeiul art. 51 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 şi art. 9 din Tratatul de
extrădare încheiat între România şi Statele Unite ale Americii.
Menţionează faptul că această cerere avea în vedere două aspecte,
respectiv: existenţa, la dosarul cauzei, în limba engleză, a mandatului de
arestare preventivă şi a rechizitoriului, care sunt autentificate sau cel puţin
poartă, în colţul din dreapta-sus, o ştampilă de autentificare de către grefierul
instanţei, acesta fiind grefierul care a emis mandatul de arestare preventivă.
Precizează că traducerile acestor două documente se află la filele 103-113 şi nu
poartă traducerea ştampilei şi ceea ce rezultă din conţinutul acesteia.
Un alt aspect al cererii pe care a formulat-o în faţa Curţii de Apel
Bucureşti priveşte existenţa la dosarul cauzei, la filele 19-20 din dosarul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a două acte în limba engleză,
care nu sunt traduse în limba română.
Susţine că aceste acte priveau certificarea pentru autenticitate de către
Departamentul de Stat al Statelor Unite, a traducerilor documentelor ataşate
cererii de extrădare. Solicită să se aibă în vedere că dispoziţiile art. 11 din
Tratatul bilateral încheiat între România şi Statele Unite ale Americii prevăd
foarte clar că toate documentele ataşate cererii de extrădare trebuie traduse. În
condiţiile în care aceste două înscrisuri priveau tocmai autenticitatea
documentelor ataşate cererii de extrădare, pentru a putea fi admisibile conform
art. 10 din acelaşi tratat bilateral, consideră că nu este pertinentă şi nici
suficientă motivarea instanţei, în sensul că sunt suficiente actele aflate la dosar
pentru a se putea pronunţa legal, fiind efectuat examenul de regularitate de către
Ministerul de Justiţie a României.
De asemenea, arată că nici motivarea instanţei din sentinţa penală
pronunţată „copiile rechizitoriului şi mandatului de arestare emise de autorităţile
judiciare din SUA, au fost confirmate ca fiind copii autentice ale actelor
originale, de către emitent, potrivit semnăturilor şi ştampilelor aplicate la filele
33 şi 44, fiind totodată autentificate prin certificatul Departamentului de Justiţie
al SUA de la fila 20” nu poate fi considerată o motivare pertinentă în condiţiile
în care înscrisurile de la filele 19-20 sunt într-o altă limbă. Reiterează faptul că

2
aceste înscrisuri trebuiau traduse în limba română astfel cum se prevede în
tratatul bilateral.
Totodată, subliniază că efectuarea examenului de regularitate de către
Ministerul Justiţiei nu duce la concluzia că aceştia nu sunt supuşi greşelii, motiv
pentru care apreciază că era necesară ataşarea acestor traduceri, inclusiv
traducerea corectă în ceea ce priveşte ştampilele pentru autentificarea
mandatului de arestare preventivă şi a rechizitoriului. În acest sens, arată că a
formulat o cerere de a se acorda un termen de 2 luni, prevăzut de Legea nr.
302/2004, pentru a se ataşa la dosarul cauzei traducerile complete ale
documentelor, respectiv traducerea mandatului de arestare preventivă şi a
rechizitoriului emis de către marele juriu al Tribunalului Districtual din
Tennesse şi traducerile acelor două file care certifică presupusa autenticitate.
O altă critică priveşte faptul că în faţa instanţei de fond a solicitat statului
emitent informaţii suplimentare legate de mandatul de arestare preventivă în
baza căruia s-a emis mandatul de arestare provizorie şi s-a admis şi cererea de
extrădare formulată de către Statele Unite ale Americii.
