Drept Penal

DREPT PENAL.
PARTEA
GENERALĂ
dr. Aurel Teodor Moldovan
DREPT PENAL
PARTEA
GENERALÃ
BRAŞOV
1
Aurel Teodor
Moldovan
Recenzenţi ştiinţifici: Prof. Dr.dr. Cristian Murzea
Prof. Dr.dr. Cătălin Joiţa
Consilier editorial: Prof. Dr. Florin Andreescu
Procesare - editare ing. Oana Lazăr
text: Tehnoredactare: Andreea Rădulescu
Av. Georgeta Györffy
Jr. Oana Lazăr
Coperta: Av. Bogdan Andreescu
Corectura: Av. Autorul
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MOLDOVAN, AUREL TEODOR
Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor
Mol-
dovan, - Braşov : Lux Libris, 2009
Bibliografie
ISBN 978-973-131-058-9
343(498)(075.8)
© 2009
Editură recunoscută CNCSIS, cod 201
ISBN 978-973-131-058-9
2
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
PREFAŢĂ
Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi

in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca
individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept
pe-
nal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării,
transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal.
Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala re-
glementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr.
228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009,
publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009
Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere per-
manente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea
ex- punerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a
materialului.
Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am
trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga
faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti,
Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi
profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării
cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania,
Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina
“drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a
folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră.
Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia
Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc
enunţul anterior.
Avocat, doctor şi decan al Baroului

Braşov, din anul 2003 şi în
prezent,
Aurel Teodor
3
Aurel Teodor
Moldovan
4
CUPRINS
PREFAŢĂ...................................................................................................................... 3
.........
13
CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE...................................................................... 13
1.1.
DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT............................................. 13
1.1.1.
Noţiunea dreptului penal.................................................................... 13
....... 14
1.1.2.
Obiectul dreptului penal........................................................................ 14
1.1.3.
Sarcinile dreptului penal..................................................................... 15
....... 16
1.1.4.
Caracterele dreptului penal................................................................... 17
1.1.5.
Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept.....................18
1.2.
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN 18
.......... 18
1.2.1.
Principiul legalităţii............................................................................... 19
...... 19
1.2.2.
Principiul umanismului.......................................................................... 20
1.2.3.
Principiul egalităţii în faţa legii penale.................................................. 21
1.2.4.
Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală......22
1.2.5.
Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale..........................23
1.2.6.
Principiul personalităţii răspunderii penale........................................... 24
1.2.7.
Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal...........................24
1.3.
IZVOARELE DREPTULUI PENAL................................................................ 24
1.3.1.
Principalele izvoare ale dreptului penal............................................... 25
1.3.2.
Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale ..................................
1.4.
RAPORTUL JURIDIC PENAL....................................................................... 27
1.4.1.
Noţiune................................................................................................... 27
........ 27
1.4.2.
Elementele raportului juridic penal................................................... 28
......... 29
1.4.3.
Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal...............29
30
CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ........................................................................... 32
........ 32
5
2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE ..................................
Aurel Teodor Moldovan
........... 38
2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale..........................41
2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale.......................42
2.1.3. Interpretarea legii penale....................................................................42
....... 42
2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale......................................43
2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat...........................................43
.......
2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU...................................................46
........ 46
2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu....................................46
2.3. EXTRĂDAREA...............................................................................................47
....... 52
2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP........................................................52
....... 53
2.4.1. Principiul activităţii.................................................................................54
2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale..............................................55
....... 55
2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale.....................................................56
2.4.4. Principiul ultraactivităţii........................................................................57
........ 60
2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile..................................60
.........
61
CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA............................................................................61
....... 64
3.1. DISPOZIŢII GENERALE.................................................................................66
3.1.1. Noţiunea de infracţiunea.......................................................................68
3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii......................................................69
3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII.....................................................................72
....... 73
3.2.1. Noţiune şi importanţă .................................................................
........ 74
3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii.............................................................74
3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune.............................................74
3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII.............................................75
........ 75
3.3.1. Obiectul infracţiunii .........................................................................
3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.....................................................77
3.3.3. Subiecţii infracţiunii..............................................................................77
....... 77
3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENALAL FAPTEI................................79
3.4.1. Aspecte generale.................................................................................80
....... 82
6
3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea
vinovăţiei ..........................................................................................
....... 82
3.4.2.1. Legitima apărare
.................................................................. 82
3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 83
3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală 83
..................... 88
3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... 90
....... 92
3.4.2.5. Iresponsabilitatea 96
................................................................
3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului ..................................................
98
.......
98
3.4.2.7. Eroarea de fapt ...............................................................
98
.........
100
3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA
PERICOLULUI .....................................................................................
......
3.5.1. Preliminarii...........................................................................................103
......... 103
3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii 104
............. 106
3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală 106
3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA..............................................107
....... 108
CAPITOLUL IV. PEDEPSELE........................................................................109

4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR..........................................109
......... 109
4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei....................................................109
......... 111
4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei................................................................111
4.1.3. Felurile pedepsei................................................................................112
.......... 114
4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN.........................118
121
4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane
fizice............................................................................................................123
4.2 2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele 123
juridice........................................................................................................124
...... 127
4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL.........................................................................130
........ 133
4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice.........................134
7
4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice.............................135
4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice.........................136
8
Aurel Teodor Moldovan .......
4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice 6.2.3. C
.................. o
n
4.3.5. Pedepsele accesorii .................................................................
c
........
u
r
CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ s
....... u
5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA l
............
5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală î
........................................ n
5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... t
...... r
5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE e
................................................
5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... c
.......... a
5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale u
................... z
5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE e
............................ l
5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei e
juridice ...
5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice d
........................ e
5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii
reglementări a
... g
CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI r
....................................................... a
6.1. ASPECTE GENERALE v
......................................................................... a
6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... r
......... e
6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ......................................
ş
........
i
6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR
...............................
d
6.2.1. Criterii generale de individualizare ...................................
e
........
6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei a
............ t
6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... e
........ n
6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ u
9
are a pedepsei
...
CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII 137
...................
7.1. ASPECTE GENERALE
......................................................................... 138
7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... 138
....... 138
7.1.2. Tentativa .................................................................................. 138
......... 139
7.1.2.1. Felurile tentativei 139
................................................................ 141
142
144
148
150
152
155
155
155
156
156
157
158
159
159
164
166
167
169
169
170
174
177
179
179
180
181
185
186
187
187
190
10
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ .
7.1.2.2. Incriminarea şi sancţionarea tentativei .
............................... .
.
7.1.2.3. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă
.
...................
.
7.1.2.4. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
.
.............
.
7.1.3. Infracţiunea fapt consumat ...................................................... .
.......... .
7.1.4. Infracţiunea fapt epuizat .......................................................... .
........ .
.
CAPITOLUL VIII. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA .
INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) .
.............................................. .
8.1. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI .
............ .
8.1.1. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori .
...................... .
8.1.2. Formele pluralităţii de infractori ................................................ .
....... .
8.2. PARTICIPAŢIA PENALĂ ................................................................. .
........ .
8.2.1. Generalităţi privind participaţia penală ..................................... .
......... .
8.2.2. Felurile participaţiei penale ..................................................... .
........ .
8.2.2.1 Autoratul şi coautoratul .
....................................................... .
8.2.2.2 Instigarea ........................................................................... .
8.2.2.3 Complicitatea ................................................................ .
.
.......
.
8.2.2.4. Participaţia improprie .......................................................
.
8.2.3. Tratamentul penal al participaţiei
.
..................................................
.
.
CAPITOLUL IX. UNITATE DE INFRACŢIUNI .............................................. .
9.1. CONSIDERATII GENERALE .
................................................................ .
9.1.1. Felurile unităţii de infracţiune .
....................................................... .
9.2. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ..................................... .
......... .
9.2.1. Infracţiunea simplă ................................................................... .
...... .
9.2.2. Infracţiunea continuă .
11
....................
9.2.3. Infracţiunea deviată .................................................................
........
9.3. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE
................................................ 192
9.3.1. Infracţiunea continuată 192
................................................................ 192
9.3.2. Infracţiunea complexă
................................................................... 192
9.3.3. Infracţiunea progresivă 195
................................................................ 196
9.3.4 Infracţiunea de obicei ................................................................ 197
......... 198
199
199
200
203
204
206
206
207
208
209
209
210
213
214
214
216
216
217
219
220
221
221
221
222
226
230
230
231
12
Aurel Teodor Moldovan 11.1.6. A
n
u
CAPITOL X. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
l
............................................
a
10.1. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
r
..........
e
10.2. CONCURSUL DE INFRACTIUNI a
.......................................................
10.3. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI s
.......... u
10.4. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI s
CONCURENTE 10.5. RECIDIVA p
....................................................................................... e
....... n
10.5.1. Aspecte generale ................................................................... d
...... ă
10.5.2. Modalităţile recidivei ................................................................... r
10.5.3. Recidiva mare postcondamnatorie i
.............................................. i
10.5. 4. Recidiva mare postexecutorie
................................................... c
10.5. 5. Recidiva mică postcondamnatorie o
.............................................. n
10.5. 6. Recidiva mică postexecutorie ............................................... d
........ i
10.5. 7. Tratamentul penal al recidivei .............................................. ţ
......... i
10.5.8. Pluralitatea intermediară de infracţiuni o
........................................ n
a
t
CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII e
PEDEPSELOR .............................................................................................
a
.......
11.1. SUSPENDAREA CONDITIONATAA EXECUTARII PEDEPSEI
e
..........
x
11.1.1. Noţiune ...................................................................................
e
....... c
11.1.2. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării u
pedepsei ............................................................................................ t
11.1.3. Termenul de încercare ............................................................ ă
........ r
11.1.4. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei i
.......... i
11.1.5. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei
.......... p
13
edepsei ..........
11.2. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB
SUPRAVEGHERE 11.2.1. Noţiune 232
................................................................................... 232
....... 233
11.2.2. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub 234
supraveghere 236
...................................................................................... 238
11.2.3. Termenul de încercare ............................................................ 238
....... 239
240
243
243
244
244
245
246
247
248
249
249
252
252
253
253
253
254
256
257
257
257
259
260
260
260
267
271
271
272
273
274
275
14
11.2.4. Măsurile de supraveghere .............................................................
11.2.5. Obligaţiile condamnatului ..........................................................
11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere........276
11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 276
11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 278
........ 278
11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA........279
11.3.1. Noţiune...............................................................................................280
...... 281
11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul 281
de muncă...................................................................................................281
11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă........................285
11.3.4.Anularea executării pedepsei la locul de muncă ..........................
11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă ..........................
11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ.............................................................287
11.4.1. Noţiune ....................................................................................
......
11.4.2. Condiţii de acordare.....................................................................290
11.4.3. Efectele liberării condiţionate....................................................290
....... 291
11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata...........................298
305
CAPITOLUL XII. MINORITATEA............................................................................310
12.1. RASPUNDEREA PENALAA MINORILOR..............................................319
12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............322
12.1.2. Măsurile educative........................................................................329
........ 333
12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile 337
regimului de aplicare şi executare a acestora........................................341
343
CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ..................................................346
13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE..............................................................348
13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA....................................................350
13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA..............................................351
13.3.1. Obligarea la tratament medical........................................................355
13.3.2. Internarea medicală.......................................................................360
....... 368
13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii................................................381
13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi...............................382
13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei.....................................385
........ 389
pe o perioadă determinată..........................................................................393
........ 397
13.3.6. Expulzarea ..............................................................................
15
......
13.3.7. Confiscarea specială ........................................................... 399
..... 401
CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA 403

PENALĂ 404
14.1. ASPECTE GENERALE .................................................................
......... 407
14.2. AMNISTIA ................................................................................
.......... 411
16
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE
1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT
1.1.1. Noţiunea dreptului penal
Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor

juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni
(crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la
răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea
ordinii de drept.
În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept
criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen,
cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională.
Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena,
pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei in-
terzise.
În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei
noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de
marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea
ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce
trebuie aplicate acelora care le comit”1 .
Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal
au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul
de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 .
1.1.2. Obiectul dreptului penal
Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi

infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care
săvârşesc infracţiuni.
Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze,
relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile
sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor,
activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care
săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului
penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se
stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că
statul are obligaţia şi totodată
17
1
I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3.
2
Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.
18
şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată
se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume
să suporte pedeapsa penală aplicată.
Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde
şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii
penale.3
1.1.3. Sarcinile dreptului penal
Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să
îndeplinească anumite funcţii şi anume:
 Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi

prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce
reprezintă un pericol social .
 Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a
sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul
săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise.
 Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele
judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita
acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui
temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă
săvârşirea unei infracţiuni.
In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea
scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod
penal
„legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea,
independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi
libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.
1.1.4. Caracterele dreptului penal
a. Caracterul autonom
Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în
primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale
specifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru
apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze
netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de
sancţionare. Cara- cterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin
faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal
ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei
altei ramuri de drept.
19
b. Caracterul unitar
Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
3
Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9.
20
din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi
speciale, afară de cazul când legea dispune altfel”
Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în
legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care
străbat legislaţia penală.
Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că
normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului
penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale.
c. Caracterul de drept public

Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin
reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea
valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant
al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare
socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari
ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere
prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale
împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este
subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii
penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale,
prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin
tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni.
1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept
Dreptul penal şi dreptul procesual penal.

În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă
legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile.
Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului
procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi
lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce
reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept
procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a
celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor.
Dreptul penal şi dreptul execuţional penal

Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de
exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale .
Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă,
cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere
în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între
organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi
persoanele condamnate,
21
4
Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12
22
sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată.
Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe
lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine
stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă
denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de
executarea pedepselor privative de libertate5 .
Dreptul penal şi dreptul civil

Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi per-
sonal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare
se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor.
Dreptul penal şi dreptul medical

În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de
infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care
nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual,
respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la
tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi
substanţe stupefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312
alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori
provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în
acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a
din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi
se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate
reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din
activitatea medicală6 .
Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept

existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei
s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea
de apărare împotriva faptelor periculoase.
1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN
Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei

directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale,
evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale
Ca şi principii fundamentale enumerăm:
 Principiu legalităţii
 Principiul umanismului
 Principiul egalităţii în faţa legii penale
 Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
5
Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19
23
6
Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6.
24
 Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale
 Principiul personalităţii răspunderii penale
 Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal
1.2.1. Principiul legalităţii
Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a

dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta,
exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea
ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea
penală, trebuie să fie prevăzută de lege.
Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abu-
zurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi
cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “
nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior
infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de
cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală ,
poate fi exprimat pe
baza adagiilor:
- “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume
“ nullum crimen sine lege praevia”
- “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia
“ sau “ sine lege poenali anrteriori”
- “ nullum judicum sine lege”.
În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în
art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în
puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de
la 1866.
Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor
omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 ,
al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie,
în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit
dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16
decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi
condamnat pentru
Actualul cod penal Viitoarul cod penal
Art. 2. - Legea Art. 1 Legalitatea incriminării
prevede care fapte constituie (1) Legea penală prevede faptele care
infracţiuni, pedepsele ce se constituie infracţiuni.
aplică infractorilor şi (2) Nici o persoană nu poate fi
măsurile ce se pot lua în sancţionată penal pentru o faptă care nu era
cazul săvârşirii acestor prevăzută de
25
fapte. legea penală la data când a fost săvârşită.
7
Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””,
Bucureşti 2002, pag.29.
26
acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului
naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”.
Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie
a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin
analogie.
1.2.2. Principiul umanismului
Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie

să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul
umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe
cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de
reeducare.
Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale
şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că
Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare
propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante,
a propus îmblânzirea pedepselor.8
In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea
pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana
condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale
principiului umanismului.
1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale
Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa
legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus
de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar
se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii
care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această
egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie
în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al
exigenţelor impuse de legea penală.
1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor

prevăzute de legea penală
Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure

prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin
conformare cât şi
27
8
Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa”
, Bucureşti 2002, pag.20.
28
prin constrângere. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că,
scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra, împotriva infracţiunilor,
România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, per-
soana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine
de drept. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor
prevăzute de legea penală, ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii.
Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin
intermediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte
antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor, cât şi de
alte persoane.
Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă
afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la
natura şi cauzele fenomenului infracţional, precum şi cu privire la căile şi
mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. Deci iată că şi scopul doctrinei
pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea
penală.
1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale
Articolul 17, al.2 din Codul penal actual, respectiv articolul 15 alin
2 din viitoarea reglementare, prevăd că :
”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”, fapt ce
presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege
în forma cerută de lege, şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii
persoanei, deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi
infracţiune nu se poate să existe răspundere penală.
1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale
Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită

conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din
Actualul cod penal Viitorul cod penal

Art. 4. - Legea penală Art. 9 Personalitatea legii penale
se aplică infracţiunilor săvârşite (1) Legea penală română se aplică
în afara teritoriului ţării, dacă infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului
făptuitorul este cetăţean român ţării de către un cetăţean român sau de o
sau dacă, neavând nicio persoană juridică română, dacă pedeapsa
cetăţenie, are domiciliul în ţară. prevăzută de legea română este
detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai
mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penală
română se aplică infracţiunilor săvârşite în
29
afara teritoriului ţării de către un cetăţean
român sau de o persoană juridică română,
30
dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi

de legea penală a ţării unde a fost
săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc
care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat.
(3) Punerea în mişcare a acţiunii
penale se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel în a cărei rază
teritorială se află parchetul mai întâi sesizat
sau, după caz, a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
nesocotirea obligaţiei au caracter personal, adică va răspunde cel ce a nesocotit
normală penală. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi
aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune.
In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu, printr-

o completare a articolul din actualul Cod penal
1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal
Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în

funcţie de gravitatea faptei săvârşite, de periculozitatea infractorului, respectiv în
funcţie de starea concretă de pericol, astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă
scopul. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art.72
din
Art. 72. - La stabilirea Art. 74 Criteriile generale de
şi aplicarea pedepselor se ţine indi-
seamă de dispoziţiile părţii gen- vidualizare a pedepsei
erale a acestui cod, de limitele (1) Stabilirea duratei ori a
de pedeapsă fixate în partea cuantumului pedepsei se face în raport cu
specială, de gradul de pericol so- gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu
cial al faptei săvârşite, de periculozitatea infractorului, care se
persoana infractorului şi de evaluează după următoarele criterii:
împrejurările care atenuează sau a) împrejurările şi modul de comi-
agravează răspunderea penală. tere a infracţiunii, precum şi
Când pentru infracţiunea mijloacele folosite;
săvârşită legea prevede pedepse b) starea de pericol creată pentru
alternative, se ţine seamă de valoarea socială ocrotită;
dispoziţiile alineatului precedent c) întinderea pagubei materiale
atât pentru alegerea uneia dintre produse;
pedepsele alternative, cât şi pen- d) motivul săvârşirii infracţiunii şi
tru proporţionalizarea acesteia. scopul urmărit;
31
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor
32
La stabilirea şi aplica- care constituie antecedente pe-

rea pedepselor pentru per- nale ale infractorului;
soana juridică se ţine seama f) ) conduita după
de dispoziţiile părţii generale a săvârşirea infracţiunii şi în
prezentului cod, de limitele de cursul procesului penal;
pedeapsă fixate în partea spe- g) nivelul de educaţie, vârsta,
cială pentru persoana fizică, de starea de sănătate, situaţia
gravitatea faptei săvârşite şi de familială şi socială.
împrejurările care atenuează sau (2) Când pentru infracţiunea
agravează răspunderea penală. săvârşită legea prevede pedepse
alternative, se ţine seama de criteriile
prevăzute în alin.(1) şi pentru alegerea
uneia
actuala reglementare, respectiv art 74 din dintre acestea.
viitoarea reglementare, cu denumirea
generică de “ Criterii generale de individualizare”).
În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala
clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o
justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită, ce trebuie să fie gradată
în raport cu gravitatea infracţiunii).9
Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să
corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate
acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor
înnăscuţi.10
1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL
În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de

„izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul
legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde
normele de drept, în speţă normele de drept penal cu elementele componente
ale acestora.11 În consecintă, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele
ministerelor,
actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare
de drept penal.
Astfel, raportându-ne la alte ramuri de drept, putem concluziona că
izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr, dar sunt precis
determinate.
Normele juridice penale generale, dar şi o mare parte din cele speciale
sunt cuprinse în Codul penal, rezultând astfel o altă caracteristică a acestor
norme, şi anume un ridicat grad de stabilitate. Bineînţeles că importante
reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare, unele legi speciale
nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii.
33
9
Constantin Mitrache. – Drept penal. Partea generală. Bucureşt 2002, pag. 21.
10
Idem 8.
11
Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea Generală, Editura ALL, Bucureţti, 1997.
34
1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal
1. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia

României, care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale
statului român, fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru.
Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991,
rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică, socială şi economică creată în
România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. In cursul anului 2003,
Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. 429 din 23
octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 29 octombrie 2003.
În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce

interesează dreptul penal, dintre care enumerăm art. 15, al.2 – care consacră
excepţia de la principiul neretroactivitătii legii, respectiv aplicarea legii penale
mai blânde; art.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea,
art.23
– care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii, reţineri şi arestări,
art. 24 – privind dreptul la apărare, art. 27 – referitor la inviolabilitatea
domiciliului, art. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al
unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile
Capitolelor
II şi III ale Titlului II din Constituţia României, ce consacră drepturile şi libertăţile
fundamentale, precum şi îndatoririle fundamentale, întrucât scopul normelor
dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi,
libertăţi şi îndatoriri să fie respectate.
2. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal,

întrucât aşa cum am precizat mai sus, cuprinde practic toate normele penale
generale, precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. Codul
penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969,
dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970, prin Legea
6/1973, prin Decretul 365/1976, prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior
prin Legea 104/1 octombrie 1992, Decretul 99/1983.
Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989
prin mai multe acte normative, fiind republicat în M.Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997,
după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. Of. nr. 289 din
14.11.1996. După republicare, Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie
de acte normative, dintre care: Legea nr. 143/2000, Legea nr. 197/2000;
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 456/2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001, aprobată
cu modificări prin Le- gea nr. 20/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
89/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 61/2002; Legea nr. 456/2001;
Legea nr. 20/2002; Legea nr. 61/2002; Legea nr. 169/2002; Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
35
93/2002, aprobată prin Legea nr. 574/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 143/2002, aprobată prin Legea nr. 45/2003,
36
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2004, aprobată cu modificări prin
Le- gea nr. 85/2005; Legea nr. 160/2005; Legea nr 247/2005; Legea nr.
278/2006; Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007 publicata in MOF nr. 104 din
12.02.2007; Legea nr. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. 841 din
08.12.2007; Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din
25.03.2008.
3. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi

Convenţiilor internaţionale, acestea devenind izvoare ale dreptului penal în
măsura în care ele sunt ratificate.
În literatura de specialitate se face deosebire între:
 Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze
şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc
atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti, de
unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional
 Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică
internaţonală în materie penală.12
Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept
penal, prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea
penală internă astfel de fapte.
Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică
internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după
ratificarea lor şi sunt socotite izvoare directe de drept penal.
4. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare

mai restrânsă, întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept
penal, fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept
penal. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal, specific
fiind faptul că nu conţin incriminări. In acest sens menţionăm Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 627 din
20.07.2006, Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea, publicată în M.
Of. Nr. 326 din 18 iunie 2001, precum şi actele prin care se acordă amnistia şi
graţierea.
1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale
În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin

încriminări separate faţă de codul penal. Aceste legi speciale capătă un caracter
penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate
penal.
Cu titlu de exemplu amintim:
1. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii, astfel cum a fost
37
12
Constantin Mitrache - Drept penal. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa””
Bucureşti 2002, pag. 39.
38
modificată şi completată. Republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din
18/06/2008
2. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
securităţii ca poliţie politică, publicată în M.Of. NR. 603 din 9 decembrie 1999 (
art. 24). Ordonanţa de Urgenţă nr. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea securităţii ca poliţie politică.
3. Legea nr.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie ( art. 17 – 20), publicată în M.Of. nr. 219 /
18.05.2000
4. Legea nr.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri ( art. 2 – 19 ), publicată în M.Of. 362 /03.08.2000.
5. Codul Silvic, cuprinde norme privind infracţiunile silvice
1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL
1.4.1. Noţiune
Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat
(prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul),
raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă, de a pedepsi (de a
trage la răspundere penală), iar infractorul are datoria de a suporta acea
pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) .13
Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport
reglementat de norma juridică penală.
1.4.2. Elementele raportului juridic penal
Elementele oricărui raport juridic sunt:

- subiectele
- conţinutul
- obiectul
A. Subiectele raportului juridic penal

Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca su-
biect dominant, reprezentat prin organele judiciare, iar pe de altă parte subiect
al raportului juridic penal este persoana fizică, ca destinatar al obligaţiei.
Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana
fizică, destinatar al oblgaţiei, este nenominalizată, iar în cadrul raportului juridic
de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a
săvârşit fapta interzisă, cu alte cuvinte infractorul.
13
Ion Oancea - Drept penal . Partea generală. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971
39
– pag.53.
40
În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii
penale norme obligatorii, iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt
subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale , adică
pedeapsa.
B. Conţinutul raportului juridic penal

Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce
revin subiecţilor ai raportului juridic penal.
Raportul acesta este un raport dinamic, în sensul că subiecţii raportului
juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni
În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia
destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege, dar tot
odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită
titularilor obligaţiei de conformare. În cadrul raportului penal de conflict
impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi
totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta
consecinţele faptei sale.
C. Obiectul raportului juridic penal

Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drep-
turilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia
de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi.14
Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală,
iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. Prin realizarea obiectului
specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal.
În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa, privită
ca o sancţiune tipică de drept penal, dar şi alte sancţiuni de drept penal.
În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl
reprezintă însăşi conformarea, adică adoptarea unei conduite corespunzătoare
exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce
reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare.
1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal
Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei

penale incriminatoare, normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la
acest raport.
Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor, este
deci o creaţie a legii penale.15 .
Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea
obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă, obligaţie ce incumbă
destinatarului normei.
Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada
14
Constantin Mitrache - Drept penal. Partea generală. - Casa de Editură şi presă “Şansa”. Bucureşti
41
2002, pag. 42
15
Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura All , Bucureşti 1997, pag.62
42
de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare, în acest sens orice
modifiacre a normei incriminatoare, respectiv extinderea sau restrângerea
obligaţiei de conformare, dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului
juridic .
Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, raportul juridic de
conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul
pasiv, adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise, a
infracţiunii.16
Raportul juridic de conformare se naşte din lege, adică o dată cu intrarea
acesteia în vigoare, în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea
faptei interzise.
Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este
faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al
acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale, în
timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii
depinde într-un anumit fel de acesta, lucru care este foarte bine evidenţiat în
cartea profesorului Costică Bulai, unde vorbeşte despre particularităţi privind
naşterea, constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal de
conflict, şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie, este evident faptul că
depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită, iar dacă fapta este săvărşită din
culpă, depinde iaraşi de el ca, acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă,
să evite actul culpabil. În toate cazurile, săvârşirea faptei interzise de legea
penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal
de conflict sau de contradicţie.”
Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar
competent, în forma cerută de lege, aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de
condamnare rămasă definitivă.
Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare, hotărâre
rămasă definitivă, se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict, care
durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată,
în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele
pedepse complementare, dar cu toate acestea stingerea în acest mod a
raportului juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când
întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul
când intervine graţierea sau amnistia după condamnare.
43
16
Costică Bulai – Manual de dcrept penal.Partea genearală.Editura All, Bucureşti 1997, pag63
44
CAPITOLUL II
LEGEA PENALĂ
2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE
2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale
În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind, în sens larg,

regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art.
141 Cod penal, iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ
emis de parlament şi care conţine norme de drept penal.
Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o
clasificare a legilor penale, această clasificare făcându-se după rolul pe care îl
au în reglementarea relaţiilor de apărare socială.
Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale
generale şi legi penale speciale.
Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept
penal cu caracter de principiu, acestea fiind normele din partea generală a
codului penal. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt
codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea
specială.
De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom
întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea
penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal, iar
pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare)
sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit.
Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece
atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală
specială, adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de
conflict, regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială
derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta.
Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde
norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme
de incriminare.
O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor
penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară,
aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale
excepţionale.
Marea majoritate a legilor penale, cele obişnuite, sunt cu durată
nedeterminată (permanente), iar în ceea ce priveşte legile penale temporare
sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt
45
acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în
timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a
determinat adoptarea
46
unei astfel de legi.
Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare
pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi, deci legea penală
temporară în acest sens va ultraactiva.
„Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie, legile penale
ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în
situaţiile unei normale evoluţii a societăţii, în timp ce legile penale excepţionale
sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război,
edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor
sociale ce au fost astfel lezate.”17
2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale
Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma

de drept penală generală şi norma de drept penală specială.
Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific,
determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.18
A. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim:

1. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care
se nasc, modifică şi se sting raporturile juridice penale.
2. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o
faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică.
B. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi
norme deosebim:
1. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât
şi sancţiunea.
2. Norme penale divizate, norme ce sunt incomplete în ceea ce
priveşte conţinutul lor, acestea clasificându – se la rândul lor în:
 Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o
dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare,
prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte
normative.
 Norme penale de trimitere şi de referire
Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte
dispoziţia ori sancţiunea, care se vor completa de la alte norme la care fac
trimitere. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte
devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis.19
Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau
sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente, ci se subordonează
faţă de normele complinitoare
17
A. T. Moldovan – Drept penal - Partea Generală , Editura Era , Bucureşti, 2006
18
Constantin Mitrache - Drept penal. Partea generală, Bucureşti 2001, pag.48
47
19
Constantin Mitrache – Drept penal. Partea genrală, Bucureşti 2001, pag.51
48
2.1.3. Interpretarea legii penale
Interpretarea, în sensul legii penale, are ca şi scop aflarea voinţei le-

giuitorului, voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă
acestea sunt aplicabile cazului concret.
Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele
se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi
foarte variate.
În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi
cea neoficială.
1. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi
poate fi :
- autentică (legală) făcută de legiuitor
- cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar
2. Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub

denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care
se materializează în tratate etc.
Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă
în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea
neoficială nu are forţă obligatorie.
2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale
Metode de interpretare a legii penale sunt :

1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea
înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma
penală. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub
toate aspectele, respectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor), sintactic (funcţiile
cuvintelor în propoziţie, funcţiile propoziţiilor în frază), stilistic (modul de
exprimare).
2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului

normei, a legii penale cu ajutorul elementelor logice, astfel că pentru a putea
înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor fo-
losite, a judecăţilor, raţionamentelor construite de legiuitor. Plecând de la aceste
considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume:
- raţionamentul a fortiori
- raţionamentul per a contrario
- raţionamentul reductio ad absurdum
- raţionamentul a pari
Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se

demonstrează faptul că, dacă legea permite mai mult, implicit permite mai puţin,
49
acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea
de mai puţin. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea
“Drept penal. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să
edicteze legi; dacă Marea Adunare Naţională are acest drept, după
raţionamentul a fortiori, ea are dreptul să facă şi mai puţin, adică să interpreteze
legi.20
Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există
o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. Acest raţionament îl
găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno, de altero negat”, exprimând ideea
că cine susţine o teză, neagă teza contrarie. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte
să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în
cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres
de textul legii. Raţionamentul reductio ad absurdum este
acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât
ceea pentru care se pledează ar
duce la consecinţe contrare legii, absurde, inadmisibile.
Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii
identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Acest raţionament se poate ex-
prima şi prin adagiul “ubi eadem ratio, ubi idem jus “.
3) Interpretarea istorică - potrivit acestei interpretări se ia în considerare

istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Sunt astfel interpretate
actele preliminare, proiectele, expunerile de motive, dezbaterile parlamentare.
4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată

în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi.
5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se

va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai
clar. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu
trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea
legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale, dar asemănătoare
cu cele
prevăzute de lege .21
2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat
Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul

prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire
la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru
care se face distincţia între interpretarea declarativă, interpretarea restrictivă şi
interpretarea extensivă.
20
Ion Oancea – Drept penal. Partea Generală. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971,
50
pag,89
21
Ion Oancea Drept penal. Partea generală. Editura didactică şi pedagocică . Bucureşti 1971, pag. 91
51
Interpretarea conformă cu legea (declarativă)
Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea
ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul
exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Interpretul ajunge la concluzia că
textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul, că textul nu cuprinde nici mai mult
nici mai puţin decât a voit legiuitorul.22
Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă,
asig- urând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva
infracţionalităţii.23
Interpretarea restrictivă
Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus
quam voluit”, lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea
spune mai mult decât a voit legiuitorul, iar interpretul constatând acest lucru
restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu
voinţa legiuitorului. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate
aplica anumitor situaţii, fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii.
Interpretarea extensivă
În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam
voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în
care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă
conformă voinţei legiuitorului. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea
profesorului Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei
se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar); dacă însă cel care
a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte, dar pentru o contravenţie şi
nu pentru o infracţiune, prin interpretare, el este totuşi un infractor primar. Fiind
un infractor primar, legea i se poate aplica. Trebuie subliniat faptul că în materie
penală interpretarea extensivă este rar folosită, fiind folosită în favoarea
inculpatului.
Limitele interpretării
Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească
cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului, exprimată în norma de drept
interpretată, iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului
acesteia. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare
(poenalia sunt stric- tissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi
extins prin interpetare, preferându-se se sensul restrictiv.25
Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de

drept, ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii, cercetării şi elucidării
înţelesului real al normei de drept, înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul
altor 22 Ibidem
Alex. Boroi , Ghe. Nistoreanu. Drept Penal – Partea Generală , Ed. All. Beck, Bucureşti 2004, pag.
23
32
52
24
Ibidem, pag.92
25
C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck 1997 , pag 88
53
norme în materie, pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea
principiilor fundamentale ale dreptului penal.26
2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU
Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele

legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în
comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise
(infracţiuni).
2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu
Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns

problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este
săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară, sau în
situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării, ori numai
rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării, când fapta s-a săvârşit în întregime
în străinătate, dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu
în România, când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin
sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită
împotriva statului Român ori cetăţenilor români, când fapta este săvârşită
de un cetăţean străin în afara teritoriului României, dar după săvârşirea
faptei s-a refugiat pe teritoriul României. Aceste principii de aplicare a legii
penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului
Cod penal la articolele 3-9, respectiv articolele 8-14 din viitoarea
reglementare.
1. Principiul teritorialităţii
Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi
necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul
României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea
făptuitorii (cetăţean român,

Art. 3. - Teritorialitatea Art. 8 Teritorialitatea legii penale
legii penale (1) Legea penală română se
Legea penală se aplică aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul
infracţiunilor săvârşite pe României.
teritoriul României.
cetăţean străin, apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). Calificarea faptei

ca infracţiune, condiţiile răspunderii, aplicarea sancţiunilor, executarea acestora,
toate acestea au loc pe baza legii penale române, fără ca făptuitorul să poată
54
pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării
sale.
26
Alex. Boroi , Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 2004 ,pag 32
55
Actualul Cod penal la art. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin
termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege
întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul
aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale
acesteia”. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2)
Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul,
subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
Noţiunea de teritoriu cuprinde:

- suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico - geografice ale
statului, această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele
vecine.
- apele interioare , adică apele cuprinse între frontiere27
- Marea teritorială a României, care cuprinde fâşia de mare adiacentă,
după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m)
măsurată de la liniile de bază
- Subsolul, corespunzător solului terestru, acvatic, mării teritoriale fără
limite de adâncime
- Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului
Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării

Art. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se
înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o navă ori
aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării, situaţie în care fapta se
consideră săvârşită pe teritoriul ţării române. In conformitate cu reglementarile
art 8 din viitoarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul
României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau
pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România.
O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profe-
sorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968, ca
de altfel şi cel al Codului penal de la 1936, a adoptat, în această privinţă,
criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE, potrivit căruia
infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă
de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act
de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28
Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă, literatura şi jurisprudenţa
română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme
controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii.
Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform
căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. Infracţiunea săvârşită la
bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data
săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.
27
O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completa-
rea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei
contigu – Publicată în M.O nr. 77/31.01.2002
56
28
Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşti 1997. pag. 94
57
Art. 143 alin. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci
pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de
executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii; Această reglementare o întâlnim
şi în viitoarea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită
pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion
românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România, s-a efectuat un act de
executare, de instigare sau de complicitate, ori s-a produs rezultatul infracţiunii.
Excepţii de la principiul teritorialităţii

Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte
anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se
bucură de imunitate de jurisdicţie, dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei
armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării.
Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte
oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate
de jurisdicţie. Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având
ca şi consecinţă

Art. 8 - Imunitatea de juris- Art. 13 Imunitatea de
dictie jurisdicţie Legea penală nu se
Legea penală nu se aplică aplică inf r acţ iunilor săvâr şite de
infracţiunilor săvârşite de către către reprezentanţii diplomatici ai
reprezentanţii diplomatici ai statelor statelor străine sau de către alte
străine sau de alte persoane care, în persoane care, în conformitate cu
conformitate cu convenţiile interna- tratatele internaţionale, nu sunt supuse
ţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei jurisdicţiei penale a statu-
lui român.
neaplicarea legii penale teritoriale, însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se
bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror
cetăţeni sunt.
Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de
jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce
se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional
pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a
reprezentantului său, declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să
părăsească teritoriul ţării.
Conform art. 8, respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se
bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul
ţării, acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin, regimul lor juridic fiind
reglementat prin Convenţii.
Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate
pe teritoriul ţării noastre
În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele
58
sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale, sau folosite în
scopuri guvernamentale.
1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale, acestea se află pe
59
teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul
căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia
statului român. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului
internaţional şi nu a dreptului penal.
2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial, faptele
săvârşite la bordul acestora, fapte prevăzute de lege, cad sub incidenţa statului
român. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe
teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine
folosite în scopuri comerciale.
2. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teri-

toriului ţării
1. Principiul personalităţii legii penale

In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă, ca şi o cerinţă nouă, cerinţa
dublei incriminări. Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi
medie.
Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt :
Art. 4. - Personalitatea legii Art. 9 Personalitatea legii
penale penale
Legea penală se aplică (1) Legea penală română se
infractiunilor savârşite în afara aplică infracţiunilor săvârşite în afara
teritoriului ţării, dacă făptuitorul este teritoriului ţării de către un cetăţean
cetăţean român sau dacă, neavând român sau de o persoană juridică
nici o cetăţenie, are domiciliul în română, dacă pedeapsa prevăzută de
ţară. legea română este detenţiunea pe viaţă
ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea
penală română se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării de
către un cetăţean român sau de o
persoană juridică română, dacă fapta
este prevăzută ca infracţiune şi de
legea penală a ţării unde a fost
săvârşită ori dacă a fost comisă într-un
loc care nu este supus jurisdicţiei nici
unui stat.
(3) Punerea în mişcare a acţiunii
penale se face cu autorizarea prealabilă
a procurorului general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază
teritorială se află parchetul mai întâi
sesizat sau, după caz, a procurorului
60
general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
61
 Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate
 Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română
 Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie
dar cu domiciliul în România.
Actualul Cod Penal, spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia
prezenţei în ţară a infractorului , el putând fi judecat şi în lipsă.29
Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat,
condamnat sau achitat în străinătate, urmând ca din pedeapsa aplicată de
instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi
executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune, precum şi durata reţinerii
şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi
infracţiune.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa
exclusivă a legii penale, aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost
condamnat în străinătate.
2. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al

naţionalităţii pasive)
Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român, a
unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera
Art. 5. - Realitatea legii Art. 10 Realitatea legii
penale Legea penală se aplică penale
infracţiunilor săvârşite în afara (1) Legea penală română se
teritoriului ţării, contra siguranţei aplică infracţiunilor săvârşite în afara
statului român sau contra vieţii unui teritoriului ţării de către un străin,
cetăţean român, ori prin care s-a adus contra statului român, contra unui
o vătămare gravă integrităţii corporale cetăţean român ori a unei persoane
sau sănătaţii unui cetăţean român, juridice române.
când sunt săvârşite de către un (2) Punerea în mişcare a
cetăţean străin sau de o persoană fără acţiunii penale se face cu autorizarea
cetăţenie care nu domiciliază pe prealabilă a procurorului general al
teritoriul ţării. Parchetului de pe lângă Înalta Curte
Punerea în mişcare a acţiunii penale de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă
pentru infracţiunile prevăzute în fapta nu face obiectul unei proceduri
alineatul precedent se face numai cu judiciare în statul pe teritoriul căruia s-
autorizarea prealabilă a procurorului a comis.
general.
de incidenţă a acestui principiu, în scopul evitării situaţiilor în care este necesară

intervenţia legii penale române, fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii
în categoriile restrictive
Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor
62
29
Vezi R. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61; I Oancea Drept Penal – Partea
generală Ed Didactică şi Pedagogică , Bucureşti 1971 pag 107
30
C. Bulai Manual de drept penal Ed. All Beck Bucureşti 1997 ,pag 101
63
săvârşite în afara teritoriului ţării, de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu
domiciliază în România, infracţiune săvârşită împotriva statului român sau
contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român.
Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării
împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă
importanţă, reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza
propriei sale legi penale, siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31
3. Principiul universalităţii legii penale

Art. 6. - Universalitatea legii Art. 11 Universalitatea legii
penale penale
Legea penală se aplică şi altor (1) Legea penală română se
infracţiuni decât celor prevăzute în art. aplică şi altor infracţiuni decât celor
5 alin. 1, săvârşite în afara teritoriului prevăzute în art. 10, săvârşite în afara
ţării, de un cetaţean străin sau de o teritoriului ţării de un străin, care se
persoană fără cetăţenie care nu află de bunăvoie pe teritoriul
domiciliază pe teritoriul ţării, dacă: României, în următoarele cazuri:
a) fapta este prevazută ca infractiune a) s-a săvârşit o infracţiune pe care
şi de legea penală a ţării unde a fost statul român şi-a asumat obligaţia
săvârşita; să o reprime în temeiul unui tratat
b) faptuitorul se află în ţară. Pentru internaţional, indiferent dacă este
infracţiunile îndreptate împotriva inter- prevăzută sau nu de legea penală
eselor statului român sau contra unui a statului pe al cărui teritoriu a fost
cetăţean român, infractorul poate fi comisă;
judecat şi în cazul când s-a obţinut b) s-a cerut extrădarea sau
extrădarea lui. Dispoziţiile alineatelor predarea infractorului şi aceasta a fost
precedente nu se aplică în cazul când, refuzată.
potrivit legii statului în care infractorul (2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b) nu
a savârsit infracţiunea, există vreo se aplică atunci când, potrivit legii
cauză care împiedică punerea în statului în care s-a săvârşit
mişcare a actiunii penale sau infracţiunea, există o cauză care
continuarea procesului penal ori împiedică punerea în mişcare a
executarea pedepsei, sau când acţiunii penale sau continuarea
pedeapsa a fost executată ori este procesului penal ori executarea
considerată ca executată. Când pedepsei, sau când pedeapsa a fost
pedeapsa nu a fost executată sau a executată ori este considerată ca
fost executată numai în parte, se executată.
procedează potrivit dispoziţiilor legale (3) Când pedeapsa nu a fost
privitoare la recunoaşterea hotărârilor executată sau a fost executată numai
străine. în parte, se procedează potrivit
dispoziţiilor legale privitoare la
recunoaşterea
64
31
Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. 102
65
In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate
interveni în două cazuri:
- cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în
temeiul unei convenţii internaţionale;
- respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea, în momentul în care
s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului.
Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii:
 să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca
infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită
 infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă
domiciliu în România
 făptuitorul să se afle în ţară.
În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie

posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o
cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea
pedepsei.
2.3. EXTRĂDAREA
„Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat
pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere,
altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese
condamnat.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează
întotdeauna între
două state, pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau
condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe
de-altă parte.
Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost
săvârşită infracţiunea, statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită
infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii, statul al cărui
cetăţean este infractorul.
În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară
prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii.
Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la
1991 în art. 19, iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul
Oficial al României, partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest
articol alin. 11 33 , unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe
care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă
atunci când se acordă extrădarea.
Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. 9 respectiv

32
Constantin Mitrache – Drept penal. Partea generală. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL
Bucureşti 2002 pag 65
66
33
Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României.
Explicaţii şi comentarii. Editura Rosetti Bucureşti 2003. pag. 16
67

Art 9. Extrădarea Art. 14 Extrădarea
Extrădarea se acordă sau (1) Extrădarea poate fi
poate fi solicitată pe bază de acordată sau solicitată în temeiul unui
convenţie internaţională, pe bază de tratat internaţional la care România
reciprocitate şi în lipsa acestora în este parte, ori pe bază de
temeiul legii. reciprocitate, în condiţiile legii.
(2) Predarea sau extrădarea
unei persoane în relaţia cu statele
membre ale Uniunii Europene se
acordă sau se solicită în condiţiile
legii.
(3) Predarea unei persoane
către un tribunal penal internaţional se
acordă în condiţiile legii.
art. 14 din Viitorul Cod penal:
Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări
România acceptă să predea, la solicitarea de extrădare a unui alt stat,
persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în
judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei
pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.34
Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare
la infracţiune, la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de
instanţă, competenţă şi de ordin procedural.35
Condiţii cu privire la infracţiune

1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau
împot- riva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului
solicitat;
2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în
legile ambelor state;
3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani
sau o pedeapsă mai severă;
4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infrac-
torului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului
solicitant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu
moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări
considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa
capitală nu se va executa urmând a fi comutată.
Condiţii cu privire la infractor

1) Infractorul să fie cetăţean străin;
2) Potrivit art. 5 din Legea nr. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către Româ-
34
Art 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală ,
68
publicată în M.Of. nr. 594/1.07.2004
35
Alex. Boroi, Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. All Beck ,Bucureşti 2004 pag 65
69
nia cetăţenii români, persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil
în România, persoanele străine care se bucură în România de
imunitate de jurisdicţie;
3) Să nu fie în România pronunţată pentru aceeaşi infracţiune o
hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal sau să nu existe o ordonanţă de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Extrădarea poate fi refuzată sau amânată conform art. 5 al (2) Legea

296/ 2001 dacă se consideră că predarea persoanei străine este susceptibilă să
aibe consecinţe deosebit de grave pentru aceasta în speţă din cauza vârstei
sau a stării sale de sănătate.
Condiţii privind urmărirea penală sau executarea pedepsei

1) Extrădarea să nu fie solicitată pentru o infracţiune pentru care
acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate
2) Să nu fi intervenit potrivit oricăruia dintre statele membre la
extrădare amnistia, prescripţia sau orice altă cauză care înlătură
răspunderea penală.
Condiţii privind cererea de extrădare

Cererea de extrădare se formulează în scris de către autoritatea
competentă a statului solicitant urmând ca aceasta să fie trimisă Ministerului
Justiţiei din Româ- nia. Potrivit art. 24 din Legea 296/2001 această cerere
trebuie să fie însoţită de înscrisuri care să conducă la admiterea extrădării şi
anume:
- originalul sau copie autentică a mandatului de arestare sau copie a
hotărârii de condamnare;
- o prezentare a faptelor pentru care se cere extrădarea;
- copia textelor de lege aplicabile;
- date privind eventuala executare parţială a pedepsei
Principiul specialităţii extrădării

Conform acestui principiu persoana extrădată nu poate fi judecată pentru
altă infracţiune decât pentru cea care s-a acordat extrădarea şi nici nu poate fi
obligată la executarea unei alte pedepse decât pentru cea a cărei executare s-a
solicitat extrădarea. „Persoana este astfel sub protecţia statului care a acordat
extrădarea.”36 Plecând de la acest principiu nu trebuie să se înţeleagă ideea că
persoana care a fost extrădată nu poate fi judecată şi pentru alte infracţiuni
săvârşite însă această judecare se poate face doar cu acordul prealabil al
statului care a acordat extrădarea şi doar dacă după executarea pedepsei nu
părăseşte teritoriul în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă.
36
A.T. Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional” , Ed. All Beck
70
71
Sistemele de acordare a extrădării

În literatura de specialitate şi în sistemul legislativ în vigoare sunt
cunoscute 3 sisteme de acordare a extrădării
1) sistemul politic sau guvernamental unde extrădarea este un act
politic şi se acordă pe baza datelor culese de către organele
administrative sau judiciare;
2) sistemul jurisdicţional unde extrădarea este un act jurisdicţional
asupra căruia vor decide instanţele judecătoreşti;
3) sistemul mixt reprezentând de fapt o combinare a celor două
sisteme anterior expuse unde pentru acordarea extrădării vor
participa atât organele judiciare menite să verifice îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege cât şi autoritatea guvernamentală
învestită să decidă asupra acordării extrădării.
Având în vedere dispoziţiile legii 296/2001 şi dispoziţiile constituţionale

sistemul de acordare al extrădării este cel jurisdicţional unde doar instanţa de
judecată respectiv Curtea de Apel judecă cererea de extrădare şi decide
acordarea sau respingerea ei.
2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP
Aplicarea legii penale în timp în teoria dreptului penal ocupă un loc

important datorită faptului că legiile penale cuprind dispoziţii incriminatoare şi
sancţionatoare ce au o durată în timp limitată, fiind cunoscut faptul că există o
succesiune de legi penale. Faptele penale se săvârşesc într-un anumit moment
şi se judecă sub imperiul aceleaşi legi penale aflată în vigoare, alte fapte penale
se săvârşesc în timp ce o lege penală este în vigoare dar se judecă sub o altă
lege penală. Pentru soluţionarea corectă a tuturor problemelor ce apar legate de
aplicarea legii penale în timp s-au edictat norme speciale de drept, norme ce
sunt înscrise în Codul Penal secţiunea a doua intitulată „Aplicarea legii penale în
timp” articolele de la 10-16, respectiv in sectiunea 1, capitolul II, „Aplicarea legii
penale în timp” articolele 3-7 din Viitorul Cod penal
Prin norme penale privind aplicarea legii penale în timp se înţelege
ansamblul de norme juridice penale prin care se reglementează aplicarea legii
penale în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la
răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiuni.37
Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să
determine legea penală aplicabilă.
37
I. Oancea . Drept Penal – Partea Generală Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1997 ,pag 118
72
2.4.1. Principiul activităţii

Art. 10 Activitatea legii pe- Art. 3 Activitatea legii
nale penale L e g e a p e n a l ă s e a p l
Legea penală se aplică i c ă infracţiunilor săvârşite în
infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea timpul cât ea
se află în vigoare.
Legea penală intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial

însă ea poate să fie şi ulterioară publicării ei, iar ieşirea din vigoare are loc prin
abrogare. Abrogarea poate fi totală când întreaga lege este scoasă din vigoare,
cât şi parţială, când doar o parte din lege este scoasă din vigoare. Abrogarea
unei legi poate să fie expresă, atunci când se prevede în legea de abrogare ce
anume se scoate din vigoare, în timp ce abrogarea tacită sau implicită este
aceea, care se desprinde din economia legii.
O situaţie specială apare în cazul infracţiunilor continuate, de obicei, pro-
gresive unde infracţiunea începe să fie săvârşită sub incidenţa unei legi şi se
epuizează sub incidenţa altei legi, caz în care se va aplica legea penală în
vigoare din momentul epuizării infracţiunii.
2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale
Îşi găseşte reglementarea în art. 11 C.p- „Legea penală nu se aplică

faptelor care, la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute ca infracţiuni”.
Acest principiu consacră principiul fundamental al legalităţii în sensul că
legea penală dispune numai pentru viitor nu şi pentru trecut când ne referim la
incriminarea faptelor. Adagiul latin nullum crimen sine lege praevia îşi găseşte
oglindirea în art. 11 din C.p. unde se consacră regula că nimeni nu poate fi ţinut
să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracţiune
garantând astfel ca libertatea indivizilor.
Întrucât însă prin dispoziţia din art 2 C.p se prevede numai regula că
legea prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile, fără să se
facă vreo referire la neretroactivitatea legii penale, prevederea din art .11C.p. este
binevenită, constituind o completare necesară a principiului legalităţii în dreptul
penal.38
2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale
La un moment dat o faptă care a fost socialmente periculoasă, datorită

modificărilor condiţiilor socio - economice, se poate întâmpla să îşi modifice
gradul de pericol social în sensul micşorării lui, ceea ce face necesară,
73
înlăturarea ei din
38
C. Bulai Manual de drept penal Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 128
74
sfera ilicitului penal. Scoaterea unor infracţiuni din sfera ilicitului penal, se face
printr-o lege de dezincriminare.
Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută de în art . 12 alin
(1) cod penal actual. Potrivit acestei dispoziţii „Legea penală nu se aplică
faptelor săvârşite sub legea veche dacă numai sunt prevăzute de legea nouă”39 .
Acest principiu prevede situaţia când la data când fapta este săvârşită aceasta
este prevăzută în legea penală în vigoare ca şi infracţiune dar ulterior este
adoptată o lege nouă ce scoate fapta în afara ilicitului penal.
Legea penală mai favorabilă se aplică atât atunci când ea apare în timpul
procesului penal , dar şi când o condamnare este pronunţată în baza unei legi
vechi nefavorabile, iar până la executarea în întregime (sau chiar după
executarea în întregime a pedepesei) apare o lege nouă mai favorabilă .40
2.4.4. Principiul ultraactivităţii
Acest principiu are în vedere numai legile penale temporare fiind

consacrat prin dispoziţiile art. 16 Cod penal (Noul Cod Penal consacră acest
principiu în art. 9). Legea penală temporară are aplicaţii asupra faptelor
prevăzute ca şi infracţiuni săvârşite în timp cât legea penală era în vigoare chiar
dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acelaşi interval de timp.
Necesităţiile de apărare socială care determină adoptarea legii penale
temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv, după ieşirea acesteia din
vigoare, dar numai faptelor săvârşite cât timp era în vigoare, înlăturând
posibilitatea pentru făptuitorii care săvârşesc infracţiuni aproape de ieşirea din
vigoare a legii penale temporare, pentru a rămâne nesancţionaţi , ori de a fi
sancţionaţi potrivit legii penale mai favorabile.41
2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile
Este prevăzut de art. 13 din C.p. (Viitorul Cod Penal consacră acest
principiu în art. 5- Art. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea
definitivă a cauzei
(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea
definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea
mai favorabilă.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi actelor normative ori
prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de
urgenţă apro- bate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă
în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai
favorabile) având în 39 Alex. Boroi, Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. All
Beck ,Bucureşti 2004 pag 41 40 Alex. Boroi, Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed.
All Beck ,Bucureşti 2004 pag 43
41
C. Mitrache – Drept penal. Partea generală. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti
75
1997 pag 65
76
vedere situaţia când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a
cauzei intervin una sau mai multe legi penale succesive, situaţie în care se va
aplica infractorului legea penală mai favorabilă. „Criteriile de determinare a legii
penale mai favorabile nu sunt prevăzute de lege însă în ştiinţa dreptului penal s-
a admis faptul că pentru a determina legea penală mai favorabilă trebuie
comparate legile succesive sub raportul condiţiilor de incriminare a faptei, de
tragere la răspundere şi de sancţionare.”42 Aceste criterii trebuie să aibă ca şi
finalitate aflarea acelei legi, care în cazul concret va permite o soluţie mai
blândă pentru infractor şi nu la o apreciere generală a legii penale mai
favorabile.
Profesorul Costică Bulai în „Manual de drept penal” consideră că pentru
o soluţionare practică a acestei probleme „se recomandă examinarea mai întâi
a condiţiilor privitoare la temeiul şi condiţiile tragerii la răspundere penală pentru
infracţiunea săvârşită. Este posibil ca incriminarea faptei în legile succesive să
fie diferită, în sensul că una din legi prevede, pentru ca fapta să constituie
infracţiune, condiţii sau cerinţe pe care cealaltă lege nu le prevede. În acest caz
va fi mai favorabilă legea care prevede astfel de condiţii, dacă acestea nu sunt
îndeplinite în fapt43 . În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că, criteriul cel
mai des folosit de determinarea legii penale mai favorabile este cel al
pedepselor principale. În cazul în care există situaţia ca într-o lege pedeapsa ce
se aplică este închisoarea, iar în altă lege pedeapsa prevăzută este amenda,
atunci de regulă legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blândă. În
situaţiile legiilor succesive unde pedepsele sunt de aceeaşi natură dar cu
limitele speciale diferite, caz în care minimul este acelaşi dar maximul este
diferit, va fi mai favorabilă legea care prevede un maxim mai redus, iar în cazul
în care maximul special al pedepsei este acelaşi dar minimul pedepsei este
diferit, legea penală mai favorabilă este cea care prevede un minim mai scăzut.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Acest principiu îmbracă două variante prevăzute în art. 14 şi 15 din C.p.,

art. 14 referindu-se la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor
definitive, iar art. 15 făcând referire la aplicarea facultativă a legii penale mai
favorabile în cazul pedepselor definitive. Acest principiu este reglementat în art 6
din Viitorul Cod penal (Art. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile după
judecarea definitivă a cauzei
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o
lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte
maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se
reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
42
A. T. Moldovan – Note de curs: Drept Penal – Partea generală , Universitatea Transilvania ,
Braşov 2004
43
Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşi 1997 pag. 138
77
la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede
pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă
se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai
amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi
maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată
din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea
amenzii.
(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă
nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în
conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin.(1)-(4),
pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute
în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă
se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor
complementare sau măsurilor de siguranţă acestea se execută în conţinutul şi
limitele prevăzute de legea nouă.
(7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate,
se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a
acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor
precedente)
1) Art. 14 din prezentul Cod penal are în vedere situaţia când legea nouă
prevede pentru aceeaşi faptă care este prevăzută ca şi infracţiune o pedeapsă
mai uşoară. În acest sens dacă în legea veche pedeapsa era detenţiunea pe
viaţă aceasta se va înlocui cu maximul pedepsei închisorii prevăzute de legea
nouă (art. 14, alin. 2 actualul Cod penal)
2) Dacă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în baza vechii
legi se stabileşte pedeapsa închisorii, iar legea nouă prevede numai pedeapsa
amenzii, se va înlocui pedeapsa închisorii cu amenda (art. 14 alin. 3 C.p.).
3) Când pedepsele aplicate sunt de aceeaşi natură situaaţie în care ne
vom afla în faţa pedepsei închisorii pedeapsa aplicată după legea veche se va
reduce la maximul special prevăzut de noua lege. Dacă pedeapsa pronunţată pe
baza vechii legi este amenda aceasta va fi redusă la maximul special prevăzut
de noua lege.
4) Efectele legii penale mai favorabile se întind şi asupra pedepselor
complimentare măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative şi asupra
pedepselor deja executate ori considerate ca executate până la adoptarea
aceastei legi.
Art. 15 din Codul penal face referire la aplicarea facultativă a legii favorabile
însă pentru ca aceasta să-şi producă efectele este necesar îndeplinirea anumitor
condiţii:
a) Să existe hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa închisorii
(nu la orice fel de pedeapsă)
b) Legea penală este mai favorabilă aceasta reieşind din limitele mai
78
reduse de pedeapsă faţă de legea anterioară
c) Pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul prevăzut în legea
44
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal. Partea generală. Casa de Editură şi Presă
“Şansa” SRL Bucureşti 2002
79
nouă ori cel mult egal cu acest maxim
d) Instanţa de judecată să aprecieze că este necesată reducerea
pedepsei44 .
CAPITOLUL III
INFRACŢIUNEA
3.1. DISPOZIŢII GENERALE
3.1.1. Noţiunea de infracţiunea
Noţiunea generală de infracţiune ajută la delimitarea infracţiunilor de alte

fapte asemănătoare, care însă pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare.
G. Antoniu în cartea intitulată „Reflecţii asupra conceptului de infracţiune”
consideră că această noţiune desemnează „fapta descrisă, prevăzută de legea
penală cu elementele sale componente şi care defineşte o anumită infracţiune.
Este accepţiunea ce o are în vedere legiuitorul, care observând faptele
periculoase pentru valorile sociale esenţiale ale societăţii, le interzice sub
sancţiuni specifice pentru a preveni săvârşirea lor în viitor.”
Noţiunea de infracţiune provine din substantivul latinesc „infractio” care
semnifică spargere, frângere. In „Droit penal general” a lui J. Prandel se arată,
că prin infracţiune se înţelege „orice acţiune sau omisiune pe care societatea o
interzice sau ameninţarea unei pedepse”.
Dacă legislaţia penală burgheză nu se ocupă de infracţiune, în schimb
doctrina penală burgheză îi dă o atenţie suficientă. „Toţi autorii, toate tratatele
de drept penal burghez încearcă să dea definiţia infracţiunii ca noţiune
generală”45 .
F. Liszt afirmă că infracţiunea este „acţiune ilicită ameninţată cu o pedeapsă” 46 .
După Garraud infracţiunea este „o faptă căreia în complexul instituţiilor juridice
ale statului, îi este ataşată o pedeapsă ca o consecinţă şi sancţiune”47 . Vouin şi
Leute susţin că infracţiunea este „un fapt material, prevăzut şi pedepsit de legea
penală care nu se justifică nici prin exerciţiul unui drept, nici prin îndeplinirea
unei datorii şi care poate fi imputat autorului”48 . Iar I. Tanoviceanu precizează
următoarele când dă definiţia infracţiunii. „Infracţiunea este acţiunea sau
inacţiunea, care fiind socotită doloroasă sau culpoasă, legiutorul a sancţionat-o
penaliceşte.”49 .
Art 17 din Actualul Cod penal defineşte infracţiunea, ca fiind infracţiunea
ca fiind „fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de
45
A.T. Moldovan- Note de curs. Drept penal parte generală. Universitatea Braşov 2004
46
F.V. Liszt, Lehrbuch des deutchen Strafrechs (Tratat de drept penal german), Berlin 1905, pag 44
47
P. Gerraud, Traite droit penal francais (Tratat de drept penal francez), vol I, Paris, pag 202
48
R. Vouin şi L. Leute, Droit penal et criminologie (Drept penal şî criminologie), Paris 1956, pag 147
49
I. Tanoviceanu. Curs de drept penal, Bucuresti 1912, pag 164
80
legea penală”. Art 15 din Viitorul Cod penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta
prevăzută de legea penală, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-
o”. Infracţiunea reprezintă o comportare negativă în sensul neîndeplinirii unei
obligaţii impuse de lege. G. Levasseur apreciază, că potrivit concepţiei realiste
periculozitatea socială are semnificaţia unei fapte contrare ordinii sociale, prin
atitudinea sa de a tulbura această ordine.50

- fapta prevăzută de legea penală; - fapta să fie prevăzută de legea
- fapta să fie săvârşită cu vinovăţie; penală;
- fapta să prezinte perciol social - fapta să fie nejustificată;
- fapta să fie imputabilă persoanei
care a săvârşit-o
3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

In noul cod penal nu se mai face referire la pericolul social ca şi trăsătură
generală a infracţiunii. Caracterul nejustificat al faptei precizează faptul că
aceasta are un caracter ilicit.
a) Pericolul social al faptei

Pentru ca fapta să constituie infracţiune trebuie să prezinte pericol
social51 . In ştiinţa dreptului penal, pericolul social imbracă două forme:
- pericol social generic (abstract)- care se referă la un anumit tip de
infracţiune cum este furtul, omorul fiind evaluat în mod abstract de catre legiuitor
pentru a putea stabili dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei
infracţiuni, cât de mare este gradul de pericol şi care este pedeapsa care
trebuie aplicată în această situaţie;
- pericol social specific (concret)- este pericolul social al faptei săvârşite,
pericol ce va fi stabilit de instanţa de judecată, urmând ca apoi să poată stabili
sancţiunea penală ce trebuie aplicată ţinând seama de vătămarea efectivă a
valorii sociale, de urmarea produsă.
Pericolul social se exprimă în stare de nelinişte şi de insecuritate socială
pe care fapta penală o creează, subliniindu-se în acest fel una din implicaţiile
negative ale vătămării pe care infracţiunea o presupune.52
Pericolul social al infracţiunii prezintă grade deosebite, unele infracţiuni
avand un grad mai mare de pericol social (ex: tâlhărie, omor..) şi atrăgând o
pedeapsă mai aspră, altele un pericol social mai mic (ex: lovirea,
ameninţarea..), fapte pentru care leguitorul a prevăzut pedepse mai uşoare.
50
G. Levasseur. Droit des etates units. Dalloz, 1990, p 113
51
In literatura juridică noţiunea de pericol social este conturată în modalităţi şi formulări diferite. G.
Levasseur în Droit des etates units. Dalloz, 1990, p 113, apreciază că potrivit concepţiei realiste
care pune în evidenţă această trăsătură a infracţiunii ; perciculozitatea socială are semnificaţia de
faptă contrară ordinii sociale, prin atitudinea sa de a tulbura această ordine.
52
C. Bulai. Drept penal- parte generală. Editura AllBeck, Bucureşti 1997, pag 153
81
Gradul de perciol social este determinat de o serie de faptori ca: valoarea
relaţiei lezate, valoarea cauzală a acţiunii- inacţiunii, mărimea şi natura urmărilor
produse sau care s-ar fi putut producem persoana infractorului, forma de
vinovăţie, mobilul ori scopul cu care s-a acţionat, mijloacele folosite etc.53
b) Vinovăţia ca trăsătură esenţială

Este prevăzută în art 17 din Actualul Cod penal, repectiv art 19 al
aceluiaşi cod prezintă formele vinovăţiei, respectiv art 17 din Codul penal viitor.
Atitudinea psihică periculoasă a infractorului faţă de faptă şi de
consecinţele ei îmbracă forma vinovătiei, pentru ca fapta să prezinte infracţiune
este necesar ca această faptă să fie imputabilă făptuitorului, în situaţia în care
fapta este comisă fără vinovăţie fapta nu poate fi reţinută în sarcina celui care a
săvârşit fapta.
Profesorul C. Bulai defineşte vinovăţia ca fiind „atitudinea psihică a per-
soanei care, săvârşind cu voinţă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social
a avut în momentul executării reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente
periculoase ale acesteia sau deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor, a
avut posibilitatea reală, subiectivă a acestei reprezentări”.
Pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis o
infracţiune şi pentru dozarea cat mai justă a pedepsei, nu este suficientă numai
stabilirea faptului că persoana respectivă a săvârşit fapta cu vinovăţie, ci mai
este necesar a se stabili şi forma de vinovăţie cu care aceasta a acţionat.54
Vinovăţia îmbracă două forme:
- intenţia;
- culpa.
Atât în legislaţia penală cât şi în literatură pe lângă intenţia directă şi cea
indirectă întâlnim şi praeterintenţia sau intenţia depăşită.
Infracţiunea este săvârşită cu intenţie când:
- infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui-
intenţie directă;
- infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte
producerea lui acceptă posibilitatea ca acesta să se producă-
intenţia indirectă.
In cartea intitulată „Manual de drept penal. Parte generală” a profesorului
Costică Bulai întâlnim „Noţiunea, trăsăturile esenţiale şi conţinutul infracţiunii” un
exemplu pentru a explica intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei ea existând „nu
numai atunci când infractorul trage un foc de armă în tâmpla victimei, prevăzând
că în mod inevitabil va surveni moartea victimei, dar şi atunci când focul tras cu
intenţia de a ucide un om a avut loc în condiţii în care moartea victimei, era
numai posibilă, dacă făptuitorul urmăreşte aceasta”.
Intenţia are la rândul său două modalităţi:

Intenţia directă- se caracterizează prin faptul că infractorul prevede
rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea unei fapte.
Constatarea că infractorul a dorit săvârşirea faptei prevăzute ca interzisă şi mai
82
mult a prevăzut
53
Al. Boroi, Gh Nistoreanu, Drept penal - Parte generală. Editura AllBeck, Bucureşti 2004, pag 85
54
Al. Boroi, Gh Nistoreanu, Drept penal - Parte generală. Editura AllBeck, Bucureşti 2004, pag 90-91
83
rezultatul periculos al acestei fapte reprezintă dovada că el a urmărit defapt pro-
ducerea acelui rezultat. Petem afirma că această intenţie directă sau dol direct
cum apare în literatura de specialitate nu este o voinţă oarecare ci este o vointă
care este îndreptată spre realizarea unui anumit rezultat are astfel spus o
finalitate certă. Profesorul Dongoroz afirmă faptul că intenţia directă nu apare ca
o simplă vinovăţie, ci infractorul „trebuie să fi urmărit anume cauzarea unei
vătămări„.
Trebuie precizat faptul că există infracţiuni cum este cazul delapidării,
unde această infracţiune se poate săvârşi numai cu intenţie directă.
Intenţia indirectă- dolul eventual se caracterizează prin faptul că

infractorul prevede rezultatul faptei sale deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea
producerii lui. Trăsăturile specifice dolului eventual pun în evidenţă atitudinea
pasivă a subiectului activ al infracţiunii faţă de posibilitatea producerii urmării
periculoase, rezultat pe care nu-l urmăreşte, însă admite posibilitatea ca acesta
să se producă.
In practica judiciară şi în doctrină se vorbeşte şi despre intenţia

determinată şi despre intenţia nedeterminată.
Intenţia determinată- atunci când infractorul are reprezentarea unei

consecinţe periculoase, consecinţă a cărei producere o urmăreşte sau pur şi
simplu o acceptă şi acţionează pentru producerea aceleeaşi concecinţe
periculoase, astfel că în cazul intenţiei determinate se poate vorbi atât despre
intenţia determinată directă cât şi de intenţia determinată indirectă.
Intenţia nedeterminată- atunci când făptuitorul are reprezentarea mai

multor consecinţe periculoase care s-ar putea produce fiindu-i indiferent care
dintre aceste consecinţe se vor produce, astfel că se poate afirma că în cazul
intenţiei nedeterminate nu se poate discuta decât despre intenţie directă.
Doctrina de drept penal mai susţine şi existenţa unei intenţii generice si a

unei intenţii speciale.
Intenţia generică- se caracterizează prin existenţa voinţei acţiunii şi a

rezultatului precum şi prin prevederea generică a rezultatului. Se află în
această situaţie cel care urmărind să ucidă victima, este în eroare asupra
identităţii persoanei sau cel care deşi aplică victimei lovitura mortală, aceasta nu
moare ca urmare a lovi- turii ce i s-a aplicat, ci a înnecării în fluviul în care
fusese aruncat corpul victimei, crezându-se că este moartă.55
Intenţia specială- apare atunci când voinţa infractorului este îndreptată

spre realizarea unei anumite finalităţi, aflată dincolo de momentul când sunt
realizate toate cerinţele normei de incriminare.56
84
55
F. Mantovani. Diritto penale. Parte generale secunda edizione, CEDAM, Padova, 1988, pag 314
56
V. Dongoroz şi colaboratorii, op cit, pag 127, C. Bulai, op cit pag 120
85
Culpa constituie forma specifică de legătură psihică a autorului cu fapta.

Din cartea profesorului Costică Bulai „Instituţii de drept penal” aflăm că există
culpă ca formă a vinovăţiei atunci când făptuitorul săvârşind o faptă care
prezintă pericol social, a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale
dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui, însă a acţionat
socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce sau nu a prevăzut
rezultatul deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Culpa prezintă la rândul ei două modalităţi:
- culpa cu prevedere (uşurinţă);
- culpa simplă (neglijenţă)
Culpa cu prevedere sau uşurinţă- există în situaţia când infractorul

prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se
va produce. Culpei cu prevedere îi sunt caracteristice două elemente esenţiale
şi anume, faptul că făptuitorul prevede rezultatul faptei însă nutreşte cu
speranţa, lipsită de temei, că acesta nu se va produce. Spre exemplu
situaţia când un conducător auto circulând cu o viteză excesivă produce un
accident prin care pricinuieşte vătămarea corporală victimei sau poate surveni
chiar moartea victimei. În dreptul medical exista culpă cu previziune atunci când
făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (în speţă moartea bolnavului), dar nu
urmăreşte producerea
lui, ci crede, fără temei, că acesta nu se va produce.
M.R. este examinată de 5 ori în decurs de 20 de zile la o circumscripţie
rurală şi i se pune diagnosticul de gastroduodenită, după care este îndrumată la
policlinică unde i se pune diagnosticul de colopatie cu constipaţie şi este trimisă
la domiciliu. După o lună în cadrul aceleaşi circumscripţii pacienta este
diagnsticată în mod corect ca fiind însărcinată în luna a treia cu avort incomplet,
infectat, şi este trimisă la spital pentru internare. Aici este refuzată pe motivul
lipsei de locuri, dar este readusă după o saptămână în stare gravă urmată de
deces.
Comisia medico-legală a apreciat că în speţă cauza medicală a morţii a
fost compilaţia infecţios distrofică datorită unui avort incomplet care a evoluat un
timp îndelungat57 .
Intre cauză (avort şi complicaţiile sale) şi efect (moartea victimei) se
impun în speţă o serie de omisiuni privind asistenţa medicală a victimei,
omisiuni cu caracter de condiţie cauzală care a favorizat moartea58
Culpa simplă (greşeala) – există în situaţia în care infractorul nu

prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sa-l prevadă, demonstând
faptul că această modalitate a culpei este cea care constă în poziţia psihică a
persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale deşi în toate
împrejurările şi pe baza capacităţii sale trebuia şi putea să le prevadă.
În cazul culpei simple pentru a se putea stabili vinovăţia se au în vedere
86
57
A.T.Moldovan-tratat de drept medical, editura AllBeck, Bucureşti 2002, pag 432-433
58
Gh Scripcaru, T. Ciornea, op cit pag 136
87
două criterii:
- un criteriu obiectiv prin care se urmăreşte să se stabilească dacă fap-
tuitorul trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos;
- un criteriu subiectiv prin care se urmăreşte să se verifice dacă
făptuitorul care avea posibilitatea să prevadă rezultatul socialmente
periculos, a putut să prevadă rezultatul în momentul săvârşirii faptei.
Pentru cea de-a doua categorie de culpă în dreptul medical un caz
ilustrativ ar fi următorul „L.M. în vârstă de 18 ani, a fost internat într-o secţie de
urgenţă pentru agitaţie psihomotorie şi delir nesistematizat (pe foaia de
observaţie a fost consemnat diagnosticul de intoxicaţie accidentală cu o
substanţă necunoscută). Bolnavei i s-a administrat bicarbonat de sodiu. A doua
zi de la internare, bolnava a prezentat cianoză, convulsii, stare de inconştienţă
şi de stop cardio-respirator. Medicii au constatat că în loc de ser bicarbonat s-a
perfuzat clorură de potasiu. In ciuda tratamentului de reanimare efectuat,
bolnava a decedat. Prin corelarea datelor clinice cu cele morfologice concluzia
raportului de autopsie a fost în sensul că moartea pacientei L.M. a fost
consecinţa unui accident terapeutic, prin confuzia medicamentelor şi s-a produs
prin stop cardiac, consecutiv administrării neindicate şi supradozate a unei
perfuzii de clorură de potasiu, soluţie 10%.
Comisia medico-legală a considerat că este vorba de o greşeală de
diagnostic şi tratament prin încalcarea unei norme elementare de supraveghere
şi vigilenţă, constând în administrarea unei substanţe medicamentoase în doză
legală”59 .
Culpa mai poate îmbrăca forma nebăgării de seamă, adică a lispei de

atenţie, de abilitate profesională. Se mai face distincţie între culpa directă
(acţiunea săvârşită de infractor) şi culpa indirectă (acţiunea săvârşită de o alta
persoană).
Praeterintenţia – presupune o unire a intenţiei cu culpa care mai poartă

denumirea şi de intenţie depăşită caracterizăndu-se prin faptul că subiectul
acţiunii doreşte sau acceptă producerea urmării periculoase, urmări pe care le-a
prevăzut însă a socotit că acestea nu se vor produce, dar cele produse în
realitate sunt mult mai grave. Faptuitorul urmărind producerea unui rezultat, el
săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracţiuni, însă
rezultatul produs este mult mai grav (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte).
Prin noul cod penal se doreşte unificarea regimului sancţionator prevăzut
pentru acţiunea şi inacţiunea comisă cu aceeaşi formă de vinovăţie.
c) Prevederea faptei în legea penală

Reprezentând o altă trăsătură a infracţiunii, arătând faptul că pentru
existenţa infracţiunii nu este suficient să existe o faptă care prezintă pericol
social şi să fie săvârşită cu vinovăţie, ci în plus este necesar ca fapta să fie
prevăzută de legea penală ca infracţiune şi să fie ca atare sancţionată. In partea
generală a codului penal se defineşte şi se reglementează noţiunea generală de
88
infracţiune, ca apoi în partea Specială a Codului penal se prevede şi se descrie
fiecare faptă
59
A.T.Moldovan- Tratat de drept medical, editura AllBeck, Bucureşti 2002, pag 435
89
prevăzută ca infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. In literatura de
specialitate prevederea în legea penală a unei fapte şi sancţionarea ei poarta
denumirea de element legal al infracţiunii fiind esenţial pentru existenţa
infracţiunii
3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII
3.2.1. Noţiune şi importanţă
Aşa cum apare prevăzut în cadrul Codului de procedură penală la art.10

această noţiune de „conţinut al infracţiunii” desemnează „totalitatea elementelor
constitutive ale infracţiunii”.
Plecând de la această definiţie „prin conţinutul infracţiunii se înţelege
totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie infracţiune,
condiţii ce sunt cerute prin intermediul normelor incriminatoare.”60 Pentru
înţelegerea exactă a acestei noţiuni vom avea în vedere de exemplu
infracţiunea de omor, prevăzută la art. 174 actualul Cod penal, respectiv în art
186 din viitorul Cod penal, partea specială, conţinutul acestei infracţiuni se
realizează atunci când o persoană ucide cu intenţie o altă persoană.
Noţiunea de infracţiune şi noţiunea de conţinut al infracţiunii sunt două
noţiuni distincte, deoarece noţiunea de infracţiune are în vedere trăsăturile
esenţiale ale oricărei infracţiuni, iar noţiunea de conţinut al infracţiunii reprezintă
de fapt trăsăturile specifice fiecărei infracţiuni, trăsături care în sfera ilicitului
penal o deosebesc de celelalte infracţiuni, astfel această noţiune de „conţinut
al infracţiunii” serveşte la calificarea infracţiunilor îndeplinind totodată şi un rol
important în realizarea legalităţii.
Conţinutul infracţiunii este definit de profesorul C. Bulai ca „totalitatea
condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune. Aceste
condiţii sunt cerute prin normele incriminatoare.” Astfel, de exemplu, potrivit
dispoziţiei din art .208, respectiv 227 din Codul penal, infracţiunea de furt se
realizează atunci când o persoană ia un bun mobil din posesia sau detenţia
alteia, fără consimţământul acesteia, cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Definiţia unui tip particular de infracţiune se reflectă de fapt în descrierea
făcută în cuprinsul textelor de incriminare indicându-se tot odată condiţiile cerute
de lege pentru existenţa respectivei infracţiuni.
Pe baza conţinutului infracţiunii are loc calificarea acesteia, adică
caracterizarea unei fapte ca infracţiune şi încadrarea ei în textul de lege care o
prevede şi o sancţionează. Pentru aceasta trebuie să se constate existenţa în
fapta săvârşită a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru existenţa unei anumite
infracţiuni, deci a tuturor elementelor constitutive ale acelei infracţiuni.
Fiind o noţiune stabilită prin lege şi deci obligatorie, conţinutul infracţiunii
are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul dreptului
penal. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în strânsă
conformitate
60
A. T. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală , Universitatea Transilvania ,
90
Braşov 2004
61
C. Bulai , Manual de drept penal –Partea generală , Ed All , Bucureşti 1997, pag 167
91
cu legea. Dacă fapta concretă nu prezintă vreuna dintre trăsăturile prevăzute de
lege, ea nu poate fi prevăzută ca infracţiune, lipsind unul dintre elementele con-
stitutive ale infracţiunii.61
3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii
Prin noţiunea de structură a conţinutului infracţiunii se înţelege modul în

care se grupează în cadrul conţinutului infracţiunii diferitele elemente care
alcătuiesc acest conţinut şi raporturile care se stabilesc între acestea. 62
Această structură este menită să determine condiţiile care sunt obligatorii pentru
conţinutul oricărei infracţiuni şi care ar putea să lipsească, care sunt
determinante pentru existenţa infracţiunii, adică cele determinante pentru
existenţa infracţiunii. Structura conţinutului infracţiunii are în vedere următoarele
elemente: obiectul infracţiunii, subiecţii infracţiunii, locul, timpul săvârşirii
infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi (latura subiectivă şi latura
obiectivă).
Pentru ca o faptă să constituie infracţiune este necesar ca ea să prezinte
pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală,
dar este tot odată necesar ca toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul legal al
infracţiunii să se materializeze în trăsăturile concrete ale acelei fapte.
Condiţiile necesare alcătuirii diferitelor conţinuturi de infracţiuni pot fi

astfel clasificate:
1. după factorii la care se referă vom vorbi despre condiţii referitoare la
actul de conduită, la obiectul infracţiunii, la subiecţii infracţiunii, la locul şi timpul
săvârşirii infracţiunii. Această clasificare este cea care stă la baza distincţiei între
conţinutul juridic şi conţinutul constitutiv al infracţiunii.
2. după importanţa pe care le au pentru existenţa infracţiunii vom
face distincţia între condiţii esenţiale (numite şi constitutive) şi accidentale
(circumstanţiale). Condiţiile care formează conţinutul infracţiunii în configuraţia
de bază poartă denumirea de condiţii esenţiale sau constitutive, astfel că lipsa
vreunei dintre aceste condiţii conduce la inexistenţa infracţiunii.
Poartă denumirea de condiţii accidentale sau circumstanţiale acele
condiţii care ajută la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna dintre variantele
ei agravante sau atenuante.
3. după existenţa lor în momentul săvârşirii infracţiunii vom vorbi despre
condiţii preexistente, concomitente şi subsecvente.
În ceea ce priveşte condiţiile preexistente în rândul acestora vor intra
cele care se referă la obiectul infracţiunii, ca de exemplu condiţia ca obiectul să
se afle într-un anumit loc, sau se poate face referire şi la subiecţii infracţiunii, şi
anume ca subiectul activ sau pasiv să aibă o anumită calitate.
Ca şi condiţii concomitente le vom aminti pe cele care se referă la
momentul sau timpul săvârşirii infracţiunii.
62
Ibidem
92
Printre condiţiile subsecvente vom enumera cele referitoare la
producerea unui anumit rezultat, ca de exemplu moartea sau sinuciderea
victimei. Trebuie precizat faptul că, clasificarea condiţiilor în funcţie de momentul
săvârşirii infracţiunii nu face altceva decât să ajute la o mai bună cunoaştere a
conţinutului infracţiunii.
3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune
În ştiinţa dreptului penal clasificarea conţinuturilor de infracţiune se

realizează ţinându- se seama de anumite criterii de clasificare, astfel că vom
întâlni, în primul rând :
- dupa structura condiţiilor vom avea conţinut juridic care cuprinde
toate condiţiile cerute de legea penală pentru existenţa infracţiunii,
de aceea conţinutul juridic mai poartă denumirea şi de conţinutul
propriu-zis al infracţiunii aşa cum apare în norma de incriminare, şi
conţinutul constitutiv al infracţiunii care se referă numai la
condiţiile care determină conduita ilicită, conţinut ce este format din
totalitatea condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a
infracţiunii.
- după criteriul variantelor de incriminare a infracţiunilor, vom dis-
tinge între conţinuturi de bază sau tip şi conţinuturi agravante
sau atenuante. Atunci când avem în vedere conţinutul de bază sau
tip al infracţiunii vom pleca de la premiza că legea penală
incriminează faptele într-o formă de bază, adică având în vedere
condiţiile subiective şi obiective absolut necesare pentru existenţa
acelui tip particular de infracţiune (în acest sens avem în vedere
cuprinsul art. 208 şi 211 alin.1 Cod penal în care sunt prezentate
condiţiile necesare pentru ca o faptă să constituie infracţiune de furt
şi cea de tâlhărie). Există însă şi situaţia în care legea penală
adaugă conţinutului de bază anumite condiţii care nu fac altceva
decât după caz să reducă sau să sporească pericolul social abstract
al infracţiunii.
- după criteriul structurii juridice, vom vorbi despre conţinuturi
simple şi complexe. Vom avea conţinut simplu al infracţiunii, atunci
când infracţiunea este prevăzută numai într-o singură variantă, ce
reprezintă de fapt acele cerinţe care pentru existenţa infracţiunii se
referă doar la o singură acţiune sau inacţiune, la un singur rezultat şi
la o singură formă de vinovăţie. Conţinut complex al infracţiunii,
apare atunci când infracţiunea este reglementată în două sau mai
multe variante sau există şi situaţia când aceeaşi infracţiune capătă
contur sub mai multe modalităţi. Astfel că în cazul conţinuturilor
complexe vom avea în vedere mai multe acţiuni sau inacţiuni, mai
multe rezultate, dar şi două sau mai multe forme de vinovăţie.
- după formele infracţiunii (clasificare pe care o întâlnim în cartea
intitulată Drept penal. Partea Generală a profesorului Alexandru
93
Boroi
4 Alexandru Boroi şi colaboratorii. – Drept penal.Partea generală. Editura Europa Nova Bucureşti
1997 , pag.135.
94
şi colaboratorii) vom avea conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice.
Astfel că în cazul conţinuturilor tipice ne vom referi la acele condiţii
care alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii, iar în cazul
conţinuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei şi actelor
premergătoare.63
3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII
3.3.1. Obiectul infracţiunii
Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii

împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul
acestui act. Ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii am enunţat caracterul
socialmente periculos al actului de conduită, acest caracter evidenţiindu – se
prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori
sociale,această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că
obiectul infracţiunii, la modul general, îl formează societatea concepută ca
ansamblu al relaţiilor sociale.
Astfel în doctrina penală obiectul infracţiunii apare definit ca fiind valoa-
rea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt periclitate
ori vătămate prin fapta infracţională64 .
Aceste valori sociale sunt arătate în cuprinsul art.1 actualul Cod penal la
capitolul intitulat „Legea penală şi limitele aplicării ei”, acestea fiind: România,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana,
drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.
Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracţiunii ca fiind
valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt
periclitate ori vătămate prin fapta infracţională. 65
Prin săvârşirea infracţiunii se vatămă o valoare socială ocrotită printr-o
normă de drept penal, iar ocrotirea acestei valori sociale prin normele dreptului
penal consacră obiectul infracţiunii rangul de obiect juridic.
În literatura de specialitate obiectul infracţiunii apare sub mai multe
forme, astfel că vom putea vorbi despre:
a. Obiectul juridic general şi obiectul juridic material
Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor sociale ocrotite
prin normele de drept penal.
Prin obiectul juridic material al infracţiunii se înţelege cantitatea
materială, ceea ce reprezintă fie corpul victimei, fie un obiect sau un lucru
oarecare, un animal, cantitate asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului
de conduită66 . Trebuie menţionat faptul că între obiectul juridic general şi
obiectul juridic material existe anumite diferenţe în primul rând prin simplul fapt
că obiectul juridic general, aşa cum este de altfel şi denumit general, există în
orice infracţiune, în
Constantin Mitrache – Drept penal. Partea generală. Bucureşti 2002, Casa de editură şi presă “
65
Şansa” srl , pag.98
95
6 I. Oancea – Drept Penal . Partea generală , Ed. Didactică şi pedagogică , Bucureşti 1971 , pag 166
66
Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal . Editura Trei, Bucureşti 2001
96
timp ce obiectul juridic material există numai la acele infracţiunii la care valoarea
socială ocrotită constă într-o entitate materială. Obiectul material există de
exemplu în cazul infracţiunilor contra patrimoniului şi este format din obiectul
asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională, putând astfel fi: bunul furat,
delapidat, sau bunul obţinut prin abuz, amăgire. Mai putem de asemenea întâlni
obiect material şi în cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale, obiect
care este format în acest caz de însăşi corpul victimei.
b. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori
sociale de aceeaşi natură ce sunt ocrotite prin normele de drept penal.
c. Obiectul juridic specific (individual) fiind obiectul specific infracţiunii
format din relaţiile sociale formate în jurul şi datorită unei valori sociale specifice,
cu alte cuvinte acest obiect reprezintă de fapt valoarea socială concretă căreia i
se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. Între obiectul juridic generic şi
obiectul juridic specific există un raport de subordonare în sensul că obiectul
specific reprezintă o parte din obiectul juridic generic. Pentru înţelegerea exactă
a acestui raport de subordonare găsim acest raport explicat de către profesorul
Costică Bulai în cartea intitulată „Instituţii de drept penal” şi anume: „Orice
infracţiune aduce atingere, pe lângă obiectului său specific, şi unui anumit
obiect juridic generic sau de grup. Astfel, toate infracţiunile contra siguranţei
statului au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind siguranţa statului
român; toate infracţiunile contra persoanei, oricare ar fi obiectul lor specific, au
ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind persoana.67 Diferenţa majoră între
obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific este clădită pe ierarhia şi
legăturile ce se stabilesc în cadrul sistemului de valori. e. Obiectul juridic
complex este format din obiectul juridic principal, deci relaţiile sociale principale
care sunt vătămate, şi din obiectul juridic secundar (sau adiacent), adică relaţia
socială adiacentă căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracţiunii. Acest
obiect juridic este specific infracţiunilor complexe, cum de exemplu este cazul
infracţiunii de tâlhărie unde ca şi obiect juridic principal avem relaţiile sociale ce
privesc apărarea avutului privat sau public (relaţiile de detenţie, posesie), iar
obiectul juridic adiacent fiind format din relaţiile sociale privitoare la
apărarea integrităţii corporale, a vieţii şi sănătăţii persoanei.
3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii
Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii formează ansamblul elementelor

preexistente infracţiunii fără de care nu se poate concepe săvârşirea vreunei
infracţiuni.
Aceste condiţii cu privire la timpul şi locul săvârşirii infracţiunii sunt
prevăzute în conţinutul celor mai multor infracţiuni.
Locul săvârşirii infracţiunii:
Locul săvârşirii infracţiunii apare ca o condiţie esenţială în conţinutul
unei infracţiuni de îndeplinirea căreia depinde însăşi existenţa
infracţiunii. În acest sens putem avea ca şi exemplu conducerea
97
unui autovehicul
67
Costică Bulai şi colaboratorii – Instituţii de drept penal, Editura Trei. Bucureşti 2001, pag.49
98
cu tracţiune mecanică fără permis de conducere constituie
infracţiune în cazul în care acest autovehicul este condus pe
drumurile publice (locul săvârşirii infracţiunii)
Nerealizarea condiţiei privind săvârşirea faptei într-un anumit loc
conduce la inexistenţa respectivei infracţiuni, din lipsa uneia din elementele ei
constitutive Locul săvârşirii infracţiunii este un element circumstanţial de care
nu
depinde existenţa infracţiunii ci doar realizarea unei variante califi-
cate a infracţiunii. În acest sens infracţiunea de furt este săvârşită în
variantă calificată când furtul este săvârşit într–un loc public
(element circumstanţial).
Nerealizarea acestei condiţii privind săvârşirea faptei într-un anumit loc
nu conduce la inexistenţa respectivei infracţiunii, fapta rămâne infracţiune în
varianta tip (simplă ) dar nu se realizează varianta calificată.
Timpul săvârşirii infracţiunii:

Timpul de săvârşire a infracţiunii este în primul rând o condiţie esenţială
de realizarea căreia depinde existenţa infracţiunii. În acest sens avem ca şi ex-
emplu pentru existenţa infracţiunilor de trădare prin ajutarea inamicului, folosirea
emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiunilor militare se cerea ca aceste fapte să
fie săvârşite în timp de război.
Timpul săvârşirii infracţiunii constituie un element circumstanţial, condiţie
ce are rol de element circumstanţial în conţinutul agravat al anumitor infracţiuni.
- infracţiunea de furt este calificată în situaţia în care această infracţiune este
săvârşită pe timp de noapte, sau în timpul unei calamităţi.
3.3.3. Subiecţii infracţiunii
Prin noţiunea de subiecţii infracţiunii se înţelege persoanele

implicate în săvârşirea infracţiunii fie ca subiecţi activi, prin însăşi săvârşirea
infracţiunii sau fie ca subiecţi pasivi, fiind persoanele care suportă consecinţele
infracţiunii. Astfel vom avea ca subiecţi ai infracţiunii persoanele fizice care nu şi-
au respectat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de conformare şi au
săvârşit fapta interzisă, şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii
ocrotirii juridice penale şi care prin săvârşirea faptei interzise suportă
consecinţele acestei fapte.
Noţiunea de subiecţi ai infracţiunii nu se confundă cu noţiunea de
subiecţi de drept penal ce desemnează persoanele implicate în raporturi de
drept penal, fie ca destinatari ai obligaţiei de conformare în cadrul raporturilor
juridice penale de cooperare, fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. Sub
acest aspect se poate lesne observa că sfera noţiunii de subiecţi de drept este
mai întinsă, ea cuprinzând şi persoanele neimplicate în săvârşirea unei
infracţiuni, decât sfera noţiunii de subiecţi ai infracţiunii. Subiecţii de drept penal
prin implicarea lor în săvârşirea unei infracţiuni devin subiecţi ai infracţiunii. Cu
99
alte cuvinte, toţi subiecţii
68
C. Mitrache ; Drept penal român – Partea generală , .Casa de editură şi presă «Şansa » Bucureşti
1997 pag 86, 87
10
infracţiunii sunt şi subiecţi de drept penal, dar nu toţi subiecţii de drept penal
sunt şi subiecţi ai infracţiunii. 68
În modul cum sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunii vom distinge între
subiectul activ al infracţiunii şi subiectul pasiv al infracţiunii.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică care a săvârşit

fapta în calitate de autor (în mod direct şi nemijlocit), sau în calitate de
participant la săvârşirea infracţiunii (instigator sau complice).
Are calitatea de subiect activ al infracţiunii sau de infractor, persoana
care săvârşeşte o infracţiune-fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă şi la care
participă ca autor, instigator sau complice.
În literatura de specialitate pentru a desemna persoana care a săvârşit
fapta interzisă se foloseşte atât noţiune de infractor cât şi de făptuitor. Însă nu
trebuie înţeles faptul că aceste noţiuni sunt sinonime, deoarece aceste noţiuni
deşi la o primă lecturare apar identice vom vedea că noţiunea de infractor este
mai largă desemnând persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală, ceea ce nu desemnează infracţiune, iar lipsa vinovăţiei ori a pericolului
social face ca faptă săvârşită prevăzută de legea penală să nu constituie
infracţiune, iar persoana care a săvârşit–o să nu apară ca infractor ci ca
făptuitor.
Condiţiile generale privitoare la existenţa subiectului activ:

a) vârsta
b) responsabilitatea
c) libertatea de voinţă şi acţiune
a) Vărsta cerută de lege .

Legiuitor a stabilit ca vărstă la care o persoană va putea răspunde penal,
deci va deveni subiect activ al infracţiunii, vărsta de 14 ani împliniţi, această
vârstă a fost stabilită având în vedere particularităţile bio-psihice ale minorului.
Până la împlinirea vărstei de 14 ani se prezumă absolut că minorul nu are
discernamânt, deci nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a-şi da
seama de importanţa faptelor sale, astfel că în literatura şi în practica de
specialitate s-a apreciat faptul că minoritatea făptuitorului constituie o cauză
care înlătură caracterul penal al faptei. Deşi şi după împlinirea vărstei de 14 ani
dezvoltarea bio-psihică nu este completă s-a prevăzut faptul că minorul între 14-
16 ani va răspunde penal numai dacă se dovedeşte că la momentul săvârşirii
faptei a avut discernământ.
Prin discernământ se înţelege capacitataea minorului de a-şi da seama
de caracterul socialmente periculos al faptei şi de a-şi manifesta conştient
voinţa, capacitatea privită însă nu în general, ci raportată la fapta concretă
săvârşită .69
Stabilirea apariţiei discernământului cu care s-a acţionat la săvârşirea
unei infracţiuni are o importanţă practică deosebită, deoarece pot exista cazuri
când în momentul comiterii faptei minorul să nu fii acţionat cu discernământ, în
10
schimb
69
Dongoroz , Tratat , pag 407
70
Alex. Boroi ;Ghe .Nistoreanu Drept penal – Partea generală , Ed. ALL Beck , Bucureşti 2004 pag
104, 105
10
ulterior să se constate cu certitudine existenţa discernământului.70
Dovada de discernământ trebuie făcută în fiecare caz în parte şi aceasta
cade în sarcina organelor judiciare. Dacă nu se face dovada existenţei
discernământului minorului în momentul săvârşirii faptei, răspunderea acestuia
este exclusă, minorul în vârstă de de 14-16 ani lipsit de discernământ aflându-se
în aceaşi situaţie cu a minorului care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul
săvârşirii faptei , adică nu poate fi, nici el, subiect activ al infracţiunii.71
Însă minorul care a împlinit vârsta de 16 ani este prezumat că are
capacitate penală, această prezumţie este relativă ea putând fi combătută prin
proba contrarie.
b) Responsabilitatea nu este definită de codul penal, ea putându-se

deduce din cuprinsul art.48 Cod penal actual, respectiv art 28 din viitoarea
reglementare care defineşte iresponsabilitatea.
Responsabilitatea în doctrina penală apare definită ca fiind aptitudinea
persoanei de a-şi da seama de faptele sale, astfel că responsabilitatea se
apreciază prin intermediul factorului intelectiv care presupune capacitatea
persoanei de a înţelege semnificaţia acţiunilor şi inacţiunilor sale, şi prin
intermediul factorului volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stăpână
pe acţiunile sau inacţiunile sale. Responsabilitatea se prezumă ca stare normală
a oricărei persoane ce a împlinit vârsta de 16 ani, prezumţie relativă însă putând
fi înlăturată prin proba contrarie.
În concepţia profesorului Costică Bulai „responsabilitatea este o condiţie
sine qua non pentru ca o persoană să fie răspunzătoare penal pentru fapta
săvârşită de ea, iar în dreptul nostru penal, care consideră vinovăţia ca
trăsătură esenţială a infracţiunii, responsabilitatea este o condiţie pentru
existenţa subiectului activ al infracţiunii, fiindcă nu poate exista vinovăţie acolo
unde lipsesc cei doi factori, intelectiv şi volitiv, necesari pentru existenţa
vinovăţiei şi care marchează, totodată, prezenţa responsabilităţii.”
Nu poate fi subiect al infracţiunii şi deci nu poate fi trasă la răspundere
penală persoana care nu are capacitatea de a înţelege de ce fapta sa prezintă
pericolul social şi de ce este interzisă şi nici care sunt rosturile pedepsei.72
c) Libertatea de voinţă şi acţiune presupune că „subiectul activ a decis

în mod liber asupra săvârşirii faptei şi a avut libertatea de hotărâre şi libertatea
de acţiune potrivit propriei sale voinţe.”73
Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constângerii fizice şi constrîngerii
morale fapta nu mai este imputabilă acestuia şi fiind săvârşită fără vinovăţie nu
este infracţiune.
Subiectul pasiv al infracţiunii

Pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii persoana fizică trebuie să fie
titulara valorii sociale ocrotite prin norma penală.
71
C. Bulai Drept Penal –Partea generală , Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 208
72
C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 209
10
73
A. T. Moldovan – Note de curs Drept Penal – Partea Generală ,Universitatea Transilvania ,
Braşov, 2004
10
În doctrina penală, subiect pasiv este definit ca fiind persoana fizică sau
persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată ori
periclitată prin infracţiune.74
De cele mai multe ori subiect pasiv al infracţiunii poate fi şi persoana
păgubită cum este de exemplu în cazul infracţiunii de furt, de distrugere.
Există şi unele condiţii speciale cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii
care sunt prevăzute în conţinutul unor infracţiuni, cum de exemplu pentru
infracţiunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv să fie funcţionar public aflat
în exerciţiul funcţiunii, subiect pasiv în cazul infracţiunii de pruncucidere este
nou-născutul.
Nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii sau persoana vătămată
cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii. „Persoana vătămată sau subiectul
pasiv de drept penal al infracţiunii este acela care a suferit răul provocat prin
infracţiune, în timp ce persoana dăunată sau subiectul pasiv de drept civil este
acela care a suferit o pagubă provocată prin săvârşirea infracţiunii.”75
3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI
3.4.1. Aspecte generale
Preliminarii despre înlăturarea caracterului penal al faptei

Caracterul infracţional al unei fapte este în doctrina penală definit aşa
cum menţionează şi profesorul C. Bulai, ca o „însuşire sintetică a faptei ce
decurge din întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii”76 .
Întrunirea trăsăturilor prevăzute de legea penală prin care o faptă este
caracterizată ca infracţiune este ceea ce determină caracterul infracţional sau
penal al unei fapte.
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi definite ca fiind
acele împrejurări, stări, cazuri, condiţii a căror existenţă în timpul săvârşirii faptei
face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenţiale ale
infracţiunii să devină imposibilă. În principiu aceste cauze produc efecte din
momentul în care s-au ivit.
Existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei poate fi
invocată în orice stadiu al procesului penal, fiind una din cauzele care împiedică
punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform Codului de
procedură penală.
Cadrul şi clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după
următoarele criterii :
A. Criteriul trăsăturilor esenţiale:

a. cauze care privesc pericolul social,
10
74
M. Basarab , op. cit., pag 98
75
C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck., Bucureşti 1997 pag 213
1 C. BULAI – Manual de drept penal, Editura ALL , Bucureşti 1997
10
b. cauze care privesc vinovăţia
c. cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei.
Această clasificare s-a considerat în doctrina penală ca având un

caracter convenţional, deoarece înlăturarea unei trăsături esenţiale influenţează
în realitate existenţa celorlalte trăsături.
B. Criteriul sferei de aplicare

a. cauze generale care înlătură caracterul infracţional - îşi găsesc
reglementarea în partea generală a Codului penal şi sunt
aplicabile oricăror cauze concrete
b. cauze speciale având o aplicabilitate mai restrânsă, doar la
cazurile anume prevăzute de lege, găsindu-şi reglementarea atât
în partea generală cât şi în partea specială a Codului penal.
3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

prin înlăturarea vinovăţiei
3.4.2.1. Legitima apărare
În Actualul Cod penal legitima apărare îşi găseşte reglementarea în art. 44,
Actualul cod penal Viitrul cod penal

Art 44 Legitima apărare Art. 19 Legitima apărare
(1) Nu constituie infracţiune fapta (1) ) Este just if icat ă
prevăzută de legea penală, săvârşită fapta prevăzută de legea penală
în stare de legitimă apărare. săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în stare de legitimă apărare (2) Este în legitimă apărare
acela care săvârşeşte fapta pentru a persoana care săvârşeşte fapta
înlătura un atac material, direct, pentru a înlătura un atac material,
imediat şi injust, îndreptat împotriva direct, imediat şi injust, care pune în
sa, a altuia sau împotriva unui interes pericol persoana sa, a altuia,
obştesc şi care pune în pericol grav drepturile acestora sau un interes
persoana sau drepturile celui atacat general, dacă apărarea este
ori interesul obştesc. proporţională cu gravitatea atacului.
(21)Se prezumă că este în legitimă (3) Se prezumă a fi în legitimă
apărare, şi acela care săvârşeşte apărare, în condiţiile alin. (2), acela
fapta pentru a respinge pătrunderea care comite fapta pentru a respinge
fără drept a unei persoane prin pătrunderea unei persoane într-o
violenţă, viclenie, efracţie, sau prin locuinţă, fără drept, în timpul nopţii,
alte asemenea mijloace, într-o prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte
locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc asemenea mijloace.
împrejmuit sau delimitat prin semne
de marcare.
10
(3) Este de asemenea în legitimă

apărare şi acela care din cauza
tulburării sau temerii a depăşit limitele
unei apărări proporţionale cu
gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul.
iar in Viitorul Cod penal este reglemntată în art 19.
Observăm că în viitoarea reglementare nu mai regăsim depăşirea
limitelor legitimei apărări, ceea ce este reglementată în art 44, alin 3.
Legitima apărare apare ca o ripostă şi acela care din cauza tulburării sau
temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul.”
Legitima apărare apare ca o riposta pe care o dă o persoană împotriva
unui atac ce pune în pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul pub-
lic, riposte determinate de necesitatea apărării valorilor sociale periclitare. Cel
ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate
săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. Deoarece faptuitorul a acţionat
constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale ameninţate grav prin atacul
periculos şi nu cu voinţă liberă fapta este considerată ca nefiind săvârşită cu
vinovăţie77 .
Condiţiile legitimei apărări

Pentru ca o faptă să fie considerată a fi săvârşită în legitimă apărare este
necesar îndeplinirea unor condiţii privitoare pe de o parte la atac şi pe de altă
parte condiţii privitoare la apărare.
Condiţiile atacului
Atacul este o comportare violentă a omului, o atitudine ofensivă, atitudine
ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite.
Pentru a ne afla în prezenţa unei legitime apărării este necesar să existe un act
de atac, concretizat fie într-o acţiune sau inacţiune socialmente periculoasă,
atac ce trebuie să fie material, direct, imediat şi injust, fiind îndreptat împotriva
unei persoane, a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public punând
totodată în pericol grav valorile sociale ocrotite.
1. Atacul trebuie să fie material. Atacul este material atunci când este
exercitat prin mijloace fizice menite să periciliteze existenţa fizică a unor valori
sociale ocrotite.
Este material atacul care pentru realizarea lui se foloseşte forţa fizică ori
instrumente care sunt în măsură să producă o modificare fizică a valorilor
sociale ocrotite. Deasemenea atacul poate fi realizat şi printr-o inacţiune
deoarece permite altor forţe să pericliteze fizic valorile ocrotite.
Trebuie a avut în vedere faptul că nu există un atac material în cazul agr-
77
Prof univ dr Constantin Mitrache, conf univ dr Cristian Mitrache- Drept penal român-parte
generală, pag 143, universul juridic 2009 ;
10
siunilor morale, deoarece persoana calomniată sau funcţionarul ultragiat nu
poate invoca starea de legitImă apărare în cazul în care înţelege să se apere
prin acte de violenţă.
2. Atacul trebuie să fie direct - atunci când se îndreaptă şi pune în pericol

în mod nemijlocit valoarea socială ocrotită. În literatura de specialitate s-a
suţinut faptul că atacul este direct şi în situaţia în care vizează una dintre
valorile sociale ocrotite chiar şi în situaţia în care nu are un contact nemiljocit cu
acea valoare.
3. Atacul trebuie să fie imediat - Caracterul imediat al atacului este dat de

situaţia în care pericolul s-a ivit, ete actual sau este pe cale să se ivească,
caracter ce este determinat de raportul în timp între atac şi obiectul vizat. În
situaţia în care intervalul de timp dintre începerea actului şi ivirea pericolului
este atât de mare încât oferă posibilitatea înlăturării acelui pericol prin alte
mijloace, atacul nu mai poate fi considerta ca fiind imediat deoarece el nu oferă
posibilitatea unui pericol prezent ci creeză doar premisele unui pericol care s-ar
putea produce ulterior. Dacă însă fapta prevăzută de legea penală a intervenit
după consumarea atacului ea apare ca o ripostă a fătuitorului neconsituind
caracterul unei apărări astfel încât această faptă constituie infracţiune.
4. Atacul să fie injust. Apare ca injust acel atac care nu are un fundament
legal sau de fapt, care să justifice această comportare. Atacul este just sau nu
poate da naştere unei legitime apărări atunci când constă într-o activitate
permisă sau prevăzută de lege. Dacă cel care face apărarea nu cunoaşte
starea de iresponsabilitate a agresorului, el va riposta în legitimă aparare
nefiind obligat să caute o soluţie mai puţin periculoasă ci va înlătura pericolul
prin mijloace pe care le consideră ca fiind eficiente, situaţie în care legitima
apărare va intra în concurs şi cu eroarea de fapt.
5. Atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau
un interes general. Legea impune condiţia ca atacul să poată cauza un pericol
iremediabil sau greu remediabil unor valori sociale ocrotite, această condiţie
fiind înşuşi motivarea acţiunii de apărare. În situaţia avută în vedere în art.22
alin.3 Noul Cod penal, anume „ săvârşirea faptei pentru a respinge pătrunderea
fără drept în locuinţă, încăpere,dependinţe sau loc împrejumit ţinând de
acestea”, legitima apărare este prezumată, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii specifice:
a) pătrunderea în locuinţă,încăpere, dependinţe sau loc împrejmuit
ţinând de acestea să se facă fără drept
b) pătrunderea să se facă prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte
mijloace asemănătoare
Condiţii privitoare la apărare

a. Acţiunea de apărare să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea
10
penală, îmbrăcând forma actelor pregătitoare ori tentativei, astfel că legitima
11
apărare nu poate fi invocată în cazul faptelor ce nu sunt prevăzute de legea
penală şi anume faptele cu caracter administrativ, civil.
b. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului, caracterul
necesar al apărării se apreciază atât sub raportul întinderii căt şi sub raportul
intensităţii. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare limita
necesităţii este dată de limita pericolului rezultat, adică atât timp cât subzistă
pericolul subzistă şi necesitatea înlăturării lui. Apărarea este necesară sub
raportul intensităţii atâta timp căt a condus şa înlăturarea atacului însă nu a
depăşit gravitatea pericolului care ameninţa valoarea socială ocrotită.
Necesitatea apărării trebuie analizată şi în raport cu posibilitatea celui atacata
de a înfrunta gravitatea atacului. Doctrina penală consideră că legitima apăare
subzistă şi atunci când cel atacata se salvează prin fugă, ascundere din faţa
agresorului.
c. Apărarea să fie proproţională cu gravitatea atacului. Proporţionalitatea
apărării cu gravitatea atacului are în vedere faptul că de pildă în cazul unui atac
îndreptat împotriva integrităţii corporale se poate riposta printr-o faptă de
apărare ce are în vedere integritatea corporală a agresorului. Dacă apare un
dezechilibru între cele de valori fapta este săvârşită cu depăşirea limitelor
legitimei apărări.
Efectele legitimei apărări:

Fapta săvârşită în stare de legitimă apărare nu constituie infracţiune de-
oarece lipseşte elementul de bază al infracţiunii şi anume vinovăţia, făptuitorul a
fost constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii, agrsiune ce punea în pericol
valorile sociel ocrotite, neexistând din partea lui o manifestare liberă a voinţei.
Nefiind infracţiune , legitima apărare nu atrage răspunderea penală a
făptuitorului considerându-se astefl că fapta sâvărşită în legitimă apărare nu are
caracter ilicit neputând atrage astfel nici o lată răspundere juridică.