Subliniază că anumite aspecte le-a ridicat inclusiv la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie la momentul soluţionării contestaţiei privind încheierea prin
care s-a dispus arestarea provizorie. În acest sens arată că din declaraţia sub
jurământ a procurorului din cadrul Procuraturii Statelor Unite, ce se află la
dosarul cauzei în limba engleză şi tradusă la filele 68-78, reiese că, potrivit
Codului Federal de Procedură Penală, grefierul tribunalului este autoritatea
competentă să semneze mandatul de arestare în baza rechizitoriului şi să îl
înmâneze spre executare organelor de aplicare a legii, dar sub două condiţii,
respectiv: prima, după ce marele juriu înaintează rechizitoriul Tribunalului
Districtual al Statelor Unite, aspect ce echivalează în procedura penală
românească cu punerea în mişcare a acţiunii penale prin rechizitoriu, aşa cum
era prevăzută în procedura anterioară, iar cea de-a doua condiţie se referea la
faptul că grefierul, cu aprobarea unui judecător sau judecător magistrat de la
Tribunalul Districtual al Statelor Unite, emite un mandat de arestare pe numele
inculpatului. Faţă de aceste aspecte, deşi grefierul este autoritatea competentă să
semneze mandatul de arestare în baza rechizitoriului, apreciază că este necesar
să existe aprobarea expresă a unui judecător.
În continuare, arată că examenul de regularitate nu presupune că
Departamentul de Stat nu ar fi trebuit să trimită acea aprobare, care constă într-o
viză, într-o adresă separată, într-o aprobare generală emisă pentru grefierul care
a semnat mandatul de arestare preventivă, act care nu se regăsește la dosarul
cauzei. De asemenea, arată că în situaţia în care nu se va ţine cont de acest text
de lege, atunci instanţa are în faţă un mandat emis de către un grefier, iar dacă
instanţa ţine cont de acest text de lege invocat de către procurorul districtual, la
dosarul cauzei trebuie să existe actul trimis de către Departamentul de Stat al

3
Statelor Unite sau de către reprezentanţii tribunalului respectiv, privind
aprobarea dată grefierului a grefierului pentru a semna mandatul de arestare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestaţiei şi, rejudecând,
amânarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni în baza
textelor invocate anterior.
Înalta Curte constată că anterior dezbaterilor nu a fost formulată de către
apărarea o astfel de solicitare, astfel încât pune în vedere apărătorului să
formuleze concluzii cu privire la fondul contestaţiei.
Apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată V.D. arată că a
invocat şi în opoziţia scrisă aceste două aspecte.
La interpelarea Înaltei Curţi, apărătorul ales al contestatorului
persoană solicitată V.D., cu privire la soluţia care ar putea fi pronunţată,
solicită admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionând
cauza, amânarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni
potrivit art. 52 alin.1 lit. b, întrucât doar admițând această contestaţie şi
rejudecând cauză se poate dispune această măsură.
La interpelarea Înaltei Curţi, apărătorul ales al contestatorului
persoană solicitată V.D. solicită reţinerea cauzei spre rejudecare de către Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
În final, arată că mai există şi un alt motiv de contestaţie, care este preluat
din motivul 2 de opoziţie, raportat la solicitarea de respingere pe fond a acestei
cereri de extrădare. Învederează că această solicitare este subsidiară celei arătate
anterior.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită
respingerea contestaţiei, ca nefondată.
În ceea ce priveşte critica apărării legată de anumite acte, respectiv filele
existente la dosar care nu comportă traducere, precum şi cele referitoare la
traducerea unei ştampile aplicate pe un act de la dosar, arată că, prin raportare
dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, în ceea ce priveşte actele necesare
pentru soluţionarea unei cereri de extrădare, exced obiectului cauzei, pe de o
parte, iar pe de altă parte, aşa cum a recunoscut şi apărarea, aceste acte au fost
transmise Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin Ministerului de
Justiție, Ministerul de Justiţie, instituţie naţională care a efectuat examenul de
regularitate.
Apreciază că simpla susţinere a apărării nu poate înlătura certificarea
acestor acte existente la dosar fără nicio altă probă, fără niciun alt argument sau
acte depuse în acest sens.