Art 45 Art. 20 Starea de necesitate
Este în stare de necesitate acela care ( 1 ) Este just if icat ă fapta
săvârşeşte fapta pentru a salva de la prevăzută de legea penală săvârşită
un pericol iminent şi care nu poate fi în
înlăturat altfel, integritatea corporală stare de necesitate.
sau sănătatea sa, a altuia sau un bun (2) Este în stare de necesitate
important al său ori al altuia sau un persoana care săvârşeşte fapta
interes general; pentru a salva de la un pericol imediat
Se află în stare de necesitate acela şi care nu putea fi înlăturat altfel,
care în momentul săvârşirii faptei nu viaţa, integritatea corporală sau
şi-a dat seama că pricinuieşte urmări sănătatea sa ori a altei persoane sau
vădit mai grave decât cele care s-ar fi un bun important al său ori al altei
putut produce dacă pericolul nu era persoane sau un interes general, dacă
înlăturat urmările faptei nu sunt vădit mai grave
11
decât cele care s-ar fi putut produce în
cazul în care pericolul nu era înlăturat.
11
3.4.2.2. Starea de necesitate
Fapta săvârşită în stare de necesitate nu este infracţiune deoarece

acestă faptă nu este săvârşită cu vinovăţie, făptuitorul fiind constrâns de
necesitatea apărării împotiva unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat în
alt mod.
Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite în cazul stării de
necesitate poate fi generat de : inundaţii, cutremure, incendii şi nu de atacul
unei persoane, situaţie specifică legitimei apărări.
Condiţiile privitoare la pericol

a. Întâmplarea care dă naştere pericolului este datorată unei cauze
fortuite, geneza pericolului este de cele mai multe ori un eveniment
întâmplător: un cutremur, o inundaţie, un incendiu etc, dar poate fi
datorată şi unor activităţi omeneşti imprudente sau intenţionate cum
ar fi spre xemplu situaţia unui incendiu declanşat de un individ.
b. Pericolul trebuie să fie iminent, fiind pe punctul de a se produce , dar
este necesar pentru a putea vorbi de stare de necesitate ca pericolul
să fie în punctul de a trece de la ameninţare la producerea efectivă
a răului; condiţie ce este îndeplinită şi în situaţia în care pericolul s-
a declanşat devenind astfel actual. Pericolul trebuie însă să fie şi
real, în sensul că nu trebuie să se afle sub semnul incertitudinii fiind
apt să producă făptuitorului o serioază temere că acesta se va
produce.
c. Pericolul trebuie să ameninţe viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea unei persoane, un bun important al acesteia ori un
interes general. O faptă apare ca fiind săvărşită în stare de
necesitate când aceasta a fost necesră pentru a salva de la un
pericol iminent viaţa, integriatea corporală sau sănătatea unei
persoane, un bun important al acesteia sau un interes general.
Noţiunea de „bun important” desemnează acel bun care prin
valoarea lui artistică, ştiinţifică istorică sau afectivă legitimează
acţiunea de salvare în faţa pericolului.
d. Pericolul să fie inevitabil, în sensul că acesta să nu poată fi înlăturat
în alt fel decât prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală.
Aprecierea pericolului ca inevitabil se face prin luarea în considerare
a împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acţioneze sub
amaninţarea pericolului, neeliminând în acelaşi timp particularităţile
psihofizice ale persoanei pentru a putea concide dacă aceasta
putea să prevadă şi altă posibilitate de salvare poate chiar mai puţin
dăunătoare.
Condiţiile acţiunii de salvare

a. Acţiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor, în
sensul că aceasta trebuie să fie singura cale de salvare în situaţia
11
de fapt dată. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciază în raport
cu iminenţa şi actualitatea pericolului.
11
b. Acţiunea de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte
c. Prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave
decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.
Acţiunea de salvare a valorilor sociale împotriva pericolului iminent
este necesară numai dacă nu produce urmări vădit mai grave
decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.
Persoana care acţionează trebuie să aibe reprezentarea atât a
gravităţii pericolului, a urmărilor acestuia cât şi a urmărilor faptei sale
de salvare. Dacă făptuitorul nu şi-a dat seama ă prin acţiunea sa
cauzează urmări mai garve fapta urmează a fi considerată săvârşită
tot în stare de necesitate, dar în situaţia în care făptuitorul şi-a dat
seama de faptul ca prin acţiunea sa de salvare pricinuieşte urmări
vădit mai grave în acesată situaţie fapta nu este săvârşită în stare
de necesitate ci constituie infracţiune ce atrage răspunderea
peanală a făptuitorului, recunoscându-se însă în favoarea acestuia
circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate.
d. Fapta să nu fie săvărşită de către, sau pentru a salva o persoană,
care avea obligaţia de a înfrunta pericolul situaţie în care se are în
vedere anumite profesii ce prin natura lor obligă pe profesionist să
înfrunte pericolul.
Efectele stării de necesitate

Fapta săvârşită în stare de necesitate nu constiuie infracţiune deoarece
nu este săvârşită cu vinovăţie, această faptă fiind comisă sub imperiul
constrângerii, al ameninţării pericolului iminent.
3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală
Constrângerea fizică
Constrângerea fizică apare în literatura de specialitate şi sub denumirea

de forţă majoră existând în situaţia în care o persoană este silită, obligată de o
energie

Art 46 – Nu constituie infracţiune fapta Art. 24 Constrângerea fizică
prevăzută de legea penală, săvârşită Nu este im putabilă fapta
din cauza unei constrângeri fizice prevăzută de legea penală săvârşită
căreia făptuitorul nu i-a putut rezista din cauza unei constrângeri fizice
căreia
făptuitorul nu i-a putut rezista.
fizică externă, căreia nu i se poate opune, să săvârşească o faptă prevăzută de

11
legea penală.
11
Condiţii pentru existenţa constrângerii fizice
1. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, deoorece
aceasta este singura situaţie care are în vedere posibiltatea
înlăturării caracterului penal al faptei. Fapta pote fi realizată atât
printr-o acţiune căt şi printr-o inacţiune , aceasta din urmă se
realizează atunci când făptuitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie
legală pe care o avea şi astfel săvârşeşte o faptă prevăzută de
legea penală
2. Constrângerea la care persoana a fost supusă să nu îi fi putut
rezista. Aceasta are în veder natura constrângerii cărei nu i se
putea opune o rezistenţă, dr în situaţia în care exista posibilitatea de
a rezista con- strângerii, cel constrâns era obligat la aceasta. Trebuie
menţionat faptul că posibilitatea de arzista constrângerii se
aprecaiză în fiecare caz avându-se în vedere atât natura şi
intensitatea forţei de constrângere cât şi capacitatea şi de starea
psihică a persoanei onstrânse.
3. Să existe o constrângere asupra fizicului unei persoane, această
acţiune de constrângere putând proveni din partea unei alte
persoane, din prtea unui animal sau chiar din partea unor eveniment
menite a răpii libertatea de mişcare a făptuitorului în sensul ca
acesta este oprit de la anumite acşiuni sau este obligat la o anumită
acţiune.
Efecte
Fapta săvârşită sub imperiul constrângerii fizice nu constituie infracţiune,
pentru ca îi lipşsete una dintre trăsturile esenţiale pentru ca fapta să cxonstituie
infracţiune şi anume vinovăţia, vinovăţia neputând exista atunci când făptuitorul
nu are libertat de acţiune.
Constrângerea morală
Art 46 alin 2- nu constituie infracţiune Art. 25 Constrângerea
fapta prevăzută de legea penală, morală
săvârşită din cauza unei constrân- Nu este im putabilă fapta
geri morale, exercitată prin ameninţare prevăzută de legea penală săvârşită
cu un pericol grav pentru persoana din cauza unei constrângeri morale,
făptuitorului ori a altuia şi care nu exercitată prin ameninţare cu un
poate fi înlăturat în alt mod pericol grav pentru persoana
făptuitorului ori a altuia şi care nu
putea fi înlăturată în alt mod.
Pentru a ne afla în prezenţa constrângerii morale ca, cauză care înlătură
caracterul penal al fapte sunt necesare îndeplinirea următorelor condiţii:
a) este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acţiune de con-
strângere, printr-o ameninţare, de către o altă persoană.
Ameninţarea trebuie să fie aptă să producă celui ameninţat o temre
11
puternică, temere ce îl determină să acţionez în modul voit de cel
care ameninţă, făptuitorul neavând posibilitatea de –aşi dirija singur
voinţa. Ameninţarea trebuie să fie exercitată de o persoană fizică, ea
putându-
11
se realiza atăt direct cât şi indirect, verbal sau în scris sau prin orice
alt mijloc de comunicare. Ea trebuie să trezească în conştiinţa celui
ameninţat că dacă nu săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală
răul cu care este ameninţat se va produce.
b) ameninţarea să fie gravă vizând un pericol pentru viaţa, integritatea
corporală ori bunurile persoanei ameninţate ori ale altei persoane.
c) Pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, faptă care a fost
impusă de cel ce ameninţă, în sensul că cel constrâns nu are altă
altenativă decât să suporte răul cu care este ameninţat, dar în
situaţia în care cel ameninţat putea evita pericolul prin denunţare,
prin alarmarea autorităţilor sau pe alte căi în această situaţie nu va
mai opera constrângerea
Efecte
Constrângerea morală produce efecte numai in persoana, faptă ce este
comisă sub imperiul constrângerii nedând frâu liber vionovăţiei, ca elemente
esenţial al infracţiunii, ceea ce conduce la concluzia că fapta nu este
infracţiune.
3.4.2.4. Cazul fortuit
In conformitate cu prevederile art Art 47- Nu constituie infracţiune fapta

prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări
care nu putea fi prevăzută.
Cazul fortuit desemneasză starea, situaţia în care acţiunea sau
inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care însă aceea persoană nu
l-a conceput şi nici nu l-a urmărit şi care este rezultatul unei energii a cărei
intervenţie nu a putut fi prevăzută.
Sursa împrejurărilor fortuite poate fi:
a) fenomenele naturii a căror producere nu poate fi prevăzută
b) tehnicizarea activităţilor umane
c) conduita imprudentă a unei persoane – apariţia bruscă în faţa unui
autovehicul în viteză, a unei persoane
d) starea maladivă a unei persoane - leşin, atac de cord etc.
Condiţii
O faptă este considerată săvârşită în caz fortuit în măsura în care înde-
plineşte următoarele condiţii:
1. rezultatul socialmente periculos trebuie să fie consecinţa intervenţiei
unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului, lucru ce
pune în evidenţă faptul că între împrejuararea neprevăzută şi
rezultatul produs trebuie să existe un raport de cauzalitate.
2. făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenţia forţei
11
străine care a produs rezultatul
12
3. fapta care a căpătat un rezultat socialmente periculos datorat
intervenţiei imprevizibile a unei forţe străine, să fie prevăzută de
legea penală.
Efecte
Lipsidu-i elementul esenţial şi anume vinovăţia fapta săvârşită sub
imperiul cazului fortuit nu constituie infracţiune. Vinovăţia făptuitorului se exclude
deoarece acesta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenţia
împrejurării ce a creat rezultatul socialmete periculos.
Cazul fortuit operează in rem datorită imposibiltăţii prevederii intervenţiei
energiei străine care este generală şi obiectivă.
3.4.2.5. Iresponsabilitatea
Codul penal actual Noul cod penal

Art 48- Nu constituie infracţiune fapta Art. 28 Iresponsabilitatea
prevăzută de legea penală, dacă Nu este im putabilă fapta
făptuitorul în momentul săvârşirii prevăzută de legea penală, săvârşită
faptei, fie din acuza alienaţiei minatel, de persoana care, în momentul comi-
fie din alte cauze, nu putea să-şi dea terii acesteia, nu putea să-şi dea
seama de acţiunile sau inacţiunile seama de acţiunile sau inacţiunile
sale, ori nu putea fi stăpân pe ele sale, ori nu putea să le controleze, fie
din cauza unei boli psihice, fie din alte
cauze.
Iresponsabilitatea reprezintă o stare de incapacitae psihofizică a unei

persoane care nu îşi poate da seama de carcterul, snsul şi valoarea
socială ,morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora
sau care care nu-şi poate determina în mod normal voinţa, în raport cu faptele
sale.
Cauzele care pot determina iresponsabilitatea pot fi: starea de
subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii, boli neuropsihice, tulburări
psihice provocate de intoxicaţii, fenomene fiziologice.
Condiţiile stăriii de iresponsabiliate

1. Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, o acţiune sau
inacţiune incriminată de Codul penal sau de orice alt act normativ.
2. Datortită stării de incapacitate psihică, făptuitorul să nu fi fost în stare
să-ţi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să
fie stăpân pe ele. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv,
atunci când făptuitorul nu-şi poate da seama de ceea ce face, sau
de ordin volitiv, atunci când făptuitorul nu este în stare să se
stăpânească. Lipsa unuia din aceşti factori sau ai amândurorara
exclud vinovăţia.
3. starea de incapcitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaţiei
12
mintale sau altor cauze, care detrmină stări anormale
4. starea de de incapaciate psihică a persoanei să existe în momentul
12
săvârşirii faptei, adică tot timpul cât durează efectuarea sau
omisiunea de a efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit
la săvârşirea faptei. Această condiţie nu este îndeplinită dacă
înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul
şi-a recăpatat la un moment dat capacitaea psihică şi acontinuat
toţuşi săvârşirea sau participarea la săvârşirea fapte.
Efecte
Deorece în cazul iresponsabilităţii responsabilitatea este cea care
lipseşte fapta nu întruneşte trăsătura 3senţaila a infracţiunii, ceea ce înlătura
caracterul penal al faptei.
Beţia
Noţiune
art 49 C.pen nu constituie infracţiune Art. 29 Intoxicaţia
fapta prevăzută de legea penală, dacă Nu este imputabilă fapta pre-
făptuitorul în momentul săvârşirii fap- vă‘zută de legea penală, săvârşită de
tei, se gasea, datorită unor împrejurări persoana care, în momentul comiterii
independente de voinţa sa în stare de acesteia, nu putea să-şi dea seama
beţie completă produsă de alcool sau de acţiunile sau inacţiunile sale, ori
alte substanţe nu putea să le controleze, din cauza
intoxicării involuntare cu alcool sau
alte substanţe psihoactive.
Se poate observa clar că termenul de beţie este înlocuit cu cel de intoxicaţie

pentru a releva mai bine înţelesul acestei instituţii
Aceasta este considerată a fi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei
numai de către sistemul de drept românesc.
Starea de beţie poate constitui în unele imprejurări o cauză de excludere a
răspunderii penale, iar în altele o cauză de atenuare sau de agravare a sancţiunii.
Cea mai frecventă este beţia alcoolică sau intoxicaţia etilică.
După gradul de intoxicaţie, beţia poate fi completă, când se ajunge la
cvasiparalizarea completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice, ori
incompletă, situaţie în care procesul de intoxicare se află în faze incipiente,
determinând numai o slăbire a capacităţii de autocontrol si autodirijare a actelor
de conduita78 .
Felurile stării de beţie

a) după atitudinea persoanei care a dorit să nu ajungă în stare de beţie :
- beţia accidentală (involuntară sau fortuită) este beţia în care a ajuns
persoana independent de voinţa ei – de exemplu o persoană care
lucrează într-un mediu cu vapori de alcool şi fără să conştientizeze
78
Drept penal-parte generală. Alexandru Boroi. Editura CHBeck 2006, pag 212-213
12
inhalează astfel de vapori şi ajunge în stare de beţie ;
- beţia voluntară- reprezintă starea în care ajunge o persoană care
consumă voit băuturi alcoolice, ori substanţe al căror efect ebriant îl
cunoaşte. Această formă cunoaşte două forme :
* beţia preordinată (premeditată) – reprezintă o circumstanţă
agravantă a răspunderii penale deoarece persoana şi-a provocat
această stare cu un anumit scop (pentru a avea mai mult curaj în
săvârşirea faptei, ori pentru a o invoca drept scuză la săvârşirea
faptei) ;
* beţia simplă- poate fi considerată o circumstantă atenuantă,
deoarece faptuitorul când şi-a provocat această stare nu avea
intenţia să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
b) după gradul de intoxicaţie cu alcool, ori alte substanţe beţia poate fi :
- beţia completă- este caracterizată de paralizarea aproape completă a
energiei fizice şi o întunecare a facultăţilor psihice ;
- beţia incompletă- intoxicaţia cu alcool sau alte substanţe ebriante este
intr- o fază incipientă manifestată de regulă prin excitabilitate si
impulsivitate. Capacitatea persoanei de a înţelege şi de a voi este
doar diminuată79 .
Condiţiile stării de beţie :

- fapta să se fi găsit in momentul sau în timpul săvârşirii faptei în stare
de beţie produsă de alcool ori de alte substanţe. Nu se consideră a fi
îndeplinită această condiţie dacă starea de beţie a existat înainte
sau posterior momentului săvârşirii faptei80 .
In practică s-a stabilit că prevederile care reglementează
iresponsabilitatea nu sunt incidente în cazul când starea de inconştienţă în care
se află inculpatul în momentul săvârşirii faptei s-a datorat beţiei voluntare
complete care în condiţiile unei boli psihice preexistente, a afectat capacitatea
de apreciere critică a faptelor şi mai ales capacitatea de frânare voliţională a
actelor comportamentale. Caz în care starea de beţie voluntară constituie o
circumstanţă atenuantă81 .
- starea de beţie să fi fost accidentală- provocată independent de voinţa
făptuitorului. Beţia voluntară premeditată pentru săvârşirea faptei
reprezintă o circumstanţă agravantă ;
- starea de beţie să fie completă, respectiv persoana să nu-şi dea
seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori de urmările şi de pericolul
social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele. Pentru ca
făptuitorul să poată să fie tras la răspundere penală el trebuie să
aibă o anumită capacitate de a înţelege şi de a voi ;
- fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beţie să fie prevăzută
de legea penală82 .
79
Prof univ dr Constantin Mitrache, conf univ dr Cristian Mitrache- Drept penal roman-parte
generala, pag 161- 162, universul juridic 2009
12
80
Drept penal-parte generală. Alexandru Boroi. Editura CHBeck 2006, pag 214
81
Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr 254/1978
82
Drept penal-parte generală. Alexandru Boroi. Editura CHBeck 2006, pag 214-215
12
Consecinţe juridice
Fapta săvârşită în stare de beţie completa, accidentală, fortuită nu
constituie infracţiune, ea nefiind săvârşită cu vinovăţie, dar în situaţia în care
beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este
înlăturat, starea de beţie putând constitui o circumstanţă atenuantă
Actualul cod penal Noul cod penal

Art 50. nu constituie infracţiune fapta Art. 27 Minoritatea
prevăzută de legea penală săvârşită făptuitorului Nu este imput abilă
de minor, care la data comiterii ei nu fapta prevăzută de legea penală,
îndeplinea condiţiile legale pentru a săvârşită de un minor care la data
răspunde penal comiterii acesteia nu îndeplinea
condiţiile legale pentru a
răspunde penal.
3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului

În ceea ce priveşte minoritatea în materia dreptului penal a fost creată o
instituţie de sine stătătoare, cea referitoare la măsurile educative, sanctiuni de
drept penal aplicanile minorilor infractori, dar în acealşi timp minoritatea apare
reglementată şi ca u cauză care înlătură caracterul penal al faptei, instituţie ce
se resfrânge asupra acelei categorii de minori care nu îndeplinesc condiţiile
pentru a răspunde penal, conform art.113 Cod penal.
Condiţiile minorităţii
1. să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală
2. fapta să fie săvâşită de un minor care nu îndeplineşte condiţiile
legale de a răspunde penal. Conform art.113 minorul care nu
aîmplinit vârsta de 14ani nu răspunde penal, iar minorii între 14 – 16
ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu
discernământ. După împlinirea vărstei de 16 ani, minorii răspund
penal, dar potrivit unui sistem specific de sancţiuni.
3. minoritatea făptuitorului trebuie să existe în momentul săvârşirii
faptei, această condiţii se referă la faptul că starea minorului de
natură să înlăture caracterul penal al faptei trebuie să existe în
momentul săvârşirii faptei şi pe întreaga perioasdă de execuatre a
acesteia.
Efecte
Minoritatea face ca fapta să nu constituie infracţiune şi pe cale de
consecinţă nu atrage răspunderea penală a făptuitorului, fiind aptă de a produce
efecte numai in personam.
12
3.4.2.7. Eroarea de fapt
„Reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de

legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei, reprezentare determinată
de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii”83
În legislaţia în vigoare cât şi în doctrina penală eroarea se clasifică în
funcţie de obiectul asupra căruia poartă, factorii care au determinat-o,
posibilitatea de
Actualul Cod penal Viitorul Cod penal
Art 51 Eroarea de fapt Art. 30 Eroarea
(1) Nu constituie infracţiune fapta (1) Nu constituie infracţiune
prevăzută de legea penală, când fapta prevăzută de legea penală,
făptuitorul, în momentul săvârşirii ace- săvârşită de persoana care, în
steia, nu cunoştea existenţa unei stări, momentul comiterii acesteia, nu
situaţii sau împrejurări de care cunoştea existenţa unei stări, situaţii
depinde caracterul penal al faptei. ori împrejurări de care depinde
(2) Nu constituie o circumstanţă caracterul penal al faptei.
agravantă imprejurarea pe care in- (2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică
fractorul nu a cunoscut-o în momentul şi faptelor săvârşite din culpă pe care
săvârşirii infracţiunii. legea penală le pedepseşte, numai
(3) Dispoziţiile alin (1) şi (2) se aplică dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori
şi faptelor săvârşite din culpă pe care împrejurării respective nu este ea
legea penală le pedepseşte, numai însăşi rezultatul culpei.
dacă necunoaşterea stării, situaţiei (3) Nu constituie circumstanţă
sau împrejurării respective nu este ea agravantă sau element circumstanţial
însăşi rezultatul culpei. agravant starea, situaţia ori împrejura-
(4) Necunoaşterea sau cunoaşterea rea pe care infractorul nu a cunoscut-
greşită a legii penale nu înlătură o în momentul săvârşirii infracţiunii.
caracterul penal al faptei (4) Prevederile alin.(1)–(3) se
aplică în mod corespunzător şi în ca-
zul necunoaşterii unei dispoziţii legale
extrapenale.
(5) Nu este imputabilă fapta
prevăzută de legea penală săvârşită
ca urmare a necunoaşterii sau
cunoaşterii greşite a caracterului ilicit
al acesteia din cauza unei împrejurări
care nu putea fi în nici un fel evitată.
evitare şi întinderea consecinţelor.

Pentru ca eroarea să înlăture caracterul penal al faptei trebuie:
- să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală;
12
83
Constantin Mitrache- Drept penal.Parte generală. Universal Juridic. Bucurşti 2004
12
- în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa
unor împrejurări, situaţii de care ar depinde caracterul penal al
faptei;
- situaţia, împrejurarea ce nu au fost cunoscute pot reprezenta un
element constitutiv al infracţiunii sau o circumstanţă a acesteia.
Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la
o situaţie sau împrejurare ce sunt prevăzute ca elemente constitutive ale unei
infracţiuni, nu constituie infracţiune astfel că nu atrage răspunderea penală.
Dacă fapta este incriminată atunci când este săvârşită cu intenţie cât şi
atunci când este săvârşită din culpă, eroarea de fapt este cea care înlătură
vinovăţia şi deci şi caracterul penal al faptei.
Eroarea de fapt înlătură agravarea când poartă asupra unor circumstanţe
de agravare ale unei infracţiuni intenţionate, iar când poartă asupra unei
circumstanţe agravante la o infracţiune incriminată şi atunci când este săvârşită în
culpă va duce la înlăţurarea ei numai dacă necunoaşterea sau cunoaşterea greşită
a stării, împrejurării sau situaţiei ce constituie circumstanţa de agravare nu este ea
însăşi rezultatul culpei.
Noul cod penal face distincţie între cauzele justificative şi cauzele de

neimputabilitate. Distincţia intre cauzele justificative şi cele de neimputabilitate
rezidă în aceea că în cazul cauzelor justificative efectul cauzelor justificative se
extinde şi asupra participanţilor, pe când în cazul cauzelor de neimputabilitate
efectul acestora nu se extinde şi asupra participantilor. In categoria cauzelor
justificative intră legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept
sau îndeplinirea unei obligaţii şi consimţământul persoanei vătămate, iar în
categia cauzelor de neimputabilitate se regăsesc: constrângerea fizică,
constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, intoxicaţia,
iresponsabilitatea şi eroarea.
Noul cod penal doreşte o unificare a reglementărilor europene în această
materie, în legislaţia statelor europene deja există această delimitare.
3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL

FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI
3.5.1. Preliminarii
Ca trăsătură esenţială a infracţiunii lipsa pericolului social conduce la

înlăturarea caracterului infracţional al faptei săvârşite, astfel că se are în vedere
mai multe aspecte şi anume: în primul rând lipsa pericolului social ca trăsătură
esenţială a infracţiunii lipseşte în anumite situaţii, cazuri sau împrejurări anume
prevăzute de lege, iar în al doilea rând pericolul social caracteristic infracţiunii
lipseşte în cazul faptelor concrete şi pentru care nu este necesară aplicarea
unei pedepse.
12
3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii
13
Pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin legea
care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care
este înlăturat pericolul social, astfel că apar ca lipsite de pericol social spre
exemplu arestarea învinuitului sau inculpatului.
Pericolul social este înlăturat şi în cazul anumitor acte inerente
desfăşurării unor activităţi ce sunt permise de lege, fiind considerate ca lipsite
de pericol social şi faptele comise din culpă, dacă ele sunt incriminate numai
atunci când sunt săvârşite cu intenţie.
Rezultă că pericolul social al infracţiunii este înlăturat şi în situaţia în care
fapta este săvârşită fără vinovăţie.
3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei

Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta săvârşită nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Este posibil ca fapta săvârşită să fie lipsită de importanţă prin pericolul
social minim pe care-l prezintă, deşi în mod formal îndeplineşte toate trăsăturile
specifice ale infracţiunii, astfel că este înlăturat caracterul infracţional al faptei şi
pe cale de consecinţă se înlătură şi răspunderea penală.
Fapta care este lipsită de pericolul social concret necesar unei infracţiuni
nu constituie infracţiune neatrăgând răspunderea penală, dispoziţii ce sunt însc-
rise în art 181 Cod penal actual. In viitorul cod penal la art 15 alin (1) – “Art. 15
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de
legea penală, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”; se dă o altă
definiţie a infracţiunii ceea ce rezultă din cumulul trăsăturilor reglementate de
lege pentru această instituţie.
Organul de aplicare a legii penale are obligaţia de a stabili pe baza unor
criterii legale prevăzute de art 181 Cod penal care prevede că “nu constituie
infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minima adusă
uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în
mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni”.
Din cuprinsul art 181 rezultă faptul că atunci când pericolul social concret nu este
sufficient pentru a caracteriza fapta ca infracţiune, caracterul penal al faptei este
înlăturat, iar făptuitorului i se poate aplica conform art 91 C.pen o sancţiune cu
caracter administrativ.
3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA
Lipsa prevederii faptei în legea penală este o împrejurare în care o faptă

care aparent întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii în realitate nu are
caracter penal deoarece nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune, prin
faptul că
13
ori îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ori în modalitatea în care a fost
săvârşită, fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune.
Neprevederea în legea penală apare în următoarele situaţii:
- neîndeplinirea de către fapta concretă a unui element constitutiv al
infracţiunii, lipseşte deci o condiţie cerută de lege pentru a
caracteriza fapta săvârşită ca infracţiune;
- dezincriminarea faptei sau abrogarea incriminării fapt ce se realizează
prin scoaterea în afara ilicitului penal al faptei considerate infracţiune
până la o anumită dată;
- lipsa dublei incriminări: în cazurile de aplicare a legii penale române
conform principiului universalităţii se cere dubla incriminare a faptei,
ceea ce presupune că atât legea penală română cât şi legea penală
strâină de la locul în care s-a săvârşit fapta, să prevadă drept
infracţiune fapta săvârşită.
Lipsa prevederii faptei săvârşite ca infracţiune în legea penală are drept
efect înlăturarea caracterului penal şi pe cale de consecinţă înlăturarea
răspunderii penale
13
CAPITOLUL IV
PEDEPSELE
4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR
4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei
In cadrul sancţiunilor de drept penal, un rol foarte important îl ocupă pe-

deapsa, singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept
încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni.
De-a lungul timpului, pedeapsa a fost definită în mai multe feluri. Hugo
Grotius definea pedeapsa: “Poena est malum passionis quod infligitur propter
malum actionis” (pedeapsa e răul suferinţei ce se dă pentru răul făptuirii).
În alte accepţiuni, pedeapsa este “răul pe care îl înflige statul celui care
a înfrânt prescripţiunea sa” (Mommsen), sau “răul făcut în numele societăţii şi în
executarea unei condamnaţiuni judecătoreşti autorilor unei infracţiuni, culpabili
şi responsabili de această infracţiune” (Vidal).
Şi în dreptul românesc se arăta că pedeapsa “este răul pe care puterea
publică îl face individului condamnat de justiţie fiindcă a comis una sau mai
multe infracţiuni”84
După cum putem observa din aceste definiţii la începutul secolului XX
caracterul principal al pedepselor era acela profund retributiv, prin pedepsirea
infractorului urmărindu-se numai excluderea din societate şi inducerea unei
suferinţe infractorului pentru fapta săvârşită.
Cu timpul caracterul pedepsei s-a diversificat, astfel că la acest moment
principalele trăsături ale infracţiunii nu mai sunt cele de constrângere şi
excludere din societate, intervenind un aspect foarte important, acela al
reeducării.
Definiţia actuală a pedepsei reiese din dispoziţiile art. 52 Codul Penal
Actual85 “Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare
a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.”
Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei.
Astfel literatura, în general apreciază că trăsăturile pedepsei sunt următoarele:
- a) pedeapsa este o măsură de constrângere, o măsură de represi-
une, de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. „Este un rău cu care
84
I.Tanoviceanu- “Curs de drept penal” , Atelierele grafice SOCEC &CO, Societate Anonimă,
Bucureşti, 1912, pag.104.
85
Codul Penal Adnotat cu practică judiciară 1969-2000- Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 181.
86
C. Bulai Drept Penal – Partea Generală , Ed. All Beck, Bucureşti 1997, pag 283
13
se răspunde răului produs prin săvârşirea infracţiunii (mallum passionis propter
mallum actionis).”86
Ca şi măsură cu caracter coercitiv pedeapsa se concretizează într-o
anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea.
Privaţiunea poate consta în restrângere de drepturi civice, privaţiune de bunuri,
privaţiune de libertate, sau în unele cazuri, privaţiune chiar de viaţă.
- b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. Prin aplicarea pedepsei nu
se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului, pedeapsa are totodată şi un
puternic rol şi efect educativ de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de
îndreptare a condamnatului. Astfel în cadrul pedepsei constrângerea devine
indisolubil legată de reeducare ,”Constrângerea apare ca mijloc sau instrument
de continuare în condiţii speciale a procesului educativ.”87
Reeducare ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată dacă
conştiinţa condamnatului s-a însănătoşit din punct de vedere moral şi social , şi
sunt serioase probabilităţi că el nu va mai săvârşi o nouă infracţiune.88
- c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală .Pedeapsa nu
poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii .Numai statul, ca
exponent al societăţii este îndrituit să exercite - prin organele sale- acţiunea
penală in vederea tragerii la răspundere a infractorului.
- d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi
numai de către instanţele judecătoreşti. Nu există pedeapsă în general ,ci
numai pedeapsă, ca sancţiune a prevăzută pentru o infracţiune. Ea poate fi
pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Aplicarea
unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, ca organe
specializate ale statului.
- e) pedeapsa se aplică infractorului, ea neputând fi aplicată decât
celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni, adică săvârşirea cu vinovăţia. Pe-
deapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa decât subiectul activ
al infracţiunii(autor, instigator sau complice)„ iar în caz de deces al
condamnatului înainte de executarea pedepsei , se stinge odată cu viaţa lui
nefiind transmisibilă.”89
-f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi
infracţiuni. Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială
înpotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. Prin efectul exemplarităţii
pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să
săvârşească o infracţiune convingându-i de posibilitatea ca, în condiţiile în care
ar săvârşi o faptă similară, să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură.
Aceleaşi trăsături ale pedepselor reies şi din dispoziţiile noului Cod Penal
care, la art 57 alin. 1 prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere
aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi
infracţiuni. Constatăm că dispoziţiile noului cod pun accent pe reeducarea
condamnatului şi pe prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
87
G Antoniu,Sancţiunea Penală – concept si orientări,in RRD,nr 10-1981,p.5
88
V. Dongoroz, S. Kahane , I. Oancea, I. Fodor , N. Iliescu C. Bulai, R Stănoiu „ Explicaţii teoretice
ale codului penal român ” Bucureşti ,1970 pag 11
78
89
78
4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei
Scopul pedepsei conform codului penal în vigoare este prevenirea

săvârşirii de noi infracţiuni (art 52 alin1 din Codul Penal). Prevenirea săvârşirii
de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”)
adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, şi un
aspect general („prevenţia generală”) adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai
legii penale de a săvârşi infracţiuni.
Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei.
Acest scop are în slujbă pentru realizarea sa anumite mijloace de realizare,
anume funcţiile pedepsei. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de
specialitate astfel:
a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată ex-

pres în definiţia legală a pedepsei (art. 52 Actualul Codul Penal) şi este unanim
recunoscută de literatura de specialitate. Pedeapsa ar fi de neconceput în
condiţiile în care nu ar cauza o suferinţă, în condiţiile în care nu ar impune o
privaţiune sau o restricţie celui condamnat. Ea trebuie să fie întotdeauna
proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi
persoana făptuitorului. Sub influenţa constrângerii infractorul este împiedicat de
a continua sau relua activitatea sa infracţională şi totodată este determinat să-
şi schimbe şi, în orice caz , să reflecte asupra schimbării conduitei care i-a atras
constrângerea .90
Este foarte important de reţinut (şi în acest sens Codul Penal este
expres că executarea pedepsei în ciuda caracterului său represiv, constrângător
nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana
condamnată).
b) Funcţia de reeducare. Aşa cum am mai arătat anterior caracterul pur

retributiv al pedepsei, a fost reorientat în sensul că în acest moment un rol la fel
de important ca retribuţia, îl deţine reeducarea condamnatului. Constrângerea
prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei, funcţia de
reeducare reîntregind funcţia de represiune. Funcţia de reeducare este
prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. 52 alin 2
Actualul Cod penal care stipulează că prin executarea pedepsei se urmăreşte
formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă
de regulile de convieţuire socială. Reiese din aceasta faptul că atât în aplicarea
unei pedepse cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia, statul prin
organismele abilitate trebuie să se implice in mod direct în procesul de
reeducare a condamnatului. Finalul art 52 alin 2 din Codul penal actual interzice
ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească
persoana condamnatului. S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci din
79
potrivă reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei.
90
80
c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi

adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă
pentru ceilalţi subiecţi de drept. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi
proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi
de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă.
d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă 91 care

constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate.
Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o
pedeapsă cu închisoarea, iar eliminarea definitivă intervine în cazuri
excepţionale când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă.92
Noul Cod Penal menţine prin dispoziţiile sale funcţiile pe care le consacra
pedepsei vechiul Cod.
4.1.3. Felurile pedepsei
În doctrină şi în legislaţii se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii:
1. După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting93 :

a) Pedepse principale;
b) Pedepse complimentare;
c) Pedepse accesorii;
Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune
va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală94 . Cu alte cuvinte această
pedeapsă se poate aplica singură infractorului fără să fie condiţionată de
aplicarea altor sancţiuni de drept penal95 .
Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune
alături de pedeapsa principală. Ele au rol de a completa represiunea, de aceea
ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală.
Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală, din condamnarea
definitivă.
2. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. Distingem

pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa
cu moartea), pedepse corporale - care se referă la corpul persoanei (bătaia),
pedepse priva- t91ivGeh.sNaisutorreeasnturi, cAtl.ivBeorodi e– „lDibreeprttPaetena–l.
d e t e n ţi u n e a p
P a r t ea g e n e ra lă ”
eBuvciuarţeăştsi
a u p e d e a p s a î n c h i so ri i,
; e d. A ll B e ck , 2 00 2 , p a g 26 2 . 92 C-tin Mitrache – „ Drept Penal Român”.
Parte generală Bucureşti; Casa de editură şi Presă Şansa, 2000, pag. 147.
93
I. Oancea „Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român”, P.G., vol 1, ed. Academiei, Bucureşti,
1969, pag, 325.
94
Matei Basarab „Drept penal. Parte Generală” vol 1, ed. Lumina Lex, 1996, pag. 229.
81
95
C-tin Mitrache op. cit. Pag. 148.
82
pedepse privative sau restrictive de drepturi – privesc interzicerea unor
drepturi, pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului,
pedepsele morale – se materializează prin oprobriul public sau excluderea
publică.
Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de
pedepse enumerate mai sus, inclusiv pedeapsa cu moartea, în prezent, în
dreptul penal românesc, mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de
libertate, pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi.
3. După gradul de determinare a pedepselor. Prin lege se disting:

pedepsele determinate şi nedeterminate. Pedepsele determinate sunt expres
prevăzute în lege, atât în natura lor, cât şi în cuantum. Şi ele la rândul lor pot fi:
absolut determinate şi relativ determinate. Pedepsele absolut determinate
prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: trei ani). Pedepsele
relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a) a
unui maxim, caz în care minimul pedepsei este cel general, b) a unui minim caz
în care maximul pedepsei este cel general, c) a unui maxim şi al unui minim al
pedepsei. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat
cuantumul în care acestea pot fi aplicate.
4. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi

pedepsele multiple, în funcţie de următoarele aspecte: pedepsele unice sunt
prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. Pedepsele multiple pot fi:
cumulative, când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse
care se aplică toate odată şi alternative, când pentru aceeaşi infracţiune sunt
prevăzute mai multe pedepse, însă instanţa poate alege doar una. De
menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale.
În lumina modificărilor aduse Codului penal, principala distincţie se face

după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: astfel vom avea pedepsele
ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor
juridice. Codul penal românesc a înţeles să introducă răspunderea penală şi
pentru persoanele juridice care sub imperiul vechiului Cod, nu răspundeau
penal.
În ceea ce priveşte persoanele fizice, putem constata că o clasificare de
genul celei stabilite de doctrină ar fi aplicabilă şi în materia noului Cod penal.
Dacă în clasificările de la începutul secolului pedepsele erau clasificate
în funcţie de diviziunea tripartită a infracţiunilor (şi anume crime, delicte şi
contravenţii) în pedepse criminale, pedepse corecţionale şi pedepse de simplă
poliţie, în prezent, în clasificarea pedepselor, este obligatoriu a ţine seama de
menţiunile pe care noul Cod Penal le face în ceea ce priveşte infracţiunea.
Clasificarea după rolul şi importanţa atribuită pedepsei ar putea fi în
opinia noastră următoarea: pedepse principale, pedepse complimentare şi
pedepse accesorii. În cadrul clasificării pedepselor principale intervine automat
distincţia între acestea după gravitatea lor în pedepse criminale şi pedepse
83
corecţionale. Astfel, pedepsele criminale vor fi pedepsele principale care se vor
aplica infracţiunilor
84
individualizate drept crime, iar pedepsele corecţionale vor fi pedepsele
principale aplicate delictelor.
Pedepsele principale pentru crime se deosebesc de pedepsele principale
pentru delicte prin faptul că se referă la fapte penale de o gravitate mai mare
decât delictele, drept urmare acestea vor fi de natură juridică sau în cuantum
mai mare decât pedepsele principale pentru delicte. Pedepsele principale pentru
crime sunt detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă, diferite ca natură juridică
atât faţă de închisoarea strictă, cât şi de amendă sau muncă în folosul
comunităţii.
4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN
4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român

cu privire la persoane fizice
Instituţie de bază a dreptului penal, pedeapsa este reglementată în

partea generală a Codului penal. Locul principal îl ocupă cadrul pedepselor,
adică enumerarea categoriilor de pedepse şi a felurilor de pedeapsă în
cuprinsul aceleiaşi categorii astfel: actualul Cod penal prevede că există trei
categorii de pedepse şi anume:
1. Pedepse principale: a) detenţiunea pe viaţă; b) închisoarea de la 15

zile la 30 de ani; c) amendă de la 100 lei la 50.000 lei.
2. Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10

ani; b) degradarea militară;
3. Pedeapsă accesorie: interzicerea unor drepturi prevăzute de lege.
4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român

cu privire la persoanele juridice
În ceea ce priveşte persoanele juridice pedepsele sunt diversificate

pentru întâia oară acestea răspunzând penal. Până în acest moment
infracţiunile şi implicit pedepsele aplicabile acestora se refereau la persoanele
fizice fiind exclusă din Codurile penale răspunderea penală pentru persoanele
juridice. Distingem în acest context două categorii de pedepse: o categorie de
pedepse principale şi o categorie de pedepse complimentare.
Există o singură pedeapsă principală, aceasta fiind amenda de la 10.000
de lei la 900.000 de lei.
Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice; b) sus-
pendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de
85
la
86
un an la trei ani (3luni-3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa
la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la un an la cinci ani (1an-3ani
viitoarea reglementare); d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o
durată de la un an la cinci ani; e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea
ei în Monitorul Oficial al României, prin presă sau mijloace de comunicare audio-
vizuală.
În cazul persoanelor juridice, Codul penal nu prevede aplicarea unor
pedepse accesorii.
4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL
4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice
Detenţiunea pe viaţă
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este cea mai gravă dintre pedepsele apli-
cabile persoanelor fizice şi reprezintă pedeapsa privativă de libertate cu caracter
perpetuu, deosebindu-se de pedeapsa închisorii, care este o pedeapsă
restrictivă de libertate.
Pe când pedeapsa închisorii este o pedeapsă temporară, detenţiunea pe
viaţă este o pedeapsă cu caracter perpetuu. Această pedeapsă a fost introdusă
prin Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990, înlocuind pedeapsa cu moartea
prevăzută până la acea dată. Cazurile de aplicare a detenţiunii pe viaţă, sunt
expres menţionate de lege, această pedeapsă fiind instituită pentru infracţiunile
cele mai grave cum ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiunea de
omor deosebit de grav, tortura care a avut ca urmare moartea victimei,
distrugerea şi semnalizarea falsă care au produs o catastrofă de cale ferată,
nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive,
care a produs moartea uneia sau mai multor persoane, nerespectarea regimului
materiilor explozive, care a produs moartea uneia sau mai multor persoane,
traficul de stupefiante organizat, precum şi în cazul infracţiunilor militare
prevăzute de art. 338 (art 421 Viitorul Cod penal), 339 (art 422 V.C.Pen), 341
alin2 (art 424 V.C.Pen), 342 alin2 (art 425 V.C.Pen), 343 (art 426 V.C.Pen), 344
(nu există în V.C.Pen), 345 alin.3 C.p. actual (nu există în V.C.Pen).
Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă este prevăzută şi în legile penale
speciale pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art.
107 din C. aerian), împiedicarea exploatării navei (art.123 alin.3 din Decretul
443/1972 privind navigaţia civilă). În aproape toate cazurile, pedeapsa
detenţiunii pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la
25 de ani, oferind posibilităţi mai largi de individualizare a acesteia. Există două
cazuri în care pedeapsa nu este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii,
anume art 357 alin.2 C.p.- Genocidul în timp de război şi art 358 alin.4 C.p.-
Tratamente neomenoase in timp de război. Marele avantaj al detenţiunii pe viaţă
faţă de pedeapsa cu moartea este acela că se poate repara faţă de înfăptuitor o
eroare judiciară. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică persoanelor care au fost
87
condamnate după împlinirea vârstei de 60 de ani,
88
respectiv 65 de ani în Viitorul Cod penal În astfel de cazuri se aplică pedeapsa
închisorii pe timp de 25 de ani (30 de ani V.C.Pen) şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor, aplicându-i-se
pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.
În condiţiile în care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a
împlinit 60 (65 ani) de ani, în momentul condamnării sale la detenţiune pe viaţă,
acestuia i se va aplica o pedeapsă echivalentă cu maximul detenţiunii severe şi
interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata maximă.
În condiţiile în care condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul
executării pedepsei, pedeapsa ce va fi aplicată în locul detenţiunii pe viaţă, va fi
pedeapsa maximă a detenţiunii severe şi interzicerea exerciţiului unor drepturi
pe durata maximă. (in noul cod penal nu mai este obligatorie înlocuirea
detenţiunii pe viaţă).
Detenţiunea pe viaţă se execută în regim special în penitenciare anume
destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. Regimul în care se
execută detenţiunea pe viaţă este de maximă securitate, condamnatul putând
trece în celelalte regimuri în condiţiile legii.
Închisoarea
Închisoarea este pedeapsa privativă de libertate ce constă în izolarea de
societate a celui condamnat prin încarcerarea lui unde este supus unui regim de
viaţă şi muncă impus. Regimul încarcerării este prevăzut de Legea 23/ 1969
privind executarea pedepselor. Închisoarea ca mijloc de coerciţie (privarea de
libertate care atrage şi izolarea relativă de ceilalţi membrii ai societăţii, de
familie, precum şi supunerea la un regim de viaţă severă sau alte restricţii)
urmăreşte reeducarea infractorului.
“Recurgerea în toate ţările europene atât de frecvent la pedepsele
privative de libertate impune o demonstraţie aparte despre efectele pozitive ale
închisorii, cel puţin asupra unei părţi din persoanele condamnate.”96 Pedeapsa
este prevăzută în limitele ei generale între 15 zile şi 30 de ani. În partea specială
a Codului penal, pedeapsa închisorii are limita maximă prevăzută la 25 de ani,
această limită putând fi depăşită în condiţiile faţă de maximul special se adaugă
un spor până la maximul general de 30 de ani. Regimul executării se întemeiază
pe obligaţia condamnaţilor de a presta o muncă utilă, pe acţiunea educativă, pe
respectarea de către aceştia a disciplinei, muncii şi ordinii interioare, precum şi
pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinaţi şi care dau
dovezi temeinice de îndreptare.
„Legat de locul muncii din penitenciar , în ansamblul drepturilor omului ni
se par potrivite şi alte câteva idei privind protejarea drepturilor deţinuţilor, care „
devine foarte importantă pentru realizarea unui mediu penitenciar cât mai
normal posibil” dacă s-ar asigura „dreptul la securitatea persoanei, dreptul la
îngrijire, dreptul la respectarea demnităţii persoanei, dreptul de a vota şi dreptul
de a avea un viitor.”97
96
Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”, Ed Monitorul Oficial , Bucureşti
1999, pag 13
89
97
1999, pag 39
90
Obligaţia de munci revine condamnaţilor apţi de muncă, neputând fi
obligaţi la muncă condamnaţii care au împlinit 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani
femeile.
„Prin art 7,alin 2 din Legea nr.23/1969 au fost stabilite măsuri speciale de
protecţie a muncii pentru femeile deţinute şi implicit o diferenţiere de regim în
munca penitenciară. Femeile gravide nu pot fi folosite la munca în mediul toxic
sau vătămător.”98
„Pentru minorii condamnaţi se prevede ca în timpul executării pedepsei
să li se asigure condiţiile necesare continuării învăţământul general obligatoriu şi
posibilitatea de a se califica într-o meserie.”99
Executarea pedepsei se face în penitenciare care au ca regim de execu-
tare deţinerea în comun, diferit de regimul izolării celulare (filadelfian) sau cel
mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe încredere100 . Condamnaţii sunt
separaţi la locul de deţinere, după natura infracţiunilor săvârşite, vârstă
(condamnaţii minori execută separat pedeapsa de condamnaţii majori sau în
locuri de deţinere speciale). Alte criterii după care sunt separaţi condamnaţii sunt
acela al sexului, al stării de recidivă, în funcţie de comportare şi în funcţie de
rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. Munca prestată de condamnaţi
este remunerată, potrivit cantităţii şi calităţii acesteia. Astfel din remuneraţia
muncii condamnatului, o cotă de 10% revine acestuia, iar cealaltă administraţiei
locului de reţinere. Din invenţii şi inovaţii condamnatului îi revine cota de 50%
din suma cuvenită acestuia. Aceste cote sunt consemnate la CEC, iar 1/3 din
aceste sume sunt atribuite lui în timpul detenţiei, 2/3 urmând a-i fi înmânate în
momentul eliberării din penitenciar.
Legea prevede că detenţiunea severă se execută în penitenciare anume
destinate sau în secţii speciale a altor penitenciare. Regimul de detenţie în care
va executa pedeapsa condamnatul, va fi acela de maximă siguranţă.
Închisoarea strictă se execută şi ea în penitenciare anume destinate astfel: dacă
pedeapsa închisorii stricte este mai mare de 5 ani, regimul de detenţie va fi un
regim închis, dacă pedeapsa închisorii stricte este cuprinsă între 1 şi 5 ani,
atunci închisoarea va fi executată într-un regim semideschis.
Şi aceste pedepse sunt în strânsă corelare şi cu regimul de detenţie pro-
gresiv introdus de noul Cod, putând aprecia că - spre exemplu – pedeapsa cu
închisoarea strictă între 15 zile şi un an, se poate executa în regim semideschis,
în condiţiile în care condamnatul a dat dovezi de îndreptare, a dovedit stăruinţă
în muncă şi seriozitate.
Astfel potrivit art 37. din Legea nr. 294/2004 , persoanele condamnate
care execută pedeapsa în regim de deschis pot presta munca şi pot desfăşura
activităţile socioeducative în afara penitenciarului ,sub supraveghere.
Amenda
Amenda este pedeapsa principală, pecuniară, ce constă într-o sumă de bani
98
1999, pag 93
99
Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate”, Ed Monitorul Oficial , Bucureşti 1999,
91
pag29
100
Vintilă Dongoroz- „Drept penal” pag.605 1939
92
pe care condamnatul este obligat să o plătească în contul statului. În actualul Cod
penal, amenda poate apărea ca pedeapsă principală unică sau ca pedeapsă
alternativă cu pedeapsa închisorii. Amenda poate avea diferite forme. Ea poate
fi amendă contravenţională – sancţiune administrativă poate fi sancţiune
disciplinară, civilă, etc... Ca sancţiune de drept penal, amenda se trece în
cazierul judiciar, constituind antecedent penal al persoanei condamnate.
Funcţia de constrângere a pedepsei amenzii se realizează prin micşorarea
patrimoniului condamnatului şi
implicit crearea unei situaţii materiale mai dificile a acestuia.
Amenda, ca sancţiune penală prezintă unele avantaje incontestabile
cum ar fi evitarea izolării condamnatului de mediul său obişnuit de viaţă şi
contactul cu infractorii înrăiţi.”101
In Noul Cod penal amenda se calculează prin sistemul zilelor amenda;
se determină valoarea unei zile amendă ţinând cont de obligaţiile patrimoniale
ale condamnatului. De asemenea amenda poate fi cumulată cu pedeapsa
închisorii dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit un folos material.
„Pedeapsa amenzii se aplică sub forma zilelor amendă. În acest caz
suma totală ce urmează să fie plătită rezultă din înmulţirea numărului de zile de
pedeapsă stabilite de instanţă în raport cu gravitatea faptei şi persoana
făptuitorului, cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecărei zile de
pedeapsă ţinându-se seama de posibilităţile financiare a făptuitorului şi de
obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în grija sa.”102 Instanţa
va avea, deci, mai multe instrumente de individualizare a pedepsei, ea stabilind
întâi numărul de zile amendă cu care pedepseşte pe infractor, iar apoi
cuantumul contravalorii în bani aferent fiecărei zile-amendă.
În condiţiile în care amenda este prevăzută fără a-i arăta limitele, minimul
special al acesteia este de 20 de zile, iar maximul special este de 120 de zile.
În aceste condiţii instanţa va trebui să individualizeze sumele aferente
fiecărei zile amendă.
Când legea prevede pedeapsa amenzii arătându-i limitele, aceasta se va
aplica în limitele prevăzute de lege.
Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii,
minimul special al zilelor amendă este de 40 de zile, iar maximul special este de
180 de zile, instanţa urmând să individualizeze sumele pe fiecare zi- amendă.
Când pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii
stricte, minimul special este de 60 de zile amendă, iar maximul special este de
240 de zile amendă.
Marele avantaj al aplicării acestei pedepse este faptul că amenda este
foarte uşor de individualizat, permiţând o mare libertate în stabilirea acesteia în
funcţie de gravitatea încălcării normei sociale şi ţinând seama de persoana
făptuitorului.
În condiţiile sustragerii cu rea credinţă de la executarea amenzii avem o
distincţie făcută de legiuitor între două situaţii:
a) Situaţia în care pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pe-
deapsa închisorii stricte. În această situaţie, în cazul refuzului cu rea credinţă
C. Bulai , Manual de drept penal – Partea Generală Ed. All Beck , Bucureşti 1997, pag 300
101
93
102
Codul penal din 28.06.2004-Monitorul Oficial 575/29.06.2004 art.68 alin.2
94
de a achita amenda aceasta se poate înlocui de către instanţă cu muncă în
folosul comunităţii până la 500 de ore, iar în cazul în care condamnatul refuză
această muncă pedeapsa amenzii se va înlocui cu închisoarea strictă. Se va
ţine cont în stabilirea acestei pedepse, de zilele amendă neplătite.
b) A doua situaţie apare dacă condamnatul se sustrage cu rea
credinţă de la executarea amenzii când aceasta este prevăzută alternativ
cu pedeapsa închisorii. În această situaţie Pedeapsa amenzii se va înlocui cu
munca în folosul comunităţii până la 300 de ore sau dacă condamnatul nu îşi dă
consimţământul cu pedeapsa cu închisoarea. Şi în acest caz se va ţine seama
de numărul de zile- amendă neplătite.
Munca în folosul comunităţii

Munca în folosul comunităţii se aplică numai pentru delicte pentru care
pedeapsa este închisoarea sau închisoarea strictă de 3 ani. Putem aprecia că
munca în folosul comunităţii poate fi executată şi atunci când este prevăzută ca
pedeapsă amenda alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii
stricte până la 3 ani pentru săvârşirea anumitor delicte.
Deşi este prevăzută ca pedeapsă principală, în opinia noastră munca în
folosul comunităţii are o natură juridică mai apropiată de modalităţile de individu-
alizare judiciară privind executarea pedepsei. Motivele pentru care susţinem
acest lucru sunt următoarele:
1. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu este prevăzută în Codul
penal ca pedeapsă de sine stătătoare, art.70 alin.1 arătând că instanţa „poate
dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci
neremunerate în folosul comunităţii...”. Iată că instanţa în aplicarea acestei
pedepse principale a muncii în folosul comunităţii va individualiza în prealabil
pedeapsa principală a închisorii stricte. Dacă această pedeapsă ar fi fost o
pedeapsă principală, ea ar fi putut fi aplicată şi de sine stătător, nu numai ca
modalitate de individualizare a altei pedepse.
2. Un alt motiv este acela că munca în folosul comunităţii se poate
pronunţa numai în condiţiile în care inculpatul consimte la aplicarea acesteia.
Această dispoziţie legală înlătură funcţia retributivă a muncii în folosul
comunităţii, intro- ducând o condiţie potestativă pentru condamnat. În acest
sens munca în folosul comunităţii se apropie de instituţia executării pedepsei la
locul de muncă (unde ca o condiţie sine qua non este necesar acordul scris al
unităţii în care condamnatul urmează să execute pedeapsa).
3. Pedepsele sunt de esenţa lor obligatorii pentru persoana
condamnatului, iar în ceea ce priveşte pedeapsa muncii în folosul comunităţii,
prevederea obţinerii consimţământului condamnatului pentru aplicarea pedepsei
înlătură caracterul obligatoriu al pedepselor.
De aceea în opinia noastră, de lege ferenda se impune în virtutea
controlului anterior apariţiei legilor o modificare ori în sensul introducerii unui
caracter obligatoriu pentru această pedeapsă şi prevederea ei ca pedeapsă de
sine stătătoare, ori în sensul introducerii acestor dispoziţii în categoria
instituţiilor privitoare le in-
95
dividualizarea judiciară a executării pedepselor. În cazul în care nu se vor
efectua aceste modificări s-ar pierde, în opinia noastră din autoritatea
instanţelor penale, iar în plan sociologic ar scădea „ frica de pedeapsă” şi s-ar
aduce ştirbire funcţiei de exemplaritate pe care în prezent o are pedeapsa.
Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică numai în cazul săvârşirii
unui delict pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte
de cel mult 3 ani.
În condiţiile în care pedeapsa aplicată este aceea a închisorii maximul
special al pedepsei este de 300 de ore de muncă neremunerată în folosul
comunităţii. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă
este în- chisoarea strictă până la 3 ani, maximul devine 500 de ore în folosul
comunităţii. Este important a sublinia că pedeapsa muncii în folosul comunităţii
se dis-
pune numai în cazul în care se obţine consimţământul inculpatului.
Dacă persoana condamnată nu îşi execută pedeapsa sau nu-şi
îndeplineşte obligaţiile ce-i revin ori şi le îndeplineşte în mod defectuos instanţa
poate dispune revocarea muncii în folosul comunităţii înlocuind-o cu închisoarea
sau cu închisoa- rea strictă de cel mult 3 ani.
4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice
Amenda este pedeapsa principală ce se aplică persoanei juridice în

cazul săvârşirii crimelor sau delictelor. Amenda este pedeapsa pecuniară care
constă în suma de bani pe care persoana juridică o varsă în contul statului în
condiţiile în care
96
Art 711 Conţinutul pedepsei amenzii Art. 137 Stabilirea amenzii
(1) pedeapsa amenzii constă în pentru persoana juridică
suma de bani pe care (1) Amenda constă în suma
persoana juridică este de bani pe care persoana juridică este
condamnată să o plătească; condamnată să o plătească statului.
(2) când legea prevede pentru (2) Cuantumul amenzii se
infracţiunea săvârşită de per- stabileşte prin sistemul zilelor–
soana fizică pedeapsa amendă. Suma corespunzătoare unei
închisorii de cel mult 10 ani zile – amendă, cuprinsă între 100 şi 5
sau amenda, minimul special 000 lei, se înmulţeşte cu numărul
al amenzii pentru persoana zilelor- amendă, care este cuprins
juriducă este de 5000 lei, iar între 15 zile şi 600 de zile.
maximul special al amenzii (3) Instanţa stabileşte numărul
este de 600.000 lei; zilelor–amendă ţinând cont de criteriile
(3) când legea prevede pentru generale de individualizare a
infracţiunea săvârşită de per- pedepsei. Cuantumul sumei
soana fizică pedeapsa corespunzătoare unei zile – amendă
97
săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. Amenda penală aplicată persoanei
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa se determină ţinând seama de cifra de
închisorii mai mare de 10 ani, afaceri în cazul persoanei juridice cu
minimul special al amenzii scop lucrativ, respectiv de valoarea
pentru persoana juridică acti- vului patrimonial în cazul altor
este de persoane juridice, precum şi de
10.000 lei, iar maximul special celelalte obligaţii ale persoanei
al amenzii este de 900.000 lei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-
amendă sunt cuprinse între:
a) 60 şi 180 de zile-amendă,
când legea prevede pentru
infracţiunea săvârşită numai
pedeapsa amenzii;
b) 120 şi 240 de zile-amendă,
când legea prevede pedeapsa
închisorii de cel mult 5 ani, unică sau
alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 şi 300 de zile-amendă,
închisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 şi 420 de zile-amendă,
închisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 şi 510 de zile-amendă,
închisorii mai mare de 20 de ani sau
detenţiunea pe viaţă;
(5) Când prin infracţiunea
săvârşită persoana juridică a urmărit
obţinerea unui folos patrimonial, li-
mitele speciale ale zilelor-amendă
prevăzute de lege pentru infracţiunea
comisă se pot majora cu o treime, fără
a se depăşi maximul general al amen-
zii. La stabilirea amenzii se va ţine
seama de valoarea folosului patrimo-
nial obţinut sau urmărit.
juridice, se deosebeşte de celelalte amenzi (de natură fiscală, administrativă)
prin aceea că aceasta este stabilită numai de către instanţele de judecată ca
urmare a stabilirii răspunderii penale a persoanei juridice.
98
4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice
Aspecte generale
Pedepsele complimentare prevăzute în actualul Cod penal la art.64 şi

constau în interzicerea unor drepturi. Ele sunt menite să completeze
represiunea instituită de pedepsele principale. Pedepsele complimentare prin
natura lor, nu pot exista de sine stătător ele putând fi instituite de lege şi aplicate
de instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedeapsa principală.
Pedepsele complimentare sunt pedepse restrictive de drepturi, acestea
constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă determinată. În dreptul penal
român există două feluri de pedepse complimentare:
Art 64- interzicerea unor drepturi Art. 66 Conţinutul pedepsei
(1) pedeapsa complementară a inter- complementare a interzicerii exer-
zicerii unor drepturi constă în interzi- citării unor drepturi
cerea unuia sau unora din (1) Pedeapsa complementară
următoarele drepturi: a interzicerii exercitării unor drepturi
(a) dreptul de a alege şi de a fi ales în constă în interzicerea exercitării, pe o
autorităţile publice sau în funcţii perioadă de la unu la 5 ani, a unuia
elective publice; sau mai multora dintre următoarele
(b) dreptul de a ocupa o funcţie im- drepturi:
plicând exerciţiul autorităţii de stat; a) dreptul de a fi ales în autorităţile
(c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de publice sau în orice alte funcţii
a exercita o profesie sau de a publice;
desfăşura o activitate de natura b) dreptul de a ocupa o funcţie care
aceleia de care s-a folosit implică exerciţiul autorităţii de stat;
condamnatul pentru săvârşirea c) dreptul străinului de a se afla pe
infracţiunii; teritoriul României;
(d) drepturile părinteşti; d) dreptul de a alege;
(e) drepturile de a fi tutore sau curator; e) drepturile părinteşti;
(2) Interzicerea drepturilor prevăzute f) dreptul de a fi tutore sau curator;
la litera b) nu se poate pronunţa decât g) dreptul de a ocupa funcţia, de a
pe lângă interzicerea drepturilor exercita profesia sau meseria ori de a
prevăzute la litera a), afară de cazul desfăşura activitatea de care s-a
când legea dispune altfel folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi
orice categorie de arme;
99
i) dreptul de a conduce anumite ca-

tegorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul Româ-
niei;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de
conducere în cadrul unei persoane
juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite
localităţi stabilite de instanţă;
m) dreptul de a se afla în anumite
locuri sau la anumite manifestări spor-
tive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanţă;
n) dreptul de a comunica cu victima
sau cu membri de familie ai acesteia,
cu persoanele cu care a comis
infracţiunea sau cu alte persoane,
stabilite de instanţă, ori de a se
apropia de acestea;
(2) Când legea prevede inter-
zicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică, instanţa
dispune interzicerea exercitării
drepturilor prevăzute în alin.(1) lit.a) şi
b).
(3) Interzicerea exercitării
drepturilor prevăzute la alin.(1) lit.a)
şi b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin.
(1) lit.c) nu se va dispune atunci când
există motive întemeiate de a crede
că viaţa persoanei expulzate este
pusă în pericol, ori că persoana va fi
supusă la tortură sau alte tratamente
inumane ori degradante în statul în
care urmează a fi expulzată.
1. Interzicerea unor drepturi
100