Pe de altă parte, referitor la critica privind procedura prevăzută de statul
solicitant la emiterea rechizitoriului, solicită să se observe că excede, de
asemenea, dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 302/2004. În acest sens, arată că
statul solicitat nu are posibilitatea legală să verifice procedura urmată de statul
solicitant pe acest aspect.
4
 Cu privire la fondul cererii de extrădare, solicită să se aibă în vedere că
sunt întrunite condiţiile prevăzute de legiuitor, respectiv art. 24 din Legea nr.
302/2004 privind condiţia dublei incriminări.
De asemenea, arată că nu este incident niciunul din motivele de refuz
obligatorii prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 302/2004
sau cele opționale prevăzute de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte opoziţia la extrădare, formulată de către apărare atât în
faţa instanţei de fond, cât şi în motivele de contestaţie, apreciază că nu sunt
întrunite cerinţele prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 49 alin. 3 din Legea
nr. 302/2004, în sensul că opoziţia la extrădare poate fi formulată doar în
situaţia în care nu există identitate sau există dubii cu privire la identitatea
persoanei pentru care se solicită extrădarea. Pe cale de consecință, apreciind
soluţia legală şi temeinică solicită respingerea contestaţiei.
Contestatorul persoană solicitată V.D., având ultimul cuvânt, arată că
nu are nimic de adăugat la cele spuse de apărătorul său.

ÎNALTA CURTE

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor

dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din data de 24 mai 2016 a Curţii de Apel
Bucureşti – Secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. 3310/2/2016 (1609/2016)
s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București , cu
privire la extrădarea persoanei extrădabile V.D.. În baza art. 52 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 302/2004 republicată, s-au constatat întrunite condițiile extrădării
persoanei extrădabile V.D., în vederea punerii în executare a mandatului de
arestare emis la data de 10.06.2015, de către Tribunalul Districtual pentru
Districtul Mijlociu al statului Tennessee, SUA.
S-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare
americane, împotriva numitului V.D., pentru judecarea acestuia sub aspectul
comiterii infracțiunilor de conspirație la fraudă bancară şi fraudă bancară,
prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1349, 1343 şi 1344,
precum şi fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite,
Secțiunea 1343.
S-a constatat că persoana urmărită nu a fost de acord sa fie extrădată şi nu
a renunțat la regula specialității.
În baza art. 52 alin. 3 din Legea nr.302/2004 republicată, s-a menținut
măsura arestării în vederea predării persoanei extrădabile V.D., până la predare.
S-a constatat că persoana extrădabilă V.D. a fost reținută şi apoi arestată
în prezenta cauză, din 09.05.2016, ora 14:00, la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că prin adresa
din 10.05.2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate
5
cu disp. art. 42 rap. la art. 43 al. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 8
din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre Romania
si Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, a
sesizat Curtea de Apel Bucureşti, cu cererea de extrădare formulată de
autoritățile judiciare americane, împotriva numitului V.D. în vederea arestării
provizorii a acestuia şi soluționării cererii de extrădare.
Anterior, prin adresa din 03.05.2016, Ministerul Justiției a trimis
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispoziţiilor art. 37
al. 4 rap. la art. 40 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum şi art. 8 din
Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, cererea de
extrădare formulată şi transmisă de către autoritățile judiciare din Statele Unite
Americii la data de 29.04.20l6 şi înregistrată la data de 03.05.2016 la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a constatat că cererea de extrădare, formulată de autoritățile judiciare
americane împotriva numitului V.D., precizează ca acesta este urmărit pentru
comiterea infracțiunilor de conspirație la fraudă bancară şi fraudă bancară,
prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1349, 1343 şi 1344,
precum si fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite,
Secțiunea 1343.