Art 67. Degradarea militară Art. 69 Degradarea militară
(1) pedeapsa complementară a (1) Pedeapsa complementară
degradării militare constă în a degradării militare constă în pierde-
pierderea gradului şi a rea gradului şi a dreptului de a purta
dreptului de a purta uniformă; uniformă de la data rămânerii
(2) degradarea militară se aplică definitive a hotărârii de condamnare.
în mod obligatoriu (2) Degradarea militară se
condamnaţilor militari şi aplică în mod obligatoriu
rezervişti, dacă pedeapsa condamnaţilor militari în activitate, în
principală stabilită este rezervă sau în retragere, dacă
închisoarea mai mare de 10 pedeapsa principală aplicată este
ani sau detenţiunea pe viaţă; închisoarea mai mare de 10 ani sau
(3) Degradarea militară poate fi detenţiunea pe viaţă.
aplicată condamnaţilor militari (3) Degradarea militară poate
şi rezervişti pentru infracţiuni fi aplicată condamnaţilor militari în
săvârşite cu intenţie, dacă pe- activitate, în rezervă sau în retragere
deapsa principală stabilită este pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie,
de cel puţin 5 ani şi de cel mult dacă pedeapsa principală aplicată
10 ani. este închisoarea de cel puţin 5 ani şi
de cel mult 10 ani.
2. Degradarea militară
În vederea punerii în executare a acestei pedepse complimentare
instanţa de executare trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii, după caz,
comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau
comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul.103
4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice
Cadrul pedepselor complimentare ce se aplică persoanei juridice

Aceste pedepse sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice
b) suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice pe
o perioadă de la 1 an la 3 ani
c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o
durată de la 1 an la 5 ani.
103
I. Neagu – Tratat de drept penal , Ed. Pro 1997 pag 664
101
d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durată de la 1
an la 5 ani.
e) afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei în M. Of. Al
României, prin presă ori mijloace de comunicare audio vizuală.
Art 712 Conţinutul pedepsei com- Art. 139 Dizolvarea persoanei
plementare a dizolvării persoanei juridice
juridice (1) Pedeapsa complementară
(1) Pedeapsa complementară a a dizolvării persoanei juridice se aplică
dizolvării persoanei juridice se atunci când :
aplică atunci când persoana a) persoana juridică a fost
juridică a fost constituită în constituită în scopul săvârşirii de
scopul săvârşirii de infracţiuni infracţiuni;
sau când obiectul său de acti- b) obiectul său de activitate a fost
vitate a deturnat în acest scop; deturnat în scopul comiterii de
(2) In caz de neexecutare cu rea infracţiuni, iar pedeapsa prevăzută de
credintă a uneia dintre pe- lege pentru infracţiunea săvârşită este
depsele complementare din închisoarea mai mare de 3 ani.
art 53 1 alin 3 lit b-d, isntanţa (2) În caz de neexecutare, cu
dispune dizolvarea persoanei rea-credinţă, a uneia dintre
juridice; pedepsele complementare prevăzute
(3) Persoana complementară a în art. 137 alin.(3) lit.b) - e), instanţa
dizolvării persoanei juridice dispune dizolvarea persoanei
are ca efect deschiderea juridice.
procedurii de lichidare, potrivit (3) Pedeapsa complementară
legii, iar o copie de pe a dizolvării persoanei juridice are ca
dispozitivul hotărârii definitive efect deschiderea procedurii de
de condamnare prin care lichidare, potrivit legii, iar o copie după
s-a aplicat această pedeapsă dispozitivul hotărârii definitive de
va fi comunicată de îndată, condamnare prin care s-a aplicat
instanţei civile competente, această pedeapsă va fi comunicată,
care va proceda la de îndată, instanţei civile competente,
desemnarea lichidatorului. care va proceda la desemnarea
lichidatorului.
Pedeapsa complimentară a dizolvării persoanei juridice
Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice

Suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice
constă în interzicerea activităţii persoanei juridice în exercitarea căreia a fost
săvârşită
102
infracţiunea.
Conform statutului persoanei juridice aceasta poate avea o activitate sau
mai multe activităţi, în îndeplinirea scopului persoanei juridice. Când se constată
că în legătură cu activitatea, sau cu una din activităţi a fost săvârşită o
infracţiune, atunci instanţa poate pronunţa interzicerea activităţii sau a acelei
activităţi în legătură cu care a fost săvârşită infracţiunea.
În opinia noastră există două condiţii de existenţă a suspendării: a)Să se
fi constatat săvârşirea unei infracţiuni de organele de conducere sau
reprezentanţii persoanelor juridice şi b) Infracţiunea săvârşită să aibă legătură
de cauzalitate cu activitatea suspendată.
Regimul de executare al pedepsei suspendării activităţii. Suspenda-
rea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice poate fi aplicată pe o
perioadă de la un an la 3 ani.Ca şi la dizolvare măsura suspendării va fi
comunicată organelor în drept pentru a lua măsurile necesare.
Art 71 . Conţinutul pedepsei
3
Art. 140 Suspendarea
complementare a suspendării activităţii persoanei juridice
activităţii sau a uneia dintre (1) Pedeapsa
activităţile persoanei juridice complementară a suspendării
(1)) Pedeapsa complementară a
activităţii persoanei juridice
suspendării activităţii persoanei ju-
constă în interzicerea
ridice constă în interzicerea
desfăşurării activităţii sau a uneia
activităţii sau a uneia dintre
dintre activităţile persoanei juridice,
activităţile persoanei juridice, în
în realizarea căreia a fost săvârşită
realizarea căreia, în realizare
infracţiunea.
căreia a fost săvârşită
infracţiunea; (2) În caz de neexecutare,
(2)În caz de neexecutare, cu rea- cu rea-credinţă, a pedepsei com-
credinţă, a pedepsei plementare prevăzute în art. 137
complementare în art 53 alin 3 lit e) alin.(3) lit.f), instanţa dispune sus-
1
instanţa dispune suspendarea pendarea activităţii sau a uneia

activităţii sau a uneia dintre dintre activităţile persoanei juridice
activităţile persoanei juridice până până la punerea în executare a pe-
la punerea în executare a pedepsei depsei complementare, dar nu mai
complementare, dar nu mai mult de mult de 3 luni.
3 luni; (3) Dacă până la împlinirea
(3)Dacă până la împlinirea termenu- termenului prevăzut în alin.(2) pe-
lui prevăzut în alin 2, pedeapsa deapsa complementară nu a fost
complementară nu a fost pusă în pusă în executare instanţa dispune
executare instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice.
dizolvarea persoanei juridice
Pedeapsa suspendării intervine în momentul rămânerii definitive a
103
hotărârii de condamnare .
104

Art 71 Conţinutul pedepsei comple-
6
Art 143 Interzicerea de a participa la
mentare a interzicerii de a participa procedurile de achiziţii publice
la procedurile de achiziţii publice Pedepsa complementară a interzicerii
Pedepsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de
de a participa la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea
achiziţii publice constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la
de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea
procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice
contractelor de achiziţii publice prevăzute de lege.
prevăzute de lege
Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice
Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei

Este pedeapsa care urmăreşte să avertizeze partenerii de afaceri sau
viitorii parteneri de afaceri ai unei persoane juridice cu privire la faptul că această
persoană juridică a comis o ilegalitate şi că este un partener nesigur de dialog.
Măsura are un profund caracter de reeducare şi reabilitare a persoanei juridice
prin aceea că sensibilizează organele de conducere sau reprezentanţii acesteia
prin convingerea lor că în condiţiile în care vor repeta fapta o altă publicare a
hotărârii de condamnare va reprezenta din punct de vedere al relaţiilor cu clienţii o
publicitate foarte proastă şi o alterare a imaginii respectivei societăţi. Totodată prin
această pedeapsă se îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate a pedepselor în
general prin inocularea conştiinţei pentru celelalte persoane juridice că pentru
fapte generale vor fi pasibile de aceiaşi pedeapsă, de aici frica celorlalte persoane
juridice de a săvârşi fapte similare.
Cheltuielile de afişare sau difuzare a hotărârii vor fi suportate integral de
persoana juridică condamnată. Se prevede în art.86 şi un cuantum maxim al
cheltuielilor de afişare sau difuzare al hotărârii raportate direct la pedeapsa
principală pronunţată – adică amenda- în sensul că se specifică faptul că
acestea nu pot
105
Art 717 Conţinutul pedepsei com- Art. 145 Afişarea sau publi-
plementare a afişării sau difuzării carea hotărârii de condamnare
hotărârii de comdamnare (1) Afişarea hotărârii definitive
(1) Afişarea hotărârii definitive de de condamnare sau publicarea
condamnare sau difuzarea acesteia se realizează pe cheltuiala
acesteia se realizează persoanei juridice condamnate.
106

pe cheltuiala persoanei (2) Prin afişarea sau publi-
juridice condamnate; carea hotărârii de condamnare nu
(2) Prin afişarea sau difuzarea poate fi dezvăluită identitatea
hotărârii de condamnare nu persoanei vătămate.
poate fi dezvăluită (3) Afişarea hotărârii de
identitatea victimei, afară de condamnare se realizează în extras,
cazul în care există acordul în forma şi locul stabilite de instanţă,
acesteia sau al pentru o perioadă cuprinsă între o
reprezentantului său legal; lună şi 3 luni.
(3) Afişarea hotărârii de (4) Publicarea hotărârii de con-
condamnare se realizează damnare se face în extras şi în forma
în extras, în forma şi locul stabilită de instanţă, prin intermediul
stabilite de instanţă, pentru presei scrise sau audio-vizuale ori prin
o perioadă cuprinsă între o alte mijloace de comunicare audio-
lună şi 3 luni; vizuală, desemnate de instanţă.
(4) Difuzarea hotărârii de con- (5) Dacă publicarea se face
damnare se face în extras şi prin presa scrisă sau audio-vizuală
în forma stabilită de instanţa stabileşte numărul apariţiilor,
instanţă, prin intermediul care nu poare fi mai mare de 10, iar în
presei scrise sau audio- cazul publicării prin alte mijloace
vizuale ori prin mijloace de audio- vizuale durata acesteia nu
comunicare audio- poate depăşi
vizuală, desemnate de
instanţă;
(5) Desemnarea se face prin pre-
sa scrisă sau audiovizuală
instanţa stabileşte numărul
apariţiilor, care nu poate fi
mai mare de 10, iar în cazul
difuzării prin alte mijloace
audio-vizuale, durata ace-
steia nu poate depăşi 3 luni.
depăşi cuantumul amenzii aplicate.
Afişarea hotărârii se doreşte a fi o pedeapsă care protejează identitatea
victimei sau a reprezentantului legal al acesteia.
4.3.5. Pedepsele accesorii
Pedepsele accesorii sunt pedepsele ce constituie a-III-a categorie de

107
pedepse în sistemul Codului penal în vigoare alături de pedepsele principale şi
complimentare.
In conformitate cu prevederile Noului Cod penal în momentul în care pe-
deapsa accesorie însoţeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă aceasta se aplică de
drept, la fel ca şi în actualul cod penal.
Când însoţeşte pedeapsa închisorii sfera pedepsei accesorii obligatorii
cuprinzând exercitării unor drepturi se reduce, iar în ceea ce priveşte pedeapsa
accesorie facultativă sfera acesteia este considerabil extinsă.
În cazul prescripţiei executării pedepsei, pedeapsa accesorie are durata
termenului de prescripţie.104
104
C-tin Mitrache op.cit. pag .159
108
CAPITOLUL V
RĂSPUNDEREA PENALĂ
5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA
5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală
Noţiunea de răspundere penală.

Răspunderea penală este instituţia juridică fundamentală a dreptului
penal care alături de instituţia infracţiunii şi instituţia sancţiunilor formează pilonii
oricărui sistem de drept penal105 .
De regulă realizarea ordinii de drept penal se realizează prin conformare,
adică prin adoptarea de bunăvoie a conduitei pretinse destinatarilor lor de
normele dreptului penal. Există de asemenea un anumit număr de persoane
care nu se conformează legii penale şi săvârşesc infracţiuni. În situaţia de faţă
realizarea ordinii de drept este posibilă numai prin constrângere, adică prin
aplicare sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit
faptele interzise de norma penală.106
Între aceste instituţii există o strânsă interdependenţă, adică aplicarea
pedepsei nu poate fi justificată decât de existenţa răspunderii penale a
infractorului, iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea
unei infracţiuni. Însăşi definiţia noţiunii de răspundere juridică a ridicat multiple
controverse.
Mai întâi de toate, trebuie menţionat faptul că găsirea unei definiţii pentru
aceasta instituţie tine nu atât de dreptul penal, cât de teoria generală a dreptului,
în primul rând şi că definiţiile vor fi puţin diferite în cazul fiecărei şcoli de drept
aparte. Astfel Henri Lalou, pornind de la înţelesul etimologic al cuvântului
“răspundere”, leagă ideea de răspundere de obligaţia care rezultă dintr-o
încălcare. Doctrina italiană, orientându-se mai specific spre răspunderea penală,
o defineşte pe aceasta ca fiind obligaţia infractorului de a suporta pedeapsa
penală. Şcoala germană, cu iluştrii săi reprezentanţi G. Haney şi Wagner, afirmă
că răspunderea este expresia “unei măsuri a conduitei cerute de lege”. Savantul
român I. Iovănaş concepe răspunderea juridică ca pe o “expresie a condamnării
de către stat a unei conduite ilicite, care constă într-o obligaţie de a suporta o
privaţiune” (I. Iovănaş, Teză de doctorat, Cluj, 1968). Sunt cunoscute mai multe
forme sau tipuri de răspundere juridică. Problema identificării acestora
presupune stabilirea premergătoare a criteriilor ce vor sta la baza clasificării. În
literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de
105
I. Oancea, în “Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen. Vol. I, ed. Academiei, Bucureşti,
109
1969, p.99;
106
C. Bulai „Drept penal –Partea Generală Ed. All. Beck Bucurteşti 1997 pag 310
110
distincţie, cum ar fi criteriul naturii şi al importanţei sociale, ale interesului sau
ale valorii lezate, criteriul tipului de sancţiune juridică, criteriul calităţii subiecţilor
ş.a. O deosebită importanţă teoretică şi practică o prezintă clasificarea după
criteriul particularităţilor definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al
normei juridice încălcate, în conformitate cu care deosebim următoarele forme
de răspundere juridică: răspunderea penală, răspunderea civilă, răspunderea
administrativă, răspunderea disciplinară, răspunderea materială şi răspunderea
patrimonială.
Să examinăm acum rezumativ, delimitarea răspunderii penale faţă de
răspunderea medicală.
„Orice medic este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale”107
„Problematica responsabilităţii medicale capătă noi sensuri în cadrul
societăţii româneşti, având în vedere faptul că în ultimii ani au fost semnalate o
serie de cazuri ce au pus într-o lumină nefavorabilă profesia de medic şi
condiţiile în care aceasta a fost exercitată.
Unul dintre principiile de bază ale profesiunii medicale se regăseşte în
cunoscutul aforism medical primum non nocere (înainte de toate să nu
vătămăm). Este firesc ca societatea noastră să fie mai exigentă faţă de
eroarea medicală decât în trecut. Astfel„ neîncriminarea unui fapt prin texte de
legi poate să ducă în aplicarea exerciţiului , la o situaţie penibilă pentru cei
chemaţi să ju- dece. Cel mai tipic exemplu este refuzul medicului de a presta
serviciile la care este obligat. Pentru un astfel de refuz nu există până astăzi
pedepsele penale, ci
pedepsele constau, cel mult, în «mustrarea conştiinţei».” 108
Sancţiunea se impune totuşi atunci când prejudicierea intereselor bolna-

vului sau clientului este rezultatul neglijenţelor şi incorectitudinilor profesionale
manifestate sub forma atitudinii superficiale, lipsei de dexteritate, de
pragmatism, de vigilenţă, de grijă sau a imprudenţei, aşadar a încălcării regulilor
de conduită profesională.”109
Răspunderea penală, ca formă distinctă a răspunderii juridice, posedă
anumite trăsături definitorii, care o deosebesc de celelalte forme. Consecinţele
încercărilor de a conceptualiza termenul de răspundere juridică au avut inevita-
bile repercusiuni şi asupra noţiunii de răspundere penală. Există două păreri
larg răspândite cu privire la definirea răspunderii penale: unii savanţi afirmă că
aceasta reprezintă obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală
datorită faptului că a săvârşit o infracţiune. Această definiţie însă a fost supusă
criticii deoarece se consideră că ea realizează o confuzie între răspundere şi
sancţiunea însăşi, ignorând faptul că sancţiunea nu constituie decât
instrumentul de realizare a răspunderii juridice.
După alte opinii, răspunderea juridică trebuie privită ca un raport juridic
de constrângere, al cărui conţinut îl formează obligaţia de a suporta o sancţiune
juridică şi dreptul de a aplica o sancţiune penală, drept ce aparţine statului şi
care este exercitat prin organele sale specializate. Există însă rezerve şi faţă de
această
107
Ase vedea art.10 teza I din Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din România
111
108
M.Kernbach, N.Romanescu, Hotarul Tradiţional şi legal al profesiunii medicale, Cluj, 1935, Pag 275.
109
Aurel Teodor Moldovan , Tratat de Drept Medical, Ed. ALL Beck, Bucureşti 2002, pag 341,342
112
definiţie: susţinătorii ei au încercat să exprime o noţiune surprinzând în modul
cel mai general şi abstract substanţa fenomenului în cauză şi nu au trasat
distincţii între elementele de conţinut ale raportului juridic şi însăşi norma
juridică.
În fine, există şi alţi autori care afirmă că răspunderea penală conferă
conţinut şi finalitate raportului juridic penal, “determinând obiectiv şi subiectiv,
activ şi pasiv, mecanismul incidenţei sancţiunilor penale”110 .
În literatura juridică s-a exprimat opinia că dreptul penal nu creează
raporturi juridice şi în consecinţă , nu poate să existe o problemă a răspunderii
penale. Răspunderea penală, fără îndoială, este un fenomen complex şi
procesul realizării sale în practică constă din câteva etape, după cum urmează:
intentarea urmăririi penale; tragerea persoanei în calitate de inculpat;
pronunţarea sentinţei de condamnare cu indicarea pedepsei concrete ce
urmează să fie aplicată infractorului; executarea pedepsei; şi expirarea
termenului antecedentului penal. În mod corespunzător şi în concordanţă cu
schimbarea etapelor procesului de realizare a răspunderii penale se schimbă şi
organele de drept: de anchetă; de urmărire penală; de judecată; şi instituţiile
penitenciare. De asemenea, o dată cu parcurgerea succesivă a acestor etape
evoluează şi suferă schimbări şi statutul juridic al
persoanei: învinuit, inculpat, acuzat, judecat, condamnat, deţinut.
În acelaşi sens este definită răspunderea penală şi în doctrina penală
recentă, ca fiind: “raportul juridic penal de constrângere, născut ca urmare a
săvârşirii infracţiunii între stat, pe de o parte, şi infractor pe de altă parte, raport
complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al
societăţii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-I aplica sancţiunea
prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute
precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se
supune sancţiunii aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării
autorităţii legii”111 .
5.1.2. Principiile răspunderii penale
Răspunderea penală, ca şi toate celelalte instituţii juridice, este

guvernată de o serie de principii juridice. Importanţa principiilor este lesne de
înţeles dacă realizăm faptul că ele reprezintă nişte reguli de drept obiectiv
având caracter de generalitate şi care servesc drept idei călăuzitoare în
sistemul acestei instituţii juridice.
Într-o opinie, sunt reţinute ca principii fundamentale ale reglementării
răspunderii penale: infracţiunea unic temei al răspunderii penale, legalitatea
răspunderii penale, individualizarea judiciară a răspunderii penale.
Potrivit unei alte opinii 112 , alături de principiile enumerate, se mai adaugă:
principiul umanismului răspunderii penale, principiul personalităţii răspunderii
penale, principiul inevitabilităţii răspunderii penale, principiul unicităţii răspunderii
penale, principiul prescriptibilităţii răspunderii penale.
I. Oancea, “Tratat de drept penal. Partea Generală”, Ed. ALL Juridică, p. 67;
110
113
111
C. Bulai, “Manual de drept penal, partea generală”, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 311;
112
C. Bulai, p. 316;
114
O importanţă fundamentală o prezintă principiul legalităţii răspunderii
penale, care stipulează că întregul proces de tragere la răspundere penală a
persoanelor care au încălcat sau au ignorat ordinea de drept trebuie să se
desfăşoare numai în limitele şi în cadrul stabilit de legislaţia în vigoare. Numai
legea poate să stabilească care fapte ilicite sunt considerate infracţiuni, care
sunt organele competente să examineze respectivele încălcări ale ordinii de
drept, ce sancţiuni pot fi aplicate, care sunt condiţiile de aplicare şi de executare
a acestor sancţiuni, precum şi cauzele care exclud caracterul infracţional al
faptei sau cele care exclud răspunderea penală.
Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale. Acest principiu
îşi găseşte consacrarea în dispoziţiile art. 17 alin. 2 C. pen. sau art. 15 alin. 2
noul C. pen. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe
săvârşirea unei infracţiuni, adică a unei fapte prevăzute de legea penală,
săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al
unei infracţiuni113 .
Principiul umanismului. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în
condiţiile şi în conţinutul constrângerii juridice, care intervine în cazul săvârşirii
infracţiunii ca şi prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe
cărora aceştia li se pot conforma114 . Principiul umanismului presupune folosirea
acelor instrumente care 115 nu vor duce la înjosirea, umilirea sau degradarea
fiinţei umane şi care nu vor leza demnitatea persoanei trase la răspundere
penală.
Principiul răspunderii penale personale. Acest principiu presupune că
răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la
săvârşirea unei infracţiuni, răspunderea penală neputând interveni pentru fapta
altuia.„ după cum nu poate fi colectivă adică pentru fapta unei persoane să
răspundă un colectiv, grup (familie, etnie etc. )”116 .
Moartea infractorului deci a subiectului pasiv al răspunderii penale , are
drept consecinţă stingerea răspunderii penale şi a sancţiunilor ce decurg din
aceasta.117 Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem) implică
reg-
ula conform căreia pentru o singură infracţiune nu poate exista decât o singură
răspundere penală. Aceasta nu înseamnă însă că pedepsele penale principale
nu pot fi însoţite de pedepse complementare sau de o pedeapsă accesorie
(desigur, cu condiţia ca aceste sancţiuni penale să se cumuleze din raţiuni
diferite şi să aibă funcţii diferite). Pe lângă aceasta, răspunderea penală poate
sa coexiste şi să fie însoţită de alte forme de răspundere juridică, precum
răspunderea administrativă, disciplinară, civilă ş.a.m.d.
În practica judiciară şi de asemenea în dreptul procesual penal acest
principiu mai este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat .118
113
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti,
2003,p. 321;
114
C. Bulai, A. Filipaş, C. Mitrache, “Instituţii de drept penal”, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 14
116
C. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 319
115
117
C. Bulai „Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 320
118
Alex Boroi ; Ghe Nistorenu„ Drept penal – Partea Generală” Ed. All Beck Bucureşti 2004 pag 255
116
Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Acest principiu presupune
că oricine săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal. Înlăturarea
răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistia, lipsa plângerii
prealabile, împăcarea părţilor, etc.) nu diminuează importanţa principiului care
corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii, care
stabileşte că toate persoanele au aceleaşi drepturi şi că nimeni nu trebuie să
beneficieze de tratament privilegiat; tot acest principiu interzice discriminările de
orice gen în procesul răspunderii penale. Principiul inevitabilităţii răspunderii
penale este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale în vederea tragerii
la răspundere penală a infractorului
şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor .119
Principiul individualizării răspunderii penale. Răspunderea penală
trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii, de persoana infrac-
torului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului cât şi realizarea
prevenţiunii generale şi speciale. Acest principiu denumit şi principiul
personalităţii stabileşte caracterul strict personal al răspunderii. Destinatarul
acesteia nu poate fi decât persoana fizică care este vinovată de comiterea unei
infracţiuni. În aşa fel este exclusă răspunderea colectivă.
Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. Răspunderea penală
trebuie să intervină prompt în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate. Cu
cât răspunderea penală intervine mai târziu, faţă de data săvârşirii infracţiunii cu
atât eficienţa ei scade, rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat iar
stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată, ale
cărei urmări au putut fi reparate, înlăturate sau şterse prin trecerea timpului nu
mai apare ca necesară120 .
În legislaţia penală română au fost prevăzute dispoziţiuni prin care este
stabilită prescriptibilitatea pentru aproape toate infracţiunile, cu excepţia
infracţiunilor contra păcii şi omenirii în cazul cărora este prevăzută expres
imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale cât şi a executării pedepsei (art.
121 alin.2 actualul cod penal, respectiv art 153 alin 2 cod penal viitor; şi art. 125
alin. 5 C. pen)
Fiecare formă de răspundere juridică are anumite caracteristici
distinctive, care nu pot fi regăsite în celelalte forme. Aceasta este valabil şi
pentru răspunderea penală. Specificul acesteia constă în comportarea ilicita a
subiectului, comportare care trebuie sa îmbrace numai decât forma infracţiunii.
Pe lângă aceasta, răspunderea penală este fundamentată pe conceptul
de pedeapsă. În majoritatea cazurilor răspunderea penală îşi găseşte realizarea
sau traducerea în practică în stabilirea şi în executarea pedepsei. Cu toate
acestea, răspunderea şi pedeapsa nu sunt noţiuni identice şi nu trebuie în nici
un caz confundate. Persoana care este trasă la răspundere penală poate fi
scutită de pedeapsă în baza legii şi în conformitate cu aceasta.
Un alt semn calificativ care separă răspunderea penală de alte forme de
răspundere juridică îl constituie organele chemate să stabilească felurile de
răspundere.
119
C. Mitrache Drept penal român – Partea Generală Ed. Casa de editură şi presă „ Şansa ”
117
120
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003,
p. 323;
118
Răspunderea penală se deosebeşte şi prin organele care au dreptul de a
aplica sancţiunile: numai instanţele de judecată.
Un alt semn calificativ ce caracterizează răspunderea penală îl constituie
nivelul sporit de duritate şi de represivitate al sancţiunilor, precum şi faptul că
acestea nu au un caracter specific, aşa cum este caracterul financiar al
sancţiunilor în răspunderea civilă şi cea materială.
În fine, răspunderea penală se deosebeşte şi prin calitatea subiecţilor.
Pot fi trase la răspundere penală numai persoana fizică care a săvârşit,
intenţionat sau din imprudenţă, o faptă socialmente periculoasă, prevăzută de
legea penală, care a atins vârsta indicată în lege, care este responsabilă şi care
într-un şir de cazuri posedă anumite calităţi specifice prevăzute de lege.
Temeiul atragerii la răspundere constituie un semn distinctiv de o majoră
importanţă al răspunderii penale. Fiecare tip de răspundere juridică stabileşte
ce formă anume trebuie să îmbrace încălcarea ordinii de drept pentru ca ea să
poată surveni. În cazul răspunderii penale drept temei serveşte fapta concretă
care îmbracă forma infracţiunii.
Răspunderea penală poate să survină numai pentru comiterea unei
anumite fapte, adică pentru un anume act de comportare, fie că este vorba de o
acţiune sau de o inacţiune, care este calificată de legislaţia în vigoare drept
infracţiune, precum şi pentru consecinţele generate de aceasta.
Legiuitorul a stabilit de asemenea că răspunderea penală începe numai
în momentul săvârşirii infracţiunii. Anume atunci se naşte obligaţia statului de a-l
descoperi pe cel vinovat prin intermediul organelor de justiţie şi de a asigura
realizarea răspunderii penale. Obligaţiunea corelativă a infractorului este de a
suporta răspunderea şi privaţiunile prevăzute de aceasta. Prin urmare,
răspunderea este un fenomen care are limite în timp: ea apare în momentul
comiterii infracţiunii, se realizează începând cu momentul intrării în vigoare a
sentinţei pronunţate de instanţa de judecată şi este clasată în legătură cu
ispăşirea pedepsei de către vinovat după stingerea sau ridicarea antecedentului
penal.
Se precizează, de asemenea, că poate fi trasă la răspundere penală
numai persoana care este vinovată, ceea ce deja constituie un element
component al laturii subiective a infracţiunii.
5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE
5.2.1. Consideraţii generale
Noţiunea de înlocuire a răspunderii penale şi caracterizare. Săvârşirea

unei infracţiuni are drept consecinţă răspunderea penală a infractorului şi
sancţionarea acestuia.
În schimb, prin voinţa legiuitorului s-a stabilit că în anumite situaţii,
împrejurări (amnistie, lipsa plângerii prealabile, împăcarea părţilor, prescripţie)
este posibil ca
119
121
Ştefan Daneş, “Înlocuirea răspunderii penale”, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 12-13;
120
răspunderea penală a infractorului pentru fapta săvârşită să fie înlăturată sau să
fie înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice, în măsura în care se
apreciază că restabilirea ordinii de drept că este mai eficientă prin stabilirea unei
alte forme de constrângere juridică121 .
În literatura de specialitate se consideră că ordinea de drept penal poate
fi realizată nu numai prin aplicarea unei pedepse ori prin luarea de măsuri
educative ci şi prin aplicarea unor sancţiuni extrapenale122 .
Înlocuirea răspunderii penale poate fi definită ca fiind instituţia juridică
în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte, în condiţiile prevăzute de lege,
răspunderea penală cu altă formă de răspundere juridică care atrage o
sancţiune cu caracter administrativ123 .
Potrivit legii, înlocuirea răspunderii penale este posibilă doar în situaţia
infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai scăzut reliefat de pe-
deapsa prevăzută de lege, ori în cazul unor infracţiuni expres prevăzute de lege,
iar instanţa apreciază că sunt suficiente date pentru ca făptuitorului să I se
aplice o astfel de măsură. Şi într-un caz şi în celălalt avem săvârşirea unei
infracţiuni, numai că consecinţele ei sunt schimbate, în sensul că răspunderea
penală este înlocuită cu o altă formă a răspunderii juridice.
Înlocuirea răspunderii penale nu trebuie confundată cu înlăturarea
răspunderii penale. În timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale, în locul ei se
stabileşte o altă formă a răspunderii juridice ce atrage aplicarea unei sancţiuni
cu caracter administrativ, în cazul înlăturării răspunderii penale, consecinţa
săvârşirii infracţiunii este înlăturată.
Cadrul juridic al înlocuirii răspunderii penale.

Înlocuirea răspunderii penale ca instituţie a dreptului penal este
reglementată prin dispoziţiile art. 90, art. 91 şi art. 98 C. Pen.actual.
5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale
Condiţii în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale.

Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune de către instanţa de
judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 90 şi care
fac referiri pe de o parte la infracţiune iar pe de altă parte la infractor.
Condiţii privitoare la infracţiune. Condiţiile prevăzute de lege, art. 90

C. pen. actual cu privire la infracţiune sunt următoarele:
a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este în-
chisoare de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile
prevăzute în art. 208, 213, 215 alin. 1, art. 2151 alin. 1, art. 217 alin. 1,
122
C. Bulai, “Manual de drept penal. Partea generală”, Editura All, Bucureşti, 1997, p. 1997; Şt.
Daneş, op. cit., p. 324;
123
2003,p. 324;
121
art. 2197 alin. 1, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100.000 lei
sau infracţiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea pagubei nu
depăşeşte
500.000 lei.
După cum se poate desprinde din textul legal, înlocuirea răspunderii
penale se poate dispune doar în cazul infracţiunilor fapt consumat pentru care
pedeapsa prevăzută de lege este de cel mult un an închisoare sau amendă.
Aceste prevederi legale nu se aplică în cazul în care fapta săvârşită a rămas în
faza de tentativă, infracţiunea consumată fiind sancţionată cu o pedeapsă mai
mare de un an în- chisoare.
La acestea se mai adaugă şi faptul că alin. 1 al art. 90 delimitează clar că
pentru infracţiuni este posibilă înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu
caracter administrativ, enumerându-le. În cazul acestor infracţiuni sunt necesare
ambele condiţii a fi îndeplinite: să se săvârşească una din aceste infracţiuni, iar
paguba pricinuită să nu fie mai mare de 10 lei, iar în cazul art. 249 C. pen. de 50
lei.
b) fapta, în conţinutul ei concret si în împrejurările în care a fost
săvârsită, prezintă un grad de pericol social redus si nu a produs
urmări grave. Gradul de pericol social scăzut al faptei se va deduce
din împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta ce priveşte
deopotrivă pe făptuitor, conduita sa, nevoile de sănătate, de hrană
ale lui ori ale familiei sale, ca şi din împrejurarea că fapta nu a
produs urmări grave124 .
c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la
pronunţarea hotărârii. Paguba ce trebuie reparată poate fi cauzată
atât prin infracţiunile prevăzute expres prin dispoziţiile art. 90 alin. 1
lit. a
C. pen, cât şi prin orice altă infracţiune de cel mult un an.
d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că
acesta regretă fapta. Atitudinea făptuitorului trebuie să rezulte din
atitudinea acestuia ulterioară săvârşirii faptei de căinţă activă,
nefiind suficientă o simplă declaraţie de regret. Sunt suficiente date
că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.
Condiţii cu privire la făptuitor. Pentru ca instanţa de judecată să poată

aplica înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ,
este necesar ca făptuitorul să nu mai fi fost condamnat anterior ori să I se fi
aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se
consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. 38.
Conduita bună a făptuitorului anterior comiterii infracţiunii este necesară şi
se probează prin lipsa antecedentelor penale şi a sancţiunilor cu caracter
administrativ. Condiţiile cu privire la infracţiune şi cele cu privire la infractor
trebuie îndepli-
nite cumulativ125
Sancţiunile cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a
122
răspunderii penale. Potrivit art. 91 C. pen., când instanţa dispune înlocuirea
124
p. 327;
125
2003,p. 328;
123
răspunderii penale aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 10 lei la 1000 lei.
Se consideră în literatura de specialitate126 că înlocuirea răspunderii
penale în condiţiile prevăzute de art. 90 C. pen. se poate face şi în cazul
concursului de infracţiuni, dacă pentru fiecare infracţiune sunt îndeplinite
condiţiile.
Astfel, potrivit art. 98 alin. 2 C. pen. înlocuirea răspunderii penale poate fi
dispusă si în cazul concursului de infracţiuni, dacă pentru fiecare infracţiune
aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale.
Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în caz de participaţie
numai acei făptuitori fată de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în
prezentul titlu – art. 90 C. pen. (art. 98 alin. 1 C. pen.).
5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE
5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală

a persoanei juridice
Potrivit acestei opinii127 , persoanele juridice nu au capacitate proprie de

a acţiona, aşa-zisele lor acţiuni nefiind decât acte comise de persoane fizice şi
atribuite entităţilor colective, ceea ce nu este suficient pentru realizarea laturii
obiective a unei infracţiuni, iar actele organelor sunt actele persoanei juridice
înseşi pentru că organul nu este ceva distinct de persoana juridică, ci apare ca
o parte a acesteia.
La acestea mai adăugăm şi faptul că se consideră în literatura de
specialitate128 că ceea ce scapă din vedere adversarii ideii de răspundere penală
a persoanelor juridice este faptul că principiul specialităţii apare ca o regulă de
drept civil ce nu vizează decât materia actelor juridice civile. Prin urmare,
principiul specialităţii nu are incidenţă in sfera faptelor civile stricto sensu, spre
exemplu în materia delictelor civile129 .
În doctrina s-a arătat că a consacra răspunderea penală a unei persoane
juridice înseamnă, în realitate, a angaja răspunderea penală a tuturor indivizilor
care o compun, a sancţiona fără distincţie vinovaţii şi nevinovaţii, pe cei care au
aprobat şi pe cei care au dezaprobat acţiunea infracţională, pe cei care nu au
votat şi pe cei care au decis comiterea ei130 . Ideea unei astfel de răspunderi ar
conduce la admiterea răspunderii penale pentru altul, ceea ce nu este acceptat.
Chiar dacă
126
Mitrache, p. 328;
127
G. Rodriguez Mourullo, “Derecho penal. Parte general.”, Ed. Civitas, Madrid, 1978, p. 229;
128
Gh. Beleiu, “Drept civil român. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Casa de
Editură şi presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992, p. 381;
129
Florin Streteanu, Radu Chiriţă, “Răspunderea penală a persoanei juridice”, Editura ROSETTI,
Bucureşti, 2002, p. 52;
124
130
A. Dugue, “Les exceptions au principe de personalite des peines”, p.139;,
125
decizia a fost luată de majoritatea membrilor, este injustă sancţionarea celor
care nu au aprobat-o, pentru simplul motiv că ei sunt membri ai aceleiaşi
persoane juridice. Indiferent dacă autorii persoane fizice ai infracţiunii au fost
sau nu identificaţi şi declaraţi vinovaţi, declaraţia de culpabilitate pronunţată
împotriva grupului în ansamblu are ca efect atragerea asupra persoanei juridice
şi a membrilor nevinovaţi a consecinţelor păgubitoare ale unei condamnări
penale nemeritate131 .De aceea, acţiunea penală nu poate fi îndreptată decât
împotriva autorilor şi complicelor prezumaţi ai infracţiunii şi numai cei a căror
vinovăţie a determinat comiterea infracţiunii pot fi declaraţi responsabili şi
condamnaţi132 . Membrii persoanei juridice au doar un drept de folosinţă asupra
bunurilor proprietatea persoanei juridice, iar în caz de organizare a acesteia
patrimoniul trece în proprietatea persoanei nou- constituite, aşa prin urmare
sancţiunea aplicată persoanei juridice nu se răsfrânge asupra membrilor.
În cazul în care în adunarea generală a unei societăţi pe acţiuni se ia o
decizie care stă la baza comiterii unei infracţiuni – publicarea unui articol de
presă calom- nios, reducerea cheltuielilor pentru echipamentele de protecţia
muncii, desfăşurarea unei activităţi de spălare a banilor – suntem în prezenţa
unei răspunderi distincte de cea a agentului care comite fapta în mod nemijlocit.
Eventualele consecinţe indirecte ale condamnării persoanei juridice nici nu
constituie o pedeapsă pentru persoana fizică ce a acţionat, aşa cum am arătat
mai sus, şi nici nu se răsfrâng asupra ei într-un mod diferit faţă de alţi membri ai
entităţii colective133 .
Potrivit unor autori134 a spune că este sancţionată o persoană juridică
înseamnă a recunoaşte că se recurge la o sancţionare colectivă şi că sunt
pedepsiţi şi membrii inocenţi doar pentru a asigura certitudinea sancţionării
celor vinovaţi. În schimb135 cea mai mare parte a doctrinei a admis că
răspunderea penală a persoanei juridice nu intră în conflict cu caracterul
personal al răspunderii penale. În ceea ce priveşte sancţionarea persoanei
juridice, este foarte clar că sancţiunile aplicabile persoanei juridice nu pot
coincide în totalitate cu cele prevăzute pentru persoanele fizice, datorită
diferenţelor fundamentale care există între cele două categorii de subiecţi, cum
ar fi spre exemplu faptul că nu poate fi “executată” în sensul clasic al termenului
şi nici nu poate fi privată de libertate prin
condamnarea la pedeapsa închisorii.
Sancţiunea principală care se aplică persoanei juridice se consideră a
fi amenda136 tocmai datorită faptului că aceasta se leagă de scopul principal al
companiei, acela de a obţine un profit, amenda trebuind a fi corect
individualizată, respectiv să aibă un cuantum suficient de ridicat pentru a realiza
scopurile de prevenţie specială şi generală.
131 Chr. Hennau, G. Schamps, J. verhaegen, “Indispensable responsabilite de l”entreprise, inac-
ceptable culpabilite collective – A propos de l”avant project de loi belge relative a la responsabilite
penale des personnes morales, p. 565;
132 A. Huss, “Sanctions penales et personnes morales”, p. 674;
133 Florin Streteanu, Radu Chirita, op. Cit. P. 63;
134 L. Francois, “La responsabilite penale des personnes morales?”, p. 87;
126
135 Florin Streteanu, Radu Chirita, op. Cit., p. 60;
136 J. Gobert, “Controlling Corporate Criminality: Penal Sanctions and Beyond”, p. 4;
127
5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice
Consacrarea răspunderii penale a persoanelor juridice îşi găseşte

legitimi- tatea în necesităţi de ordin practic, impuse de realităţile vieţii
economico-sociale contemporane.
Activitatea persoanelor juridice implică un anumit risc pe care îl impun
dezvoltarea tehnologică şi implementarea noilor tehnologii în procesul de
producţie, risc legat în principal de procesul de producţie, rezultatele activităţii
industriale şi deşeurile industriale. La acestea mai adăugăm şi faptul că într-o
economie de piaţă, orice persoană juridică cu scop lucrativ încearcă să obţină
un profit cât mai mare într-un termen cât mai scurt, aceasta presupunând la
rândul ei încercarea reducerii timpului necesar pentru realizarea scopului prin
eludarea legii privind evaziunea fiscală, fraudele comerciale, etc.
Nu trebuie uitat că de cele mai multe ori organizaţiile criminale adoptă
forme şi structuri specifice industriei şi comerţului, organizându-se ca persoane
juridice şi încercând astfel ca, în spatele unei aparenţe de legalitate, să îşi
desfăşoare în siguranţă şi la o scară cât mai largă activităţile ilicite (trafic de
bunuri şi de persoane, spălare de bani, etc.)137 .
Acestea reprezintă doar câteva argumente care au impus şi impun
sancţionarea persoanei juridice.
5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice

potrivit noii reglementări
Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice

- Persoanele juridice, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice,
răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului
de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
- Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în
exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului
privat.
- Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea
penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi
fapte.
Pedepsele aplicabile persoanei juridice

Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.
Pedeapsa principală este amenda.
Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei
juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
128
137
Florin Stcre)teînancuh,idReadreuaChuinritoar, oppu. nCcitt.e, pd. e66l-u6c8r; u ale
persoanei juridice pe o durată de
129
la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o
durată de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciară;
f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare.
CAPITOLUL VI
APLICAREA PEDEPSEI
6.1.1. Noţiune şi cadru
Activitatea judiciară (urmărirea penală şi judecarea cauzei) este implicată

în cele din urmă, în actul de individualizare a pedepsei penale. Individualizarea
pedepsei penale necesită aprecieri de psihologie judiciară, de ştiinţa dreptului
penal, a procedurii penale, de logică judiciară, precum şi de criminologie.
Scopul instituţiei juridice a individualizării pedepsei penale este prezentat de
pedepsirea, reeducarea infractorului, precum şi de prevenirea săvârşirii de noi
infracţiuni.
Instituţiei individualizării pedepsei îi este consacrat Capitolul V, intitulat
Indi- vidualizarea pedepselor, din Titlul III al părţii generale a Codului penal (art.
72- 89) sau Capitolul V, intitulat tot Individualizarea pedepselor art. 74-106 noul
Cod penal. La aceste dispoziţii se mai adaugă cele privind individualizarea
pedepselor în cazul stărilor de agravare (concursul de infracţiuni, recidivă,
infracţiunea continuată), ori de atenuare (tentativă, minoritate) şi care sunt
prevăzute în cadrul reglementărilor instituţiilor respective. Mai trebuie menţionat
că dispoziţiile privind individualizarea pedepselor sunt deopotrivă aplicabile şi
celorlalte sancţiuni de drept penal: măsuri educative şi măsuri de siguranţă138 .
6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare
Criterii de clasificare. În doctrina penală se face distincţia între indi-

vidualizarea ce se realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor
pedepselor, în faza de aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a
pedepsei. Corespunzător acestor faze sunt cunoscute trei forme de
individualizare: legală, judiciară sau judecătorească şi administrativă139 .
138
C. Bulai, „Manual de drept penal”, partea generală, Ed. ALL, Bucureşti, 1997, p. 348;
139
130
p. 358;
131
Individualizarea legală. Obiectul principal al individualizării legale este
reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor, care constituie
infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice, în limitele principiilor generale de
individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. actual, respectiv art 74
C.Pen.viitor, stabilirea cadrului legal, a dimensiunilor incriminării actelor penale,
prin ocrotirea relaţiilor sociale, prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de
gradul de pericol social, de importanţa relaţiei sociale afectate, prin raportarea la
necesitatea pedepsirii eficiente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de
prevenire a infracţionalităţii.
Dacă pentru instituţia individualizării judiciare, legea a stabilit criteriile în
art. 72 C. Pen. actual, respectiv art 74 C.Pen.viitor, individualizarea legală se
regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală, cât şi din partea
specială a Codului penal, prin care se identifică limitele de aplicare a legii
penale (în timp, în spaţiu), se stabilesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi
cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, se indică felul pedepselor,
formele de înlocuire a răspunderii penale, se stabilesc limitele minime şi maxime
ale pedepsei pentru fiecare infracţiune.
Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează

instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete in-
fractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de
periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete atenuante ori agravante în
care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului.
Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme:
individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de
determinare a pedep- sei140 , în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor
oricăror pedepse, pentru toate infracţiunile, nu se va adopta o altă pedeapsă
decât cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii.
Legea penală reglementează, ca forme de individualizare judiciară:
- circumstanţele atenuante şi agravante;
- suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
- munca corecţională.
Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi ar-
estului preventiv, reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri
la norma legală de muncă a condamnatului, liberarea înainte de terminarea
pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă
concepte care formează obiectul individualizării administrative, întrucât nu
afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al
individualizării judiciare), ci
140
V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei Române,
132
141 C. Bulai, op. cit., p. 352;
133
forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative).
Individualizarea administrativă. Această formă a individualizării

pedepselor nu se rezumă doar la regimul de executare, ci priveşte şi durata
executării efective a pedepsei care poate fi modificată la propunerea organelor
administrative prin acordarea graţierii ori a liberării condiţionate141 .
6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR
6.2.1. Criterii generale de individualizare
Noţiune. După cum am menţionat mai sus individualizarea judiciară a

pedepsei este individualizarea realizată de instanţa de judecată şi constă în sta-
bilirea şi aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în
funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea
infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea.
Este cert că individualizarea legală şi cea judiciară sunt condiţii necesare
activităţii de incriminare sau dezincriminare a faptei infracţionale, de stabilire
concretă a executării pedepsei de către infractor, considerând procesul de
raportare a unor criterii la pedeapsa aplicată ca reprezentând conţinutul
individualizării pedepselor.
Criterii generale de individualizare. În stabilirea şi aplicarea pedepsei,

instanţa de judecată se conduce după criteriile generale şi obligatorii prevăzute
în art. 72 c. pen., respectiv art. 74 noul C. pen (Legea nr. 301/ 2004).
După cum se poate desprinde din conţinutul celor două articole, instanţa
de judecată trebuie să ţină cont de:
- dispoziţiile părţii generale a codului penal, această regulă
impunându- se în practica judiciară, mai întâi prin limitarea minimelor şi
maximelor pedepsei penale, cât şi prin definirea conceptelor juridice care
formează conţinutul sancţiunilor penale (forma infracţiunii, calitatea făptuitorului,
modalitatea răspunderii penale) şi nu în ultimul rând prin dispoziţiile privind
aplicarea în spaţiu şi în timp a legii penale;
- dispoziţiile părţii speciale a Codului penal, care fixează limitele
minime şi limitele maxime pentru fiecare infracţiune în parte, aceste limite
regăsindu-se însă şi în legile speciale care cuprind unele dispoziţii penale,
instanţa de judecată având posibilitatea să aplice pedeapsa penală în cadrul
acestor limite, dar prin raportarea directă la gradul de pericol social al infracţiunii
şi al infractorului;
- gradul de pericol social al faptei săvârşite de infractor, ce reiese din
modul şi mijloacele de săvârşire a faptei în funcţie de importanţa valorilor
sociale vătămate şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce ş.a.;
- persoana infractorului, un alt criteriu de individualizare a pedepsei
care se bazează pe starea psihofizică, atributele socioprofesionale, condiţiile de
134
viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de muncă (antecedentele penale)
şi com-
135
portarea după săvârşirea infracţiunii (atitudinea avută după săvârşirea
infracţiunii în faţa organelor de urmărire penală etc.) etc.;
- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste împrejurări la care se referă legiuitorul prin dispoziţiile art. 72 C. pen.,
sunt acele stări, situaţii, împrejurări, date ale realităţii ce nu sunt cuprinse în
conţinutul agravant al infracţiunii şi care prin legătura lor accidentală cu fapta
săvârşită ori cu făptuitorul influenţează gradul de pericol social al faptei sau de
periculozitate al infractorului şi determină o atenuare ori o agravare a pedepsei
concrete142 . Sub denumirea de împrejurări care atenuează sau agravează
răspunderea penală sunt cuprinse atât stările cât şi circumstanţele de atenuare
sau agravare ale pedepsei143 .
6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei
Noţiuni. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu

deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările,
situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii
infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social
al faptei ori de periculozitate a infractorului144 .
În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face
distincţie între stări şi circumstanţe.
Stările sunt definite ca fiind acele situaţii, fapte cu semnificaţie în ce
priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului,
reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte, având
efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. Spre exemplu, menţionăm
câteva stări de agravare: starea de recidivă, concursul de infracţiuni, precum şi
câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului.
În ceea ce priveşte circumstanţele, acestea sunt definite ca fiind acele
situaţii, calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se
referă la faptă şi ambianţa ei, ori de la făptuitor şi biografia acestuia145 .
O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că
potrivit unei opinii146 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare
ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei, acţionând
succi- siv, iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect, provocând doar o
singură atenuare ori agravare, oricâte astfel de circumstanţe ar fi.
Cauze generale şi speciale. După întinderea efectelor se disting:

- cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt
142
C. Bulai, “Manual de drept penal partea generală”Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 364;
143
D. Lucinescu, „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 432;
144
p. 361;
145
V. Dongoroz, în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”, p. gen., vol. II, Ed. Academiei,
136
146
C. Bulai, op. cit., p. 353;
137
prevăzute în partea generală a codului penal; pot fi considerate cauze generale
atât stările (concursul de infracţiuni, tentativa, minoritatea), cât şi circumstanţele
prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. 73 C. pen. sau
art. 75 noul C. pen şi agravante – art. 75 C. pen. sau art. 77 noul Cod penal);
- cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire
la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal; cu
titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor,
calitatea infractorului, iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării
participanţilor la unele infracţiuni retragerea mărturiei mincinoase, cu
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.a.
Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. După modul de

stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce
urmează să fie stabilită de instanţă se disting:
- circumstanţele legale, sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al
căror caracter, agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de
judecată; spre exemplu, menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute
de art. 73
C. pen sau de art. 75 noul C. pen. şi circumstanţele agravante legale prevăzute
de art. 75 C. pen sau de art. 77 noul Cod penal.
- circumstanţele judiciare, sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa
de judecată ca fiind atenuante sau agravante, apreciind, de asemenea,
semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu
făptuitorul.
Instanţa poate deci să reţină sau să nu reţină, în favoarea sau în
defavoarea inculpatului , circumstanţele atenuante sau agravante judiciare.147
Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. După criteriul legăturii

cu fapta sau cu făptuitorul, circumstanţele se împart în:
- circumstanţe reale, acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi
influenţează gradul de pericol social al acestuia; circumstanţele reale se
răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut, le-
au prevăzut şi le-au acceptat, deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu
intenţie;
Circumstanţele reale sunt stări, situaţii, împrejurări , întâmplări care precedă
, însoţesc sau succedă săvârşirii faptei. Ele pot fi dintre cele mai diferite : locul
unde infracţiunea este pregătită sau săvârşită, mijloacele utilizate la săvârşirea
acestuia
, timpul când s-a săvârşit, numărul persoanelor care au participat la infracţiune,
modul cum s-a comis, dacă executarea a fost întreruptă şi reluată .148
- circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de
persoane infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii; referindu-
se la calităţile, atitudinile, deprinderile, obiceiurile infractorului, circumstanţele
personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi.
138
147
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 366
148
C. Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 , pag 367
149
C. Mitrache„ Drept penal român –Partea Generală ” Ed. Casa de editură şi presă « Şansa »
Bucureşti 1997 , pag 290
139
Distincţia între circumstanţele reale şi personale este importantă în
stabilirea pedepsei pentru participanţii la infracţiune fiind stabilită regula prin
dispoziţiile art. 28 C.p., potrivit cu care circumstanţele privitoare la persoana
unui participant nu se răsfrânge asupra celorlalţi , în timp ce circumstanţele
privitoare la faptă se răsfrânge asupra participanţilor dar numai în măsura în care
aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.149
Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. După cum
împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului, se disting:
- circumstanţe cunoscute infractorului;
- circumstanţe necunoscute infractorului.
Circumstanţe anterioare, concomitente ori subsecvente infracţiunii.