Astfel, s-a reținut că în perioada 2011 - 2013 V.D., împreună cu alte
persoane, a postat anunțuri false privind vehicule scoase la vânzare şi a
determinat victimele care doreau să cumpere vehiculele oferite sa efectueze
transferuri prin cablu, în conturi bancare din S.U.A., controlate de conspiratori.
De asemenea, s-a mai reținut că persoana extrădabilă a deschis conturi bancare
în baza unor documente false.
Conform procesului verbal din 09.05.2016, la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București, a fost prezentat numitul V.D., de către lucrătorii din
cadrul D.G.P.M.B. Serviciul de Investigaţii Criminale. Persoanei extrădabile i s-
a adus la cunoştinţă faptul că este urmărit în vederea punerii în executare a
mandatului de arestare emis la data de 10.06.2015, de către Tribunalul
Districtual pentru Districtul Mijlociu al Statului Tennessee, pentru infracţiunile
de conspiraţie la fraudă bancară şi fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din
Codul Statelor Unite, secţiunile 1349, 1343 şi 1344, precum si fraudă prin
cablu, prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343.
Persoana solicitată a fost identificată pe baza cărții de identitate seria RT nr.
664005 emisă de SPCEP S 6, biroul nr. 5.
Cu acel prilej, persoana solicitată a fi extrădată, a declarat următoarele:
„Nu cunoșteam faptul că autoritățile judiciare americane au formulat o cerere de
extrădare pe numele meu. Nu recunosc acuzațiile care mi se aduc de către
autoritățile judiciare americane. Am părăsit teritoriul Statelor Unite ale Americii
în vara lui 2012 şi nu am mai revenit în S.U.A. de atunci. Nu am fost niciodată

6
in statul Tennessee. Arăt că am un copil în vârstă de 4 ani. Nu sunt cercetat în
România pentru nici o faptă penală. Nu de acord cu extrădarea mea în S.U.A.”.
Împotriva numitului V.D. s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de
ore din data de 09.05.2016, ora 14:00 (ora la care a fost prezentat la sediul
P.C.A.B.), până la data de 10.05.2016, ora 14:00, prin ordonanța Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel București nr. 47.
La Curtea de Apel București, Secția I penală, în prezenţa apărătorului
ales, judecătorul de drepturi şi libertăți, a luat o declarație persoanei extrădabile
V.D., aceasta menținându-şi declarația data la Parchet.
Prin încheierea din 10.05.2016, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală,
a admis cererea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă CAB,
iar în baza art. 43 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea
provizorie în vederea extrădării către autoritățile judiciare din SUA, a persoanei
extrădabile V.D., pe o perioadă de 30 de zile, de la 10.05.2016 la 08.06.2016
inclusiv, avându-se în vedere îndeplinirea condițiilor de fond şi de formă ale
arestării provizorii, prevăzute de art. 43 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 rep.
La data de 19.05.2016, în prezenta apărătorului ales, judecătorul de
drepturi şi libertăți, a luat o nouă declarație persoanei extrădabile V.D., acesta
declarând ca se opune la extrădare şi nu renunță la regula specialității.
Dezbaterile cu privire la cererea de extrădare, au avut loc la 19.05.2016,
şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte din
prezenta hotărâre.
Curtea de apel a apreciat că cererea de extrădare este fondată.
La cererea de extrădare au fost anexate documente, prevăzute de art. 8 din
Tratatul bilateral:
 declarația dată sub jurământ de numitul Byron M. Jones în sprijinul
cererii de extrădare;
 proba A - rechizitoriul nr. 3:15 -00078 din 10.06.2015 emis de Tribunalul
Districtual al SUA, Districtul Central al Statului Tennessee;
 proba B - mandatul de arestare emis la 10.06.2015 de Tribunalul
Districtual al SUA, Districtul Central al Statului Tennessee;
 proba C - copia dispoziţiilor legale aplicabile;
 proba D - declaraţia dată sub jurământ de agentul special. Dean Kinsman
în sprijinul cererii de extrădare;
 proba E - fotografia persoanei extrădabile.
Judecătorul de drepturi şi libertăți a constatat faptul că autoritățile
judiciare americane au solicitat extrădarea în vederea judecării a numitului
V.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „conspiraţie la comiterea de fraudă
bancară şi fraudă prin cablu” şi “fraudă prin cablu”, iar împotriva acestuia a fost
emis de către Tribunalul Districtual al SUA, Districtul Central al Statului
Tennessee, la data de 10.06.2015, un rechizitoriu şi un mandat de arestare.

7
 Rechizitoriul include o anchetă a Biroului Federal de Investigații al
Statelor Unite care a scos la iveală o conspirație infracțională prin care peste 40
de victime au fost înșelate încă din anul 2011. Conspiratorii au postat anunțuri
false pentru vehicule puse la vânzare şi au determinat victimele, care doreau sa
cumpere vehiculele oferite, să efectueze transferuri prin cablu în conturi bancare
din Statele Unite controlate de conspiratori.
Investigația a arătat că V.D. a participat la această conspiraţie cel puţin
din 2011 şi până in iulie 2013. Mai concret, începând cel puțin din 2011, V.D. a
recrutat alte persoane să participe la conspiraţie şi le-a instruit să deschidă
conturi bancare în Statele Unite în scopul primirii plăţilor de la victime. În plus,
în anul 2013 V.D. a călătorit în Statele Unite, unde a deschis mai multe conturi
bancare folosind numele false menţionate în rechizitoriu. Atunci când a deschis
conturi bancare folosind aceste nume false, V.D. a utilizat documente false,
frauduloase şi contrafăcute, inclusiv paşapoarte. Persoana extrădabilă a deschis
aceste conturi ca să primească plăţi de la victime şi ulterior a retras aceşti bani
prin diverse mijloace.
S-a constatat că faptele de care este acuzat V.D. sunt pedepsite în legea
Statelor Unite prin privare de libertate pe o perioadă mai mare de un an şi sunt
cuprinse în Articolul 2 din Tratatul de extrădare, iar termenul de prescripție
american de 5 ani, nu împiedică urmărirea penală pentru infracțiunile pentru
care se solicită extrădarea.
Faptele descrise şi reținute în sarcina persoanei extrădabile îşi găsesc
corespondent şi în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al
infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prevăzută de art. 244 al. 1, 2
C.p., constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 al. 1 C.p.,
uz de fals prevăzut de art. 323 C.p., fiind pedepsite cu închisoare până la 5 ani.
Curtea de apel a constatat ca cererea de arestare provizorie în vederea
extrădării cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, respectiv:
a) autoritatea care solicită arestarea provizorie în vederea extrădării;
b) datele de identificare a persoanei urmărite internațional, inclusiv
cetățenia;
c) existenta unui mandat de arestare sau a oricărui alt document având
aceleași efecte juridice;
d) confirmarea valabilității actului prevăzut la lit. c) ;
e) expunerea faptelor, care trebuie să precizeze data, locul unde au fost
comise şi gradul de participaţie la săvârşirea lor;
f) dispozițiile legale aplicabile, inclusiv cele privind prescripția răspunderii
penale sau a executării pedepsei.
În urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate
cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, republicată, s-a constatat că la cererea de
extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr.
8
302/2004, traduse în limba română (traducerea a fost efectuată de autorităţile
americane) si nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare
prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, republicată.
Potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr.302/2004 republicată, extrădarea unei
persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă
să aibă consecințe, de o gravitate deosebită, pentru ea, în special din cauza
vârstei sau a stării sale de sănătate.