În literatura juridică, circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de
momentul săvârşirii infracţiunii, distingându-se între: circumstanţe anterioare,
concomitente şi subsecvente infracţiunii150 .
6.2.2.1. Circumstanţe atenuante
Noţiune. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări,

împrejurări, întâmplări ori date ale realităţii anterioare, concomitente sau sub-
secvente săvârşirii unei infracţiuni, ce au legătură cu fapta infracţională ori cu
infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate
mai redusă a infractorului151 .
Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe at-
enuante (art. 73 C. pen. sau art. 75 noul Cod penal) şi a celor care pot constitui,
circumstanţe atenuante, reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face
între acestea; cele prevăzute la art. 73 C. pen. sau art. 75 noul C. pen. fiind
circumstanţe atenuante legale, iar cele prevăzute la art. 74 C. pen. sau art. 75
alin 2 noul C. pen. circumstanţe atenuante judiciare.
Circumstanţele atenuante legale. Prin dispoziţiile art. 73 C.pen., au fost

prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale:
- depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;
- săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau
emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,
produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei
sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 lit. a partea I, sau art. 75

lit. b noul Cod penal). Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în
doctrina p15e0 Dna.
Llăuccinaes„ceux, c„CeosmsecnutazraiubIi”l”însCeodduelopseenbalerşotmeâdn
ecoemxecnetastuşli ajudsntoifitact,avtoal. sI,impailratetalegegniteimraleăi, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 428;
140
V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei
151
Române, Bucureşti, 2003, p. 220;
141
apărări prevăzut la art. 44 alin. 3 C. pen.actual şi care priveşte depăşirea
limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în
care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face
apărarea. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile
ca făptuitorul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare, să fi depăşit limitele
unei apărări legitime, iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea
sau te-
merea acestuia152 .
Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care
nu se răsfrânge asupra participanţilor153 .
Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv, va
diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru
fapta săvârşită.
Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. 73 lit. a, partea a II-a., art

75 viitorul cod penal lit c) Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe
atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 45 alin. 3 C. pen.actual şi
presupun că făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, necesare pentru a salva
de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 C. pen.
şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi
produs dacă pericolul nu era înlăturat.
În schimb, în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu
şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este
săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal154 .
Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală.
Instanţa trebuie să examineze nu numai condiţiile ei de existenţă , dar
şi mărimea disproporţiei dintre gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce prin
neînlăturarea pericolului , mobilul faptei în raport cu valoarea atribuită de
făptuitor bunurilor pe care le-a salvat cu sacrificarea altora .155
Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoţii (art. 73 lit. b teza I C. pen. sau art. 75 lit. a noul Cod penal ). Săvârşirea
infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii (perturbatio animi)
constă în indignare, mânie, emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă,
atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Între
actul de provocare din partea persoanei vătămate, starea de tulburare sau
emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii
va trebui să existe un raport de corelare, cele două acte (tulburarea din cauza
provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de
atitudinea provocatoare a victimei. Asemenea acte de provocare pot fi realizate
prin: violenţă fizică (loviri, vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare); printr-o
atingere gravă a
152
p. 365;
153
D. Lucinescu, op. cit., p. 436;
142
154
p. 365;
155
C. Bulai „ Manual de drept peanal – Partea generală” Ed. All Beck , Bucureşti 1997 pag 371
143
demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă; prin alte acţiuni
ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter
(când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul
acestora).
De asemenea, actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea
sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului, a unor
persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic, moral, sentimental,
însă prin modul de concepţie, de executare sau prin urmările sale provoacă o
stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă
provocării.
Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul
provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca
urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat
cunoştinţă de actul provocator.
Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii
persoanei, dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o
puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit, în mod normal. Atingerea gravă
a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să
determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator.
Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului, iar
dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o
confundă cu provocatorul, va exista de asemenea scuza provocării.
Circumstanţele atenuante judiciare. Prin dispoziţiile art. 74 C. pen.,

respectiv art 75 alin 2 Viitorul Cod penal care prevăd împrejurări pot constitui
circumstanţe atenuante, sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante
judiciare.
Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei. Această

circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în
familie, societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii. Conduita
bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale156 .
Comportamentul individual, este considerat pozitiv sau negativ în funcţie
de interesul social, de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi
identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă, domiciliu,
precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună,
pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca
circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei157 .
Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii

sau a repara paguba pricinuită. Conduita infractorului despre care se
menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea
faptei, infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă, căinţă care se
materializează prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracţiunii
şi care reliefează o
144
156
Mitrache, op.cit., p. 366;
157
Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editua ALLBECK,
158
I. Grioraş, „Individualizarea pedepsei”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 167;
145
periculozitate mai scăzută a acestuia. De asemenea, se mai poate materializa şi
în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri
medicale victimei, de restituire a bunurilor sustrase etc.
În doctrina penală158 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este
şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a
realizat conţinutul unei alte infracţiuni.
Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezen-
tarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea
descoperirii ori arestării participanţilor
O astfel de circumstanţă relevă un grad de pericol de periculozitate
scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o
pedeapsă mai uşoară.
Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară159 ca
circumstanţe atenuante se află:
- starea de beţie involuntară incompletă, produsă prin alcool sau alte
substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al
faptei; starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană
pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament, va reprezenta o
circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă, după caz. Dublul caracter
de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare
complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului
anterior- concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie
voluntară completă, ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este
reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau
deopotrivă, având statutul de circumstanţă atenuantă, dacă infractorul a produs
acţiunea-inacţiunea, în mod normal, fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată
sau condiţionată de starea de beţie a infrac- torului160 .
Practica judiciară161 a apreciat, în unele situaţii, faptul că săvârşirea unei
infracţiuni de către o persoană care prezintă o diminuare a facultăţilor mintale va
justifica adoptarea circumstanţelor atenuante pentru diminuarea răspunderii pe-
nale, întrucât sub aspect intelectiv şi voliţional nu a putut aprecia gravitatea
faptei săvârşite la adevărata lor valoare.
O examinare a practicii judiciare relevă, că următoarele împrejurări pot
reprezenta circumstanţe atenuante: gradul de cultură şi educaţie scăzut, lipsa
unei experienţe sociale, vârsta înaintată, starea psiho-fizică creată de
comportamentul victimei, mediul psiho-fizic special în care s-a produs
infracţiunea162 .
E f e c t e l e c i r c u m s t a n ţe lo r a te nu a n
159
C. Bul ai , op . c it ., p. 6 4 , I. T ăn ă s e sc u, op . c it . , p . 33 9 ;
t e . E f e c te le c i rc u m s t a n ţ e l o r s un t d e -
G . A nt o n iu şi co la b ., “P ra c t ic a j u d ic ia ră pe n a lă , partea
generală”, vol. I (1988), Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77;
160
Tănăsescu, op. cit., p. 580;
161
162
Dongoroz, op. cit., p. 156;
146
163
p. 367;
147
terminate prin dispoziţiile art. 76 C. pen.actual respectiv art 76 cod penal viitor şi
sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti.
Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei,
atenuare ce poate consta într-o reducere a, ori o schimbare a pedepselor
prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă163 .
Potrivit dispoziţiilor art. 76 C.pen., în cazul circumstanţelor atenuante pe-
deapsa principală se reduce ori se schimbă. Reducerea ori schimbarea are loc
în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată
la minimul special al acesteia, potrivit art. 76 alin. 1 C. pen.
Potrivit noilor dispoziţii ale Codului penal, efectele circumstanţelor
atenuante au fost reglementate într-un mod nou, în raport cu noile categorii de
pedepse. De regulă, instanţa va valorifica aceste circumstanţe în cadrul limitelor
legale speciale de pedeapsă şi numai în cazuri bine justificate va coborî
pedeapsa sub aceste limite (adică sub limita legală).
Înlăturarea pedepselor complimentare ca efect al circumstanţelor
atenuante se pune numai în legătură cu cazurile în care aplicarea acestora este
obligatorie164 , nu şi în cazurile în care aplicarea este facultativă, când
neaplicarea pedepselor complimentare se poate datora şi altor cauze decât
circumstanţele atenuante.
6.2.2.2. Circumstanţe agravante
Noţiune. Circumstanţele agravante constau în stări situaţii, împrejurări,

calităţi, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii, anterioare, con-
comitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta
infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat
al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului.
Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea
calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un
caracter accidental, pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai
multe acţiuni- inacţiuni, prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe
forme de vinovăţie a infractorului165 .
Cadru. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile

art. 75 C. pen. actual, art 77 C.pen.viitor nu face referiri exprese cu privire la
împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi
circumstanţe agravante judiciare. După cum se poate desprinde din conţinutul
legal, împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt
prevăzute limitativ (art. 75 alin. 1 lit. a-f C.pen. sau art. 77 alin. 1 lit. a-h noul C.
pen.), în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare, legiuitorul lasă
instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte
împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. 75 alin. 2 sau art. 77 noul
C. pen.).
164
M. Basarab, op. cit., p. 431;
148
165
Tănăsescu, op. cit., p. 583;
149
Circumstanţele agravante legale. Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 1 C.

pen. sau ale art. 77 noul C. pen., constituie circumstanţe agravante,
următoarele împrejurări:
Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. 75
alin 1 lit.a C. pen. sau art. 77 alin. 1 lit. a noul Cod penal). Participarea mai
multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca
o circumstanţă agravantă, răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit
dispoziţiilor privitoare la participaţie166 . În schimb, participarea mai multor
persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni, mai ales când numărul lor este
mai mare, imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte
îndrăzneala făptuitorilor, prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea
infracţiunii, ştergerea urmelor infracţiunii, scade rezistenţa victimei în apărarea
valorilor sociale etc167 .
Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant
al infracţiunii intră ca element circumstanţial, săvârşirea faptei de două sau mai
multe persoane împreună; împrejurare care se valorifică o singură dată ca ele-
ment circumstanţial168 (violarea de domiciliu- art. 192 ain. 2, violul – art. 197 alin.
2, furtul calificat – art. 209 lit. a, evadarea – art. 269 alin. 2).
Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea
infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în
măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoaşterii ori
prevederii de către fiecare participant169
Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra
membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol
public. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate
din partea infractorului, o sălbăticie în comiterea infracţiunii, urmărind
provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală
gravă170 . Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al
omorului deosebit de
grav (art. 176 alin. 1 lit. c C. pen.) sau al omorului calificat.
Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. Agravanta
se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al
familiei171 , cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element
circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. 180 alin. 1 şi 21 - art. 185 noul cod
penal; art. 181 alin. 11 C. pen). Agravanta generală este aplicabilă în cazul
infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.) sau loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace
care prezintă pericol public.
166
167
p. 369;
168
T. J. Constanţa, d.p. nr. 534/ 1979, RRD nr. 2/ 1980, p. 61;
169
170
150
p. 370;
171
Membru al familiei art. 1491 C. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată,
dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul.
151
Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public,
exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau
inflamabile, corosive sau toxice generale, indiferent de mijloacele folosite pentru
răspândirea lor (bombe, aparate de explodare, dispozitive de pulverizare, etc.),
dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc., în toate cazurile
punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui număr
indeterminat de persoane172 . Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge
asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au
prevăzut-o.
Săvârşirea infracţiunii de către un major, dacă aceasta a fost
comisă împreună cu un minor (art. 75 alin.1 lit. c C. pen. sau art. 77 alin. 1 lit.
c noul Cod penal). Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de
cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu
un minor. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni
dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. Această
periculozitate este cu atât mai evidentă, cu cât influenţa pe care o pot avea
persoanele în vârstă asupra celor nevârstnici este mai mare, de unde uşurinţa
cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii173 .
Eroarea cu privire la vârsta minorului, pe care îl credea major, înlătură
această agravantă.
Această circumstanţă agravantă nu este aplicabilă infractorului major
care a săvârşit infracţiunea de tăinuire primind spre valorificare bunuri provenind
din furtul comis de infractori minori, deoarece infracţiunea se realizează printr-o
activitate posterioară aceleia ce constituie infracţiunea ce provine bunul ce
formează obiectul tăinuirii .174
Şi această agravantă este reală, răsfrângându-se asupra tuturor
participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii
participă şi un minor.
Săvârşirea infracţiunii din motive josnice
În doctrina penală, „motivele josnice” sunt acele porniri interioare
contrare moralei ca: răzbunarea, setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. Această
circumstanţă este personală şi nu se răsfrânge asupra participanţilor.
Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea
comiterii faptei (art. 75 alin. 1 C. pen.). Această împrejurare nu mai este
menţionată în noul Cod penal. Această stare de beţie preordinată sau
premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte
pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai
mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare
atenuantă. Această circumstanţă agravantă este personală, care se poate
converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală, având efectele unei astfel de
circumstanţe175 .
172
V. S ă v âr
Don go r oz ş i ş c o la b., “E x pl ic aiţuii nteioi
i re a in fr a c ţ
rdeteicecăaltereCooduplueirpseonaaln”, ăvocl.aIIr,eEdaituprraoAfictaadtemdieei sRiotuma
âţniea,
152
173
Dongoroz, p. 153;
174
Trib . Bucureşti , s.I pen , dec. nr. 964/1969 în Revista română de drept nr. 11/1969 , pag 165
175
V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei
176
153
prilejuită de o calamitate
Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare
socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei
calamităţi (inundaţie, incendiu puternic, surpare de teren)176 . Periculozitatea
infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de
calamitate.
La acestea mai adăugăm şi săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane
aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-si exprima voinţa, asupra unui
minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie( lit.
f); săvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmărire,
arestare sau executarea pedepsei (lit. g); săvârşirea infracţiunii pentru a înlesni
sau ascunde comiterea altei infracţiuni (lit. h), prevederi introduse prin noua re-
glementare.
Circumstanţele agravante judiciare. Spre deosebire de circumstanţele

agravante legale care erau prezentate exemplificativ, cele judiciare sunt
constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele
împrejurări anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii,
imprimă faptei un caracter grav177 .
În doctrina penală178 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante
judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul
săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuării
serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. Ele vor putea
fi proprii fiecărui caz concret dat, instanţa având deplina libertate de a reţine
circumstanţă agravantă orice împrejurare care, în acel caz, imprimă faptei, în
mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită, un caracter grav.
Efectele circumstanţelor agravante. Prin dispoziţiile art. 78 alin. 1 C.

pen. şi ale art. 78 noul Cod penal s-a consacrat principiul agravării facultative a
pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi
judecătoreşti. Art. 78 C. pen. prevede că: “În cazul în care există circumstanţe
agravante,
se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special
este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adaugă un spor până la 5 ani,
care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special.” (conform noului cod
penal se poate adăuga un spor de până la 2 ani)
6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi

de atenuare a pedepsei
177
p. 373;
178
C. Bulai, p. 382;
179
154
155
Noţiuni şi caracterizare. Pe lângă circumstanţele agravante şi
atenuante, există anumite stări de agravare care pot intra în concurs cu cele
dintâi, situaţie care de asemenea trebuie să-şi găsească reglementare sub
raportul ordinii de aplicare şi al efectului ce trebuie să li se dea la stabilirea
pedepsei concrete179 . În acest sens, Codul penal în vigoare sau noul Cod penal
conţine reglementări privind modul în care trebuie aplicate diferitele cauze
modificatoare ale pedepsei, atunci când acestea vin în concurs, reglementări
cuprinse în dispoziţiile art. 80 C. pen sau ale art. 79 noul Cod penal.
Dacă în art. 80 alin. 1 C. pen. se prevede ordinea în care li se dă
eficienţă cauzelor de agravare şi de atenuare când acestea sunt concurente
în aceiaşi cauză şi anume mai întâi circumstanţelor de agravare, apoi
circumstanţelor de atenuare şi după care stării de recidivă, dacă este incidentă
în cauza respectivă. Ordinea de aplicare a circumstanţelor stabilită prin
dispoziţiile art. 80 alin.1
C. pen. pune în evidenţă faptul că individualizarea pedepsei se realizează mai
întâi în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei şi de periculozitate a
făptuitorului în funcţie de circumstanţele legate de faptă şi de făptuitor şi numai
după aceea se dă eficienţă stării de recidivă, împrejurarea independentă de
fapta care se judecă, dar care desigur influenţează, prin intermediul infractorului,
gardul de pericol social al faptei180 .
Circumstanţe agravante şi atenuante. Potrivit art. 80 alin. 2 C. pen., în

caz de concurs între efectele circumstanţelor agravante şi atenuante, coborârea
pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie, lăsând la aprecierea
instanţei stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei în cadrul limitelor speciale
prevăzute de lege. Precizarea este necesară deoarece ca efect al
circumstanţelor atenuante reducerea pedepsei sub minimul special este
obligatorie, iar o astfel de soluţie anihila efectele circumstanţelor agravante181 .
Coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie în caz de concurs
între circumstanţele atenuante şi stările de agravare (concursul de infracţiuni,
pluralitate intermediară, infracţiunea continuată).
Limitele agravării pedepsei. Când într-o cauză sunt aplicabile succesiv

cauze de agravare şi cauze de atenuare, instanţa nu trebuie să fixeze câte o
pedeapsă concretă ca efect al fiecărei stări, luată în considerare succesiv, ci să
stabilească o pedeapsă care să reflecte luarea în considerare atât a stărilor şi
circumstanţelor agravante cât şi a celor atenuante, pe care le-a constatat şi
reţinut în cauza respectivă182 .
180
181
p. 374;
182
D. Lucinescu, „Comentariu..”, op. cit., p. 465;
156
CAPITOLUL VII
FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII
Fazele de desfăşurare ale infracţiunii

Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor
sociale. Aceasta se desfăşoară în timp şi spaţiu din momentul naşterii ideii
infracţionale şi până la producerea rezultatului. În mod obişnuit, persoana fizică
întâi concepe activitatea infracţională, iar apoi pune în aplicare pentru a obţine
urmările. Activitatea infracţională, parcurge anumite etape, fiecare dintre ele
caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a hotărârii infracţionale. 183
Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei
spre producerea rezultatului socialmente periculos.184 Doctrina penală este
unanimă în a distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea
infracţională : perioada internă şi perioada externă.185
a) În perioada internă putem distinge trei momente: 1) Naşterea ideii
infracţionale; determinată de un anumit mobil. Este momentul iniţial al infracţiunii
în care infractorul concepe ideea de a săvârşi o infracţiune. 2) Deliberarea;
moment în care făptuitorul meditează asupra ideii concepute, cântărind motivele
pro şi contra ideii de a săvârşi o infracţiune. 3) Decizia finală de a săvârşi
infracţiunea; momentul ce finalizează procesul intern. Decizia poate fi aceea dea
a săvârşi infracţiunea sau de renunţa la ideea infracţională.186 Această decizie
reprezintă momentul final al perioadei interne, subiective, caracteristică
infracţiunilor intenţionate.
b) Perioada externă se materializează prin acţiunile fizice ale
făptuitorului. Luarea hotărârii de a săvârşi o infracţiune nu este incriminată
deoarece simpla rezoluţie infracţională nu reprezintă o manifestare în sfera
relaţiilor sociale de aceea nu este incriminată. Această fază poate cuprinde şi
o latură externă denumită manifestarea hotărârii infracţionale sau faza
oratorie187 . În mod normal hotărârea infracţională şi comunicarea ei nu atrag
răspunderea penală nici a celui
183
M.Zolyneak, Drept penal. Partea generală vol.II, Ed. Fundaţiei Chemarea, Iaşi 1993, pag.266.
184
C.Bulai, Manual de Drept Penal. Partea Generală, Ed. All, Bucureşti, 1997, pag.388
185
C-tin Mitrache op.cit. pag.181, V. Dongoroz, Drept Penal 1939, Pag.256.
186
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. pag.113, C-tin Mitrache op.cit. pag.181, V. Dongoroz, Drept
Penal 1939, Pag. 131.
157
187
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. pag.113
188
C-tin Mitrache op.cit. pag.182.
158
care a comunicat hotărârea infracţională, nici a celui căruia i-a comunicat-o. Lit-
eratura opinează însă că dacă hotărârea infracţională s-a comunicat în scopul
de a atrage şi pe alţii la săvârşirea infracţiunii, ori de a ajunge la cunoştinţa
viitoarei victime, aceasta poate constitui prin ea însăşi o infracţiune (ameninţarea
– art.193,
C.p. actual; art 206 C.p.viitor) sau poate îmbrăca o formă a pluralităţii de
infractori (ex: complot – art.167, C.p.actual; nu este reglementat în noua
reglementare).188 Perioada externă este delimitată de actele şi activităţile
persoanei efectu-
ate în vederea pregătirii şi realizării activităţii infracţionale şi obţinerea
rezultatului periculos şi eventual dezvoltarea efectelor acestui rezultat. Şi în
această perioadă putem delimita trei faze:
1) Faza actelor preparatorii se caracterizează prin activitatea fizică a in-
fractorului care îşi pregăteşte în acest moment terenul pentru faza executării. În
această fază făptuitorul îşi procură mijloace, materiale, date, informaţii cu privire
la timpul, locul, modul executării infracţiunii. Aceste mijloace pot fi de natură
materială sau de natură intelectuală, astfel se poate procura o armă, se poate
confecţiona un şperaclu, se poate confecţiona o armă, se poate adapta un
instrument cu o altă destinaţie iniţială decât instrument cu care se săvârşeşte o
infracţiune. Pot fi acte preparatorii, actele prin care se iau măsuri în vederea
îngreunării descoperirii infracţiunii sau infractorului (amenajarea unei
ascunzători)
2) Faza actelor de executare. În această fază se trece la înfăptuirea
acţiunii ilicite care are ca şi consecinţă producerea rezultatului socialmente
periculos. Este posibil ca în această fază să se execute un act sau mai multe
acte, să se întrerupă o activitate sau să fie dusă până la capăt. În cazul în care
acţiunea este întreruptă sau rezultatul socialmente periculos nu se produce în
ciuda faptului că acţiunea este dusă la îndeplinire, aceasta rămâne ultima fază a
faptei. Dacă rezultatul periculos se produce se trece la faza urmărilor.
3) Faza urmărilor se caracterizează prin producerea rezultatului
socialmente periculos incriminat de lege. Acest rezultat poate fi consecinţa
directă şi imediată a acţiunii sau poate fi o consecinţă agravată în timp. Această
fază a urmărilor cuprinde atât urmările imediate ale acţiunii cât şi consecinţele
ulterioare ale acesteia.
Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare

În doctrina penală prin formele infracţiunii se înţeleg formele pe care
aceasta le poate avea în funcţie de fazele de desfăşurare ale activităţii
infracţionale.189 Formele infracţiunii intenţionate recunoscute de legislaţie şi
doctrină sunt:
- Actele preparatorii;
- Tentativa;
- Fapta consumată;
- Fapta epuizată.
159
7.1.1. Actele preparatorii
189
C.Bulai,op.cit. pag.165.
190
V. Dongoroz, Drept Penal 1939, Pag.132.
160
Reprezintă prima fază a activităţii infracţionale, momentul în care,

anterior trecerii la săvârşirea propriu-zisă a infracţiunii, făptuitorul îşi pregăteşte
terenul pentru aceasta. Literatura defineşte actele preparatorii ca fiind acele
acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de
săvârşire a infracţiunii ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii
acesteia.190 Din această definiţie reiese că actele preparatorii pot fi: - acte care
constau în procurarea mijloacelor (ex: procurarea pe cale licită sau ilicită a unei
arme pentru săvârşirea de infracţiuni)
- confecţionarea, modificarea, adaptarea unui instrument care avea o
destinaţie diferită de cea pe care i-o conferă infractorul în momentul
săvârşirii infracţiunii (ex: modificarea unor chei în vederea
pătrunderii într-o incintă pentru a sustrage diverse bunuri).
- culegerea de informaţii, de date privind locul şi timpul infracţiunii ori
despre victimă ( ex: în vederea pătrunderii într-o incintă infractorul
se informează cu privire la momentul schimbării paznicilor acestei
incinte).191
Doctrina penală şi practica judiciară au arătat că trebuie întrunite
cumulativ următoarele condiţii: 192
a) Actul de pregătire trebuie să aibă o existenţă obiectivă, neechivocă,
adică sub aspectul raportului de cauzalitate el trebuie să favorizeze acţiunea
ilicită. El trebuie să reprezinte o acţiune efectuată în vederea creării condiţiilor
pentru săvârşirea infracţiunii.
b) Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenţie. Forma intenţiei
este aceea al intenţiei directe. Infractorul urmărind şi acceptând producerea
rezultatului. Această condiţie este strâns legată de prima şi se interpretează
împreună cu aceasta. Astfel actul material trebuie să fie neechivoc (ex: pot
exista acte preparatorii cu caracter echivoc cum ar fi procurarea unui cuţit, a
unei substanţe otrăvitoare, fapte ce pot fi puse în slujba îndeplinirii unui scop
licit. În condiţiile în care există astfel de act trebuie să se aprecieze în concret
că persoana le-a procurat în vederea săvârşirii faptei ilicite).
c) Activitatea efectuată să nu facă parte din conţinutul elementului material
al laturii obiective a infracţiunii, să nu constituie un început de executare al
infracţiunii. O altă parte a doctrinei separă condiţia ca actele preparatorii să
aibă un caracter neechivoc de condiţia ca actul preparator să se concretizeze
într-o activi-
tate obiectivă de creare a condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunilor.193
Actele de pregătire pot fi acte de pregătire materială şi acte de pregătire
morală. Actele de pregătire materială, aşa cum am arătat, constau în pregătirea
materială pentru săvârşirea infracţiunii. Acestea pot fi procurarea de
instrumente, de mijloace, adaptarea de instrumente sau mijloace pentru
pregătirea infracţiunii.
191
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. pag.116.
192
M.Zolyneak op. Cit. Vol.II pag.274.
193
161
194
C.Bulai,op.cit. pag.165.
195
Matei Basarab op.cit. pag.350, vol.I.
162
Actele de pregătire morală constau în culegerea de date, informaţii cu privire la
locul şi timpul în care urmează să se săvârşească infracţiunea, date cu privire la
victimă, atragerea de complici.194 În literatură actele de pregătire morală mai
sunt denumite şi acte de natură intelectuală.195
Regimul actelor preparatorii

Există mai multe concepţii în literatura de specialitate cu privire la actele
preparatorii. Prima teză susţine necesitatea incriminării actelor preparatorii ca
fază de desfăşurare a activităţii infracţionale.196 În motivarea tezei se arată că se
creează condiţii favorabile pentru comiterea infracţiunii, ele sunt inserate în
antecedenţa cauzală a infracţiunii. S-a susţinut că neincriminarea actelor de
pregătire ar putea fi interpretată de infractori ca o încurajare la pregătirea cu
răbdare şi perseverenţă a infracţiunii.197
În unele Coduri Penale ale altor ţări, actele preparatorii sunt incriminate
limitat numai la anumite infracţiuni198 , iar în alte ţări actele preparatorii sunt
incriminate nelimitat pentru toate infracţiunile unde acestea sunt posibile (C.p.
ceh, art.7). Este de menţionat că la unele infracţiuni cum ar fi infracţiunile prin
omisiune, precum şi alte infracţiuni cum ar fi insulta, calomnia, actele
preparatorii nu sunt posibile.
A doua teză susţine neincriminarea actelor preparatorii. În susţinerea
acestei teze s-au adus argumente ca: echivocitatea marii majorităţi a actelor de
pregătire, situarea acestora în afara elementului material, lipsa de pericol social
evident, situarea în timp departe de rezultatul socialmente periculos.199 S-a
susţinut că în susţinerea acestei teze că neincriminarea actelor de pregătire
înseamnă o încurajare pentru cel care s-a pregătit să săvârşească o infracţiune
de a renunţa cât nu este prea târziu.200
În dreptul penal român actual s-a ales teza neincriminării actelor prepara-
torii. Putem constata că în mod excepţional legea penală a prevăzut că în cazul
infracţiunilor grave se impune incriminarea actelor premergătoare, însă, nu de
sine stătător, ci asimilate tentativei sau ca infracţiuni de sine stătătoare ori ca
acte de complicitate anterioară când sunt săvârşite de alte persoane.
Incriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă
că acestea îşi pierd individualitatea faţă de actele de executare.201 Actele
preparatorii sunt asimilate tentativei în cazuri expres prevăzute de lege. Spre
exemplu sunt incriminate actele pregătitoare în art.173 alin.2 C.pen. arăta că se
consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor
precum şi
196
I. Oancea, op.cit. pag.199, C-tin Mitrache op.cit. pag.184.
197
N. Iliescu – Problema incriminării şi sancţionarea actelor preparatorii, studii juridice, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1960, pag.485.
198
Art.17, C.p. bulgar; art.11 C.p. bulgar.
199
200
N. Iliescu op.cit.pag.485
163
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. pag.119.
201
202 C-tin Mitrache op.cit. pag.185.
164
luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor de trădare, etc.
Actele preparatorii sunt incriminate şi ca infracţiuni de sine stătătoare
atunci când prin caracterul lor univoc, ele au un grad de periculozitate evident,
prevăzut de lege.202 (ex: art. 285 al C.p.actual, art. 314 C.p.viitor).
Actele de pregătire săvârşite de altă persoană decât autorul prin procura-
rea de mijloace, de instrumente poare constitui acte de complicitate anterioară
sancţionate atât de actualul Cod cât şi de noul Cod penal.
7.1.2. Tentativa
Tentativa este definită de actualul Cod penal la art. 20, iar de viitorul Cod
penal la art. 32. Acestea arată că tentativa este punerea în executare a hotărârii
Art 20 Conţinutul tentativei Art. 32 Tentativa
(1) Tentativa constă în punerea (1) Tentativa constă în
în executare a hotărârii de a punerea în executare a intenţiei de a
săvârşi infracţiunea, executare săvârşi infracţiunea, executare care a
care a fost însă întreruptă sau fost însă întreruptă sau nu şi-a produs
nu şi-a produs efectul; efectul.
(2) Există tentativă şi în cazul în (2) Nu există tentativă atunci
care consumarea infracţiunii nu când imposibilitatea de consumare a
a fost posibilă datorită infracţiunii este consecinţa modului
insuficienţii sau defectuozităţii cum a fost concepută executarea.
mijloacelor folosite, ori
datorită împrejurării că în
timpul în care s-au săvârşit
actele de executare, obiectul
lipsea de la locul unde
făptuitorul credea că se află;
(3) Nu există tentativă atunci când
imposibilitatea de consumare a
infracţiunii este datorită
modului cum a fost concepută
executarea.
de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs
efectul. De aici deducem că: în primul rând tentativa se situează între actele de
pregătire ale infracţiunii şi rezultatul socialmente periculos al acesteia. Tentativa
va fi catalogată ca şi formă a infracţiunii deoarece în acest caz rezultatul nu se
va produce. Neproducerea rezultatului se poate datora întreruperii executării fie
datorită faptului că în ciuda consumării actului de executare au existat condiţii
externe făptuitorului care au împiedicat producerea rezultatului.
165
După cum se poate observa dispoziţiile alin 2 din actuala reglementare
au fos înlăturate considerându-se nerelevante.
Condiţiile de sancţionare a tentativei aşa cum reies din definiţia dată de
Codul penal sunt următoarele:
a) Să existe intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru că tentativa constă
în punerea în executare a hotărârii. Intenţia de a săvârşi poate fi intenţie directă
sau indirectă, fiind exclusă în cazul culpei cu prevedere sau praeterintenţie.
Tentativa nu se poate împlini, deci, din punct de vedere subiectiv în cazul unei
hotărâri infracţionale, care nu se constituie în conştiinţa făptuitorului ca o
reprezentare a rezultatului periculos şi o acceptare a urmărilor imediate ale
infracţiunii. Iată de ce nu se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor comise
din culpă sau cu praeterintenţie. (ex: fapta inculpatului care fiind în stare de
ebrietate a vrut să intre într-o discotecă fără să achite taxa de intrare. Fiind
respins de persoanele de ordine, el a intrat în altercaţie cu acestea, încercând să
le lovească cu o piatră. În condiţiile în care un grup de tineri a trecut prin
preajmă, inculpatul a solicitat ajutorul acestora pentru a-i bate pe oamenii de
ordine. A fost refuzat de aceştia şi de furie a aruncat cu piatra înspre grupul de
tineri rănindu-l pe unul dintre aceştia la cap. Tânărul rănit a avut nevoie de îngrijiri
medicale într 50 şi 55 de zile. În aceste condiţii prima instanţă l-a condamnat pe
inculpat pentru infracţiunea de tentativă de omor. Tribunalul Constanţa, exam-
inând cazul, a reţinut, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului
– acesta era foarte tânăr, enervat că fusese respins şi bătut de oamenii de
ordine din discotecă şi apoi refuzat de grupul de tineri, chiar împins de cel
căruia-i ceruse ajutorul – că inculpatul nu a acţionat cu voinţă directă sau
indirectă şi a schimbat încadrarea juridică din art. 20-21 (respectiv art 32-33
Viitorul cod penal) raportat la art.174 (art 188 Viitorul cod penal) la încadrarea
prevăzută de art. 172 (art 411 Vii- torul cod penal) Cod penal actual 203 . Totodată
infracţiunea de provocare ilegală a avortului prin care s-a cauzat moartea femeii
însărcinate art.185 alin.4 C.p.actual (art 201 Cod.penal viitor)- săvârşindu-se cu
praeterintenţie, nu este susceptibilă de tentativă.204
b) A doua condiţie a tentativei este începerea executării hotărârii
infracţionale. Prin aceasta se înţelege efectuarea unui act sau a actelor ce
constituie elementul material al laturii obiective. Prin începerea acţiunilor ce
constituie elementul material al infracţiunii este declanşat procesul de realizare
a urmării imediate şi de producere a rezultatului socialmente periculos (ex: se
consideră că s-a pus în executare hotărârea de a comite o infracţiune de
tâlhărie în cazul în care s-au aplicat lovituri victimei în scopul luării unui bun din
posesia acesteia).
c) Cea de-a treia condiţie a tentativei priveşte întreruperea acţiunii de
săvârşire a faptei sau neproducerea rezultatului. Suntem în situaţia în care re-
zultatul nu se produce sau din cauza întreruperii acţiunii, sau din cauze externe
de persoana infractorului. Dacă începerea executării faptei este momentul iniţial
al tentativei, atunci întreruperea executării faptei sau neproducerea rezultatului
reprezintă momentul final al tentativei. Întreruperea executării şi neproducerea
166
203
T.J.Constanţa, s.d. 60/1992, Dreptul nr.10/1992, pag.96
204
T.S.s.p., d. Nr.754/1977, R.2, pag.332.
167
rezultatului chiar dacă executarea a fost integral realizată sunt datorate unor
împrejurări independente de voinţa făptuitorului, ori ţin de voinţa acestuia.
Tentativa la infracţiune va avea aceleaşi trăsături ca şi infracţiunea. În
cazul tentativei, obiectul juridic este acelaşi cu obiectul faptei consumate. Vor fi
deci afectate aceleaşi relaţii sociale ca şi în cazul săvârşiri infracţiunii
consumate. Însă, în condiţiile în care, infracţiunea consumată vatămă efectiv
relaţiile sociale prevăzute de lege, tentativa crează o stare de pericol cu privire
la acele relaţii. Din acest punct de vedere gradul de pericol social este diminuat
faţă de cel al faptei consumate.
În funcţie de infracţiunea la care s-a început executarea, tentativa poate
să se caracterizeze şi prin existenţa unui obiect material asupra căruia se
îndreaptă activitatea făptuitorului. 205
Subiectul tentativei: subiectul activ este acelaşi ca în cazul tentativei con-
sumate, el trebuind să îndeplinească aceleaşi condiţii generale de existenţă a
infracţiunii. Tentativa poate fi comisă şi în participaţie.
În cazul în care pentru săvârşirea unei anumite fapte legea prevede o
calitate specială, subiectul activ al tentativei, ca şi al faptei consumate, trebuie
să întrunească acea condiţie în lipsa căreia activitatea îndeplinită poate fi
apreciată ca tentativă la o altă infracţiune sau poate să rămână în afara legii.
Astfel şi în cazul tentativei la delapidare, subiectul activ trebuie să fie funcţionar
cu atribuţii de gestionare, la trădare prin transmitere de secrete să fie cetăţean
român sau fără cetăţenie cu domiciliul în ţara noastră 206
Latura obiectivă are aceleaşi componente ca şi în cazul infracţiunii
consumate. Elementul material al laturii obiective la infracţiunea consumată
poate consta dintr-o acţiune sau dintr-o inacţiune, pe când la tentativă,
elementul material al laturii obiective nu poate fi decât o acţiune. Anumite
particularităţi poate prezenta tentativa în cazul infracţiunilor complexe în
conţinutul cărora intră ca element sau ca circumstanţă agravantă care constituie
prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Chiar dacă una dintre faptele
incluse în conţinutul infracţiunii complexe se realizează integral, iar cealaltă
numai parţial, întreaga complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la
acea infracţiune şi nu ca faptă consumată.207
Urmarea imediată diferă la tentativă faţă de infracţiunea consumată, în
sensul că dacă la infracţiunea consumată rezultatul este bine delimitat, la
tentativă 205 M. Zolyneak , op . cit. , p.285
206
V. Dobrinoiu , Ghe Nistoreanu, A Boroi , I. Pascu , V. Lazăr , op cit ., pag 192
207
O. Loghin, T.Tudorel, Drept Penal. Partea specială, Casa de Editură şi Presă „Şansa S.R.L.”
1998, pag. 128.
208
C.S.J., s.p., d.n.r.166/1997, în Dreptul nr.3/1998 pag.58.
209
M.Zolyneak op. Cit. Pag.143.
210
V. Dongoroz op. Cit. Pag 142
211
„Tentativa de omor se poate comite şi cu intenţie indirectă. Aplicând o lovitură puternică cu o
furcă cu coarne de fier în capul victimei, inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său
– frac- tura oaselor capului, lezarea creierului şi în cele din urmă moartea victimei – şi chiar dacă
nu a dorit acest rezultat final l-a acceptat săvârşind astfel fapta cu intenţie indirectă. Împrejurarea
că victima nu a decedat, deşi lovitura putea produce moartea, omorul rămânând în fază de
tentativă, nu are nici o influenţă asupra calificării juridice al faptei din punctul de vedere al formei
168
de vinovăţie.” – T.S.
, s.p., d. 2958/1970, R.1, pag.306.
169
urmarea constă într-o stare de pericol creat în ceea ce priveşte obiectul
infracţiunii (ex: în cazul tentativei de omor, chiar dacă s-au produs anumite
vătămări, relaţia socială privind dreptul la viaţă a fost numai pusă în pericol208 .
Latura subiectivă a tentativei este aceiaşi cu a infracţiunii consumate cu
deosebirea că, în cazul infracţiunii consumate, latura subiectivă se realizează în
întregime, pe când în situaţia tentativei numai parţial209 . Forma laturii subiective
poate fi intenţie directă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale pe
care îl şi urmăreşte. În ceea ce priveşte intenţia indirectă, deşi, există autori care
au considerat că aceasta nu este posibilă210 , considerăm că aceasta poate fi
reţinută211 .
7.1.2.1. Felurile tentativei
În literatura de specialitate se clasifică tentativa după mai multe forme.

Literatura este unanimă în a distinge formele între ele după:
a) Gradul de realizare a acţiunii ce constituie elementul material al laturii
obiective a infracţiunii.
b) După cauzele care determină neproducerea rezultatului legate, fie de
mijloacele folosite, fie de obiectul material al infracţiunii.212
După gradul de realizare al executării actului material avem: tentativă
întreruptă sau imperfectă sau neterminată şi tentativa perfectă sau terminată
sau fără efect. În ceea ce priveşte al doilea criteriu avem tentativa proprie şi
tentativa improprie.
Tentativa întreruptă sau neterminată sau imperfectă constă în punerea în
executare a hotărârii de a săvârşii infracţiunea, executare care s-a întrerupt iar
rezultatul nu s-a produs. Această tentativă începe din momentul încheierii
actelor pregătitoare şi durează până când intervin alte forţe constrângătoare
decât voinţa infractorului. Aceste elemente pot fi fie prin intervenţia unor forţe
umane străine (intervenţia unor terţe persoane care împiedică săvârşirea
infracţiunii, exemplu inculpatul a fost surprins de paznicul fermei, în magazie, în
timp ce îşi umplea buzunarele cu porumb, după ce umpluse o traistă şi servieta
tot cu porumb – s-a reţinut că activitatea de sustragere era în curs de
executare213 ), (victima opune rezistenţă agresorului şi acţiunea – element
material al laturii obiective nu se consumă), fie prin preexistenţa unor obstacole
de natură materială (rezistenţa încuietorilor), fie prin intervenţia în timpul
desfăşurării acţiunii infracţionale a unor obstacole de natură materială
(declanşarea unei alarme ca urmare a atingerii unui obiect). O parte a literaturii
susţine că tentativa întreruptă există şi atunci când executarea se datorează
voinţei infractorului, în cazul desistării. Se oferă exemplu situaţia în care
infractorul intenţionează să fure şi după ce deschide uşa locuinţei se
răzgândeşte, renunţă la continuarea acţiunii de furt, deşi nu exista nici un ob-
stacol în realizarea acestei infracţiuni.214 Însă majoritatea literaturii reţin
desistarea ca fiind o instituţie de drept penal diferită de instituţia tentativei
improprii, tratând-o în mod separat. Opinăm că abordarea separată a desistării
de tentativă este mai
170
212
213
T.J.Timiş, d.p.930/1971, R.1, pag.193.
214
Matei Basarab op.cit. pag.364, vol.I.
171
corectă din punct de vedere al naturii juridice a acestei instituţii. Pe când
tentativa imperfectă presupune intervenţia unui element independent de voinţa
infractorului desistarea este o manifestare directă de voinţă a făptuitorului.
Tentativa imperfectă va fi întotdeauna pedepsită, pe când desistarea beneficiază
de nepedepsire pentru infracţiunea pentru care se începuse actul de executare.
Tentativa perfectă sau fără efect sau terminată constă în executarea
integrală a intenţiei infracţionale, deci a elementului material al laturii obiective,
fără a se produce rezultatul periculos prevăzut de lege. Exemplul clasic oferit de
literatură: se trage cu arma în direcţia victimei, dar aceasta se fereşte şi nu este
ucisă, sau se administrează otravă victimei, dar aceasta este salvată de
intervenţia altor persoane. În această situaţie acţiunea s-a efectuat în întregime,
însă din motive străine de voinţa făptuitorului, urmarea nu se produce.
Tentativa perfectă este întâlnită numai la infracţiunile care au obiect material,
întrucât numai la acestea este posibil ca executarea să fie dusă până la capăt,
fără să survină rezultatul.215 Pentru tentativa terminată sau perfectă
neproducerea rezultatului poate
avea cauze care se situează în orice moment al acţiunii. Cauza neproducerii
poate fi anterioară începutului executării (ex: infractorul nu este un bun ţintaş în
cazul încercării de ucidere a victimei prin împuşcare; concomitentă executării –
ex: victima se fereşte şi lovitura mortală nu este receptată sau ulterioară
executării, victima otrăvită este dusă la spital şi salvată). 216 Tentativa terminată
poate fi atât proprie (când mijloacele folosite sunt capabile să producă rezultatul
acţiunii) cât şi improprie (când mijloacele folosite datorită insuficienţei sau
defectuozităţii duc la neproducerea rezultatului).
În conformitate cu al doilea criteriu al cauzelor ce determină
neproducerea rezultatului distingem, aşa cum am arătat, tentativa proprie şi
tentativa improprie. Tentativa proprie terminată este posibilă numai la
infracţiunile de rezultat.217
Tentativa improprie este prevăzută de art.20 alin.2 din actualul cod penal,
ceea ce nu regăsim în noul cod penal. Această tentativă se caracterizează prin
aceea că – similar ca la orice tentativă se realizează punerea în executare a
rezoluţiei infracţionale. Legiuitorul catalogând această formă a tentativei a apreciat
că pentru ca tentativa să fie improprie trebuie ca acţiunea să fie executată în
întregime. De aceea nu putem vorbi despre o tentativă improprie, imperfectă, ci
numai despre o tentativă improprie terminată sau perfectă. Motivele pentru care
rezultatul periculos nu se produce sunt, în toate cazurile la infracţiunea
imperfectă anterioare săvârşirii elementului material al laturii obiective.
Imposibilitatea de consumare a infracţiunii este relativă, căci mijloacele prin
natura lor sunt apte să producă rezultatul, iar în cazul şi împrejurările în care
hotărârea a fost pusă în executare se dovedesc insuficiente, defectuoase.218
Situaţiile când rezultatul nu se produce sunt şi ele de natură diferită. O primă
215
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. Pag. 126.
216
217
C.Bulai op.cit. pag.171.
218
T.S.col.p. decizia. Nr. 663 din 1966, c.d. pag.320
219
Exemplul clasic oferit de doctrină este acela în care făptuitorul doreşte uciderea unei persoane
172
prin introducerea unei cantităţi de otravă în mâncarea victimei. Cantitatea de otravă este
insuficientă încât rezultatul periculos nu se produce. În acest sens a se vedea C-tin Mitrache
op.cit. pag.190, Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. Pag. 127.
173
situaţie este, conform legii, insuficienţa mijloacelor. În acest caz, mijloacele sunt
proprii, apte de a produce rezultatul socialmente periculos, însă, sunt folosite în
cantităţi insuficiente sau în anumite condiţii astfel încât ele nu pot produce
urmarea pe care infractorul o prevede şi o doreşte. 219
O a doua situaţie de neproducere a rezultatului urmărit de infractor este
defectuozitatea mijloacelor folosite. Astfel, infractorul urmăreşte producerea re-
zultatului şi foloseşte în vederea realizării acestuia, însă, foloseşte mijloace
care, deşi, prin natura lor sunt apte să producă rezultatul, datorită unor defecte
nu pot duce la consumarea infracţiunii. Putem da exemplu în acest sens fapta
infractorului care trage asupra rivalului său cu intenţia de a-l ucide, însă, datorită
armei de foc decalibrate, el nu nimereşte ţinta.
O a treia situaţie care face imposibilă consumarea acţiunii este lipsa
obiectului de la locul în care se afla, în timpul săvârşirii actelor de executare.
Infractorul pune în executare acţiunea cu mijloace proprii, apte să producă
rezultatul, care nu se produce datorită lipsei obiectului infracţiunii de la locul său.
Literatura de specialitate a reţinut un exemplu în acest sens: fapta inculpaţilor
care prin violenţă au sustras geanta victimei şi au constatat că nu conţinea
valorile pe care le căutau. S-a reţinut în această speţă tentativa de tâlhărie.220
Acest fel de tentativă poartă numele de tentativă relativ improprie.221 Tentativa
absolut improprie este reglementată de art.20, alin.3 actualul cod penal,
respectiv art 32 alin 2 din viitorul cod penal.
Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea de con-
sumare a infracţiunii datorată modului cum a fost concepută executarea.
Făptuitorul pune în executare rezoluţia infracţională în vederea producerii
rezultatului periculos, executarea este dusă până la capăt, dar rezultatul nu se
produce datorită modului greşit în care a fost concepută infracţiunea.
Literatura juridică apreciază că există mai multe cauze datorită cărora
rezultatul este imposibil să se producă. Prima cauză ar fi inaptitudinea totală a
mijloacelor folosite. De exemplu va exista tentativă absolut improprie atunci
când se va încerca uciderea unei persoane făcând-o să ingereze o substanţă
absolut inofensivă, cum ar fi un cub de zahăr.
O a doua cauză care duce la imposibilitatea producerii rezultatului este
inexistenţa absolută a obiectului infracţiunii (există tentativa absolut improprie şi
atunci când acţiunea este îndreptată împotriva unui obiect inexistent; ex:
încercarea de a fura un bun care între timp a fost distrus).
O a treia cauză a neconsumării infracţiunii este modul greşit, absurd de
concepere a executării faptei (ex: prezentarea drept câştigător a unui bilet loto
pe care cifrele sunt falsificate în mod grosolan). 222
Literatura distinge tentativa absolut improprie de infracţiune putativă. În
cazul infracţiunii putative se săvârşeşte o faptă ce are caracter infracţional
numai în mintea făptuitorului, în realitate ea neavând trăsăturile şi caracterul
unei infracţiuni
(ex: încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care se considera căsătorită,
220
T.S., s.p., d., nr.1080/1978,R. pag.171.
221
222
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. Pag. 127, urm.
174
223
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. Pag. 128.
175
fără să ştie că vechea căsătorie încetase prin moartea soţului). Fapta putativă
se delimitează şi de tentativa relativ improprie. În cazul tentativei relativ
improprii, lipsa obiectului de la locul său este accidentală, pe când în cazul
faptei putative, lipsa obiectului este totală.
Deosebirea faţă de tentativa absolut improprie este aceea că fapta
putativă nu numai că nu este absurd concepută, dar se realizează şi produce
efectul urmării, dar din cauze necunoscute făptuitorului, faptei îi lipseşte
caracterul infracţional.223
7.1.2.2. Incriminarea şi sancţionarea tentativei
Tentativa îşi dovedeşte periculozitatea prin faptul că ea reprezintă o

executare integrală sau în parte a elementului material al laturii obiective a
infracţiunii. Practic, acţiunea prin care se urmăreşte rezultatul socialmente
periculos este pusă în executare. De aceea, doctrina caracterizează tentativa ca
fiind „o formă atipică de infracţiune datorită împrejurării că latura obiectivă a
acesteia nu se realizează
Art 21. Pedepsirea tentativei Art. 33 Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseşte (1) Tentativa se pedepseşte
numai când legea prevede numai când legea prevede în mod
expres aceasta. expres aceasta.
(2) Tentativa se sancţionează (2) Tentativa se sancţionează
cu o pedeapsă cuprinsă în- cu pedeapsa prevăzută de lege pen-
tre jumătatea minimului şi tru infracţiunea consumată ale cărei
jumătatea maximului prevă- limite se reduc la jumătate. Când
zute de lege pentru pentru infracţiunea săvârşită legea
infracţiunea consumată, fără prevede pedeapsa detenţiunii pe
ca minimul să fie mai mic viaţă iar instanţa s-ar orienta spre
decât minimul general al aceasta, tentativa se sancţionează cu
pedepsei. În cazul când pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de
pedeapsa prevăzută de lege ani.
este detenţiunea pe viaţă, se
aplică pedeapsa închisorii de
la 10-25 ani.
(3) În cazul persoanei juridice,
tentativa se sancţionează cu
amenda cuprinsă între
minimul special şi maximul
special al amenzii prevăzute
de lege pentru infracţiunea
176
consumată,
î2n24 Cîn-ttirneMgiimtraech”,enoepr.ceita. lpizaâg.n1d81u.-se urmarea imediată a
infracţiunii.224
177
În doctrina penală există două concepţii privind incriminarea tentativei:
reduse la jumătate. La
această
pedeapsă se pot adăuga una
sau mai multe pedepse com-
plementare
a) Concepţia incriminării nelimitate în care se susţine că tentativa trebuie
incriminată fără excepţie în toate infracţiunile, indiferent de gravitatea acestora.
b) Incriminarea limitată a tentativei adoptată şi de legislaţia română
penală prevede incriminarea tentativei numai în cazul infracţiunilor grave, care,
prezintă ca şi fapt consumat un pericol social grav.
Sancţionarea tentativei. Şi în acest caz există mai multe teorii cunoscute

în doctrina penală privind sancţionarea tentativei. Teoria parificării pedepsei
pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată.
Această teorie susţine că pedeapsa pentru tentativă ar trebui să fie similară cu
pedeapsa pentru infracţiunea consumată. Faţă de această teorie se delimitează
teoria diversificării pedepselor, care susţine un sistem diferenţiat de aplicare a
pedepselor pentru tentativă, îmbrăţişând ideea că punerea în pericol al unor
categorii de relaţii sociale ocrotite, este mai puţin gravă decât vătămarea acestor
relaţii. Această din urmă teorie este îmbrăţişată de legiuitorul penal român.
De aceea considerăm că, de lege ferenda am putea avea două exprimări
aplicabile în Codul penal.
Una ar fi aceea a aplicării unei pedepse cuprinsă între jumătate din
maxim şi jumătate din minim, fără ca minimul aplicat să scadă sub minimul
categoriei inferioare categoriei pedepsei aplicate pentru infracţiunea consumată.
Cealaltă soluţie ar fi exprimarea că tentativa se sancţionează cu o
pedeapsă cuprinsă în categoria imediat inferioară categoriei de pedeapsă
prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată. Această din urmă soluţie ar
avea neajunsul că instanţa, după ce se pronunţă pentru o pedeapsă aplicabilă
infracţiunii consumate, va trebui să individualizeze din nou o pedeapsă pentru
tentativă. Pe de altă parte aceasta ar putea fi şi un beneficiu, permiţând o marjă
mai largă de apreciere pentru judecător.
Actualul cod penal face referire şi la tentativa în cazul infracţiunilor comise
de persoana juridică, ceea ce nu mai este regăsit în reglementarea viitorului cod
penal.
Pedepsele complimentare se pot aplica persoanei juridice şi în mod cert
se vor aplica şi persoanelor fizice. În cazul persoanei juridice, pedepsele compli-
mentare pot fi aplicate, cu excepţia pedepsei dizolvării societăţii. Aceasta este o
nouă dovadă că legiuitorul din 2004 aplică principiul diversificării pedepsei
pentru tentativă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
consumată.
178
7.1.2.3. Infracţiuni pentru care posibilă
179
Interpretând articolului 20 din Codul reiese că tentativa nu este posibilă la
toate infracţiunile fie din cauza elementului subiectiv, fie din cauza elementului
obiectiv.
Din punct de vedere al elementului subiectiv nu pot avea tentativă
infracţiunile săvârşite din culpă şi cele praeterintenţionate. În cazul infracţiunilor
comise din culpă, având în vedere că tentativa presupune punerea în executare
a rezoluţiei infracţionale, se presupune că infractorul acţionează cu intenţia de a
săvârşi infracţiunea, deci forma necesară de vinovăţie pentru a exista tentativă
trebuie să fie intenţia directă sau indirectă. În cazul praeterintenţiei, avem o
situaţie oarecum similară, având în vedere natura juridică a praeterintenţiei,
combinaţie între intenţie şi culpă. Faţă de infracţiunea principală, infractorul
acţionează într- adevăr cu intenţie, dar faţă de rezultatul agravat al acţiunilor
sale, el se află în culpă, neputându-se reţine faţă de culpa sa forma tentativei.
Din punct de vedere al elementului obiectiv tentativa nu este posibilă în
primul rând la infracţiunile omisive, al căror element material al laturii obiective
constă într-o inacţiune, căci infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii
obligaţiilor cerute de lege.
O altă categorie pentru care tentativa nu este posibilă, sunt infracţiunile
de imediată consumare (sau cu executare promptă). Aceste infracţiuni nu au o
desfăşurare în timp ele consumându-se în momentul actului de executare (ex:
infracţiunile desfăşurate verbal, prin cuvinte – insulta, calomnia, mărturia
mincinoasă,etc.).
Ultima infracţiune la care tentativa nu este posibilă este infracţiunea de
obicei. Infracţiunea de obicei presupune repetarea acţiunii în aşa fel încât să
rezulte o obişnuinţă, o îndeletnicire. Efectuarea unui singur act nu are relevanţă
penală iar infracţiunea se consumă tocmai prin repetarea acestor acte.
7.1.2.4. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
Împiedicarea producerii rezultatului socialmente periculos al acţiunii

infracţionale poate fi datorată atât unei voinţe sau a unui eveniment străin de
voinţa făptuitorului, sau din propria voinţă a acestuia. În cazul în care rezultatul
socialmente periculos nu se produce datorită întreruperii executării acţiunii sau
datorită împiedicării producerii acestuia, în cazul în care acţiunea a fost
executată până la capăt din propria voinţă a făptuitorului, suntem în faţa unei
cauze de nepedepsire. În Codul penal actual această cauză de nepedepsire era
prevăzută la art.22,
iar în noul Cod penal la art. 34. Dispoziţiile Codurilor sunt similare în această
materie, reglementând două cauze de nepedepsire. Motivul nepedepsirii
infractorului în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului este
dorinţa legiuitorului de a încuraja, de a stimula pe făptuitorii care renunţă la
continuarea executării faptei sau împiedică producerea rezultatului socialmente
periculos. În aceste cazuri însăşi actele de executare îşi pierd caracterul
socialmente periculos, atât datorită faptului că valoarea socială ocrotită nu mai
180
este vătămată, cât şi datorită faptului că nu mai există voinţa infracţională a
făptuitorului. Din dispoziţiile legii reiese că,
225
N. Iliescu op.cit.pag.170.
181
pentru a fi cauze de impunitate desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
trebuie să îndeplinească anumite condiţii:225
a) În cazul desistării trebuie să existe un început de executare, iar în ca-
zul împiedicării producerii rezultatului trebuie ca acţiunea să fi fost executată în
întregime.
b) Întreruperea executării în cazul desistării, respectiv împiedicarea
producerii rezultatului, să fie efective, adică să ducă la neconsumarea infracţiunii.
Prin această cerinţă se înţelege implicit că trebuie evitată urmarea imediată
(dacă la desistare avem o abandonare a executării începute, se poate reţine că
suntem în situaţia împiedicării producerii rezultatului în condiţiile în care, spre
exemplu, făptuitorul împiedică moartea victimei administrându-i acesteia un
antidot, în cazul otrăvirii). De reţinut că pentru a fi efectivă, desistarea trebuie să
fie definitivă, făptuitorul să renunţe în totalitate şi pentru totdeauna la comiterea
respectivei infracţiuni.
c) Atât întreruperea activităţii, cât şi împiedicarea rezultatului trebuie să
fie voluntare, să fie expresia voinţei libere a făptuitorului, să fie din proprie
iniţiativă.
d) O condiţie specială pentru existenţa cauzei de impunitate în cazul
împiedicării producerii rezultatului este că împiedicarea rezultatului trebuie să
aibă loc înainte de descoperirea faptei. Fapta se consideră descoperită atunci
când organele în drept sau orice altă persoană în afară de cele implicate la
săvârşirea ei au luat la cunoştinţă de comiterea acesteia.
Efectele desistării şi împiedicării producerii rezultatului

Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de
impunitate în sensul că în aceste cazuri făptuitorul nu va fi pedepsit pentru
infracţiunea pe care o începuse sau al cărei rezultat îl împiedicase.
În Codul penal se prevede că dacă actele îndeplinite până în momentul
desistării sau împiedicării rezultatului constituie o altă infracţiune se aplică
pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită. Spre exemplu va fi sancţionat pentru
vătămare corporală făptuitorul care punând în executare hotărârea de a săvârşi
infracţiunea de omor, a renunţat după ce a început executarea ( a aplica mai
multe lovituri victimei). Renunţarea, deşi făcută din proprie iniţiativă s-au adus
vătămări victimei până în momentul desistării.226
7.1.3. Infracţiunea fapt consumat
Infracţiunea consumată reprezintă forma tipică sau perfectă a infracţiunii

în raport cu fazele desfăşurării activităţii infracţionale. 227 Infracţiunea consumată
presupune parcurgerea tuturor fazelor infracţiunii de la momentul intern al luării
hotărârii infracţionale până la momentul producerii urmărilor socialmente pericu-
loase. Cu privire la infracţiunea consumată, putem aprecia, spre deosebire de
226
T.S., s.p., d.nr.2956/1970 R.R.D., nr.3/1971, pag.133.
227
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi op. Cit. Pag. 129, C.Bulai, op.cit. pag.178.
182
228
M. Zolineak, Drept penal, P.Gen.,vol.II, 1976, Iaşi, pag.117, C-tin Mitrache, op.cit.194.
183
tentativă, că acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a fost
îndeplinită, iar rezultatul periculos s-a produs. Infracţiunea consumată atrage în
toate cazurile răspunderea penală.
În Codul penal există unele infracţiuni care după momentul consumării
cunosc urmări noi, fie datorită amplificării rezultatului iniţial, fie datorită activităţii
infracţionale care continuă.228 În cazurile arătate mai sus avem un moment
ulterior momentului consumării infracţiunii şi acela este momentul epuizării
infracţiunii. De aceea, doctrina face distincţie între infracţiunea fapt consumat şi
infracţiunea fapt epuizat. Infracţiunea fapt consumat este posibilă în condiţiile în
care rezultatul socialmente periculos se produce în momentul executării
elementului material al laturii obiective. Momentul consumării infracţiunii
marchează momentul producerii definitive a rezultatului periculos. La
infracţiunile de pericol, infracţiunea se consideră consumată în momentul în
care s-a executat în întregime elementul material al laturii obiective de exemplu,
infracţiunea de violare de domiciliu ori a sediului se consumă de îndată ce
persoana a pătruns fără drept în locuinţa alteia ori a sediului, iar infracţiunea de
rezultat se consideră consumată în momentul în care, datorită executării
acţiunii infracţionale se produce rezultatul socialmente periculos de exemplu
infracţiunea de omor se consumă în momentul când s-a
produs moartea.
Determinarea momentului consumării prezintă interes practic în ceea ce
priveşte o serie de probleme cum ar fi: determinarea legii aplicabile în spaţiu şi
timp; incidenţa actelor de clemenţă; calcularea termenului de prescripţie, etc.229
7.1.4. Infracţiunea fapt epuizat
Infracţiunea fapt epuizat se deosebeşte de marea majoritate a

infracţiunilor, la care momentul consumării – acela al producerii rezultatului
periculos - este imediat următor acţiunii infracţionale, prin aceea că la
infracţiunea fapt epuizat putem constata o prelungire în timp a infracţiunii după
momentul consumării. Prelungirea urmărilor se poate datora, aşa cum am
arătat, amplificării rezultatului iniţial sau continuării activităţii infracţionale.
Dacă infracţiunea fapt consumat este forma tipică a infracţiunii, putem
aprecia că infracţiunea fapt epuizat este forma atipică de infracţiune, o formă
mai gravă datorită faptului că, dacă rezultatul se agravează vătămând mai grav
anumite relaţii sociale prevăzute de lege, atunci şi răspunderea va fi mai mare
pentru cel ce săvârşeşte fapta. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă la
infracţiunile continue, continuate, progresive şi la infracţiunile din obicei. La
aceste infracţiuni distingem, pe lângă momentul consumării şi momentul
epuizării.
Faţă de acest ultim moment al epuizării, faţă de producerea ultimului
rezultat se calculează şi sunt incidente aplicarea legii penale în spaţiu şi timp,
incidenţa actelor de clemenţă, calcularea termenului de prescripţie, etc.
184
229
C.Bulai, op.cit. pag.179.
185
CAPITOLUL VIII
PLURALITATEA DE INFRACTORI
(SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE)
8.1. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI
8.1.1. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori
Noţiune
Prin pluralitate de infractori se desemnează situaţia în care mai multe
persoane săvârşesc o singură infracţiune.230
Cooperarea persoanelor este exprimată de intenţia acestora de a realiza
o anumită infracţiune împreună. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii
efective care depind de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a
coopera la săvârşirea unei infracţiuni.
Caracteristici
Nu orice faptă comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate
de infractori. Astfel, pluralitatea de infractori presupune colaborarea cu vinovăţie
a mai multor persoane în vederea săvârşirii unei infracţiuni. Astfel, în caz de
adulter partenerul nu cunoaşte că este implicat cu o persoană căsătorită. 231
Dacă nici o persoană nu a participat la comiterea faptei cu vinovăţie, atunci, nu
se poate reţine o pluralitate de făptuitori, iar fapta săvârşită fără vinovăţie nu
este considerată infracţiune.
Dacă numai o persoană, dintre cele care au săvârşit infracţiunea a
acţionat cu vinovăţie, fapta reprezintă o infracţiune, iar pluralitatea de făptuitori
devine pluralitate de infractori232 .
230
C. Bulai, Drept Penal,8P..1G.2e.n.F, ovorlm.I, ep.l1e8p5;luV.rDaolnitgăoţrioizdîen
iDnofnrgaocrotoz r1i, p.183.
231
Matei Basarab, Drept Penal, p.gen., vol.1, Editura Lumina Lex , p.391.
232
Constantin Mitrache , Avram Filipaş, Constantin Bulai, Drept Penal Român – curs selectiv pentru
licenţă 1997, Ed. Press Mihaela Bucureşti, 1997, p.46.
233
V. Dongoroz, Drept Penal, 1939, p.477; C. Bulai, op.cit., p.186; L.Biro, Drept Penal, 1971,p.126;
186
V.Dongoroz în Dongoroz 1, p,.180; V.Papadopăol –Comentariu 1, p.142.
187
Pluralitatea de infractori se poate realiza în forme diferite: pluralitate

necesară (naturală), constituită şi ocazională (participaţia propriu-zisă şi
participaţia improprie).
Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară233 reprezintă forma
pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea
faptei este cerută chiar prin natura acesteia. Ca atare, anumite fapte prevăzute
de legea penală nu pot fi săvârşite de o singură persoană, presupunând
cooperarea mai multor persoane. De exemplu: încăierarea art. 322 din actualul
cod penal, respectiv art 198 viitoarea reglementare; bigamia art 303 din actualul
cod penal, respectiv art 376 din viitorul cod penal.
Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea fiecărui par-
ticipant ca autor al infracţiunii, având ca urmare tragerea la răspundere penală a
fiecărui participant în funcţie de rezultatul produs şi participare.234
Nu este de esenţa pluralităţii naturale, atât în cazul infracţiunilor bilaterale
dar şi a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei
ca toţi făptuitorii să fie infractori, să răspundă penal, fiind de ajuns ca unul dintre
făptuitori să acţioneze cu vinovăţie. De exemplu: va exista bigamie şi dacă unul
dintre subiecţii infracţiunii săvârşeşte fapta fără vinovăţie, fiind în eroare referitor
la starea civilă a celuilalt.235
Pluralitatea constituită există când infracţiunea se săvârşeşte prin simplul
fapt al iniţierii sau constituirii unei asociaţii sau grupării interzise de legea
penală, sau al aderării sau sprijinirii sub orice formă a acesteia, în scopul
săvârşirii unor infracţiuni, independent de împrejurarea că ulterior, aceste
infracţiuni au fost sau nu comise.
Pluralitatea constituită presupune, ca atare, gruparea mai multor
persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. Pluralitatea constituită nu este
reglementată în partea generală a codului penal şi în partea specială, gruparea
mai multor persoane devine infracţiune şi prin aceasta sunt evidenţiate condiţiile
pluralităţii constituită de infractori.
Această pluralitate este creată prin voinţa legiuitorului fiindcă scopul
urmărit de către cei care s-au asociat prezintă un mare pericol (săvârşirea unor
infracţiuni).236
Pluralitatea constituită există indiferent dacă au fost săvârşite sau nu mai
multe fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au
constituit237 .
Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a
săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor.
Pluralitatea ocazională (participaţia propriu-zisă şi cea improprie) este
forma pluralităţii de infractori ce poartă numele de participaţie penală.
234
V. Dongoroz, Drept Penal, p.478; C. Bulai. Op..cit, p.186.
235
236
237
188
189
8.2. PARTICIPAŢIA PENALĂ
8.2.1. Generalităţi privind participaţia penală
Participaţia penală reprezintă acea formă de pluralitate de infractori în

care, la comiterea faptei prevăzute de legea penală participă un număr mai
mare de persoane decât este necesar. Deci, ea există atunci când o infracţiune
prin conţinutul ei legal poate fi săvârşită de o singură persoană, dar este comisă
în mod concret şi ocazional de mai multe persoane, fiecare cooperând cu acte
care pot fi de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. 238 Prin această
caracteristică se subliniază posibilitatea existenţei unei pluralităţi ocazionale la o
pluralitate naturală şi la o pluralitate constituită de infractori.
Literatura juridică susţine că pluralitatea ocazională ar fi posibilă numai
la săvârşirea infracţiunilor ce şi le-au propus cei care s-au constituit.239 Nu este
posibilă participaţia penală la constituire, când prin actele de sprijinire se intră
într- o pluralitate constituită. În altă opinie -„participaţia penală este posibilă în
cazul depăşirii numărului de făptuitori necesari pentru existenţa pluralităţii
constituite”240 .
În cazul pluralităţii ocazionale de infractori, spre deosebire de celelalte
forme de pluralitate, fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte
la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la
săvârşirea infracţiunii.241
Participaţia penală este reglementată de art. 23 Cod Penal actual care
prevede următoarele: „participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau
complici”. Participaţia penală există atunci când sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
A) Să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă
aceasta a fost consumată sau a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.
B) La comiterea faptei să îşi fi adus contribuţia mai multe persoane decât
ar fi fost necesar potrivit naturii faptei. Contribuţia făptuitorilor la săvârşirea faptei
poate consta în acte de executare – directă sau nemijlocită- de autor, sau de
înlesnire, sprijinire materială sau morală – de complice; sau de determinare la
săvârşirea
238
Constantin Mitrache , Avram Filipaş, Constantin Bulai, Drept Penal Român – curs selectiv
pentru licenţă 1997, Ed. Press Mihaela Bucureşti, 1997, p.47.; Matei Basarab, Drept Penal,
p.gen., vol.1, Editura Lumina Lex , p.393.
239
Matei Basarab, Drept Penal, p.gen., vol.1, Ed.a Iia, Ed. Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1995, p.237.
240
V. Papadopol, comentarii în Codul Penal comentat, op.cit., p.143.
241
C. Bulai, C. Mitrache, A. Filipaş , Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de
licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.85.
242
pentru licenţă 1997, Ed. Press Mihaela Bucureşti, 1997, p.47.; Matei Basarab, Drept Penal,
190
p.gen., vol.1, Editura Lumina Lex, p. 49.
243
licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.8
191
infracţiunii – de instigator. Indiferent de modalitatea în care participanţii îşi aduc
contribuţia la săvârşirea faptei este considerată îndeplinită condiţia cooperării
mai multor persoane la comiterea faptei.
C) Legătura subiectivă între participanţi, este o altă condiţie, adică, toţi
participanţii trebuie să fie animaţi de aceeaşi voinţă de a săvârşi fapta prevăzută
de legea penală.242
D) Existenţa participaţiei este condiţionată de calificarea faptei comise
prin contribuţia mai multor persoane ca infracţiune. Deci, fapta trebuie săvârşită
de către cel puţin unul dintre participanţi cu vinovăţia cerută de lege.243
8.2.2. Felurile participaţiei penale
Literatura de specialitate şi legislaţia face deosebire între felurile şi

genurile diferite de participaţie penală, în funcţie de diferite criterii: 244 :
I. Criteriul atitudinii psihice faţă de rezultatul faptei comise distinge între
participaţia proprie şi participaţia improprie:
a) Participaţia proprie sau perfectă sau propriu-zisă se caracterizează
prin aceea că toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de
vinovăţie la săvârşirea infracţiunii. Se mai susţine în literatura de
specialitate că există participaţie proprie şi atunci când toţi
participanţii acţionează cu forma de vinovăţie culpa la comiterea
unei fapte din culpă, însă numai la actele cu executare directă, deci
prin acte de coautorat.245
b) Participaţia improprie sau imperfectă presupune ca participanţii la
săvârşirea infracţiunii să nu acţioneze cu aceeaşi formă de vinovăţie
(unii cu intenţie -alţii culpă, intenţie- fără vinovăţie).
II. Criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii face deose-
birea între:
a) activitatea de executare directă şi nemijlocită a faptei – activitate
care este specifică autorilor şi coautorilor
b) activitatea de determinare la comiterea unei fapte – activitate specifică
instigatorilor
c) activitatea de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea faptei –
activitatea specifică complicilor.246
III. Criteriul contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei şi producerea
rezultatului, făcându-se diferenţierea între formele principale de participaţie şi
formele secundare de participaţie:
a) participaţia principală –când prin contribuţia participantului se
realizează însăşi conţinutul infracţiunii.- specific autorilor şi
coautorilor.
244
C. Bulai , op.cit, p.431 şi urm.
245
V.Dongoroz , Dongoroz I, p.236-237; C. Bulai, op.cit., p.431.
246
C. Bulai, C. Mitrache, A. Filipaş , Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenţă
2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.86
192
247
licenţă 1997, Ed. Press Mihaela Bucureşti, 1997, p.49
193
b) participaţia secundară- când contribuţiile participanţilor nu se înscriu
în realizarea acţiunii sau inacţiunii ce reprezintă însăşi fapta
incriminată.
– specifică complicilor şi instigatorilor.247
Ca atare, formele principale de participaţie sunt coautoratul faţă de
celelalte forme de participaţie şi instigarea faţă de complicitate. Participarea unei
persoane la comiterea unei infracţiuni poate fi considerată coautorat (nu şi
instigare şi coautorat), chiar dacă contribuţia sa poate fi incriminată şi ca
instigare şi coautorat. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două
activităţi deosebite – una de instigare şi alta de complicitate, vor atrage
aplicarea formei de participaţie a instigării, şi nu se aplică regulile concursului de
infracţiuni.248
8.2.2.1 Autoratul şi coautoratul
Atât art 24 din Actualul Cod penal cât şi art 46 din Viitorul Cod penal
definesc similar autorul ca fiind: „Autor este persoana care săvârşeşte în mod
nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.”
Coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută
de legea penală- art 46 alin 2 din Viitorul cod penal. După cum se poate observa
spre deosebire de actualul cod penal viitorul cod penal dă o definiţie clară şi
explicită a coautorului.
Autoratul reprezintă forma de participaţie penală în care o persoană

săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea penală. Autor este
cel care săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută în norma incriminatoare,
singur, în mod nemijlocit indiferent că a comis-o cu intenţie, culpă, a luat singur
hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinit la comiterea infracţiunii de nici o
persoană. Nu se poate susţine că ea a săvârşit fapta de autorat, fiindcă nu
există participaţie.249 Autoratul, ca formă de participaţie presupune cooperarea
mai multor per-
soane la comiterea infracţiunii ca instigator sau complice.
Autoratul reprezintă o formă de participaţie esenţială şi necesară, fără de
care celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea nu ar putea
exista. Din punct de vedere subiectiv, autorul trebuie să acţioneze întotdeauna
cu intenţie, la participaţia proprie, iar în cazul participaţiei improprii acţionează
din
culpă sau fără vinovăţie. 250
Coautoratul reprezintă forma de participaţie în care, la comiterea unei

fapte prevăzute de legea penală, şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două
sau mai multe persoane.
Coautoratul nu necesită prezenţa altor participanţi, cum ar fi instigatori şi
complici, însă nu îi exclude în mod automat. Ca atare, este posibilă participaţia
sub
194
248
249
V. Dongoroz, Explicaţii teoretice…, op.cit, p.191.
250
251
195
forma coautoratului fără alţi participanţi, dar şi când alături de coautori la
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au contribuit şi participanţi
instigatori şi complici. Coautorii sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în
baza unei legături subiective, cu acte de executare (nemijlocit), la comiterea în
comun a aceleiaşi infracţiuni.251 Coautoratul presupune contribuţia a cel puţin
două persoane la comiterea
faptei prevăzute de legea penală, aceste contribuţii reprezentând în fapt
elementul material al laturii obiective a respectivei infracţiuni.
Acţiunea coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să
fie identică, fiind necesar să se completeze doar într-o acţiune unică. Sunt acte
de coautorat, spre exemplu, loviturile aplicate de mai multe persoane victimei
infracţiunii, dacă a existat o rezoluţie infracţională (hotărâre infracţională)
comună, de omor, chiar dacă nu toate loviturile aplicate au fost mortale.
Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii.
Astfel, când mai multe persoane – dintre care una vroia să se răzbune pe un
duşman al său, care se află într-un grup de persoane –au hotărât să lovească pe
cei care constituiau grupul respectiv şi au executat în comun acţiunea, se
realizează participaţia, iar legătura subiectivă s-a stabilit înainte de punerea în
executare a acţiunii. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii. Spre
exemplu: în timp ce inculpatul lovea victima, au mai venit încă patru persoane care
au început să o lovească şi ele, unele cu cuţitele, iar altele cu alte obiecte şi cu
picioarele. În acest fel toţi au acţionat simultan şi conjugat la suprimarea vieţii
victimei, rezultat prevăzut şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei252 .
Acţiunea trebuie comisă împreună sau în comun, adică persoanele
respective să săvârşească acţiunea care face parte din latura obiectivă a
conţinutului infracţiunii. De exemplu, la tâlhărie acela care imobilizează victima
pentru ca altul să-i sustragă bunurile aflate asupra sa este coautor.253
Un alt exemplu, a fost dat în practica judiciară, decizându-se că acte de
executare – de coautorat – sunt şi acelea care contribuie în mod indirect la
comiterea faptei, cum sunt actele prin care se face imposibilă rezistenţa,
apărarea, sau care obstaculează energiile ce tind să combată producerea
rezultatului.
În ceea ce priveşte infracţiunile complexe, se poate realiza forma de
participaţie a coautoratului prin acte de executare diferite, conform acţiunilor
care constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii complexe. Ca
atare, vor fi coautori ai infracţiunii obiective ai infracţiunii complexe de tâlhărie,
doi participanţi care împart sarcinile şi rolurile la comiterea faptei: unul exercită
actele de violenţă sau de ameninţare, iar altul sustrage bunul din posesia
victimei.254
Existenţa coautoratului nu este influenţată de momentul în care îşi aduc
contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei, de altfel, contribuţia coautorilor la
săvârşirea faptei prevăzută de legea penală putând fi concomitentă sau
succesivă. Din punct de vedere subiectiv coautoratul – ca formă a participaţiei
proprii
252
Matei Basarab, Drept Penal, p.gen., vol.1, Editura Lumina Lex , p.412
196
253
254
T.S s.p. D nr.4065din 1971 în RRD nr.7, 1971, p.162.
255
V.Papadopol, comentariu în codul penal ..., op.cit, p.164, ; Matei Basarab, op.cit, p.185; A.
Dincu, o.p.cit, p.277.
256
V.Dongoroz, op.cit, vol.III, p.136; O.T.Loghin, op.cit., vol.I, p.253.
197
– presupune săvârşirea actelor de executare de către toţi participanţii cu
aceeaşi formă de vinovăţie: intenţie sau culpă. Se susţine, de către literatura
juridică, că în ceea ce priveşte infracţiunile din culpă nu poate exista coautorat,
făptuitorii care acţionează din culpă sunt autori ai unor infracţiuni distincte.255
Infracţiunile care nu pot fi comise în coautorat. Unele infracţiuni nu pot fi
comise în coautorat deoarece sunt cu autor unic: ameninţarea (art. 193 Cod
Penal actual, art. 206 Cod Penal viitor). S-a exprimat opinia că este posibil
coautoratul la această infracţiune256 .
În funcţie de elementul material al infracţiunii, nu pot comise în coautorat
infracţiunile ce presupun inacţiunea, când obligaţia de a îndeplini o acţiune, o
activitate, de a ieşi din pasivitate, este personală. Spre exemplu - nedenunţarea
(art. 262 Cod Penal actual, art.266 Cod Penal viitor).
De asemenea, nu pot fi comise în forma participaţiei coautorat acele
infracţiuni care presupun existenţa unui subiect calificat (gestionar, funcţionar
public, funcţionar) doar dacă făptuitorii au calitatea cerută de lege pentru a
comite fapta. Deci, contribuţia tuturor participanţilor poate fi de executare
directă, dar atâta timp cât nu toţi participanţii au calitatea de subiect calificat,
atunci fapta va fi incriminată în funcţie de subiectul calificat, ceilalţi participanţi,
care nu au calitatea cerută de lege pentru acea infracţiune, vor avea calitatea de
complici.
Nu este posibil coautoratul nici în ceea ce priveşte infracţiunile care se
comit în persoana improprie. De exemplu - mărturia mincinoasă (art.260 Cod
Penal actual, art. 273 Cod Penal viitor).
S-a susţinut, că atunci când obligaţia de-a face este cerută de un organ
colectiv, dacă acesta nu îndeplineşte, de exemplu, măsurile de protecţie a
muncii, membrii colectivului au calitatea de coautori257 . În realitate, asemenea
fapte se comit din culpă, astfel că nu va exista participaţie propriu-zisă, ci,
eventual, participaţie improprie, dacă sunt îndeplinite condiţiile din art.31 C.pen.
actual, respectiv art 52 C.pen. viitor. Numai în situaţia în care s-au înţeles să nu
ia măsurile de protecţia muncii prevăzute de lege (cu intenţie) va exista
coautorat.258
Infracţiunile care nu permit coautoratul ca formă de participaţiei penale,
permit însă celelalte forme de participaţie – instigarea şi complicitatea care de
altfel nu cunosc restrângeri.259

Art 25- Instigatorul Art 47- Instigatorul
Instigator este persoana care, cu Instigator este persoana care, cu
intenţie, determină pe o altă persoană intenţie, determină pe o altă persoană
să săvârşească o fapta prevăzută de să săvârşească o fapta prevăzută de
legea penală. legea penală.
257
T.Vasiliu, ş.a, op.cit, p.164; V.Dongoroz, ş-a., op.cit., vol.I, p.194.
258
259
2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.87.
198
260
199
8.2.2.2 Instigarea
Instigarea reprezintă acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta

de a determina cu intenţie, prin orice mijloace de către o persoană numită
instigator a altei persoane numită instigat, să săvârşească o faptă prevăzută de
legea penală.260 Instigator este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă
persoană
să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
După cum se poate observa există o identitate de conţinut intre actuala şi
viitoarea reglementare.
Instigatorului îi aparţine hotărârea de a săvârşi o faptă prevăzută de
legea penală, hotărâre pe care el o transmite altei persoane numită instigat, şi
care va săvârşi infracţiunea.
Deoarece hotărârea de a săvârşi infracţiunea aparţine instigatorului,
acesta mai poartă numele de autor moral al infracţiunii, deosebindu-l de instigat
care este autorul material al infracţiunii.
Pentru a exista instigarea sub forma participaţiei penale se cer a fi
îndepli- nite următoarele condiţii:
a) efectuarea unei activităţi de determinare din partea unei persoane,
instigator, faţă de o altă persoană numită instigat. Determinarea însemnă o
operaţie de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o
infracţiune.
Determinarea este şi o exteriorizare a intenţiei instigatorului, manifestată
prin îndemn, incitare, reprezentând însuşirea ideii de către cel instigat,
manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost
îndemnat, împrejurare care reiese din aceea că trece la executarea ei.261
Dacă în urma activităţii de instigare nu s-a reuşit să se determine
instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi infracţiunea, atunci nu va
exista o instigare perfectă, ci o instigare fără efect sau neizbutită 262 , ca atare, nu
se va realiza nici condiţia participaţiei penale.
Mijloacele de obţinere a determinării instigatului de a săvârşi o infracţiune
sunt diverse: de la rugăminţi, îndemnuri, promisiuni, oferire de cadouri, până la
constrângerea acestuia.263
Instigarea este posibilă la toate faptele prevăzute de legea penală, ca
atare activitatea de determinare nu cunoaşte restrângeri cu privire la
infracţiune.264 Ac- tivitatea de determinare trebuie să aibă loc în timp anterior
hotărârii de a săvârşi o infracţiune de către autor.
Dacă activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzută de
legea penală are loc faţă de o persoană care a luat înainte hotărârea de a
săvârşi acea
261
262
C. Bulai, Drept Penal, P.Gen., vol.I, 1992, p.197; I.Oancea, op.cit, p.395-396.
263
V. Dongoroz, în Dongoroz 1, p.197; I.Oancea, op.cit., p.392; A.Dincu, op.cit, p.297.
200
T.S., s.p., complet militar, d.p.nr.126/1971, în RRD. Nr.11/1972, p.171.
264
265
2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.88.
201
infracţiune, atunci, se realizează complicitate morală, reprezentând o întărire a
deciziei infracţionale luate anterior.265
b) activitatea de determinare trebuie să privească săvârşirea unei fapte
penale. Dacă cel instigat nu are calitatea cerută de lege pentru a comite fapta
prevăzută de legea penală la care este determinat, atunci se consideră că nu
este îndeplinită condiţia de mai sus. De exemplu – nu va fi determinare la
comiterea infracţiunii de dezertare în cazul în care instigatul nu are calitatea
cerută de lege
– aceea de militar.
De asemenea, determinarea trebuie să privească săvârşirea unei fapte
concrete prevăzută de legea penală şi trebuie făcută în aşa fel încât instigatul
să înţeleagă intenţia instigatorului.266
c) existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat. Această
legătură se realizează când primul concepe comiterea unei fapte prevăzute de
legea penală şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească.
Instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie. Deci, activitatea de determinare se
desfăşoară, sub raport subiectiv, numai intenţie, atât directă dar şi indirectă.267
Comiterea faptei de către instigat cu intenţie, realizează condiţiile unei
instigări proprii sau perfecte, iar în cazul în care instigatul săvârşeşte
infracţiunea din culpă sau fără vinovăţie sunt realizate condiţiile unei instigări
imperfecte sau improprii.
d) instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat sau să fi realizat cel
puţin o tentativă posibilă. Dacă instigatul a început săvârşirea faptei la care a
fost determinat, dar ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului
condiţia este considerată ca îndeplinită.
Dacă instigatul nu a trecut la săvârşirea faptei, atunci condiţia nu este
îndeplinită, ca atare nu se realizează forma de participaţie a instigării, activitatea
instigatorului putând fi incriminată în mod distinct ca infracţiune.
Instigarea poate îmbrăca mai multe forme, feluri având în vedere forma
de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta, având în vedere modul şi
mijloacele folosite de instigator; având în vedere persoanele instigate sau care
instigă; având în vedere rezultatul obţinut în activitatea de determinare.
I. Ţinând cont de forma de vinovăţie cu care instigatul săvârşeşte fapta:

A) instigarea proprie sau perfectă ce constă în stabilirea unei
concordanţe sub raport subiectiv între instigator şi instigat, cu alte cuvinte
instigatul trebuie să săvârşească fapta cu vinovăţie.
B) instigarea improprie sau imperfectă ce se caracterizează prin lipsa co-
eziunii psihice între instigator şi instigat. Instigatul poate săvârşi fapta din culpă
sau fără vinovăţie.
II. Tinând cont de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea
instigatului să săvârşească o infracţiune se disting:
266
licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.88.
267
M. Zolyeak, Drept Penal, vol.II, p.gen, op.cit, p.206-207, I.Fodor în Dongoroz I, p.284. T.S,
202
sp.d.nr.213/1970, în CD.1970, p.176.
203
A) instigarea simplă când mijloacele folosite pentru a determina o
persoană să comită o infracţiune sunt simple, exemplu : rugăminţi, îndemnuri.
B) instigarea calificată, când pentru determinarea unei persoane să
comită o infracţiune se folosesc mijloace diferite: oferirea de daruri, ameninţări,
exercitarea de presiuni.
III. După numărul persoanelor ce desfăşoară activitatea de instigare se
disting:
A) instigarea cu un singur instigator
B) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru
a determina una sau mai multe persoane să săvârşească o faptă prevăzută de
legea penală. 268 În acest ultim caz, dacă s-a realizat o legătură subiectivă între
ei, expresă sau tacit, există coinstigatori. Coinstigarea poate fi făcută
concomitent sau succesiv. Atunci când coinstigarea este făcută succesiv, este
necesar să se dovedească că toţi instigatorii au avut intenţie în determinarea
instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Nu vor fi îndeplinite condiţiile uni coinstigări în cazul în care activitatea
de determinare a avut loc succesiv, iar instigatul a luat hotărârea de a săvârşi
infracţiunea după ce a fost determinat de primul instigator, activitatea celorlalţi
instigatori ne mai având rol de determinare, ci de în întărirea deciziei
infracţionale, activitate ce caracterizează forma de participaţiei a complicităţii.269
Dacă acţionează în determinarea unei persoane mai mulţi instigatori, fără
a cunoaşte unul de celălalt atunci se realizează un concurs de infracţiuni.270
IV. În funcţie de numărul persoanelor faţă de care se exercită activitatea
de determinare, se fac două deosebiri:
A) instigarea individuală – activitatea de instigarea se desfăşoară asupra
unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate;
B) instigarea colectivă- când instigatorul se adresează unui număr
nedeterminat de persoane. Deoarece această instigarea are un caracter
periculos, dedus din modul de realizare instigarea colectivă este incriminată ca
infracţiune de sine stătătoare având denumirea de instigarea publică şi apologia
infracţiunilor (art.324 alin.1 Codul Penal actual, art. 368 Codul Penal viitor).
Ca atare, această formă de instigare nu mai poate fi considerată formă
de participaţie penală, care ar fi condiţionată de săvârşirea de instigat a
infracţiunii fapt consumat sau a tentativei pedepsibile.271
V. În funcţie de modul de acţiune al instigatorului pentru a determina insti-
gatul la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală:
268
licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.88
269
pentru licenţă 1997, Ed. Press Mihaela Bucureşti, 1997, p.53.
270
V.Dongoroz, op.cit, p.196; Matei Basarab, Drept Penal, p.gen., vol.1, Editura Lumina Lex ,
p.422. 271 C. Bulai, C. Mitrache, A. Filipaş , Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul
de licenţă 2001 şi 2002 cu ultimele modificări ale Codului Penal, Ed. Trei, 2001, p.89.
272
V.Papadopol, comentariu în Codul Penal..., op.cit, p.173.
204
A) instigarea imediată –instigatorul se adresează direct, nemijlocit instig-
atului la determinarea acestuia să săvârşească fapta prevăzută de legea
penală;
B) instigarea mediată – determinarea are loc prin intermediul altei
persoane. Dacă persoana ce mijloceşte această instigare se limitează la acest
rol atunci ele participă sub forma complicităţii,272 dacă mediatorul are şi o
contribuţie personală atunci el devine coinstigator.
VI. În funcţie de modul în care este comunicată ideea infracţională,
putem deosebi:
A) instigarea explicită (deschisă) instigatorul expune în mod deschis
scopul său, spre a convinge la săvârşirea faptei pe instigat.
B) instigarea ascunsă (perfidă) fiindcă instigatorul nu îşi dă în vileag rolul
faţă de instigat, astfel că acesta din urmă crede că ideea infracţională îi
aparţine.
VII. După rezultatul obţinut în determinarea instigatului la comiterea
faptei prevăzute de legea penală, se deosebesc:
A) instigarea cu efect pozitiv, reuşit- instigatorul reuşeşte să îl convingă
pe instigat să accepte hotărârea de a săvârşi infracţiunea.
B) instigarea cu efect negativ - instigatorul nu a reuşit să îl convingă pe
instigat să săvârşească infracţiunea, ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile
instigării, iar persoana ce a încercat determinarea nu poate fi considerată
participant.273
Atunci când instigatul a săvârşit fapta la care a fost instigat, în formă
consumată sau de tentativă pedepsibilă, se întrunesc condiţiile unei instigări
perfecte reuşite.
VIII. Având în vedere rezultatele urmărite prin instigare:
A) instigarea poate fi determinată, când se precizează infracţiunea care
urmează să fie comisă
B) instigarea indeterminată, când instigatorul, spre exemplu, îi spune
instigatului să facă ce ştie pentru a procura banii, chiar prin comiterea unei
infracţiuni.274 În art.29 din Codul Penal actual este prevăzută „Instigarea
neurmată de executare” în următoarea formulare „Actele neurmate de
executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului
sau de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu
o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a
instigat şi minimul general. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este
detenţiunea pe viaţă, se aplică
pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani”.
Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai
mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul
desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.”
8.2.2.3 Complicitatea
205
273
C.Bulai, Drept Penal, p.gen.1992, p.197, I.Oancea, o.cit, p.395-396.
274
206
Complicitatea este forma participaţiei penale, ce constă in activitatea per-
soanei care înlesneşte, sau ajută în orice fel la săvârşirea unei fapte prevăzute
de legea penală, sau care, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, promite că va
tăinui bunurile provenite din aceasta, sau că va favoriza infractorul, chiar dacă,
după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Din această definiţie
reiese caracterul complicităţii de contribuţie indirectă, mediată la comiterea
infracţiunii.
Condiţiile complicităţii
a) Nu putem vorbi de complicitate fără ca să existe o faptă penală comisă
de autor. Este îndeplinită condiţia şi atunci când s-a săvârşit doar o tentativă
pedepsibilă.
b) O a doua condiţie priveşte săvârşirea de către complice a unor acţiuni
menite să înlesnească, sau să ajute pe autor la comiterea faptei. Această
condiţie priveşte latura obiectivă a complicităţii, în esenţă putând spune că în
general, complicitatea priveşte o anumită faptă prevăzută de legea penală. Prin
contribuţia complicelui, nu se săvârşeşte propriu-zis, elementul material al
infracţiunii, ci numai se întregeşte acest element material. Literatura a reţinut în
mod corect că actele de complicitate nu sunt indispensabile autorului pentru
comiterea faptei.275 Se face o clară distincţie276 între activităţile de înlesnire şi
activităţile de
ajutor.
Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării (ex:
procurarea de mijloace, luarea de măsuri, sau crearea de condiţii, de natură să
uşureze de comiterea faptei, facilitarea posibilităţii autorului de a se apropia de
obiectul asupra căruia urmează să acţioneze, etc277 ) Aceste acţiuni se situează
în faza de pregătire a comiterii infracţiunii, şi pot fi activităţi materiale (ex:
procurarea armei, a cheilor), procurarea de informaţii sau activităţi ce reprezintă
o contribuţie morală (ex: procurarea de informaţii cu privire la obiectul
infracţiunii).
Ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta chiar
în timpul săvârşirii infracţiunii, adică între începerea executării şi până la
consumarea acesteia. Acţiunile pot fi: comisive (înmânarea armei, deschiderea
unei uşi, asigurarea pazei) sau omisive (neîncuierea unei uşi pe care paznicul
trebuia să o închidă). Literatura a apreciat în mod corect că activitatea unor
persoane de a însoţi înarmate cu diferite obiecte contondente pe inculpat, care
a comis fapta de omor, cunoscând intenţia lui, constituie complicitate, deoarece,
deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul agresiunii, acele persoane au
înlesnit realizarea fapte, prin întărirea şi întreţinerea hotărârii autorului de a
săvârşi fapta.278 În acest caz suntem în faţa unei complicităţi morale.
Promisiunea de tăinuire a bunurilor sau defavorizarea infractorului. Are
loc înainte de comiterea infracţiunii sau cel mai târziu până în momentul
comiterii infracţiunii şi reprezintă o încurajare a autorului. Neîndeplinirea de
către complice a promisiunii făcute nu înlătură caracterul de complicitate.
275
C-tin Mitrache, op. Cit., pag.249.
276
V.Papadopol, Participaţia improprie, op.cit.pag.172
207
277
Ghe. Nistoreanu, Al.Boroi, op. Cit pag.220.
278
T.S., s.p., d.2250/1973, R.1,P,82
279
D.V.Zlătescu, Infracţiunea de omisiune a denunţării, J.N.nr.6/1968, pag.1038
280
T.S., col.pen, d.nr.1966/1968, C.D.1968, pag. 247-248.
208
S-a reţinut corect în literaură că reprezintă o promisiune de tăinuire şi
promisiunea de nedenunţare a faptei de către persoana care, potrivit legii ar
avea obligaţia să o facă.279
c) Complicitatea se săvârşeşte numai cu intenţie directă, indirectă sau
praeterintenţie. Complicitatea este posibilă în cazul infracţiunilor
praeterintenţionate, dacă se dovedeşte că în raport de rezultatul mai grav,
complicele a avut o poziţie subiectivă, similară cu autorul.280
Vinovăţia se apreciază numai faţă de persoana complicelui, nefiind
importantă forma de vinovăţie a autorului.
Felurile complicităţii:
a) După natura ajutorului dat la săvârşirea infracţiunii, complicitatea poate fi:
1. materială, constă în acte de sprijin material: procurarea instrumentelor
de săvârşire a infracţiunii, înlăturarea de obstacole, etc.
2. complicitatea morală constă în acte de sprijin moral, care întăresc
rezoluţia infracţională: procurarea de informaţii cu privire la obiectul infracţiunii,
promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului, etc.
b) După momentul în care se acordă ajutorul:
1. complicitate anterioară. Priveşte activităţile complicelui pentru
pregătirea infracţiunii.
2. complicitatea concomitentă- priveşte actele executate de complice prin
care se dă sprijin autorului în momentul săvârşirii infracţiunii: încurajarea infrac-
torului, oferirea armei, etc.
c) După modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia
complicelui la săvârşirea infracţiunii:
1. complicitate nemijlocită, când însuşi complicele ajută pe autor la comi-
terea infracţiunii.
2. complicitatea mediată, când sprijinul este dat prin intermediul altui par-
ticipant (instigator sau complice)
d) După aspectul dinamic281 al contribuţiei complicelui la săvârşirea faptei:
1. complicitatea prin acţiune (comisivă), (ex: oferirea de instrumente,
informaţii, etc)
2. complicitatea prin inacţiune (omisivă), când ajutorul complicelui constă
în neîndeplinirea unor obligaţii legale: fapta paznicului de a nu activa alarma într-
o anumită incintă, pentru a ajuta pe autor să pătrundă în acea incintă.
e) După forma de vinovăţie, complicitatea poate fi:
1. proprie, când, atât autorul cât şi complicele au aceeaşi formă de
vinovăţie, anume intenţia.
2. improprie, când autorul săvârşeşte fapta din culpă, sau fără vinovăţie.
8.2.2.4. Participaţia improprie

281
282
Matei Basarab, op. Cit. 209; Dongoroz, op.cit., pag. 206.
283
A.Dincu, op.cit.pag.269.
284
209
Participaţia improprie sau imperfectă este acea formă a participaţiei

penale la care persoanele, care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută
de legea penală, nu acţionează toate cu aceiaşi formă de vinovăţie.282 Participanţii
la comiterea infracţiunii acţionează lucrând cu intenţie, alţii din culpă, alţii chiar
fără vinovăţie.283 Reglementarea în legea penală română a participaţiei improprii
este o reflec-
tare a concepţiei din doctrină potrivit cu care unitatea în raport cu care se
apreciază contribuţiile mai multor persoane, este fapta prevăzută de legea penală,
la săvârşirea căreia participanţii pot participa, unii din intenţie, alţii din culpă, alţii
fără vinovăţie.284
Participaţia improprie poate exista la toate formele de participaţie,
inclusiv în cazul coautoratului, când unii din autori acţionează cu intenţie, iar alţii
din culpă sau fără vinovăţie. Pentru reglementarea în literatura de specialitate a
participaţiei improprii, s-a recurs la aşa numita teorie a autorului mediat, de la
distanţă, sau a autorului de mână lungă (de longa manus). Trebuie arătat că în
literatură s-a combătut existenţa participaţiei improprii. Argumentul principal
invocat a fost acela că nu poate exista participaţie penală, fără o înţelegere
prealabilă între participanţi, ceea ce înseamnă că participaţia nu ar fi posibilă
decât la infracţiunile intenţionate, nu şi la cele din culpă. De aceea pentru a
combate această teorie a apărut teza autorului imediat care presupune
considerarea ca autor mediat al infracţiunii pe instigatorul care determină cu
intenţie pe o altă persoană să săvârşească o infracţiune, şi care săvârşeşte
acea faptă fără vinovăţie: iresponsabil, minor sub 14 ani, în eroare de fapt,
etc.285
Având în vedere că fapta nu era infracţiune în raport cu autorul ei, s-a
propus soluţia ca instigatorul să fie considerat autorul mediat, care s-a folosit de
autorul adevărat ca de un instrument.
Modalităţile participaţiei improprii. Se cunosc mai multe modalităţi ale
participaţiei improprii în funcţie de vinovăţia celui care îşi aduce contribuţia, la
săvârşirea infracţiunii.
Prima modalitate a participaţiei improprii este modalitatea intenţie şi
culpă, în care contribuţia participantului este dată de intenţie la fapta comisă de
autor din culpă. A doua modalitate este modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie,
în care contribuţia participantului este dată cu intenţie la fapta comisă de autor,
fără vinovăţie. A treia modalitate este modalitatea culpă şi intenţie în care se
reţine participarea din culpă a participantului la fapta săvârşită cu intenţie de
autor. În fine, avem modalitatea lipsă de vinovăţie şi intenţie, când participantul
contribuie fără vinovăţie la fapta comisă de autor cu intenţie.
În Codul penal român sunt reţinute doar primele două forme de
participaţie improprie, anume modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie
şi lipsă de vinovăţie.
a) Modalitatea intenţie şi culpă constă în determinarea, înlesnirea sau
ajutarea în orice mod, cu intenţie la săvârşirea din culpă de către altă persoană
a unei
210
285
286
T.M.Bucureşti, s.a-II-a pen., sen.nr.322/1993 (nepublicată, citată de Ghe. Nistoreanu, Al.Boroi,
op. Cit. Pag.228)
211
fapte prevăzută de legea penală. Caracteristica acestei modalităţi este faptul că
autorul acţionează din culpă, fiind, însă determinat cu intenţie să acţioneze în
cazul instigării, şi sprijinit tot cu intenţie în cazul complicităţii. În acest caz s-a
decis de către practica judiciară că există participaţie improprie în cazul
determinării unor persoane să participe la luarea unor bunuri, ele ne ştiind că
bunurile nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt, sau dacă inculpatul
a vândut martorilor 5000 de cărămizi, depozitate într-un loc viran, afirmând că
sunt proprietatea sa, deşi cărămizile aparţineau altei persoane. 286
În acest caz fiecare coautor răspunde potrivit cu vinovăţia sa. Dacă fapta
săvârşită de autor nu este incriminată când este săvârşită din culpă, participaţia
improprie nu este înlăturată, ci doar autorul nu se pedepseşte, autorul şi
complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată la care şi-au adus
contribuţia.
b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie constă în determinarea, ajuta-
rea, sau înlesnirea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală de către o persoană care acţionează fără vinovăţie. În aceste
condiţii determinarea cu intenţie la săvârşirea faptei constituie instigare, iar
înlesnirea şi ajutarea vor constitui complicitate. Autorul care a acţionat fără
vinovăţie găsindu-se la momentul săvârşirii infracţiunii într-o stare de eroare de
fapt, iresponsabilitate, constrângere fizică sau morală, beţie completă
involuntară, minoritate, ne având calitatea de infractor, nu va fi tras la
răspundere penală.
Unii autori consideră că participaţia improprie este posibilă şi în cazul
legitimei apărări sau al stării de necesitate.287 În contracararea acestei opinii s-a
susţinut că legitima apărare şi starea de necesitate fac ca fapta să nu aibă
caracter penal, or în acest caz fapta nu a re caracter penal nici pentru terţul
intervenient.288
8.2.3. Tratamentul penal al participaţiei
Există două mari opinii cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată în ca-
zul participaţiei: într-o opinie, având în vedere criteriul subiectiv, adică
coeziunea subiectivă dintre participanţii care au urmărit realizarea aceleiaşi fapte
s-a susţinut necesitatea parificării pedepselor participanţilor, adică toţi
participanţii, indiferent de felul contribuţiei lor să fie sancţionaţi cu aceeaşi
pedeapsă prevăzută de lege.289 S-a reproşat sistemului că nu ţine seama de
realitate deoarece realizarea
sub raport subiectiv a infracţiunii, nu este de aceeaşi intensitate în cadrul
diferitelor contribuţii ale participanţilor.290
În altă opinie se analizează elementul obiectiv material al participaţiei,
adică s-a făcut distincţia calitativă şi cantitativă a contribuţiei participanţilor în
sistemul diversificării sancţiunilor pentru participanţi. În Codul penal român se
păstrează sistemul parificării pedepselor, cu aplicarea acestora în funcţie de
contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunilor.
212
287
V.Papadopol, Participaţia improprie, R.R.D. nr.3/1971, pag.37.
288
Ghe. Nistoreanu, Al.Boroi, op. Cit pag.229.
289
V. Dongoroz, Explicaţii teoretice op.cit., pag. 210.
290
213
Aplicarea pedepselor în cazul participaţiei proprii . Conform principiului
parificării pedepselor, în cazul participaţiei proprii, toţi participanţii vor fi
sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Totuşi, în aplicarea
pedepsei s-a stipu- lat în mod expres de către codul penal că se va ţine seama
în aplicarea pedepsei de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii.
Iată, deci, că în lumina dispoziţiilor Codului penal, instanţa, în momentul
individualizării pedepselor, în conformitate cu dispoziţiile privitoare la
individualizare, se va ţine seama în mod obligatoriu şi se va aprecia în concret
contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii.
a) Aplicarea pedepsei în cazul coautoratului. În cazul coautoratului se
aplică parificarea pedepsei pentru toţi coautorii, fiind obligatorii, atât criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72, C.p, cât şi individualizarea
participaţiei în condiţiile art.27, C.p.actual
b) Aplicarea pedepsei în cazul instigării. Instigatorul este pedepsit în
acest caz cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, ţinându-se seama de
obligaţiile impuse de lege instanţelor de judecată.
c) Aplicarea pedepsei în cazul complicităţii. Şi în acest caz, se aplică
pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, ţinându-e seama de contribuţia sa la
săvârşirea infracţiunii. Necesitatea parificării pedepselor în acest caz, rezidă din
faptul că se pot săvârşi cu privire la o infracţiune, acte de complicitate cu un
pericol deosebit (cazul persoanei care în baza unei înţelegeri prealabile stă în
apropierea celui care profitând de aglomeraţia unui magazin, sustrage un
portofel din poşeta altei persoane, şi după săvârşirea furtului primeşte portofelul,
pentru a nu fi găsit asupra făptuitorului)291
Circumstanţe personale şi circumstanţe reale. Circumstanţele sunt
împrejurările în care are loc comiterea faptei prevăzute de lege, împrejurări ce
constau în stări, situaţii, întâmplări, calităţi, însuşiri şi orice alte date ale realităţii,
susceptibile să particularizeze fapta sau pe făptuitor.292
După cum privesc fapta sau pe făptuitor circumstanţele sunt reale şi per-
sonale. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anteriore concomitente
şi posterioare săvârşirii faptei, şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei
legat de mijloacele folosite, de împrejurările, de loc, de timp, în care fapta s-a
comis, de rezultatul produs.
Necunoaşterea circumstanţei reale de către un participant are ca efect
neproducerea agravării răspunderii penale ca urmare a acestei circumstanţe.
Conchidem că circumstanţele privitoare la faptă sau reale se răsfrâng asupra
participanţilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut.
Circumstanţe personale sunt circumstanţele care privesc făptuitorul sau
pe un participant şi nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. Circumstanţele
personale privesc atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prevăzută de
legea penală la care a contribuit, situaţie în care circumstanţele personale sunt
subiective. Dacă circumstanţele personale privesc particularităţile personalităţii
participantului
291
T.M.Bucureşti, s.a-II-a pen., d.573/1985, R.3, pag.46.
292
V. Dongoroz, Explicaţii teoretice op.cit., pag. 220.
214
(calitatea de militar), acestea devin de individualizare.
Dacă circumstanţele de individualizare sunt prevăzute în conţinutul con-
stitutiv al infracţiunii, ele devin circumstanţe reale şi se răsfrâng asupra tuturor
participanţilor în măsura în care le-au cunoscut şi le-au prevăzut.
Tratamentul penal al instigării neurmate de executare .În Codul penal
1969, instigare neurmată de executare era pedepsită în condiţiile în
care :a)instigarea era neurmată de un început de executare si b)instigarea era
neurmată de o executare pedepsibilă.
În situatia instigării neurmată de executare, ne fiind întrunite condiţiile
participaţiei (nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală), instigatorul
răspundea, nu ca participant, ci ca autor al unei infracţiuni distincte.
În situaţia instigării neurmată de o executare pedepsibilă, instigatorul era
pedepsit cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la
care a instigat şi minimul general. Sancţionarea actelor de instigare se putea
dicta numai în cazul în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea la care s-a
instigat, era de minimum 2 ani.
Împiedicarea de către participant a săvârşirii faptei; instituie o cauză de
nepedepsire a participantului la săvârşirea unei infracţiuni, dacă în cursul
executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia.
Condiţiile sunt ca: a) să fi început executarea faptei de către autor; b)
după începerea executării participantul să fi intervenit eficient, împiedicând
consumarea infracţiunii; c) intervenţia participantului să fi intervenit înainte de
descoperirea faptei. Dacă cel ce împiedică consumarea faptei este însuşi
autorul, apreciem că suntem în cazul desistării, iar cauza de impunitate se
răsfrânge şi asupra complicelui.
Dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai mulţi coautori dar împiedicarea
a fost făcută numai de unii, de această cauză de nepedepsire beneficiau numai
ei. În condiţiile în care împiedicarea consumării este realizată de complice,
el va beneficia de impunitate, ceilalţi răspunzând pentru tentativa realizată.
Dacă tentativa nu se pedepseşte, nu vor răspunde nici aceştia.
Dacă instigatorul va împiedica consumarea, el nu va mai răspunde, dar
vor răspunde ceilalţi participanţi.
Pedeapsa în cazul participaţiei improprii.
În cazul modalităţii intenţie-culpă, s-a consacrat sistemul diversificării
pedepselor. Instigatorul şi complicele contribuind cu intenţie la săvârşirea faptei,
urmează să fie sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă
cu intenţie. Dacă fapta săvârşită din culpă nu este incriminată, atunci autorul nu
va fi pedepsit. Dacă fapta este incriminată din culpă, el va răspunde conform
acestei incriminări.
În modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie, instigatorul şi complicele vor
răspunde pentru infracţiunea intenţionată.
Autorul acţionând fără vinovăţie nu va fi tras la răspundere penală,
lipsind caracterul penal al faptei. În cazul participaţiei improprii sunt incidente
dispoziţiile privitoare la circumstanţele reale şi personale şi cele privitoare la
împiedicarea de
215
către participant a consumării infracţiunii.
CAPITOLUL IX
UNITATE DE
INFRACŢIUNI
9.1. CONSIDERATII GENERALE
Legiuitorul penal a considerat necesar să califice o infracţiune ca

formând o unitate sau o pluralitate de infracţiuni, deoarece aceasta produce
consecinţe juridice importante, făptuitorul urmând să răspundă în cazul unităţii
de infracţiuni pentru o singură infracţiune, iar în cazul pluralităţii de infracţiuni,
pentru două sau mai multe infracţiuni. Distincţia între unitate şi pluralitate de
infracţiuni se face cu ajutorul conţinutului infracţiunii, care reprezintă baza de
evaluare.293
Va exista unitatea de infracţiune în condiţiile în care fapta corespunde
conţinutului unei singure infracţiuni şi va exista pluralitate de infracţiuni în
condiţiile în care se constată existenţa mai multor fapte, care au conţinutul
mai multor infracţiuni sau când fapta săvârşită se identifică cu conţinutul mai
multor infracţiuni.
Definiţia cel mai des îmbrăţişată de doctrină a unităţii de infracţiune este
aceea potrivit căreia unitatea de infracţiune presupune activitatea
infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din
natura faptei sau din voinţa legiuitorului, săvârşită de o persoană şi în care
se identifică conţinutul unei singure infracţiuni.294
9.1.1. Felurile unităţii de infracţiune
Literatura distinge două feluri de unitate de infracţiune: unitate naturală de

293
C.Bulai, Drept Penal, P.Gen.,vol.I, 1992, pag.207; Vasile Papadopol, Doru Pavel, Formele
Unităţii infracţionale în Dreptul Penal Român, Casa de Editură şi Presă „ Şansa S.R.L.” Bucureşti
1992
294
I.Oancea, Drept Penal, P.Gen.,Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti !971, pag.216;
216
M.Zolineak, Drept Penal, vol.II, 1976, pag.191; C-tin Mitrache, op.cit., pag.198; Ghe. Nistoreanu,
Al. Boroi, op.cit. pag.134.
295
C-tin Mitrache, op.cit., pag. 199.
217
infracţiune şi unitate legală de infracţiune
Unitatea naturală de infracţiune se poate defini ca fiind unitatea acţiunii
sau inacţiunii prin care se realizează conţinutul unei singure infracţiuni. Aceasta
se caracterizează, pe lângă faptul că există o singură acţiune sau inacţiune, prin
aceea că există o singură formă de vinovăţie şi un singur rezultat. Literatura
juridică reţine unitatea de infracţiuni sub trei forme: infracţiunea simplă,
infracţiunea continuă şi infracţiunea deviată.295
Unitatea legală de infracţiune este dată nu de natura faptei săvârşite,
ci de voinţa legiuitorului care reuneşte în conţinutul unei singure infracţiuni,
două acţiuni sau inacţiuni care ar putea constitui, fiecare în parte conţinutul unor
infracţiuni distincte. În acest caz, deşi nu mai avem neapărat o singură acţiune
sau inacţiune, legiuitorul a considerat că există o strânsă legătură între acţiuni
sau inacţiuni, legătură realizată de elementul subiectiv. Unitatea legală de
infracţiuni este consacrată de Codul penal în patru forme: infracţiunea continuată,
infracţiunea complexă, infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă.
9.2. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE
9.2.1. Infracţiunea simplă
Infracţiunea simplă se caracterizează, din punct de vedere obiectiv, printr-

o singură acţiune sau inacţiune, un singur rezultat, iar din punct de vedere
subiectiv, printr-o singură formă de vinovăţie. Infracţiunea simplă, sub aspect
obiectiv, se poate realiza, fie prin o singură intervenţie a făptuitorului asupra
obiectului infracţiunii, fie prin mai multe intervenţii, care se succed imediat în
timp asupra obiectului infracţiunii (ex: vătămarea corporală poate interveni, fie
datorită unei lovituri, fie datorită mai multor lovituri). Esenţial este că toate
aceste acte, deşi pot avea şi semnificaţie proprie, în cazul infracţiunii simple
sunt înglobate în aceeaşi acţiune, pierzându-şi astfel această semnificaţie
proprie. Este important de arătat că actele de executare multiple se integrează
în mod natural în aceeaşi infracţiune. Infracţiunea simplă are ca particularitate
faptul că momentul consumării coincide cu momentul epuizării.296
În cazul infracţiunii simple, atât obiectul cauzei, cât şi forma de vinovăţie,
subiectul pasiv, celelalte elemente sunt unice. Este diferită situaţia în care printr-
o singură acţiune se aduce atingere valorilor ocrotite care aparţin mai multor
titulari. Astfel, în cazul infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea persoanei
vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni. Infracţiunile vor fi într-un
număr echivalent cu numărul persoanelor vătămate prin infracţiune.
296
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi, op.cit. pag.136.
297
C-tin Mitrache, op.cit., pag. 200.
218
Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor contra vieţiii, legiuitorul creând
o infracţiune complexă (ex: omorul deosebit de grav, uciderea din culpă dacă
prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane).
Literatura consideră că în cazul altor infracţiuni decât cele care vatămă
persoana, numărul mai mare de persoane vătămate nu duce la stabilirea unei
pluralităţi de infracţiuni. Se dă exemplu cazul furtului printr-o singură acţiune de
la mai multe persoane (cazul unei persoane care ar fura din bunurile mai multor
persoane care bunuri au fost depozitate la un loc). În acest caz valoarea ocrotită
care este vătămată este patrimoniul însuşi, deci avem de-a face cu o unitate de
infracţiune.297
9.2.2. Infracţiunea continuă
Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural

a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, care
continuă şi după consumare până la intervenţia unei forţe contrare.298
Literatura299 afirmă că acţiunea sau inacţiunea infracţională durează până când
este oprită de o forţă contrară care poate fi: voinţa infractorului, intervenţia
autorităţii sau intervenţia altei persoane. În momentul în care acţiunea
infracţională este curmată, infracţiunea se epuizează, iar reluarea activităţii
infracţionale va constitui o nouă infracţiune. Infracţiunea continuă, deşi nu este
definită, reiese din dispoziţiile părţii speciale a Codului penal fiind identificată
după elementul material al laturii obiective ce presupune o acţiune sau o
inacţiune, care prin natura ei se prelungeşte în timp („deţinerea”, „purtarea”,
„conducerea unui autovehicul”, „lipsirea”). Ca exemple de infracţiuni continue
putem menţiona: furtul de curent electric, portul ilegal de uniformă, evadarea,
dezertarea, deţinerea de arme şi muniţii, abandonul de familie. Pe parcursul
desfăşurării elementului material al laturii obiective pot apărea întreruperi ce pot
fi determinate de natura activităţii infracţionale. Spre exemplu: portul ilegal de
uniformă este susceptibil de a fi întrerupt noaptea şi reluat dimineaţa. Literatura a
reţinut că reluarea de dimineaţă a portului ilegal de uniformă nu schimbă rezoluţia
infracţională a infractorului. Acesta în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale reia în
fiecare dimineaţă elementul material al laturii obiective. Deci, în acest caz, nu
există o nouă hotărâre infracţională. Având în vedere acest aspect, doctrina
penală300 a făcut distincţie între infracţiunile continue succesive (cazul de mai
sus) şi infracţiunile continue permanente. Pentru acestea din urmă este
important de remarcat că fiecare întrerupere în acţiunea infracţională duce la
epuizarea infracţiunii continue, iar reluarea activităţii infracţionale înseamnă
săvârşirea unei noi infracţiuni continue. Infracţiunile continue permanente se
caracterizează prin desfăşurarea activităţii infracţionale fără întrerupere, fără să
fie nevoie de intervenţia făptuitorului pentru prelungirea acesteia (ex: în cazul
furtului de energie electrică sau de semnal TV, orice întrerupere a racordului la
reţea reprezintă epuizarea
298
Vasile Papadopol, Doru Pavel op.cit.pag.60, V.Dongoroz op.cit. pag.326.
219
299
M.Basarab op.cit. pag.84
300
C.Bulai op.cit. pag.140, C-tin Mitrache, op.cit., pag. 201, I.Oancea, op.cit. pag.194.
301
C-tin Mitrache, op.cit., pag. 201, T.J.Bihor, d.nr. 92/1996, Dreptul, pag. 62.
220
infracţiunii de furt. O eventuală rebranşare ar echivala cu o punere în aplicare a
unei noi rezoluţii infracţionale, deci am fi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni
de furt de curent sau semnal TV).
Cunoaşterea infracţiunii continue are relevanţă în aplicarea anumitor
instituţii de drept penal. Momentul faţă de care se calculează şi se aplică aceste
instituţii este momentul epuizării infracţiunii. Astfel legea penală cu privire la
aplicarea legii penale în timp, legea penală aplicabilă va fi legea în vigoare în
momentul epuizării faptei. De la acest moment, se calculează termenul de
prescripţie a răspunderii penale, de la acest moment se stabileşte incidenţa unui
act de clemenţă. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu, dacă o parte
din infracţiune sau rezultatul acesteia s-au produs pe teritoriul ţării, va fi
recunoscută incidenţa legii penale române.301 Ca exemplu: dacă făptuitorul a
început activitatea infracţională înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, această
activitate nu va fi luată în seamă, iar minorul va răspunde penal. Dacă activitatea
continuată a început în timp ce făptuitorul era minor şi se desfăşoară după
ajungerea la majorat, acesta va fi sancţionat ca şi infractorul major (de
minoritate se va ţine seama în individualizarea pedepsei).
9.2.3. Infracţiunea deviată
Infracţiunea deviată este o formă a unităţii naturale de infracţiune,

desem- nând infarcţiunea săvârşită prin devierea acţiunii de la obiectul sau
persoana împotriva cărora era îndreptată, datorită greşelii făptuitorului, la alt
obiect sau persoană, pe de o parte, sau prin îndreptarea acţiunii – din eroare a
făptuitorului
– asupra altei persoane ori altui obiect, decât acela pe care vrea făptuitorul să-l
vatăme, pe de altă parte.302
Infracţiunea deviată se poate săvârşi în două moduri:
a) Fie prin devierea acţiunii infracţionale spre un alt obiect sau altă
persoană din greşeala făptuitorului (aberatio ictus). Spre exemplu, prin greşita
manipulare a armei, făptuitorul ucide o altă persoană decât cea pe care vroia să
o ucidă iniţial.
b) Fie prin săvârşirea faptei asupra altui obiect sau altei persoane
datorită erorii făptuitorului cu privire la obiectul sau persoana asupra cărora
acesta intenţiona să acţioneze (error in personam). Spre exemplu, infractorul
confundă pe rivalul său, datorită nopţii, cu o altă persoană pe care o ucide.
În cazurile infracţiunii deviate, se consideră că această infracţiune este în
realitate una singură, şi nu o infracţiune cu privire la obiectul sau persoana
vătămată şi o tentativă cu privire la obiectul sau persoana care se vroia a fi
vătămată. Există în acest sens două opinii în doctrină.
Opinia dominantă în literatură303 susţine că în cazul infracţiunii deviate în
221
302
V.Dongoroz, Drept penal, 1939, pag.423; Traian Pop, Drept penal comparat, P.Gen, vol.II, Cluj
303
1923, pag.469; I.Oancea, op.cit., pag.220-221.
222
orice modalitate ne găsim în prezenţa unei singure infracţiuni, anume cea
realizată în condiţiile devierii proiectului iniţial cu motivarea că legea penală
apără toate valorile sociale aflate sub protecţia sa. În altă opinie se susţine că în
cazul devierii acţiunii (aberatio ictus), dacă se constată că pe lângă infracţiunea
deviată sunt întâlnite în cauză şi condiţiile constitutive ale unei tentative
pedepsibile alături de infracţiunea consumată, trebuie reţinute ambele fapte în
concurs de infracţiuni. În acest caz se invocă faptul că legea nu apără viaţa unei
anumite persoane, ci viaţa tuturor persoanelor. Opinăm că, în acest caz, ne
putem afla în faţa unei tentative perfecte, proprii, improprii sau relativ improprii.
Considerăm că nu poate fi absorbită această tentativă de către infracţiunea
consumată, deoarece ne-am afla în faţa unei nepedepsiri a unei tentative
pedepsibile.
9.3. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE
Unitatea legală de infracţiune, spre deosebire de unitatea naturală de

infracţiune, este o creaţie a legiuitorului, care pedepseşte prin reunirea în
conţinutul unei singure infracţiuni două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni, care
ar putea constitui fiecare în parte o infracţiune.
Legiuitorul a creat unitatea legală de infracţiune din două sau mai multe
acţiuni cu semnificaţie proprie tocmai datorită legăturii strânse între ele.304
În ceea ce priveşte unitatea legală de infracţiune Codul Penal viitor
conţine mai multe modificări în raport cu reglementările cuprinse în actualul Cod
Penal. Astfel, o primă modificare atinge denumirea capitolului „Pluralitatea de
infracţiuni” din Codul Penal în vigoare, în conţinutul căruia se reglementează
formele pluralităţii de infracţiuni, infracţiunea continuată şi cea complexă, iar în
viitorul Cod Penal denumirea capitolului este transformat din „Pluralitatea de
infracţiuni” în „Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni”, deoarece în realitate se
reglementează ambele instituţii de drept penal, cu diferenţa că se acordă
prioritate infracţiunii continuate şi acelei complexe în raport cu pluralitatea de
infracţiuni.
Formele unităţii legale sunt în număr de patru, legiutorul reţinând ca
unitate de infracţiuni: - infracţiunea continuată, - infracţiunea complexă,-
infracţiunea de obicei, - infracţiunea progresivă.