În opinia primei instanţe, faptul ca persoana extrădabilă are un copil de 4
ani cu handicap ușor, conform raportului de evaluare complexă, cuprins in
certificatul din 19.11.2015, eliberat de Comisia pentru protecția copilului, sector
6 București, depus în instanță (celelalte acte medicale fiind mai vechi), nu este
de natură a cauza suferințe psihice foarte grave persoanei extrădabile, nu
întrunește cerințele art. 22 alin. 2 şi nu justifică respingerea pentru acest motiv a
cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane împotriva
numitului V.D., pentru judecarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor
de conspirație la fraudă bancară şi fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din
Codul Statelor Unite, secţiunile 1349,1343 şi 1344, precum si fraudă prin cablu,
prevăzută de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343.
Apărarea persoanei extrădabile a învederat faptul că din copia Mandatului
de arestare nu reiese în vreun fel că emiterea şi înaintarea spre executare a
mandatului de arestare a fost aprobată de un Judecător sau Judecător Magistrat
al Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al Statului
Tennessee.
Confirmarea valabilității mandatului de arestare preventivă, emis de
autoritățile judiciare ale SUA, este o cerință a Legi nr. 302/2004 republicată,
nefiind însă cerută de dispozițiile acestei legi analiza procedurii penale prin care
statul solicitant a eliberat mandatul de arestare. De asemenea, copiile
rechizitoriului şi mandatului de arestare emise de autoritățile judiciare din SUA,
au fost confirmate ca fiind copii autentice ale actelor originale de către emitent,
respectiv Tribunalul Districtual pentru Districtul Mijlociu al statului Tennessee,
SUA, potrivit semnăturilor şi stampilelor aplicate la fil. 33 si 44, fiind totodată
autentificate prin certificatul Departamentului de Justiție al SUA de la fil. 20.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana
extrădabilă, în termen legal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –
Secţia penală la data de 31 mai 2016, fiind fixat termen aleatoriu la data de 07
iunie 2016.
În dezbateri, contestatorul persoană extrădabilă prin intermediul
apărătorului ales, a susţinut, în primul rând, netemeinicia sentinţei atacate, fiind
respinsă cererea privind solicitarea de informaţii suplimentare, formulată în
temeiul art. 51 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 şi art. 9 din Tratatul de
9
extrădare încheiat între România şi Statele Unite ale Americii. Apărarea a
susţinut această cerere având în vedere că există documente la dosarul cauzei
neconforme cu dispoziţiile legale străine, făcând referire la mandatul de arestare
preventivă şi la rechizitoriul, care ar fi fost semnate de către grefier, şi nu de un
judecător. S-a susţinut că, deşi grefierul este autoritatea competentă să semneze
mandatul de arestare în baza rechizitoriului, este necesar să existe aprobarea
expresă a unui judecător.
Sunt contestate şi anumite acte în limba engleză aflate la dosarul cauzei,
care nu au fost traduse în limba română, astfel cum prevăd dispoziţiile
Tratatului bilateral încheiat între România şi Statele Unite ale Americii.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii de extrădare formulată de
autorităţile judiciare străine.
Înalta Curte, examinând contestaţia în raport cu motivele invocate,
constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că persoana extrădabilă V.D. este urmărită
internaţional de autorităţile judiciare americane - Tribunalul Districtual pentru
Districtul Mijlociu al Statului Tennessee, împotriva sa fiind în desfăşurare o
procedură penală pentru comiterea infracțiunilor de conspirație la fraudă
bancară şi fraudă bancară, prevăzute de Titlul 18 din Codul Statelor Unite,
secţiunile 1349, 1343 şi 1344, precum si fraudă prin cablu, prevăzută de Titlul
18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1343. Astfel, din conţinutul cererii de
extrădare şi a documentelor anexate acesteia rezultă că persoana solicitată a fi
extrădată este acuzată că din anul 2011 a recrutat alte persoane să participe la
conspiraţie şi le-a instruit să deschidă conturi bancare în Statele Unite în scopul
primirii plăţilor de la victime. În plus, în anul 2013 V.D. a călătorit în Statele
Unite, unde a deschis mai multe conturi bancare folosind numele false
menţionate în rechizitoriu. Atunci când a deschis conturi bancare folosind aceste
nume false, V.D. a utilizat documente false, frauduloase şi contrafăcute, inclusiv
paşapoarte. Persoana extrădabilă a deschis aceste conturi ca să primească plăţi
de la victime şi ulterior a retras aceşti bani prin diverse mijloace.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că sunt
îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi extrădarea
persoanei solicitate.
1. În primul rând, se constată îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art.
36 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală cererea de extrădare fiind formulată în scris de
autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se
copii ale mandatului de arestare, ale rechizitoriului, precum şi a altor acte de
procedură efectuate în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă,
documentele fiind depuse şi în traducere legalizată în limba română (conform
Certificatului de traducere aflat la fila 114, dosar Parchet nr. 1282/II-5/2016).
De asemenea, la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de
10
art. 8 din Tratatul bilateral (Tratatul de extrădare dintre România şi Statele
Unite ale Americii semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin
Legea nr. 111/2008).
Apărarea a susţinut că mandatul de arestare preventivă şi rechizitoriul,
certificate de grefierul instanţei străine au fost traduse în limba română, însă nu
poartă traducerea ştampilei.
Înalta Curte constată că rechizitoriul nr. 3:15-00078 emis la data de
10.06.2015 de Tribunalul Districtual al SUA – Districtul Central al Statului
Tennesse, care reprezintă proba A, poartă semnătura procurorului care l-a emis
şi a procurorului şef, fiind certificat pentru autenticitate de către grefier (filele
33-42, dosar Parchet nr. 1282/II-5/2016). De asemenea, din traducerea
mandatului de arestare (proba B) rezultă că acesta este în deplină concordanţă
cu ceea ce se invocă de autorităţile judiciare străine, fiind emis la aceeaşi dată
(10.06.2015) şi pentru săvârşirea infracţiunilor precizate în rechizitoriu.
Semnarea mandatului de arestare priveşte autenticitatea acestui act şi a fost
făcută de către grefierul instanţei străine, care este competent, potrivit legii
străine, să semneze acest act în baza rechizitoriului.
Pe de altă parte, proba D (tradusă în limba română), care reprezintă
declaraţia dată sub jurământ de către agentul special străin în sprijinul cererii de
extrădare poartă semnătura acestuia şi a judecătorului districtual al Statelor
Unite - Districtul Central al Statului Tennesse (filele 49-64, dosar Parchet nr.
1282/II-5/2016), fiind acelaşi judecător căruia i s-a înaintat spre soluţionare
rechizitoriul.
Cele două documente aflate la filele 19-20 din dosarul Parchetului, despre
care apărarea a susţinut că nu sunt traduse în limba română, se referă la
înaintarea documentelor de extrădare, iar autenticitatea acestora a fost verificată
pe cale oficială, în urma controlului de regularitate internaţională, efectuat în
conformitate cu disp. art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală, republicată. Mai mult, în Tratatul de
extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la Bucureşti la 10
septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008 există dispoziţii privind
modul de înaintare a documentelor, constatându-se că la art. 10 din Tratat se
prevede că documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului
Justiţiei din România sau Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale
Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri
externe al statului solicitant vor fi admisibile în procedura de extrădare în
statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare. Mai mult, la
dosarul cauzei există toate documentele necesare în procedura de extrădare,
transmise pe cale diplomatică, astfel cum prevăd disp. art. 8 din Tratatul
bilateral.
Aşadar, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 51
alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
11
materie penală, republicată, nefiind necesară obţinerea de relaţii suplimentare de
la autorităţile judiciare americane, aşa cum a solicitat apărarea, neexistând
îndoieli cu privire la autenticitatea documentelor transmise statului român.
2. De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere
extrădarea, indicându-se data şi locul săvârşirii acestora, calificarea juridică,
referiri la dispoziţiile legale aplicabile.
3. A fost ataşată şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile, tradusă în
limba română (proba C - fila 83, dosar Parchet nr. 1282/II-5/2016).