Art 41- Unitatea infracţiunii conti- Art 35- Unitatea infracţiunii
nuate şi a celei complexe continuate şi a celei complexe
Alin.2: Infracţiunea este continuată Alin.1: Infracţiunea este continuată
când o persoană săvârşeşte la diferite când o persoană săvârşeşte la di-
intervale de timp, dar în realizarea ferite intervale de timp, dar în reali-
ace- leiaşi rezoluţii, acţiuni sau zarea aceleiaşi rezoluţii şi
inacţiuni sau împotriva
223
304
M. Zolyneak, op.cit, p.191
305
Vintilă Dongoroz – Drept penal 1939, pagina 324.
224
inacţiuni care prezintă fiecare în parte, subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni
conţinutul aceleiaşi infracţiuni. care
prezintă, fiecare în parte, conţinutul
aceleiaşi infracţiuni.
9.3.1. Infracţiunea continuată
Infracţiunea continuată este reglementată de dispoziţiile articolului 41,

alin.2 din actualul Cod Penal şi articolul 35 din noul Cod Penal, care prezintă ca
element de noutate în definiţia legală a infracţiunii continuate introducerea unei
noi condiţii, şi anume unitatea de subiect pasiv. Potrivit Codului Penal în vigoare
infracţiunea continuată este acea formă a unităţii legale caracterizată prin
săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite, dar în
realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni, care
prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.305
Caracteristicile infracţiunii continuate rezidă din condiţiile prevăzute de
articolul 41 aliniatul 2 Codul Penal în vigoare şi articolul 35 aliniatul 1 din noul
Cod Penal. Astfel, pentru ca o infracţiune să fie continuată trebuie ca aceasta să
fie formată dintr-o pluralitate de acte de executare legate între ele printr-o triplă
unitate: unitate de subiect atât activ, cât şi pasiv, unitate de rezoluţie
infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii.306
Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate :

A) prima condiţie priveşte unitatea subiectului activ, în sensul că acţiunile
sau inacţiunile trebuie săvârşite de aceeaşi persoană. Există o infracţiune
continuată şi în cazul în care o persoană acţionând în baza aceleaiaşi rezoluţii
participă la săvârşirea unora din acţiunile componente ale infracţiunii în calitate
de coautor, iar la altele în calitate de complice, în asemenea caz, forma de
unitate mai uşoară se absoarbe în cea mai gravă307 . Este evident că se va reţine
infracţiunea ca fiind continuată şi în condiţia în care făptuitorul care participă are
calitatea de autor pentru unele acte, iar pentru altele calitate de complice.
O parte a literaturii consideră discutabil un astfel de punct de vedere, de-
oarece se încalcă relaţia de dependenţă a actelor de participaţie faţă de actele
de executare, nesocotindu-se cerinţa prevăzută de art.41 actualul Cod Penal şi
de art. 35 din viitorul Cod Penal, ca pluralitatea de acte componente să prezinte
conţinutul aceleiaşi infracţiuni, mai ales că nu asigură continuitatea in activitatea
infracţională aceleiaşi persoane în ceea ce priveşte situaţia ei juridică308 .
În situaţia în care o persoană instigă prin acţiuni repetate la infracţiuni
diferite, nu i se va reţine instigare continuată, ci concurs de infracţiuni. 309 În
acelaşi mod se vor încadra juridic şi actele de complicitate repetate în baza
aceleiaşi
I. Oancearezoluţii ş30i6 a unor autori diferiţi.310
, op.cit, p.172.
307
T. Suprem, s.p, D 1670/1971, R.R.D. nr.1/1972, p.155
308
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi, op.cit, p.141.
309
V. Papadopol, Aspecte ale raporturilor dintre infracţiunea continuată şi formele de participaţie,
J.N. nr.5/1964, p.36.
225
310
T.S, s.p., D 1261/1983, RRD nr.8/1983, p.59.
226
În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima opinie din următoarele
considerente: condiţia unicităţii subiectului activ la care se referă tribunalul
suprem în decizia menţionată, are în vedere calitatea de complice şi autor sau
coautor, nu şi pe aceea de instigator. Reţinerea concursului de infracţiuni pentru
instigare repetată se referă la instigarea repetată pentru infracţiuni diferite or,
literatura de specialitate se referă la acte care fiecare în parte reprezintă
conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Aceste prevederi se aplică şi în cazul complicităţii
: dacă se va reţine complicitatea pentru infracţiuni de natură diferită, este
evident că ne vom afla în cazul concursului de infracţiuni, şi nu al infracţiunii
continuate. Dacă un făptuitor va acţiona pentru sustragerea prin acţiuni repetate
a materialelor de construcţii dintr-un depozit prima dată în calitate de complice,
iar apoi în calitate de autor sau coautor este evident că se va reţine infracţiunea
continuată. În condiţiile în care el va acţiona în calitate de complice cu privire la
infracţiunea de furt mai sus menţionată şi în calitate de coautor la infracţiunea
de vătămare corporală a paznicului care i-a surprins în timp ce consumau un alt
act al infracţiunii de furt, este evident că se va reţine concursul de infracţiuni,
pentru că fiind o infracţiune de natură diferită s-a schimbat rezoluţiunea
infracţională.
Cu privire la complicitatea reţinută ca şi concurs de infracţiuni în condiţiile
în care complicitatea are aceeaşi rezoluţie, însă autorii sunt diferiţi, arătăm că
se poate reţine infracţiunea continuată deoarece sunt respectate condiţiile de
existenţă ale acesteia.
În concepţia viitorului Cod Penal este necesară şi îndeplinirea condiţiei
unicităţii subiectului pasiv asupra căruia sunt îndreptate acţiunile sau inacţiunile
subiectului activ, care intră în conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni.
B) a doua condiţie este aceea să existe o pluralitate de acţiuni sau
inacţiuni, care să fie săvârşite la intervale diferite de timp.
Există infracţiune unică continuată indiferent dacă unele din actele
infracţionale sunt consumate, iar altele rămase în fază de tentativă, ori de câte
ori inculpatul a săvârşit actele respective pe baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale.311
Pentru îndeplinirea acestei condiţii trebuie să se săvârşească două sau
mai multe acţiuni sau inacţiuni. Intervalele de timp nu trebuie să fie nici foarte
lungi, nici foarte scurte- ex. în condiţiile în care o persoană este lovită cu ocazia
aceleaşi agresiuni reprezintă conţinutul infracţiunii simple şi nu infracţiune
continuată sau săvârşirea infracţiunii de furt, prin comiterea mai multor acţiuni în
aceeaşi împre- jurare, cu aceeaşi ocazie. Suntem în această situaţie în condiţiile
în care inculpatul fură dintr-un apartament învecinat, însă neputând transporta
toate bunurile odată efectuează mai multe drumuri312 . Un timp prea îndelungat
între actele de executare poate duce la schimbarea rezoluţiei infracţionale, caz
în care, în condiţiile în care avem de-a face cu o rezoluţie distinctă, fapta
săvârşită va fi o nouă infracţiune, astfel că, se va reţine după caz concursul sau
recidiva.
311
T.S., s.p., D 1974/1969, RRD 12/1969, pag 180.
227
312
C. Mitrache, op.cit, pag 203.
313
M. Zolyneak, Drept Penal, vol.2 , P.Gen, pag.206-207.
314
T.S, s.p., D nr.3886/1971, CD 1971, pag .248.
228
C) a treia condiţie este ca actele efectuate să fie săvârşite cu aceeaşi
rezoluţie infracţională. Elementul subiectiv care caracterizează infracţiunea
continuată este numai intenţia ca formă de vinovăţie, făptuitorul urmărind şi
acceptând rezultatul acţiunii sale. Literatura a reţinut pe de o parte faptul că
rezoluţia infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se
menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea
activitate.313 Un al doilea aspect reţinut de doctrină este acela că unitatea de
rezoluţie este păstrată şi în cazul în care a în- ceput procesul penal pentru
actele de executare săvârşite anterior, însă infractorul continuă săvârşirea altor
acte, în baza rezoluţiei infracţionale iniţiale.314
Pentru a se realiza infracţiunea continuată trebuie ca infractorul să aibă
o imagine de ansamblu a activităţii ulterioare pe care o va desfăşura. Această
rezoluţie infracţională trebuie apreciată în funcţie de fiecare situaţie în parte, în
fapt putând să existe numeroase elemente care pot conduce la concluzia că a
fost îndeplinită această condiţie de existenţă a infracţiunii continuate (unitatea
obiectului infracţiunii, a locului, a persoanei vătămate, unitatea de timp, folosirea
aceloraşi procedee în săvârşirea activităţii infracţionale)315 .
D) actele de executare să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi
infracţiuni. Fiecare act de executare constă în acţiunea sau inacţiunea ce
realizează conţinutul juridic al aceleiaşi infracţiuni.
Literatura arată că acţiunile succesive nu trebuie să fie identice, ci trebuie
să realizeze fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Fiecare infracţiune privită în
parte poate prezenta anumite particularităţi, cu condiţia ca ivirea acestora să nu
conducă la luarea unei noi hotărâri infracţionale, să nu conducă la schimbarea
tipului de infracţiune.316
Condiţia este îndeplinită şi atunci când actele de executare nu reprezintă
toate infracţiuni consumate, unele putând rămâne în fază de tentativă.
În practica judiciară s-a reţinut întemeiat că vor forma unitate sub forma
infracţiunii continuate şi actele de executare care realizează, unele forma de
bază sau varianta tip, iar altele varianta calificată a acelei infracţiuni cu
respectarea, desigur şi a celorlalte condiţii.317
Efectele şi importanţa realizării infracţiunii continuate. Stabilirea

caracterului continuat prezintă importanţa în practică cu privire la mai multe
aspecte. Codul penal actual în art.122, alin. 2, precum şi Codul Penal viitor, în
art. 154, alin.2, stabileşte ca dată a săvârşirii infracţiunii continuate, data comiterii
ultimei acţiuni sau inacţiunii. Astfel legea spune că de la momentul epuizării se
calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale şi se stabileşte incidenţa
unui act de clemenţă.
În funcţie de momentul epuizării se stabileşte şi legea penală aplicabilă
în timp: astfel legea penală aplicabilă este cea în vigoare din momentul epuizării
infracţiunii. Dacă actele de executare sau rezultatul se situează pe teritorii
diferite, conform principiului ubicuităţii, legea penală aplicabilă va fi cea română,
dacă o parte din acte sau rezultatul s-a produs pe teritoriul României. În
condiţiile în care
229
315
C. Mitrache, op.cit, pag.204
316
M. Zolineak, op.cit., pag.427.
317
T.S., s.p., d. Nr. 241/1971, C.D. 1971, pag.243.
230
făptuitorul a început executarea înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, actele de
executare anterioare acestei vârste nu se iau în considerare, ci numai cele de
după împlinirea vârstei de 14 ani, iar dacă infracţiunea continuată a început să
fie comisă mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi a continuat după aceea,
infractorul va răspunde penal ca major. În cadrul individualizării pedepsei se va
ţine seama de cazul că o parte de acte au fost săvârşite în perioada minorităţii.
Tratamentul penal al infracţiunii continuate. Infracţiunea continuată este o

cauză de agravare facultativă a pedepsei pentru acea infracţiune. Având în
vedere că infracţiunea continuată este tratată ca unitate de infracţiuni, aplicarea
pedepsei se va face într-o singură etapă.
În actuala reglementare, pedeapsa pentru infracţiunea continuată se
aplică prin condamnarea către maximul special al pedepsei, şi adăugarea
unui spor, în condiţiile în care instanţa considera necesar. Sporul nu poate
depăşi 5 ani în condiţiile în care pedeapsa este închisoarea, iar în condiţiile în
care pedeapsa este amenda, se aplică un spor de până la jumătate din maximul
amenzii. Reglemen- tarea actuală specifică şi faptul că dacă infractorul
condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată, este judecat ulterior şi
pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni,
ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o
pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai mică decât cea stabilită
anterior. Această dispoziţie permite instanţei numai stabilirea unei pedepse mai
mari sau menţinerea pedepsei iniţiale, interzicând acesteia aplicarea unei
pedepse mai uşoare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat deja.
Art 42- Pedeapsa pentru Art 36- Pedeapsa pentru
infracţiunea continuată infracţiunea continuată şi
Infracţiunea continuată se infracţiunea complexă Alin.1:
sancţionează cu pedeapsa prevăzută Infracţiunea continuată se
de lege pentru infracţiunea săvărşită, sancţionează cu pedeapsa prevăzută
la care se poate adăuga un spor, de lege pentru infracţiunea săvârşită,
potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după al cărei maxim se poate majora cu cel
caz, art. 401 alin.1. mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii,
respectiv cu cel mult o treime în cazul
pedepsei amenzii.
În noul Cod penal se modifică atât sediul materiei (în actualul Cod Penal
este vorba de dispoziţiile art.41,art.42, art.43, iar în noul Cod sediul materiei
este redat de art.35, art.36, art. 37), cât şi tratamentul penal al infracţiunii
continuate.
Astfel noul Cod prevede la art. 36 alin.1, că infracţiunea continuată, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al
cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii,
respectiv cu
231
318
Vezi C. Mitrache, op.cit, pag. 206.
319
I. Oancea , op.cit, p.443, C. Mitrache, op.cit, pag. 206.
232
cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Infracţiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. Infracţiunea continuată
nu este posibilă la infracţiunea comisă din culpă, la infracţiunile al căror obiect
nu este susceptibil de divizare318 , şi nici la cele care presupun repetarea
activităţii în vederea realizării conţinutuliu infracţiunii (infracţiunile de obicei).319
9.3.2. Infracţiunea complexă
Infracţiunea complexă este consacrată în actualul Codul penal la art.41

alin.3, iar în Codul penal nou este reglementată la art.35 alin.2. Infracţiunea
complexă este definită în Codul penal actual ca fiind infracţiunea ce cuprinde în
conţinutul ei ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau
Art 41- Unitatea infracţiunii conti- Art 35- Unitatea infracţiunii conti-
nuate şi a celei complexe nuate şi a celei complexe
Alin.3: Infracţiunea este complexă Alin.2: Infracţiunea este complexă
când în conţinutul său intră, ca element când în conţinutul său intră, ca
sau ca circumstanţă agravantă, o element constitutiv sau ca element
acţiune sau inacţiune care constituie circumstanţial agravant, o acţiune
prin ea însăşi o faptă prevăzută de sau inacţiune care constituie prin ea
legea penală. însăşi o faptă prevăzută de legea
penală.
o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

Noul Cod Penal aduce o modificare în structura definiţiei infracţiunii complexe, în
sensul că expresia „ca element sau circumstanţă agravantă” se înlocuieşte cu
expresia
„ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant”, întrucât
această modificare a fost cerută de doctrina penală.
În structura infracţiunii complexe se include, deci, conţinutul altei
infracţiuni care este absorbită de infracţiunea complexă, pierzându-şi autonomia
infracţională. Infracţiunea complexă poartă numele de infracţiune absorbantă, iar
infracţiunea inclusă în conţinutul său poartă numele de infracţiune absorbită.320
Sub aspectul obiectului, infracţiunea complexă se caracterizează prin
existenţa unui obiect juridic reprezentat de două relaţii sociale: de exemplu,
infracţiunea de tâlhărie vatămă relaţia socială ce asigură dreptul la proprietate,
cât şi pe cea care priveşte integritatea corporală a persoanei.321
Se impune precizarea că, la crearea infracţiunii complexe legiuitorul a
avut în vedere existenţa unor legături obiective şi subiective între faptele ce intră
în conţinutul infracţiunii complexe, în sensul că una din infracţiuni serveşte ca
mijloc pentru realizarea celeilalte care constituie scop în ansamblul activităţii
infracţionale
320
M. Zolineak, op.cit., pag.443.
233
Ghe. Nistoreanu, Al. Boroi, op.cit, p.143.
321
C.Bulai, Tâlhăria şi lipsirea de libertate în mod ilegal, infracţiune unică sau concurs de infracţiuni,
322
Revista „Drept penal”, nr.II/1994, pag.131.
234
a făptuitorului.322
Din definiţia legală a infracţiunii complexe rezultă că aceasta se poate
prezenta în două forme: infracţiunea complexă tip sau simplă şi infracţiunea
complexă agravantă sau infracţiunea complexă calificată. Infracţiunea complexă
tip sau simplă, sau propriu-zisă, se caracterizează prin aceea că în conţinutul
ei intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune ce reprezintă conţinutul
unei alte infracţiuni. În această infracţiune avem două infracţiuni distincte reunite
de către legiuitor, care a creat o a treia infracţiune deosebită de celelalte două.
Exemplul clasic oferit de literatura de specialitate este infracţiunea de tâlhărie,
care cuprinde în conţinutul ei două infracţiuni distincte: furt şi ameninţare sau
furt şi lovire sau alte violenţe. 323 Reunirea infracţiunilor şi crearea celei de-a treia
a fost impusă legiuitorului de legătura strânsă ce există între cele două sau mai
multe infracţiuni ce apar în conţinutul celei de-a treia. Această conexiune poate
echivala cu existenţa, fie a unui raport mijloc-scop (pentru a asigura luarea
bunului, infractorul foloseşte ameninţarea), fie un raport de la antecedenţă la
consecinţă. Această conexitate trebuie constatată în fiecare caz concret de
către instanţa de judecată, întrucât lipsa acestuia duce la calificarea ca şi
concurs de infracţiune.324 În literatura juridică penală, s-a stabilit că există o
formă a infarcţiunii complexe propriu-zise şi în cazul în care există o faptă
incriminată independent la care se adaugă unele condiţii speciale care fac să
apară un nou tip de infracţiune cu caracter complex. Astfel, în conţinutul
infracţiunii complexe intră ca element o acţiune ce formează conţinutul unei alte
infracţiuni, fără a forma o a treia infracţiune distinctă (ex: infracţiunea de atentat
care pune în pericol siguranţa statului este formată din infracţiunea de vătămare
corporală gravă, omor săvârşit în anumite condiţii – victima îndeplineşte o
activitate importantă în stat,etc – în cazul infracţiunii de ultraj, este cuprins
conţinutul infracţiunilor de insultă, calomnie, ameninţare.)
Infracţiunea complexă ca variantă agravantă. Se mai numeşte şi
infracţiunea complexă calificată şi se caracterizează prin aceea că în conţinutul
său este inclusă ca circumstanţă agravantă sau ca element circumstanţial
agravant o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută
de legea penală. Exemplele din literatură sunt violul, care a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei, tâlhăria sau pirateria, care a avut ca urmare
moartea victimei, furtul calificat prin efracţie (art.209,lit.i, C.pen actual sau art,
229, lit. D, noul Cod Penal). În toate aceste cazuri de infracţiuni, legiuitorul
alătură conţinutului de bază o circumstanţă agravantă sau aşa cum este folosit
de viitorul Cod Penal un element circumstanţial agravant, care constituie prin el
însuşi, o infracţiune.
Nu orice infracţiune calificată este însă infracţiune complexă. Exemplul
dat de literatură este acela al furtului calificat săvârşit într-un loc public, pe
timpul nopţii. În acest caz avem de-a face cu o infracţiune simplă, circumstanţa
agravantă neconstituind conţinutul altei infracţiuni. În cazul furtului prin efracţie
însă, avem o infracţiune complexă, deoarece circumstanţa agravantă (elementul
circumstanţial
235
323
M. Zolineak, op.cit., pag.219, L.Biro, Drept penal 1971,op.cit, pag.157.
324
T.S., s.p., d. Nr.216/1979, Culegere de decizii, 1979, pag.328.
325
C. Mitrache, op.cit, pag. 207.
236
agravant în concepţia noului Cod) poate forma conţinutul unei infracţiuni de sine
stătătoare (furtul se săvârşeşte în acest caz prin distrugerea încuietorilor, fapt ce
poate constitui infracţiune distinctă).325
Infracţiunea complexă calificată poate fi rezultatul unirii unei infracţiuni
complexe tip cu circumstanţa agravantă (ex: tâlhăria urmată de moartea
victimei).
Structura infracţiunii complexe. Infracţiunea complexă cuprinde în

conţinutul său elementele infracţiunilor reunite sau absorbite. Obiectul infracţiunii
complexe este şi el complex, având un obiect juridic principal şi altul secundar.
Elementul juridic principal este vizat de infracţiunea absorbantă, iar cel
secundar de infracţiunea absorbită.
Forma de vinovăţie este, în cazul infracţiunii complexe tip, intenţia,
făptuitorul urmăreşte şi acceptă rezultatul acţiunilor sale. În cazul infracţiunii
complexe varianta agravantă, forma de vinovăţie este praeter intenţia sau
intenţia depăşită.
Efecte juridice. Infracţiunea se consumă la realizarea acţiunilor sau

inacţiunilor ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi producerea re-
zultatelor prevăzute în conţinutul infracţiunii. De regulă, infracţiunea complexă
nu necesită o prelungire în timp a acţiunilor sau inacţiunilor şi nici a rezultatului,
de aceea, având în vedere că infracţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii
complexe îşi pierd autonomia, infracţiunea complexă va fi tratată ca o singură
infracţiune, faţă de care va fi apreciată incidenţa instituţiilor de drept penal,
analizate anterior.
Dacă din punct de vedere obiectiv conţinutul infracţiunii nu se realizează
(ex: în cazul tâlhăriei s-au produs lovirile, însă victima nu a fost deposedată de
bun), sunt întrunite condiţiile de reţinere a tentativei.
Infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a răspunderii
penale, sancţiunea aplicabilă fiind cea prevăzută de lege. Sunt aplicabile
dispoziţiile art. 43 din actualul Cod, însă dispoziţiile cu privire la pedeapsa
aplicată pentru infracţiunea complexă sunt diferite în Codul Penal viitor, astfel,
se prevede în art. 36, alin. 2 din noul Cod că infracţiunea complexă se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune. Tot astfel, în
alin. 3 al aceluiaşi articol se arată că înfracţiunea complexă săvârşită cu intenţie
depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă
consumată.
Complexitatea naturală.326 Reprezintă absorbirea în chip natural de către
infracţiunea fapt consumat a tentativei, la acea infracţiune, ori în cazul unor
infracţiuni contra persoanei, absorbirea infracţiunilor mai uşoare de altele mai
grave (ex: infracţiunea de omor consumat cuprinde în mod natural şi elementele
tentativei de omor şi elementele infracţiunilor mai puţin grave – vătămarea
corporală, etc.). Ca efecte, infracţiunea absorbantă nu devine o infracţiune
complexă, ci rămâne o infracţiune simplă, însă nerealizarea conţinutului
237
infracţiunii mai grave va atrage răspundearea pentru infracţiunea mai uşoară.
326
V.Papadopol,op.cit., pag.189.
238
9.3.3. Infracţiunea progresivă
Este definită în doctrină ca fiind acea infracţiune care după momentul

consumării infracţiunii produce un rezultat care se amplifică progresiv, fără
intervenţia făptuitorului, fie prin agravarea urmării imediate, fie prin producerea
de noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.327 Infracţiunea
rezultată în urma amplificării urmărilor absoarbe în conţinutul ei şi infracţiunile
mai uşoare. Spre deosebire de complexitatea naturală, absorbţia este legală,
fiind incriminate ca infracţiune etapele de amplificare a rezultatului.328
Exemplul oferit de literatură este fapta de lovire, care va constitui iniţial
conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art.180, alin.1 din Codul Penal
actual sau art.193 noul Cod Penal.), al cărei rezultat se poate agrava, devenind
lovire calificată (îngrijire medicală de cel mult 20 de zile, art.180, alin.2 C.p.
actual, art. 193, alin.2 viitorul Cod Penal, care prevede varianta îngrijirilor
medicale de cel mult 90 de zile), rezultatul se poate agrava, vătămarea
necesitând îngrijiri medicale de până la 60 de zile (vătămare corporală art.181 al
Codului Penal actual) sau îngrijiri medicale de mai mult de 90 de zile( art.194
din viitorul Cod Penal). Rezultatul se poate agrava astfel încât victima să
necesite îngrijiri medicale de mai mult de 60 de zile, caz în care suntem în
situaţia infracţiunii de vătămare corporală gravă aşa cum este prevăzut de
art.182, Codul Penal în vigoare. În fine, când vătămarea a dus la moartea
victimei, s-a realizat conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte (art.183 Codul Penal în vigoare, art.195 Codul Penal viitor). Faţă de
momentul consumării, care este acela al săvârşirii elementului material al
laturii obiective, adică al comiterii infracţiunii, momentul epuizării este
reprezentat de ultimul rezultat amplificat produs. O parte a doctrinei apreciază
că efectele juridice ale acestei infracţiuni sunt similare celor de la infracţiunile
continuie, continuate, adică momentul epuizării, al producerii ultimului rezultat
amplificat, este momentul de la care se calculează şi devin incidente instituţiile
de drept penal.329 Cealaltă parte a doctrinei invocă o decizie de îndrumare a
instanţei su- preme330 , arătând că data de săvârşire a infracţiunii progresive
trebuie considerată data comiterii acţiunii iniţiale, şi nu momentul producerii
rezultatului mai grav. În această opinie se apreciază că trebuie luată în
considerare condiţia persoanei în
momentul săvârşirii faptei, şi nu în momentul producerii rezultatului.
9.3.4 Infracţiunea de obicei
Infracţiunea de obicei este o formă a unităţii naturale de infracţiune,

care constă în repetarea faptei incriminate, astfel încât să releve o obişnuinţă a
327
C.Bulai op.cit. pag.219; V.Papadopol,D.Pavel, Formele unităţii infracţionaleîn dreptul penal român,
Casa de editură şi presă „ŞansaS.R.L.”, Bucureşti, 1992.
328
329
C. Mitrache, op.cit, pag. 209.
239
330
Decizia de îndrumare nr.1/1987, R.R.D.nr.8/1987, pg.45.
331
A.Dincu, Drep penal,P.gen, vol.I,T.U.B.Bucureşti, 1975,pag.255, C.Bulai op.cit. pag.219.
240
făptuitorului, o îndeletnicire a acestuia, în aşa fel încât să se atribuie
ansamblului de infracţiuni, pericolul social al infracţiunii.331 Această infracţiune se
caracterizează prin aceea că fapta se reia în aşa fel încât din reluarea
elementului material al laturii obiective reiese caracterul de obişnuinţă, de
îndeletnicire. Faptele în sine nu prezintă un pericol social de sine stătător,
neavând semnificaţie penală, doar împreună în condiţiile în care arată
obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului, ele pot caracteriza infracţiunea (ex:
cerşetoria, vagabondajul, prostituţia).
De esenţa infracţiunii de obicei, deci ca trăsătură constitutivă a acestei
infracţiuni, este repetarea acţiunilor infracţionale, de aceea infracţiunea de
obicei nu se confundă cu infracţiunea continuată, unde fiecare act de executare
realizează conţinutul infracţiunii. Infracţiunea de obicei nu este posibilă în forma
tentativei şi nici nu poate fi săvârşită în coautorat.
În acest caz se distinge, pe lângă momentul consumării şi un moment al
epuizării, corespunzător săvârşirii ultimului act de executare. În funcţie de
momentul epuizării se aplică şi se calculează celelalte instituţii de drept penal.
241
CAPITOL X
PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
10.1. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Codul penal actual, în

cadrul capitolului IV, la art. 32-40, iar în noul Cod penal, la capitolul V, la art. 35-
45.
Pluralitatea de infracţiuni se referă la situaţia în care aceeaşi persoană
săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni, fie înainte de a fi condamnată defini-
tiv pentru vreuna din ele, fie după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă
infracţiune. Includerea pluralităţii de infracţiuni în titlul privind infracţiunea,
reflectă concepţia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a
situaţiilor în care există pluralitate de infracţiuni.332
Formele pluralităţii de infracţiuni sunt consacrate de Codul penal în vigoare
la art. 32, care prevede că pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz,
concurs de infracţiuni sau recidivă. Literatura de specialitate recunoaşte şi
un al treilea caz de pluralitate de infracţiuni, anume pluralitatea intermediară,
care nu constituie nici concurs, nici recidivă. Astfel că, spre deosebire de Codul
Penal în vigoare, cel viitor reglementează, în mod expres în art. 44 pluralitatea
intermediară, ca cea de-a treia formă a pluralităţii de infracţiuni. Prin urmare,
referitor la formele pluralităţii de infracţiuni, Codul Penal viitor reglementează trei
forme ale pluralităţii de infracţiuni reţinute în doctrina penală, pe de o parte, dar
şi recunoscute şi întâlnite în practica judiciară, pe de altă parte, şi anume
concursul, recidiva şi pluralitatea intermediară de infracţiuni.
Concursul de infracţiuni presupune săvârşirea a mai multor infracţiuni,
înainte ca persoana care le-a săvârşit să fie condamnată definitiv pentru una din
ele. Recidiva, pe de altă parte, constă în repetarea comportamentului
infracţional, ulterior momentului supunerii făptuitorului sistemului de influenţare
pe care îl presupune condamnarea şi în unele cazuri, chiar executarea.
Concursul de infracţiuni şi recidiva reprezintă formele de bază ale pluralităţii de
infracţiuni
potrivit reglementării actuale.
Alături de acestea există situaţia pluralităţii intermediare atunci când
infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune, după condamnarea definitivă, mai
242
înainte de executarea pedepsei, sau stingerea executării acesteia, fără a fi
îndeplinite
332
C.Bulai, op.cit., pag.220, C.Mitrache,op.cit.,pag.213, Ghe.Nistoreanu,Al.Boroi,op.cit.pag.149.
243
condiţiile prevăzute pentru recidivă,333 această formă a pluralităţii este prevăzută
în dispoziţiile viitorului Cod Penal.
10.2. CONCURSUL DE INFRACTIUNI
Noţiune
Concursul de infracţiuni este desemnat în legislaţie şi doctrină ca fiind
forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai
multe infracţiuni, de către aceeaşi persoană, mai înainte de a fi
condamnată definitiv, pentru vreuna dintre ele.334
Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni:

a) Prima condiţie se referă la săvârşirea a două sau mai multe
infracţiuni Infracţiunile săvârşite pot fi de natură şi gravitate diferită; când
infracţiunile concurente sunt de aceeaşi natură avem de-a face cu un concurs
omogen (acela care cu aceeaşi ocazie aplică lovituri mai multor persoane, nu
săvârşeşte o singură infracţiune de lovire, ci atâtea infracţiuni în concurs, câte
persoane au fost lovite.
În acest caz suntem în situaţia unui concurs omogen335 ), iar când infracţiunile
concurente sunt de natură diferită se reţine concursul eterogen.
Totodată infracţiunile pot fi prevăzute, atât în legi speciale, Codul penal,
cât şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. Faptele pot fi consumate sau rămase
în stadiul de tentativă pedepsibilă sau asimilate tentativei (ex: art.173,alin.2
Codul Penal actual şi art. 412 Codul Penal viitor, pedepsite ca atare336 ).
Nu are importanţă foma de vinovăţie cu care sunt comise aceste
infracţiuni. Nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple, continue, deviate,
continuate, complexe, progresive,etc. Condiţia este îndeplinită şi în cazul în
care, parte din infracţiuni sunt săvârşite în ţară şi parte în străinătate.337
b) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. Este îndeplinită
această condiţie şi când făptuitorul a participat în calitate de autor sau în calitate
de participant la săvârşirea infracţiunilor. Va fi îndeplinită condiţia şi când infrac-
torul a participat în calitate de complice, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale
la săvârşirea unori infracţiuni distincte.338
Infractorul poate să fi comis unele infracţiuni în timpul minorităţii sau
după împlinirea vârstei de 18 ani. Şi în acest caz, poate fi reţinut concursul de
infracţiuni. 333 C.Bulai, op.cit., pag.223.
334
V.Dongoroz I, pag.259, V.Dongoroz, Drept penal 1939, pag.331; C.Bulai, Drept penal 1992,
pag.222; I.Oancea,op.cit, pag.236; M.Zulineak, op.cit.,pag.233, C-tin Mitrache, op.cit.,pag.214.
335
T.J.Alba, d.p.,40/1969,R.R.D., nr.5/1969,pag.181; T.M.Bucureşti, s.I.p., d.611/1993.
336
T.S., s.p., d.2148/1983, R.R.D.nr.1/1985, apg.68; în cazul în care prin agresiunea săvârşită cu
intenţia dea ucide, împotriva a două persoane, inculpatul a cazuat mpoartea uneia şi a vătămat
grav integritatea corporală a celeilalte, a cărei viaţă a fost salvată – în sarcina sa urmează a fi
reţinute în concurs, infracţiunea de omor şi infracţiunea de tentativă de omor.
337
C-tin Mitrache, op.cit.,pag.214
338
T.S.,s.p.,d.4125/1973. R.1, pag.82.
244
c) A treia condiţie priveşte săvârşirea infracţiunilor mai înainte ca in-
fractorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. Va fi
îndeplinită condiţia chiar dacă infractorul a fost condamnat pentru o infracţiune
săvârşită anterior, dar hotărârea nu era definitivă339 la data comiterii noii
infracţiuni, ori hotărârea de condamnare, deşi definitivă,a fost desfiinţată printr-o
cale extraordinară de atac (recurs în anulare, revizuire, etc)340 .
d) Infracţiunile săvârşite, sau cel puţin două dintre ele, să poată fi
supuse judecăţii. În acest caz este posibil ca o faptă din cele săvârşite de
făptuitor să nu poată fi judecată, în cauză, instanţa constatând existenţa unei
cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia, prescripţia, lipsa plângerii
prealabile), a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă
apărare), sau se constată o cauză de nepedepsire a infractorului: denunţarea de
către mituitor a dării de mită; retragerea mărturiei mincinoase, etc. În condiţiile în
care infractorul este trimis în judecată numai pentru o infracţiune, pentru
celelalte fiind incidente cauzele prezentate mai sus, nu va mai exista concurs de
infracţiuni, deoarece există numai o singură infracţiune care să fie supusă
judecăţii.
Concursul de infracţiuni este cunoscut sub două forme: concursul real şi

concursul formal sau ideal.
A. Concursul real se mai numeşte şi concurs material şi se
caracterizează prin aceea că infractorul a săvârşit două sau mai multe infracţiuni,
prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni, înainte ca persoana infractorului
să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Aşa cum am arătat mai
sus, concursul poate fi omogen – când infracţiunile sunt de natură similară şi
eterogen – când infracţiunile sunt de natură diferită.
În art. 38 din viitorul Cod Penal, concursul real de infracţiuni este definit
prin prisma precizării că infracţiunile concurente sunt săvârşite prin acţiuni sau
Art 33- Concursul de infracţiuni Art 38- Concursul de infracţiuni
Lit. a) - când două sau mai multe Există concurs real de infracţiuni când
infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi două sau mai multe infracţiuni au fost
persoană, înainte de a fi condamnată săvârşite de aceeaşi persoană, prin
definitiv pentru vreuna dintre ele. acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte
Există concurs chiar dacă una dintre de a fi condamnată definitiv pentru
infracţiuni a fost comisă pentru vreuna dintre ele. Există concurs
săvârşirea sau ascunderea altei real de infracţiuni şi atunci când una
infracţiuni. dintre infracţiuni a fost comisă pen-
tru săvârşirea sau ascunderea altei
infracţiuni.
inacţiuni distincte, iar acest lucru se datorează şi de această dată cerinţelor făcute
339
T.S.,s.p.,d.3008/1973, R.R.D., nr.3/1974, pag.147.
340
C.Bulai, op.cit., pag.223 ; M.Zulineak, op.cit.,pag.252.
245
în doctrina de drept penal în materia instituţiei analizate.
Concursul real de infracţiuni este la rândul său de două feluri: a) concurs
real simplu şi b) concurs real calificat, caracterizat sau cu conexitate.341
a) Concursul real simplu nu necesită existenţa vreunei legături între
infracţiunile comise prin acţiuni sau inacţiuni distincte. Unica legătură care
caracterizează acest concurs, este că infracţiunile sunt comise de aceeaşi
persoană.
b) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate se
caracterizează prin existenţa unor legături, conexiuni între infracţiunile săvârşite
de aceeaşi persoană. În literatura juridică sunt menţionate mai multe feluri de
conexiuni: conexiunea topografică (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi loc);
conexitatea cronologică, (infracţiunile sunt săvârşite în acelaşi moment sau
succesiv); conexitatea poate fi accidentală (atunci când o infracţiune este legată
întâmplător cu o altă infracţiune); conexitatea consecvenţională (în care o
infracţiune este săvârşită pentru a ascunde comiterea altei infracţiuni);
conexitatea etiologică (în care o infracţiune este săvârşită pentru a înlesni
comiterea altei infracţiuni). În literatura juridică se face distincţie între
conexitatea etiologică (o infracţiune constituie cauza săvârşirii altei infracţiuni)
şi conexitatea teleologică342 (o infracţiune constituie mijlocul pentru comiterea
altei infracţiuni scop). În ceea ce ne priveşte suntem de acord cu prima
clasificare, considerând că în cadrul conexităţii etiologice este inclusă şi
conexitatea teleologică.
În dreptul penal român se reţin doar conexitatea etiologică şi conexitatea
consecvenţională.
1. Conexitatea etiologică se referă la legătura mijloc-scop între
infracţiunile comise – adică o infracţiune este comisă pentru a înlesni săvârşirea
alei infracţiuni. Conexiunea între infracţiuni, este atât de ordin obiectiv, cât şi de
ordin subiectiv, în sensul că una constituie cauză celeilalte, iar formele vinovăţiei
sunt legate între ele343 (în cazul conexiunii etiologice putem oferi exemplu
înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură
privată, cunoscând că înscrisul este fals344 , ori exemplul faptei inculpaţilor care,
pentru a sustrage diferite piese electronice, în scopul folosirii lor la
confecţionarea unor aparate de radio şi ampli- ficatoare, le-au smuls din
ansamblele electronice în care erau montate aducând în stare de nefuncţionare
acele instalaţii. S-a reţinut, pe lângă infracţiunea de furt, în paguba avutului
obştesc, şi infracţiunea de distrugere calificată, în paguba avutului obştesc345 ).
Literatura arată că ambele infracţiuni trebuie să fie intenţionate, iar
hotărârea de a fi săvârşite este anterioară comiterii ambelor infracţiuni.346
341
C-tin Mitrache, op.cit.,pag.216, Ghe.Nistoreanu,Al.Boroi,op.cit.pag.151, Matei Basarab, op.cit.
vol II, pag. 11.
342
Ghe.Nistoreanu,Al.Boroi,op.cit.pag.152.
343
Matei Basarab, op.cit. vol II, pag. 12.
344
Plenul T.S., dec. de îndrumare nr.9 din 23.12.1971, R.R.D., nr.2/1973, pag.136-137.
345
T.S., s.p., d. Nr.56/1981, R.R.D., nr.9/1981, pag.69
346
I.Fodor, Concursul cu conexitate, Explicaţii teoretice ale dreptului penal român, P.gen., vol.II,
pag.243-247
246
2. Conexitatea consecvenţională presupune o legătură de la cauză la
efect sau de la antecedenţă la consecinţă, în sensul că se comite o infracţiune
pentru a acoperi săvârşirea altei infracţiuni. În acest caz, hotărârea infracţională
pentru comiterea ultimei infracţiuni s-a luat după comiterea primei infracţiuni, în
acest caz, forma de vinovăţie pentru ultima infracţiune este întotdeauna intenţia.
În ceea ce priveşte prima infracţiune, ea poate fi săvârşită, atât cu intenţie, cât şi
din culpă.347 Exemplele clasice date de literatură sunt: fapta infractorului care
pentru a ascunde omorul, ucide sau ameninţă cu moartea pe martor şi fapta
conducătorului auto, care pentru a împiedica descoperirea uciderii din culpă într-
un accident de circulaţie, părăseşte locul accidentului.
B. Concursul ideal sau formal de infracţiuni se mai numeşte şi con-
cursul printr-o singură acţiune sau inacţiune. Este definit de literatura
juridică ca fiind o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, care
datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs,
întruneşte elementele mai multor infracţiuni. Deci, caracteristic pentru acest
concurs este comiterea mai multor infracţiuni, printr-o singură acţiune sau
inacţiune. În aceste condiţii, concursul cuprinde elemente obiective şi subiective
ale mai multor infracţiuni (ca latură obiectivă, se constată producerea mai multor
urmări periculoase, reglementate de legea penală).
În ceea ce priveşte latura subiectivă, infracţiunile pot fi săvârşite toate cu
intenţie directă sau unele cu intenţie directă şi altele cu intenţie indirectă.
Exemplul dat de literatură348 este fapta săvârşită de infractor, care a comis un
omor deosebit de grav şi o tâlhărie. În cursul săvârşirii faptei, victimei i s-a pus
un căluş şi apoi a fost legată peste gură foarte strâns. În timp ce inculpaţii
căutau banii în cameră, victima se zbătea în aşa fel încât aceştia şi-au dat
seama că nu poate respira bine. Ei au discutat că ar fi cazul să o dezlege,
pentru că altfel ar putea muri, însă nu au făcut-o, grăbindu-se să plece.349 Deci,
infractorii au prevăzut că victima ar putea muri şi au acceptat acest rezultat.
Faţă de tâlhărie, au acţionat cu intenţie directă, iar faţă de infracţiunea de omor
simplu, intenţia este indirectă.350
Unele din infracţiuni pot fi comise cu intenţie, iar altele din culpă, dacă
infractorul nu a prevăzut urmarea, dar trebuia şi putea să o prevadă (ex: S-a
tras cu arma în direcţia unei persoane care a fost ucisă cu intenţie şi s-a rănit
altă persoană din culpă ).
Toate infracţiunile pot fi comise din culpă (neluarea vreuneia dintre
măsurile prevăzute de dispoziţiile referitoare la protecţia muncii de către
persoana care are îndatorirea de a le lua la locul de muncă, dacă prin aceasta
se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau
îmbolnăvire, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă
– art. 21 din Legea 5/1965. Dacă, însă, ca urmare a neluării măsurii respective,
s-a produs moartea unui muncitor, în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi uci-
347
Matei Basarab, op.cit. vol II, pag. 12, C-tin Mitrache, op.cit.,pag.217.
348
349
T.S.,c.7,d.62/1979, R.R.D., nr. 3/1980, pag.72.
247
350
351
T.S.,p.p., d. 315/1974, R.1, pag.219.
248
derea din culpă351 ). De altfel, şi concursul formal poate fi omogen sau eterogen
ca şi concursul real. În reglementarea noului Cod Penal se face referire directă
la denumirea de concurs formal de infracţiuni, spre deosebire de actuala
reglemen-

Art 33- Concursul de infracţiuni Art 38- Concursul de infracţiuni
Lit. b) - când o acţiune sau inacţiune, Există concurs formal de infracţiuni
săvârşită de aceeaşi persoană, când o acţiune sau o inacţiune
datorită împrejurărilor în care a avut săvârşită de o persoană, din cauza
loc şi urmăririlor pe care le-a produs, împrejurărilor în care a avut loc sau
întruneşte elementele mai multor a urmărilor pe care le-a produs,
infracţiuni realizează conţinutul mai multor
infracţiuni.
tare unde nu se face o distincţie clară între denumirea de concurs real şi

concurs formal de infracţiuni.
10.3. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI
În doctrina şi legislaţia penală sunt cunoscute trei sisteme de

sancţionare pentru concursul de infracţiune:
a) Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiţionării pedepselor presu-
pune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune din concurs (quot
delicta, tot poenae) şi executarea pedepselor rezultate din adunarea lor. 352 S-a
reproşat sistemului şi în cazul pedepselor privative de libertate, se poate aplica
un cuantum de pedeapsă ce ar depăşi durată probabilă a vieţii unui om.
Sistemul adiţionării pedepselor a mai primit reproşul că ar crea un353 plus
de suferinţă, considerându-se că adunarea pedepselor reprezintă o pură
retribuire în acest caz – şi îşi pierde din caracterul de reeducare. În aceste
condiţii se consideră că pedeapsa nu ar trebui să depăşească o limită normală.
Cu privire la pedeapsa amenzii s-a reproşat sistemului adiţionării pedepselor că
ar conduce în anumite cazuri la o confiscare generală.
b) Sistemul absorbţiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru cea
mai gravă dintre infracţiuni, aceasta absorbind pedepsele pentru infracţiunile
mai puţin grave (major poena absorbet minorem ). Sistemul a fost criticat,
reproşându- i-se că lasă nesancţionate celelalte infracţiuni. O altă critică era că
modul de sancţionare îi crează infractorului certitudinea că după comiterea unei
infracţiuni grave poate săvârşi oricâte altele, similare sau mai puţin grave,
fiindcă va executa
352
V.Dongoroz, Drept penal 1939, pag.339, N.T.Buzea, Infracţiuneapenală culpabilitatea, Ed.
Ardealul, Alba-Iulia, 1944; I.Tanoviceanu, Drept penal, vol.I,1912, pag.352, C-tin Mitrache,
op.cit.,pag.218. 353 M.Zulineak, op.cit.,pag.2570.
249
354
250
doar sancţiunea mai severă. În felul acesta va fi încurajat să comită o infracţiune
sau mai multe de gravitate mai mică sau egală cu infracţiunea cea mai gravă.354
c) Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem
intermediar între cel al adiţionării şi cel al absorbţiei, presupunând aplicarea
pedepsei cele mai grave stabilite pentru fiecare infracţiune la care se poate
adăuga un spor.
Codul Penal în vigoare consacră un sistem de sancţionare mixt: cumulul

juridic sau, după caz, absorbţia (art. 34,lit.a) Cod penal), pentru pedepsele
principale şi cumulul aritmetic ori după caz cumulul juridic pentru pedepsele
complementare ori măsurile de siguranţă, după cum acestea sunt de naturi
diferite sau identice.
Art. 34 din actualul Cod Penal stabileşte că aplicarea pedepsei pentru
concursul de infracţiuni presupune două etape şi anume:
a. se stabileşte pedeapsa pentru fiecare din infracţiunile săvârşite
b. se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită în limitele
prevăzute de lege.
Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii
penale efectuată de instanţă pentru infracţiune concurentă. Aplicarea pedepsei
reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma aplicării regulilor
specifice prevăzute în art. 34 din actualul Cod Penal.
Sistemul sancţionator este despărţit în art. 34 din Codul Penal, după cum
urmează:
a) în art. 34, alin.1, lit.a) se prevede că atunci când s-a stabilit pentru
una dintre infracţiunile în concurs o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă
şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori cu amenda, se va
aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În acest caz, se consacră sistemul absorbţiei, sistem care se justifică pe
caracterul pedepsei, ţinându-se seama de faptul că detenţiunea pe viaţă, prin
natura ei, nu mai poate fi agravată.
b) Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa
cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar
când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de
până la 5 ani.
c) Când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare,
care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest
maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la
jumătate din acel maxim.
d) Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu
amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga
amenda, în totul sau în parte.
e) Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe
pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei
de la litera
b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. c).
251
O a doua modalitate de pedepsire a concursului de infracţiuni, prevăzută
de legiuitor, este consacrarea sistemului cumulului aritmetic al pedepselor, prin
prevederea că se poate aplica o pedeapsă care reprezintă totalul pedepselor
sta-
252
bilite pentru infracţiunile concurente. Ni se pare o soluţie oportună, pertinentă şi
conformă cu realitatea, această alternativă la sistemul cumulului juridic.
Stabilirea sancţiunii pentru concursul de infracţiuni va avea tot două
etape, care vor fi aceleaşi cu cele arătate mai sus. Diferenţa este că aplicarea
pedepsei se face în acest caz prin însumarea tuturor pedepselor stabilite pentru
fiecare infracţiune în parte.
Şi în acest caz se prevede că pedeapsa rezultantă nu poate depăşi
maximul general al pedepsei imediat superioare. Opinăm că şi în acest caz,
legiuitorul se referă la categoria superioară de pedeapsă. Această îngrădire a
cumulului aritmetic, face ca toate criticile aduse acestui sistem să rămână fără
obiect, prin stabilirea unei pedepse cu o limită normală în ceea ce priveşte
gravitatea lor.
În cazul în care pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente sunt
pedepsite cu amendă, legiuitorul a hotărât că se pot aplica în mod alternativ,
atât sistemul cumulului aritmetic, cât şi sistemul cumulului juridic. În condiţiile
cumulului juridic, pedeapsa rezultantă este stabilită prin aplicarea celei mai mari
amenzi pentru una din infracţiunile concurente, care poate fi sporită până la
maximul ei special, iar în condiţiile în care acesta este neîndestulător, se va
aplica un spor care să nu depăşească totalul pedepselor cumulate, şi nici
maximul amenzii. Se prevede că sporul în cazul amenzii nu trebuie să
depăşească o jumătate din maximul special al pedepsei celei mai grele.
Legiuitorul a consacrat şi sistemul cumulului aritmetic, al amenzilor,
stabilind că acesta nu poate depăşi maximul general al amenzii.
O altă ipoteză este aceea în care se stabilesc pedepse de natură diferită
adică pedepse privative de libertate şi o pedeapsă cu amendă. În acest caz, se
va aplica pedeapsa privativă de libertate, la care se poate adăuga în tot sau în
parte pedeapsa amenzii.
În condiţiile în care avem stabilite mai multe pedepse privative de liber-
tate şi mai multe amenzi, se va aplica pedeapsa închisorii rezultantă (calculată
conform cumulului juridic), la care se poate adăuga în total sau în parte amenda
rezultantă (calculată şi ea conform cumulului juridic). De lege-ferenda, pentru a
evita interpretări greşite, considerăm util ca şi noul Cod să prevadă în mod
expres
– asemenea actualului Cod - modul de calcul al pedepsei în acest caz.
În privinţa pedepsei principale şi în viitoarea reglementare s-a optat
pentru sistemul absorbţiei în ipoteza în care pentru una dintre infracţiunile
concurente s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă, respectiv sistemul
cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix în cazul în care pentru infracţiunile
concurente s-au aplicat numai pedepse cu închisoarea sau cu amenda. În ceea
ce priveşte sancţionarea concursului a fost introdusă o dispoziţie nouă, care
aprobă ca în situaţia comiterii mai multor fapte deosebit de grave, instanţa să
poată aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă, cu toate că aceasta nu a fost stabilită
pentru niciuna dintre infracţiunile concurente. Prin urmare, art. 39, alin. 2 din
viitorul Cod oferă judecătorului această posibilitate, urmând a se aprecia de la
caz la caz dacă o asemenea opţiune este sau nu justificată.
253
Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de
254
infracţiuni. Pedepsele complementare se aplică în conformitate cu prevederile
art. 35 Codul penal în vigoare şi cu prevederile art. 45 din viitorul Cod Penal.
Ace- stea sunt similare ca modalitate de aplicare a pedepselor complimentare în
cazul concursului de infracţiuni, în sensul că disting mai multe situaţii:
a) Dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complementară pentru una din
infracţiunile concurente, aceasta se va aplica alături de pedeapsa privativă de
libertate, chiar dacă această pedeapsă complementară nu a fost stabilită pe
lângă pedeapsa cea mai grea.355
b) În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de
natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate.
c) Dacă pedepsele complementare sunt de aceeaşi natură, dar cu
conţinut diferit (ex: interzicerea unor drepuri prevăzute de Codul Penal actual la
art.64356 , iar în viitorul Cod în art. 66), ele se vor aplica toate; dacă pedepsele
complementare stabilite sunt de aceeaşi natură, cu acelaşi conţinut, se va
aplica cea mai grea dintre acestea.
Aplicarea măsurilor de siguranţă în cazul concursului de infracţiuni