4. În altă ordine de idei, se constată că între România şi Statele Unite ale
Americii există norme convenţionale pentru extrădare, fiind aplicabil
Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la
Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
5. Persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea unor infracţiuni,
fiind îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora „pot fi
extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin,
persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în
judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni (…)”, nefiind aplicabile dispoziţiile
art. 19 din aceeaşi lege, potrivit cărora nu pot fi extrădaţi din România:
a) cetăţenii romani, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20;
b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei
subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara
de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi
pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi
degradante;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie,
în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri
internaţionale;
d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi,
persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei
autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite
prin convenţie internaţională.
6. De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al
extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, republicată şi nici motivele opţionale
de refuz prevăzute de art. 22 din aceeaşi lege.
În acest sens, apărarea, în motivele scrise depuse la dosarul cauzei (filele
15-21) a invocat incidenţa dispoziţiilor privind motivele opţionale de refuz
(respectiv, art. 22 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, republicată) întrucât persoana extrădabilă este
tatăl unui copil minor diagnosticat cu un handicap uşor.

12
 Se constată că prin Hotărârea nr. 845 din data de 19.11.2015 a Comisiei
pentru protecţia copilului a Consiliului local sector 6 Bucureşti s-a hotărât că
D.D.N. (fiul persoanei extrădabile) se încadrează în gradul de handicap
„UŞOR”, fiind aprobat panul de recuperare întocmit de Serviciul de Evaluare
Complexă a Copilului cu Dizabilităţi din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului Bucureşti - sector 6 (filele 43-46, dosar fond).
Se apreciază că motivele invocate nu se circumscriu motivelor opţionale
de refuz prevăzute art. 22 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, republicată, iar situaţia copilului nu a
evidenţiat aspectele arătate de apărare (respectiv, supraveghere permanentă din
partea ambilor părinţi, examene medicale şi tratamente în străinătate), nefiind
susţinute de dovezi.
7. Este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 24
din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au
corespondent în legislaţia penală română.
8. Este îndeplinită şi condiţia referitoare la gravitatea pedepsei, fiind
incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este
acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte
a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o
pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei
pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni. De asemenea, sunt
îndeplinite şi prevederile art. 2 alin. 1 din Tratatul de extrădare dintre România
şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o
infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o
pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă.
Din relaţiile comunicate de autorităţile solicitante, rezultă că infracţiunile
pentru care se solicită extrădarea sunt sancţionate cu o pedeapsă privativă de
libertate mai mare de un an, condiţia fiind îndeplinită şi raportat la legislaţia
română.
9. Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi
judecată în Statele Unite ale Americii de o instanţă de judecată care nu asigură
garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare.
10. Pe de altă parte, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile
referitoare la prescripţia răspunderii penale.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ
condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 18, art. 24 şi art. 26 din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum
şi cele prevăzute de art. 36-46 din acelaşi act normativ, ce reglementează
procedura specială a extrădării pasive din România.

13
 Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425 1 alin. 7 pct. 1
lit. b Cod procedură penală raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va respinge, ca nefondată,
contestaţia formulată de persoana solicitată V.D. împotriva sentinţei penale nr.
89 din data de 24 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală,
pronunţată în dosarul nr. 3310/2/2016 (1609/2016).
În temeiul art. 275 alin. 2 din Cod procedură penală, va obliga
contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 6 din Cod procedură penală, onorariul parţial
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales,
în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată

V.D. împotriva sentinţei penale nr. 89 din data de 24 mai 2016 a Curţii de Apel
Bucureşti – Secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. 3310/2/2016 (1609/2016).
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la
prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 iunie 2016.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

X Y Z

MAGISTRAT ASISTENT,
M
Red. M./2 ex.
C.A.B.- Red. V.A.P./ ex.

14