Având în vedere natura măsurilor de siguranţă, noul Cod penal prevede
că măsurile de siguranţă de aceeaşi natură, în cazul infracţiunilor concurente se
iau o singură dată, iar dacă sunt de natură diferită, se cumulează.
În ceea ce priveşte cumularea măsurilor de siguranţă, aceasta este o
dispoziţie normală, având în vedere natura şi scopul măsurilor de siguranţă,
acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi
infracţiuni.
Achiesăm la opinia literaturii juridice, că este posibilă cumularea
măsurilor de siguranţă, chiar de aceeaşi natură, căci scopul lor este diferit (ex:
confiscarea specială luată în cazul infracţiunilor concurente şi privind lucruri
diferite se va lua cu privire la toate lucrurile stabilite).357
Apreciem, deci, că se poate deroga de la opinia că măsurile de siguranţă
de acelaşi fel, luate pentru infracţiuni concurente, se vor contopi358 .
Pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni săvârşite de persoana

juridică În dispoziţiile art. 147, alin .(2) noul Cod Penal în caz de pluralitate de
infracţiuni săvârşite de persoana juridică, pedepsele complementare de natură
diferită, cu excepţia dizolvării sau cele de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit,
se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu
acelaşi conţinut se aplică cea mai grea otrivit art. 54 alin. (3) C. Pen pedepsele
complimentare se pot cumula. În caz de pluralitate de infracţiuni, măsurile de
siguranţă
luate conform art. 112 din noul Cod se cumulează.
10.4. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU

355
C-tin Mitrache, op.cit.,pag.221.
356
255
357
358
Ghe.Nistoreanu,Al.Boroi,op.cit.pag.154.
256
INFRACTIUNI CONCURENTE
În condiţiile în care toate infracţiunile concurente au fost judecate con-

comitent de aceeaşi instanţă, nu se ridică probleme în pedepsirea concursului
de infracţiuni. Este posibil, însă, ca infracţiunile să fie judecate separat de
instanţe diferite, sau de aceeaşi instanţă care s-a pronunţat cu privire la ele prin
hotărâri separate de condamnare. Distingem mai multe situaţii:
a) Infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune, este judecat
ulterior pentru o infracţiune concurentă. Opinăm că în această situaţie se vor
compara pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente şi conform art.40,
alin.1 din Codul penal viitor se vor aplica dispoziţiile art. 39 din noul Cod.
Această soluţie este prevăzută şi în legislaţia penală actuală, conform art. 36,
alin. 1.
b) A doua ipoteză are în vedere situaţia în care, după ce o hotărâre de
condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă
condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. Dispoziţiile art. 39 din
noul Cod se aplică în mod corespunzător.
Literatura identifică şi situaţia în care infractorul a fost anterior
condamnat pentru un concurs de infracţiuni şi pedeapsa rezultată cuprinde şi un
spor. Practica este, în acest caz, că se vor contopi pedepsele stabilite pentru
infracţiuni concurente, şi nu rezultanta pentru o parte din infracţiunile
concurente cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă, judecată
ulterior.359
Este evident că în situaţia cumulului aritmetic, pedeapsa se va aplica, în
opinia noastră, tot prin cumulare aritmetică. Opinăm, totuşi, că se poate aplica şi
sistemul contopirii, însă, după regulile prezentate mai sus, şi nu între rezultanta
cumulului aritmetic şi infracţiunea concurentă.
Dacă pedeapsa rezultată iniţial pentru concurs cuprinde şi un spor,
acesta nu va putea fi înlăturat în cazul contopirii pedepselor pentru infracţiuni
concurente, căci dacă era necesar sporul când se cunoşteau doar o parte din
infracţiunile comise, el este cu atât mai necesar cu cât s-au descoperit şi mai
multe infracţiuni. În aceste situaţii sporul ce se poate stabili va fi întotdeauna
egal cu cel stabilit anterior, mai mult, acest spor final putând fi majorat până la
limitele general impuse pentru concurs.360 Ne referim în acest caz la aplicarea
pedepselor prin contopire şi nu prin cumul aritmetic.
Dacă pentru una din pedepsele ce se contopesc, instanţa a adăugat un
spor prin hotărâre definitivă, deoarece condamnatul era recidivist, această
pedeapsă va intra individual în contopire sau în cumul aritmetic, împreună cu
sporul , fără posibilitatea ca instanţa judecătorească să reducă sau să înlăture
acest spor.361
În contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmează a fi executate,
nu şi cele pentru care a intervenit o cauză legală de neexecutare.362
V.Papadopol op.cit.pag.68
359
A.Dincu, op.cit.pag. 318; T.S., complet militar, d.nr.74/1972, C.D. 1972, pag.473; C-tin Mitrache,
360
op.cit.,pag.222.
257
361
T.S.,s.p.,d.nr.1935/1970, C.D.1970, pag.295.
362
T.S., c.pen, d.719/1955, C.D.1955, vol.II,pag.12; C-tin Mitrache, op.cit.,pag.222.
363
T.M.bucureşti, secţia a-II-a pen., d.68/1995, în dreptul nr.10/1995, pag.56.
258
c) Contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în
situaţia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea, cu
precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul,
ceea ce s-a executat.363
Incidenţa actelor de clemenţă priveşte fiecare pedeapsă stabilită în
cadrul concursului de infracţiuni, astfel că pedeapsa rezultantă va fi desfăcută.
Dacă în urma dezcontopirii şi aplicării actelor de clemenţă rămâne de executat
numai o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune, înlăturarea sporului ce a fost
aplicat este obligatorie.364
Dacă în urma aplicării actelor de clemenţă au rămas de executat cel
puţin două pedepse, înlăturarea sporului ce fusese iniţial stabilit, pe lângă
pedeapsa de bază nu mai este obligatorie, ci facultativă pentru instanţă, aceasta
putând menţine, reduce sau chiar înlătura acest spor.365
10.5. RECIDIVA
10.5.1. Aspecte generale
Recidiva, ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune ca şi în cazul

concursului săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni. Spre deosebire însă de
concursul de infracţiuni, când făptuitorul săvârşeşte mai multe infracţiuni, înainte
de condamnarea sa, recidiva presupune săvârşirea de aceeaşi persoană, a
uneia sau mai multor infracţiuni după ce acea persoană fusese condamnată
definitiv pentru o altă infracţiune. Deosebirea între recidivă şi concurs, reflectă o
periculozitate mai mare a celui ce săvârşeşte o infracţiune în stare de recidivă,
făptuitorul perse- verând în activitatea infracţională. El dovedeşte prin aceasta,
că atât controlul cât şi corecţia pe care le exercită condamnarea sau executarea
unei pedepse pentru o infracţiune, nu sunt eficiente în cazul său. Literatura de
specialitate a apreciat că reluarea activităţii infracţionale după ce făptuitorul a
fost condamnat definitiv pentru o altă infracţiune săvârşită anterior reprezintă un
indice de incorigibilitate de nărăvire a infractorului 366 şi care duce la o reacţie
represivă mai energică şi la înlăturarea recidivistului de la beneficiul unor acte
de clemenţă.367
Starea de recidivă se determină prin cazierul judicar unde potrivit art . 2
din Legea nr. 290 din 24.06.2004 se ţine evidenţa persoanelor condamnate ori
împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ.368
Putem defini, deci, recidiva ca fiind starea, situaţia, împrejurarea în care se
364
T.S., col.pen, d.nr. 737/1960, L.P. nr.4/1981, pag.88.
365
T.S.,s.p., d.nr.947/1974, repertoriu alfabetic (1969-1976), pag.196; a se vedea în acest sens C-
tin Mitrache, op.cit.,pag.222.
366
V.Dongoroz,op. cit. Pag.350; C.Bulai op.cit. pag.226; Ghe.Nistoreanu,Al.Boroi,op.cit.pag.156.
367
Iulian Poenaru , În legătură cu conceptul de „ Recidivist prin condamnări anterioare ”, RRD nr.
12, 1982 , p. 34-38; pentru aspecte din practica judiciară : Victor Nicolescu , Recidivă . Graţiere ,
RRD nr. 2, p. 136-138
368
Publicată în M. Of. nr. 586/30.06. 2004
259
369
260
găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce, anterior, a fost
condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracţiune. 369
Din această definiţie reiese că trebuie să existe o condamnare pentru o
infracţiune şi o nouă infracţiune comisă. Acestea sunt elementele stării de recidivă.
În literatura juridică aceste elemente au fost denumite termeni ai recidivei. Primul
termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă
privativă de libertate, iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a
unei infracţiuni.
10.5.2. Modalităţile recidivei
Sunt formele pe care aceasta le poate avea, în funcţie de variaţiunile

celor doi termeni. Vom enumera pe scurt şi vom prezenta cele mai cunoscute
modalităţi de recidivă:
1. Faţă de momentul săvârşirii noii infracţiuni, după condamnare sau
după executarea pedepsei anterioare, vom avea:
a) recidivă postcondamnatorie – când infracţiunea nouă este săvârşită
după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea
anterioară dar înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa
anterioară.
b) recidiva postexecutorie există atunci când săvârşirea unei noi
infracţiuni are loc după executarea în totalitate a pedepsei anterioare .
2. După natura infracţiunilor ce compun recidiva avem:

a) recidivă generală care înseamnă săvârşirea mai înainte a unei
infracţiuni de o anumită natură, şi săvârşirea după condamnare sau după
executarea pedepsei, a unei infracţiuni de altă natură.
b) recidiva este specială când infracţiunile ce formează termenii ei sunt
de aceeaşi natură (după o condamnare definitivă pentru înşelăciune,
condamnatul primeşte o nouă condamnare tot pentru înşelăciune)
3. În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune, recidiva

poate fi:
a) recidivă absolută, atunci când existenţa ei nu este condiţionată de
gravitatea primei condamnări
b) recidiva relativă, când este necesar ca pedeapsa anterioară să fie de
o anumită gravitate, în aşa fel încât să dovedească perseverenţa infractorului şi
implicit o periculozitate socială ridicată a acestuia. Codul penal român consacră
recidiva relativă, impunând o anumită gravitate pentru prima infracţiune.
c) recidiva mare există atunci când, atât infracţiunea care formează
primul termen, cât şi cea care formeză al doilea termen sunt de o anumită
gravitate.
d) recidiva mică se caracterizează prin aceea că primul termen este o
infracţiune mai uşoară, iar al doilea termen o infracţiune mai gravă.
261
În Codul penal român s-a reţinut, atât recidiva mare cât şi recidiva mică.
262
4. În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei în ceea ce
priveşte infracţiunea ce constituie primul termen şi săvârşirea infracţiunii ce
constituie al doilea termen, avem:
a) recidivă permanentă, care nu este condiţionată de săvârşirea
infracţiunii într-un anumit termen de la condamnarea sau executarea pedepsei
pronunţate pentru infracţiunea de la primul termen.
b) recidiva temporară a cărei existenţă este condiţionată de săvârşirea
noii infracţiuni, într-un anumit termen dat de la condamnarea sau executarea
pedepsei pentru infracţiunea de la primul termen.
Codul penal român, prin instituirea reabilitării, şi nu numai, a consacrat
recidiva temporară.
5. După locul în care s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul

termen al recidivei, avem:
a) recidivă naţională sau teritorială, când existenţa ei este condiţionată
de condamnarea definitivă pronunţată de o instanţă română (priveşte primul ter-
men al recidivei)
b) recidivă internaţională, când primul termen al acesteia poate fi şi o
condamnare pronunţată în străinătate.
6. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei, distingem:

a) recidivă cu efect unic, ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament
penal pentru infractorul la prima recidivă, cât şi pentru cel care s-ar afla la o
nouă recidivă (cel care a perseverat în recidivă).
b) recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se
agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă.370
10.5.3. Recidiva mare postcondamnatorie
Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după condamnare,

este reglementată de Codul penal în vigoare, potrivit dispoziţiilor art. 37, lit. a.
În reglementarea viitoare a recidivei se identifică elemente noi atât cu privire la
definirea şi termenii recidivei, cât şi cu privire la pedeapsă.
În Codul penal viitor, recidiva mare postcondamnatorie este reglementată
la art. 41, alin.1 şi schimbă dispoziţiile vechiului Cod în ceea ce priveşte primul
termen al recidivei. Dacă în Codul penal actual, primul termen al recidivei îl
constituia

Art 37- Recidiva în cazul persoanei Art 41- Recidiva
fizice Alin.1: Există recidivă când, după
Alin.1: Există recidivă pentru persoana rămânerea definitivă a unei hotărâri
fizică în următoarele cazuri: de condamnare la pedeapsa închisorii
mai
263
370
264
a)când după rămânerea definitivă a mare de un an şi până la reabilitare

unei hotărâri de condamnare la sau împlinirea termenului de reabili-
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, tare, condamnatul săvârşeşte din nou
cel condamnat săvârşeşte din nou o o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie
infracţiune cu intenţie, înainte de depăşită, pentru care legea prevede
începerea executării pedepsei, în pedeapsa închisorii de un an sau mai
timpul executării acesteia sau în stare mare. Alin.2: Există recidivă şi în cazul
de evadare, iar pedeapsa prevăzută în care una dintre pedepsele
de lege pentru a doua infracţiune este prevăzute în alin.
mai mare de un an. (1) este detenţiunea pe viaţă.
Alin.2: Există recidivă şi în cazurile în
care una dintre pedpesele prevăzute
la alin.(1) esteladetenţiunea
condamnarea pe viaţă. mai mare de şase luni, în noul Cod, primul
pedeapsa închisorii
termen îl reprezintă o condamnare la pedeapsa privativă de libertate de un an.
Potrivit Codului Penal în vigoare, există recidivă mare şi în cazul în care
după condamnare la detenţiunea pe viaţă, cel condamnat, înainte de începerea
executării, în timpul executării sau în stare de evadare, săvârşeşte o nouă
infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de
libertate mai mare de un an.
Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii
I. Condiţii cu privire la primul termen:

a) Prima condiţie constă în existenţa unei hotărâri definitive de
condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.
Condiţia ca hotărârea să fie definitivă, delimitează recidiva de concurs şi
evidenţiază periculozitatea sporită a infractorului.
b) Condamnarea definitivă trebuie conform dispoziţiilor actualului Cod să
fie mai mare de 6 luni sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Conform dispoziţiilor
noului Cod trebuie ca pedeapsa să fie privativă de libertate şi mai mare de 1 an.
Considerăm că aceste dispoziţii sunt prea puţin coercitive pentru infractor,
insuflându-i acestuia convingerea că nu va fi pedepsit pentru recidivă mare, decât
în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave.
Considerăm că este îndeplinită condiţia şi în cazul în care pedeapsa a
fost aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune ori ca pedeapsă rezultantă
pentru un concurs de infracţiuni. 371 În cazul concursului de infracţiuni este vorba
de pedeapsa rezultantă, care trebuie să fie mai mare de 6 luni, respectiv 1 an,
Art 37- Recidiva în cazul persoanei Art 41- Recidiva
fizice Alin.3: Pentru stabilirea stării de
Alin.3: Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea
recidivă de condamnare pronunţată în
în cazurile prevăzute în alin.(1) lit. a) şi străinătate,
265
371
C.Bulai Explicaţii teoretice, vol.I, pag.301, V.Rămureanu , Codul penal comentat şi adnotat,
P.G., pag.275; A.Dincu, op.cit., pag.324.
266
lit. b) şi alin.(2), se poate ţine seama pentru o faptă prevăzută şi de legea

şi de hotărârea de condamnare penală română, dacă hotărârea de
pronunţată în străinătate, pentru o condamnare a fost recunoscută potrivit
faptă prevăzută şi de legea română, legii.
dacă hotărârea de condamnare a fost
recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.
chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, luate separat, nu
depăşesc nici una 6 luni, respectiv 1 an.
Pedeapsa poate fi pronunţată şi de o instanţă străină, dacă această
hotărâre a fost recunoscută şi în ţară potrivit dispoziţiilor de procedură penală sau a
altor legi (art.37, alin.3 din Codul Penal care este în vigoare şi art. 41, alin.3 din
viitorul Cod Penal).
c) Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune
săvârşită cu intenţie. Asemenea condiţie, rezultă din dispoziţiile art. 38, lit.a
indice1 din Codul penal actual şi art. 42, lit.c) noul Cod Penal, potrivit cărora nu
se ţine seama de stabilirea stării de recidivă de condamnările pentru infracţiunile
din culpă. Este îndeplinită condiţia, atunci când condamnarea priveşte o
infracţiune săvârşită cu praeter intenţie.372
d) Condamnarea să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii nu se ţine
seama la stabilirea stării de recidivă. Potrivit art. 38 din Codul penal în vigoare
nu se ţine seama de:
1. Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii. Apare
ca o protecţie a minorului care va fi degrevat pe viitor de consecinţele unor fapte
săvârşite în timpul minorităţii, când personalitatea sa era înformare.373
2. Condamnările pentru infracţiunile din culpă. S-a considerat că infrac-
torul recidivist nu probează perseverenţa infracţională decât prin intenţia cu care
săvârşeşte infracţiunile.374
3. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate. Amnistia având drept
efect stingerea răspunderii penale, ea înlătură consecinţele infracţiunii, deci
pluralitatea de infracţiuni nu mai este prezentă.
Este o interpretare, oarecum similară cu interpretarea din cadrul
contopirii pedepselor pentru concursul de infracţiuni.
4. Condamnările pentru fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni.
Se consideră că primul termen al recidivei trebuie să-şi păstreze relevanţa
penală, pentru ca să poată forma cu noua infracţiune o pluralitate, or în cazul în
care legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă incriminată de legea
veche, toate consecinţele penale privitoare la acele fapte, încetează prin
intrarea în vigoare a legii noi. Încetând consecinţele penale, încetează şi
abilitatea primului termen de a constitui o pluralitate.375
În concepţia viitoarei reglementări, art. 42 prevede că la stabilirea stării de
372
M.Zolineak, op. Cit., pag.551.
373
V.Rămureanu, op.cit. pag. 283, C-tin Mitrache, op.cit.,pag.226.
374
I.Poaenaru, Modificarea Codului penal. Legea nr. 6/1973, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, pag.35.
375
267
recidivă nu se va ţine cont de hotărârile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracţiunile amnistiate;
c) infracţiunile săvârşite din culpă.
Deşi toate aceste infracţiuni nu formează primul termen al recidivei, ele
vor fi avute în vedere ca antecedente penale la individualizarea pedepselor.
II. Condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei. Cel de-al doilea
termen constă în săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate, pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an:
a) Săvârşirea unei noi infracţiuni. Prin aceasta se înţelege comiterea
oricăreia dintre faptele pe care legea la pedepseşte. Este îndeplinită condiţia şi
dacă fapta este infracţiune consumată sau rămasă în stadiul de tentativă, dacă
fapta este comisă în calitate de autor sau coautor, instigator sau complice. Nu
importă dacă fapta este prevăzută de Codul penal, de legi speciale penale sau
de legi nepenale care prevăd pedepsirea unor infracţiuni, deoarece această
recidivă are un consacrat caracter general.376
Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârşirea unei singure
infracţiuni, iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni, fiecare în parte
va forma cel de-al doilea termen al unei recidive distincte.377
b) Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie. Intenţia, ca formă de
vinovăţie poate fi atât intenţie directă şi indirectă, cât şi intenţie depăşită (praeter-
intenţie).378
c) Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare
de un an potrivit actualului cod sau potrivit noului cod pedeapsa trebuie să fei de
un an sau mai mare. Este îndeplinită această condiţie şi atunci când
infarcţiuneaa rămas în fază de tentativă pedepsibilă, iar pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracţiunea consumată este mai mare de un an, şi atunci când
pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa privativă de libetate, mai mare de un
an, altrernativ cu pedeapsa amenzii.
d) Noua infracţiune să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca
executată a pedepsei. Delimităm mai multe momente:
1. Înainte de începerea executării pedepsei. Nu are importanţă dacă
hotărârea definitivă s-a pus în executare sau nu, dacă condamnatul a obţinut
amânarea executării pedepsei sau dacă executarea pedepsei a fost suspendată
printr-o cale extraordinară de atac.379
2. În timpul executării pedepsei. Executarea pedepsei poate fi la locul de
deţinere, într-o închisoare militară, etc, sunt îndeplinite condiţiile şi dacă a doua
infracţiune se săvârşeşte în timpul întreruperii executării pedepsei, în timpul
liberării condiţioanate, mai înainte de împlinirea duatei pedepsei, în timpul
executării pedep-
376
C.Bulai, Drept penal, 1992, vol.I, pag.231.
A.Dincu, Drept penal, op. Cit. Pag.331; V.Rămureanu, op.cit. pag. 276; C-tin Mitrache,
377
op.cit.,pag.227.
268
378
D.Pavel, Codul penal comentat şi adnotat, Parte specială, vol. II, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi
enciclopedică, 1977, pag. 574
379
M.Zolineak, op. cit., pag.322.
269
sei închisorii la locul de muncă sau în timpul, de la încetarea executării pedepsei
la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei.
3. În stare de evadare. Se va reţine starea de recidivă în cazul săvârşirii
unei noi infracţiuni în stare de evadare. Infracţiunea de evadare poate forma cel
de-al doilea termen al recidivei deoarece este intenţionată şi se pedepseşte cu
o pedeapsă mai mare de un an. Totodată, aceasta este o infracţiune săvârşita
în timpul executării pedepsei.
4. Literatura reţine380 şi alte situaţii în care există recidivă mare
postcondamnatorie. Sunt concretizate situaţiile de comitere a unei noi
infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării
pedepsei sau în termenul de încercare al suspendăriii executării pedepsei sub
supraveghere ori în termenul de încercare al graţierii condiţionate. În toate
aceste cazuri se arată că se poate reţine recidiva mare postexecutorie, în
condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legii (art.37-38 din Codul penal actual,
art.41-42 din Codul penal viitor).
10.5. 4. Recidiva mare postexecutorie
Este reglementată de art. 37, lit.b, din Codul penal. Conform acestor
dispoziţii poate fi reţinută starea de recidivă mare post executorie când, după
executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni, după
graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de
prescripţie a executării unei asemenea pedepse, condamnatul săvârşeşte cu
intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de
libertate mai mare de un an.
În noul Cod Penal nu se mai întâlneşte o asemenea dispoziţie, art. 41
care incriminează starea de recidivă prevede doar că există recidivă când, după
rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai
mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare,
condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie
depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai
mare.
Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii.

I. Condiţii cu privire la primul termen:
a) primul termen al recidivei mari postexecutorii îl constituie pedeapsa
închisorii mai mare de 6 luni ( în noile dispoziţii pedeapsa trebuia să fie de un an
sau mai mare).
b) pedeapsa cu închisoarea să fi fost executată. Nu contează modul de
executare al pdepsei. Actualul Cod penal arătă că pedeapsa poate constitui
primul termen al recidivei şi dacă executarea s-a stins prin graţierea totală sau a
restului de pedeapsă sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a executării
pedepsei. Aceasta constituie o hibă în exprimare a actualului Cod, în ceea ce
priveşte neprevederea expresă a acestor modalităţi de stingere a executării.
270
Cu opinia că pe viitor aceste situaţii ar trebui prevăzute, susţinem că în
continuare, la analiza-
380
271
rea condiţiilor cu privire la primul termen, este oportun să se ia în considerare şi
situaţiile în care executarea pedepsei s-a stins prin graţiere totală sau a restului
de pedeapsă, sau prin împlinirea termenului de prescripţie a executării
pedepsei. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă, aceasta poate fi primul
termen al recidivei mari postexecutorii, când condamnatul a fost eiberat
condiţionat, ori dacă
executarea pedepsei s-a stins prin prescripţie.
c) pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să fie executată pentru o
infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie.381
d) condamnarea să nu fie una dintre acelea de care nu se ţine seama la
stabilirea stării de recidivă (art.38, C.p.actual şi art.42 C.p.viitor). Pe lângă
infracţiunile prevăzute de art. 38, alin.(1), respectiv art. 42, în cazul recidivei
postexecutorii se adugă şi infracţiunile cu condamnări pentru care a intervenit
reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. Sunt îndeplinite aceste
condiţii atât în cazul reabilitării de drept, cât şi în cazu reabilitării judecătoreşti.
S-a considerat că nu se poate proba perseverenţa infracţională în cazul
săvârşirii infracţiunilor săvârşite le intervale mari de timp. Deducem, deci, aşa
cum am mai arătat că legiuitorul penal român a stabilit - prin aplicarea instituţiei
reabilitării – o recidivă temporară.
II. Condiţiile cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mari postex-
ecutorii. Ca şi la recidiva mare postcondamnatorie, al doilea termen trebuie să
constituie o infracţiune, de orice natură, care trebuie săvârşită cu intenţie sau
praeterintenţie. Pedepsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune trebuie să
fie mai mare de un an. Cu atât mai mult este îndeplinită condiţia în cazul în care
pedeapsa pentru a doua infracţiune este infracţiunea pe viaţă.
Recidiva se reţine atunci când săvârşirea infracţiunii are loc după
terminarea executării pedepsei, după graţierea totală sau a restului de
pedeapsă, sau după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen
al recidivei.
10.5. 5. Recidiva mică postcondamnatorie
Este reglementată de dispoziţiile art.37, lit.c, din Codul penal actual şi

art.41 alin.1,din Codul Penal viitor. În Codul penal în vigoare există recidivă
mică când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare de până la
6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infacţiune cu intenţie, pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Astfel, primul termen al
recidivei mici, este compus din trei condamnări, la pedeapsa închisorii de până
la 6 luni, definitive, succesive şi succeptibile de a fi executate separat. În aceste
condiţii se apreciaşă că foarte rar se poate întâlni o astfel de situaţie în practica
judiciară. 382
Putem aprecia că sunt condiţii de existenţă ale recidivei mici postcon-
damnatorii, următoarele:
I. În ceea ce priveşte primul termen al recidivei:
272
a) să existe o condamnare definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate.
M.Zolineak, Drept penal, op. cit., pag.130.
381
382 C-tin Mitrache, op.cit.,pag.230.
273
Apreciem că sunt aplicabile regulile de la recidiva mare post condamnatorie, în
sensul că pedeapsa poate fi pronunţată şi pentru un concurs de infracţiuni.
b) condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune săvârşită
cu intenţie directă, indirectă sau cu praeterintenţie.
c) să nu fie incidente vreo cauză dintre cele prevăzute la art. 38, din
Codul penal actual sau art. 42 din Codul penal viitor.
II. În ceea ce priveşte al doilea termen al recidivei, acesta trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii cerute de precedentele modalităţi ale recidivei,
adică să fie constituit din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, pentru care
legea prevede o pedeapsă privativă de libetate mai mare de un an.
Trebuie totodată ca noua infracţiune să fie săvârşită înainte de începerea
executării pedepsei pentru prima infracţiune, în timpul executării acesteia sau în
stare de evadare. Discuţiile de la recidiva mare postcondmnatorie se păstrează
şi în cazul recidivei mici.
10.5. 6. Recidiva mică postexecutorie
Este prevăzută de art. 37, lit.c, din Codul Penal actual, respectiv art.41
din noul Cod. În Codul actual, recidiva mică postexecutorie, în ceea ce priveşte
condiţiile cu privire la primul termen este identică cu recidiva mică post condam-
natorie.
Astfel, condiţiile de existenţă ale recidivei mici postexecutorii, vor fi:
I. În ceea ce priveşte primul termen, condiţiile vor fi identice cu cele de
la recidiva mică postcondamnatorie, primul termen constituindu-l o condamnare
definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracţiune executată,
săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie, Se menţine condiţia ca această con-
damnare să nu fi fost pronunţată pentru vreuna din infracţiunile pentru care sunt
incidente dispoziţiile art.38 (Codul penal actual) şi 42 (Codul penal viitor).
II. Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii
trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei.
Noua infracţiune ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se
săvârşeşte după executarea pedeapsei privative de libertate ce nu depăşeşete 6
luni sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescrierea
acesteia.
10.5. 7. Tratamentul penal al recidivei
Prin săvârşirea unei noi infracţiuni după o condamnare definitivă la pe-

deapsa închisorii sau după executare, infractorul dovedeşte o periculozitate
sporită. Caracterul recidivei este acela de cauză de agravare facultativă a
pedepsei, în sensul că este posibilă această agravare, în condiţiile în care
instanţa constată necesitatea acesteia.
274
a. Sancţionarea recidivei mari postcondmnatorii
Aplicarea pedepsei principale
Este reglementată de dispoziţiile art.39, alin.1, Codul penal actual şi art.
43, alin.1, Cod Penal viitor. Ca sistem de sancţionare se aplică sistemul
cumulului juridic cu spor facultativ, ca în condiţiile concursului de infracţiuni (art.
34-35, C.p., actual, art.39 din viitorul Cod Penal, art. 45 noul Cod Penal).
Noul Cod penal, prin dispoziţia de la art.43, alin.1simplifică tratamentul
sancţionator, în sensul că se recurge la un cumul artimetic în cazul recidivei
postcondamnatorii.
Dacă în cazul cumulului aritmetic lucrurile sunt clare, în cazul cumulului
juridic, vom avea mai multe situaţii:
a) Înainte de începerea executării pedepsei. În acest caz se va stabili o
pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou, care se contopeşte cu
pedeapsa care formează primul termen al recidivei, după regulile de la concursul
de infracţiuni. Codul penal actual prevede ca al doilea spor să fie de maxim 7
ani.
Dacă pedeapsa aplicată la primul termen al recidivei este rezultanta unui
concurs de infracţiuni, atunci aceasta va fi contopită cu pedeapsa stabilită pen-
tru noua infracţiune, iar dacă pedeapsa pentru concurs este mai gravă, aceasta
poate fi sporită în prima fază până la maximul ei special, iar dacă acesta este
neîndestulător, cu maximul prevăzut de lege.
Când după o condamnare pentru o infracţiune, în cazul în care înainte
de executare se săvârşeşte un concurs de infracţiuni, atunci pentru fiecare din
infracţiunile din concurs se vor aplica regulile recidivei, şi numai după aceea,
între pedepsele rezultate se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.383
b) Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei,
contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de
pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară. 384 Calcularea restului
de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni,
când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data
hotărârii de condamnare pentru noua condamnare.385
c) Dacă infracţiunea s-a săvârşit în stare de evadare, pedepsele ce se
vor contopi vor fi pedeapsa stabiltită pentru infracţiunea comisă în stare de
evadare şi rezultanta obţinută din cumulul aritmetic al restului neexecutat din
pedeapsa pentru primul termen şi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de
evadare. Deci, se va contopi pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei cu
rezultatul obţinut din adunarea restului de pedeapsă pentru primul termen, cu
pedeapsa pentru evadare.
Simplul fapt al evadării poate duce la constatarea unei stări de recidivă,
caz în care opinăm că trebuie cumulate aritmetic pedeapsa pentru starea de
recidivă şi restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondm-
natorii
383
C.Bulai Explicaţii teoretice, vol.I, pag.301, T.S.,s.p., d. nr.333/1971, R.R.D.8/1971, pag.163.
384
T.S.,s.p.,d.,nr.1802/1971.
275
385
T.S.,s.p.,d.,nr.1088/1973, R.R.D. nr.2/1974, pag.167.
276
Aceste pedepse se aplică toate când sunt de natură diferită sau când
sunt de aceeaşi natură sau cu conţinut diferit. Când sunt de aceeaşi natură şi cu
acelaşi conţinut, se va aplica cea mai grea dintre ele.
Luarea măsurilor de siguranţă este determinată de scopul şi funcţiile
acestora. În cazulîn care ele sunt de natură diferită sau în cazul în care suntde
aceiaşi natură dar cu conţinut diferit, ele se vor adiţiona.
b. Sancţionarea recidivei mari postexecurorii
Aplicarea pedepsei principale.
Este reglementată de art. 39, alin.4 din Codul Penal actual şi art. 41 din
noul Cod Penal. Pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie
se aplică o pedeapsă cuprinsă între limitele maximului special şi minimului spe-
cial prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă. Dacă maximul special este
considerat necorespunzător se poate aplica un spor de până la 10 ani pentru
acel maxim.S-a susţinut în literatura juridică, că aplicarea pedepsei nu are loc în
doi timpi, ci de la început se stabileşte o pedeapsă având în vedere starea de
recidivă care este cuprinsă între minimul special şi maximul rezultat din maximul
special al pedepsei la care se adaugă, dacă se consideră necesar, sporul de
până la 10 ani. Proiectul noului Cod Penal apelează la soluţia majorării legale a
limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei posteexecutorii.
Tot în conţinutul noului Cod Penal cu privire la tratamentul sancţionator al
recidivei se prevede şi ipoteza în care termenul al doilea al recidivei este alcătuit
dintr-un concurs de infracţiuni. În acest caz, se procedează la o modalitate de
aplicare a pedepsei diferită de cel existent în prezent, aplicându-se mai întâi
dispoziţiile referitoare la concurs şi apoi cele incidente în cazul recidivei. Astfel,
potrivit art. 43, alin. 2 din noul Cod se prevede că atunci când înainte ca
pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt
săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în
stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor
referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la
pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Se
observă din textul de lege că acest tratament îşi găseşte aplicabilitate chiar
dacă numai una dintre infracţiunile concurente se află în stare de recidivă, restul
fiind în pluralitate intermediară, deoarece calitatea de recidivist trebuie să atragă
tratamentul specific acestei forme de pluralitate.
Cu titlu de excepţie, şi în cazul recidivei postcondamnatorii noul cod
penal prevede posibilitatea aplicării detenţiunii pe viaţă chiar dacă pedepsele
stabilite constau în închisoare, atunci când numărul şi gravitatea faptelor
săvârşite ar întemeia acest lucru. Această soluţie este prevăzută de art. 43, alin.
3 din noul Cod Penal.
Aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă.
În cazul pedepselor complementare şi măsurilor de siguranţă acestea se
vor aplica şi executa toate. Dacă sunt de natură diferită, ele se adiţionează,
dacă sunt de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit se va aplica tot regula
adiţionării, iar dacă sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica
cea mai grea dintre pedepse sau măsuri.
277
c. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postcondamnatorie
278
În cazul recidivei mici postcondamnatorii, când pedepsele ce compun
primul termen nu au fost executate, acestea se contopesc cu pedeapsa stabilită
pentru noua infracţiune săvârşită, după regulile prevăzute pentru aplicarea
pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie. Dacă în stare de recidivă
mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni, se va stabili
pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă, apoi se
aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni.
d. Aplicarea sancţiunilor pentru recidiva mică postexecutorie
În acest caz pedeapsa se aplică similar cu pedeapsa pentru recidiva
mare postexecutorie. Noul Cod prevede în art. 43, alin.5 faptul că dacă după ce
pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se
săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Descoperirea ulterioară a stării de recidivă
Este posibil ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, să
se descopere că infractorul, la data comiterii infracţiunii noi, se afla în stare de
recidivă. În Codul penal vechi, recalcularea pedepsei pentru descoperirea
ulterioară a stării de recidivă se face, aplicându-se după caz, dispoziţiile cu
privire la sancţionarea recidivei postcondamnatorii sau după caz postexecutorii
(art.39, alin.3, C.p.1969). Totodată, vechiul Cod trata şi problematica pedepsirii
recidivei în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost
comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. Se afirma că şi în acest caz
recalcularea pedepsei se face potrivit art.39, alin.3, adică prin aplicarea
dispoziţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie.
10.5.8. Pluralitatea intermediară de infracţiuni
Prin pluralitatea intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în

care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune,
săvârşeşte
o nouă infarcţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării
pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
pentru recidiva post condamnatorie. Pluralitatea este denumită intermediară,
pentru că nu poate fi concurs, deoarece s-a interpus o condamnare definitivă
pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite
condiţiile cu privire la recidiva postcondamnatorie.

Art 40- Pedeapsa în unele cazuri în Art 41- Pluralitatea intermediară
care nu există recidivă Alin. 1: Există pluralitate intermediară
Alin.1: Când după o condamnare defi- de infracţiuni când, după rămânerea
nitivă cel condamnat săvârşeşte din definitivă a unei hotărâri de
nou o infracţiune, înainte de începerea condamnare şi până la data la care
executării pedepsei, în timpul pedeapsa este executată sau
279
executării considerată ca executată,
280
acesteia sau în stare de evadare şi nu condamnatul săvârşeşte din nou o

sunt întrunite condiţiile prevăzute de infracţiune şi nu sunt întrunite
lege pentru starea de recidivă, condiţiile prevăzute de lege pentru
pedeapsa se aplică potrivit regulilor starea de recidivă.
pentru concursul de infracţiuni.
Se poate observa, comparativ cu cele cuprinse în noul Cod Penal, că
pluralitatea intermediară de infracţiuni nu beneficiază de un articol expres
atribuit în prezent, codul penal în vigoare referindu-se la această insituţie în mod
indirect în cadrul art. 40 care se referă la pedeapsa în unele cazuri în care nu
există recidivă. Condiţiile pluralităţii intermediare, se apropie de recidiva
postcondamna-
torie prin existenţa unei condamnări definitive, dar nu sunt îndeplinite condiţiile
cu privire la recidivă, ori cuprivire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise,
ori cu privire la gravitatea acestora. Va exista pluralitate intermediară când
condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii mai mică de un an,
amendă sau zile de muncă, sau când condamnarea definitivă este pronunţată
pentru o infracţiune comisă din culpă sau când pedeapsa prevăzută de lege
pentru noua infracţiune este amenda, zilele de muncă sau închisoare mai mică
de un an, sau – ultimul caz – atunci când noua infracţiune este comisă din
culpă.
Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni. Este prevăzut de
Art 40- Pedeapsa în unele cazuri în Art 41- Pluralitatea intermediară
care nu există recidivă Alin. 2: În caz de pluralitate
Alin.1: Când după o condamnare intermediară, pedeapsa pentru noua
definitivă cel condamnat săvârşeşte infracţiune şi pedeapsa anterioară se
din nou o infracţiune, înainte de contopesc potrivit dispoziţiilor de la
începerea executării pedepsei, în concursul de infracţiuni.
timpul executării acesteia sau în stare
de evadare şi nu sunt întrunite
condiţiile prevăzute de lege pentru
starea de recidivă, pedeapsa se
aplică potrivit regulilor pentru
concursul de infracţiuni.
Alin.2: În cazul persoanei juridice,
dacă nu sunt întrunite condiţiile
prevăzute în art. 402 alin. 1,
lit.a),pedeapsa se aplică potrivit
regulilor pentru concursul de
infracţiuni.
art.40, Codul Penal actual şi art.44, alin.2 Codul penal viitor. Legiuitorul a
hotărât ca tratament penal pentru pluralitatea de infracţiuni, tratamentul de la
concursul de infracţiuni.
281
CAPITOLUL XI
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR
Aspecte generale. Instanţa de judecată sesizată cu judecarea

inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni, ţinând seama de criteriile generale
de individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. pen sau art. 87 noul
Cod penal, cât şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta, va
stabili şi aplica pedeapsa ce urmează să fie executată de condamnat386 .
Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată de a se
ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa, deci să
individualizeze executarea pedepsei. În adevăr, instanţa de judecată, poate
dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este
propriu naturii acesteia, prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o
închisoare militară sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a
executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Sunt socotite măsuri de individualizare judiciară a executării pedepselor
şi liberarea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea,
măsuri ce interviv după executarea în parte a pedepsei închisorii şi respectiv
dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă.
11.1. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI
11.1.1. Noţiune
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei constă în dispoziţia luată

de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a suspenda, pe o
anumită durată şi în anumite condiţii, executarea pedepsei pronunţate387 .
Prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa
de judecată apreciază că reeducarea infractorului poate avea loc şi fără
executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia,
dovedită prin buna conduită în termenul de încercare388 .
11.1.2. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate

386
Mitrache, op. cit., p. 375;
387
388
282
a executării pedepsei
Condiţiile privind acordarea suspendării condiţionate a executării

pedepsei sunt prevăzute de art. 81 Codul Penal actual şi se referă la pedeapsa
aplicată şi natura infracţiunii, la persoana infractorului, la aprecierea instanţei că
scopul poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii. Pot-

rivit dispoziţiilor art. 81 alin. 1 C. pen.: - „Instanta poate dispune suspenda-
rea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sunt întrunite
următoarele conditii:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii
mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în
vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 din Codul Penal în
vigoare sau art. 42 din viitorul Cod Penal;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea
acesteia.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată si în
caz de concurs de infractiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel
mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1 lit. b si c.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în
cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă,
viol şi tortură. În cazul condamnării pentru o infractiune prin care s-a produs o
pagubă, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei
numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau
plata despăgubirii
este garantată de o societate de asigurare.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea
executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de
condamnare.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată.”
Prin această dispoziţie legiuitorul a urmărit excluderea de la eventualul
beneficiu al acestei măsuri a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni grave.
Astfel, în ipoteza în care pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel
mult 3 ani, dar aceasta a fost aplicată pentru infracţiuni de genul celor arătate
mai sus, condamnatul nu va avea vocaţie la măsura suspendării condiţionate a
executării pedepsei389 .
Când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs, suspendarea
condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa
aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult 2 ani, iar infracţiunile con-
curente nu fac parte din cele arătate mai sus. Dacă pentru concursul de
infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultantă, atunci limitele amenzii nu
interesează, adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării
283
indiferent de cuan-
389
p. 376;
390
284
tumul amenzii aplicate390 .
Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune şi
care constituie obiectul acţiunii civile, alăturate acţiunii penale în cadrul procesului
penal, se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenţa
răspunderea penală a autorului prejudiciului.
Paguba trebuie reparată până la pronunţarea hotărârii şi deci repararea
este o condiţie a acordării suspendării. Punând o asemenea condiţie pentru
aplicarea suspendării, legiuitorul a avut în vedere, şi de această dată,
necesitatea ocrotirii avutului obştesc şi asigurarea reparării integrale şi în
termenul cel mai scurt a tuturor pagubelor cauzate, prin infracţiune, acestui
avut391 .
Pe lângă discriminarea pe criteriul averii, pe care o creează dispoziţia
legală (art. 81 alin. 4 Cod Penal), constrângerea inculpatului de a repara un
prejudiciu pe care nu l-a creat sau nu l-a produs în măsura pretinsă de
persoana vătămată ca preţ al accesului la o măsură de politică penală la care
este îndreptăţit, este contrară şi principiului consacrat de Constituţie şi în
convenţiile internaţionale şi anume dreptul la un proces echitabil care să-i
asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor
în cazul conflictului adus în justiţie392 .
Condiţii cu privire la infractor.

O condiţie care rezultă din dispoziţiile art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal actual
priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior
la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Dacă infractorul a mai fost
condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar aceasta face parte din
cazurile prevăzute de art. 38 al actualului Cod Penal sau art. 42 din Codul Penal
viitor o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea
suspendării condiţionate a executării pedepsei. Într-o astfel de situaţie, aceasta
nu este luată în considerare şi infractorului poate să i se aplice o condamnare
cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Când pentru infracţiunea săvârşită anterior făptuitorului fusese
condamnat la amendă, el va putea beneficia de suspendarea executării
pedepsei, dacă sunt întrunite celelalte condiţii cerute de lege393 .
Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără execu-

tarea acesteia.
În formarea convingerii, instanţa de judecată are în vedere întreaga
conduită a condamnatului înainte de săvârşirea faptei, după săvârşirea faptei, în
timpul judecăţii. Desigur că formarea convingerii instanţei că infractorul se poate
r39e1 e d u c a ş i f ă ră e x e c u ta re a p e d e ps e i ,
V . D o n g or o z ş i c ol a b. , “E xp lic aţ ii te o re t ic e a
n u p o a te a v e s lo c în a lt e c o o r d o n at e d e c â t
l e Co d u lu i pe n a l” , v ol . II , E di t u ra A c a d e m ie i R o m â n e ,
392
285
393
394
p. 378;
286
cele privind gravitatea pedepsei aplicate şi a condiţiilor prevăzute expres în art.
81 lit. a) şi b) actualul Cod Penal, dar implică cu necesitate luarea în
considerare şi a altor aspecte ce privesc personalitatea infractorului394 .
Legea nu îngrădeşte libertatea instanţei de judecată de a-şi forma con-
vingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea
efectivă a pedepsei. Dar ea obligă instanţa să-şi motiveze hotărârea de
suspendare a executării pedepsei, indicând precis acele împrejurări pe care s-
a întemeiat convingerea ei (art. 81 alin. ultim)395 .
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în
cazul în care pedeapsa este graţiată396 .
Soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. 120 alin. 2 C. pen., care prevăd
că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată
condiţionat, avându-se în vedere, totodată, că efectele suspendării condiţionate
sunt mai întinse decât cele ale graţierii, din care cauză condamnatul are interes
să beneficieze de suspendarea executării.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea
condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. 81 alin. ultim Cod penal).
Codul penal în vigoare nu prevede obligaţia pentru instanţă de a atrage
atenţia condamnatului cu ocazia acordării suspendării executării pedepsei,
asupra consecinţelor la care se expune în cazul în care săvârşeşte o nouă
infracţiune.
Codul penal în vigoare a considerat că faţă de esenţa instituţiei
suspendării executării pedepsei şi faţă de consideraţiile care o fac necesară,
obligaţia condamnatului de a avea o bună conduită, nu decurge din
avertismentul dat instanţă, ci din însăşi raţiunea de a fi a suspendării
condiţionate397 .
11.1.3. Termenul de încercare
Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei,

reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat, că
scopul pedepsei s-a stins şi fără executarea acesteia. Acest termen de încercare
este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de 2
ani, iar dacă pedeapsa este amenda, termenul de încercare este de 1 an potrivit
art. 82 Codul Penal în vigoare.
În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate
minorului, termenul de încercare se compune din durata închisorii, la care se
adaugă un i3n95teDrovnaglodroez,toimp.pcidt.,epl.a1669l;uni la 2 ani, fixat de instanţă
(art. 110 alin. 1 C. pen.) Dacă 396 T. J. Braşov, d.p. nr. 320/ 1931, RRD nr. 10/ 1973;
397
Dongoroz, p. 169;
398
p. 379;
399
Art. 117 alin . (1) C. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă în lăsarea mi-
norului în libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor săi , a celui care l-a adoptat sau
a tutorelui . Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare , instanţa
287
dispune încredinţarea minorului , pe acelaşi interval de timp , unei persoane de încredere , de
preferinţă unei rude apropiate , la cererea acestuia .”
288
pedeapsa aplicată minorului este amenda, termenul de încercare este de 6
luni398 . Potrivit art .1101 din actualul Cod Penal , pe durata termenului de
încercare
, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani , instanţa poate dispune încredinţarea
supravegherii minorului unei persoane399 din cele arătate în art .103 Cod Penal
ori unei instituţii legale însărcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de
reintegrare socială şi supraveghere400 . Este posibil ca durata pedepsei aplicate
să fie redusă ca urmare a unei graţieri. Această reducere operează şi asupra
termenului de încercare, care va fi redus corespunzător.401 .
Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicată de instanţa
de judecată nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din
durata pedepsei aplicată de instanţă la care se adaugă termenul fix de 2 ani402 .
Codul penal în vigoare a prevăzut că regula generală îsi găseşte aplicare
şi în ce priveşte măsura suspendării executării pedepsei. Fiind un termen de
drept substanţial, termenul de încercare se socoteşte pe zile pline. El începe să
curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării
pedepsei a rămas definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege şi ia sfârşit
în ziua în care hotărârea de revocare, pronunţată înlăuntrul lui sau hotărârea de
anulare a suspendării au rămas definitive ori în ultima zi a duratei sale în cazul
când n-a intervenit o asemenea hotărâre403 .
11.1.4. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei
Dat fiind specificul instituţiei suspendării condiţionate a executării

pedepsei, efectele pe care aplicarea le produce sunt de două categorii şi se
produc în etape diferite: imediate care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt
definitive.
Efecte imediate. Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a

suspendării executării ei, iar dacă fusese arestat preventiv, condamnatul este
pus îndată în libertate.
Principalul efect imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei
este acela indicat de însăşi denumirea ei şi anume că executarea pedepsei este
suspendată, adică pedeapsa, deşi definitiv aplicată, nu este pusă în executare.
Nu numai pedeapsa principală a închisorii nu se execută, dar nici pedepsele
complementare care, eventual, au fost alăturate celei dintâi 404 .
În cazul condamnatului minor, odată cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului
unei 400 Art 118 alin . (1) C. Pen : „Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere severă constă
în lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an şi 3 ani , sub supravegherea unei
instituţi legal însărcinate cu supravegherea minorului sau a serviciilor de reintegrare socială şi
supraveghere.”
401
T.S., s.p., d. nr. 402/ 1973;
402
Bulai, op. cit., p. P. 528;
403
289
404
290
persoane sau instituţii din cele arătate în art.103, căreia îi revin obligaţiile
prevăzute de acelalşi articol. Această măsură nu poate dura decât până la
împlinirea vârstei de 18 ani (art. 110 alin. 1 Cod penal)405 .
Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se
produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei
de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. Aceste
efecte se produc, potrivit dispoziţiilor art. 86 C. pen, dacă în termenul de
încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a
executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu
rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare406 .
11.1.5. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei
După cum se poate desprinde din textul art. 83 alin. 1 Cod penal şi art.
84 Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit
din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar
după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată,
dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu
pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar dacă până la expirarea
termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite
prin hotărârea de condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendării
executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut
putinţa de a îndeplini acele obligaţii. În raport cu noul sistem de sancţionare a
concursului de infracţiuni, totali-
zarea pedepselor pentru infracţiuni concurente până la o anumită limită
constituie o soluţie curentă, astfel că precizarea de mai sus nu era justificată.
De asemenea, nu a mai fost preluat alin. 4 al art. 83 din Codul penal
anterior soluţia neaplicării sporului pentru recidivă post condamnatorie este de
la sine înţeleasă faţă de aceea a totalizării pedepselor care urmează să se
aplice în raport cu infracţiunea săvârşită în termenul de încercare.
Revocarea este obligatorie în prima situaţie menţionată de art. 83 alin.

1 Cod Penal. Astfel, pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a
executării pedepsei trebuie îndeplinite mai multe condiţii, şi anume:
a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă
infracţiune;
b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie;
c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare, condiţia fiind
îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea
termenului de încercare407 ;
d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o
405
406
Mitrache, p.381;
407
T.s., s.p., d. nr. 3988/ 1970 în CD 1970, p. 320;
291
condamnare definitivă, indiferent de natura ori durata pedepsei
aplicate, chiar şi după împlinirea termenului de încercare.
În cazul în care instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate
a executării pedepsei, condamnatul va executa atât pedeapsa care fusese
suspendată, cât şi pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune, pedepse care
nu se contopesc (art. 83 alin.1 Cod penal actual ) şi pentru care nu se aplică nici
prevederile privind aplicarea unui spor pentru recidivă.
Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi

descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă, caz în care,
instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea
condiţionată a executării pedepsei (art. 83 alin. 2 Codul Penal în vigoare).
De asemenea, revocarea este facultativă şi în situaţia în care potrivit art.
84 actualul Cod penal, atunci când în termenul de încercare, condamnatul nu-şi
îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. În această
situaţie, condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat.
Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării
pedepsei din cauza neîndeplinirii obligaţiilor civile, este necesar să se
dovedească că, condamnatul a avut putinţa îndeplinirii acestor obligaţii şi totuşi
nu le-a îndeplinit.
Sistemul de sancţionare prevăzut de lege, pentru situaţia săvârşirii unei
noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării
tuturor pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea
infractorului şi reprezintă totodată, un maximum de sancţiune la care numai
excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare408 .
11.1.6. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei
Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării

condiţionate a executării pedepsei şi care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa
de judecată, ar fi împiedicat acordarea anulării409 .
Această situaţie se dispune prin prevederile art. 85 Cod Penal în vig-
oare, menţionându-se că dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise
o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea
sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa
închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea
condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz,
dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
În acest sens trebuie îndeplinite anumite condiţii, după cum urmează:
a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a
executării
408
p. 382;
292
409
p. 382;
293
pedepsei;
b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii, fiind
îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru
infracţiunea ce atrage anularea, se pronunţă după împlinirea
termenului de încercare;
c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de îm-
plinirea termenului de încercare (art. 85 alin. 2 Cod penal.
Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de
judecată face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului
de infracţiuni ori a stării de recidivă sau a pluralităţii de infracţiuni410 , iar în
situaţia în care sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa
rezultantă nu depăşeşte 2 ani (art. 85 alin. 3 C. pen), instanţa poate dispune
suspendarea condiţionată a executării pedepsei, caz în care termenul de
încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a
pronuntat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 85 alin.
3 Cod penal).
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de
individualizare a pedepsei se poate dispunde de instanţa de judecată, chiar
dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 din actualul Cod Penal în
anumite cazuri prevăzute în partea generală sau specială a codului penal411 .
În partea generală a Codului penal, suspendarea condiţionată a
executării pedepsei se mai poate dispune potrivit art. 86 indice 9 alin. 4 Cod
penal chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 Cod penal
actual şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la
locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a
capacităţii de muncă, iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o
condamnatul. La aceste situaţii sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 83
Cod penal în vigoare.
În partea specială a Codului penal ca modalitate de individualizare a
pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. 305 Codul penal
actual sau art. 378 din noul Cod penal) s-a prevăzut posibilitatea suspendării
condiţionate a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile
prevăzute de art. 81
C. pen., dacă făptuitorul în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de
întreţinere. Revocarea suspendării se va dispune, în acest caz, numai dacă în
termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon
de familie (art. 305 alin. ultim Codul penal actual).
11.2. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE
11.2.1. Noţiune
294
410
M. Basarab, op. cit., p. 449-450;
411
412
Rodica Aida Popa, “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”, Revista de drept
penal nr. 2/ 1994, p. 113-120;
295
Suspendarea executării sub supraveghere este o măsură de
individualizare a pedepsei închisorii sau potrivit unei opinii412 consacrate în
literatura de specialitate suspendarea executării sub supraveghere este o
formă de suspendare condiţionată în care condamnatul pe durata termenului de
încercare este supus unor măsuri de siguranţă şi de respectare a unor obligaţii
pe care instanţa le stabileşte în conformitate cu legea.
Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost
introdusă pentru prima dată în legislaţia noastră penală prin Legea nr. 104 /1992
după modelul francez413 .
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în noul
Cod Penal la articolele 91-98 .
Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere este
cunoscută în majoritatea legislaţiilor penale europene, reglementarea fiind
rezultatul analizei dispoziţiilor similare din legislaţiile germană (§56 - §56g C.
pen.), italiană ( art. 163
– art. 168), spaniolă (art. 80 - art. 87), portugheză (art. 50 - art. 57) şi franceză (
art. 132-40 – art. 132-53).
11.2.2. Condiţii de aplicare a suspendării executării

pedepsei sub supraveghere
Dispoziţiile art. 86ą Cod penal în vigoare sau ale art. 91 noul Cod penal
prevăd condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru aplicarea suspendării
executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată, persoana
condamnatului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un
avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a
pedepsei.
Condiţii cu privire la pedepsa aplicată şi la natura infracţiunii săvârşite.
Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub
supraveghere sunt prevăzute expres de art. 86ą Cod penal în vigoare sau art.
91 noul Cod penal. Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii în lumina actualului Cod
penal:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii
mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în
vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 sau art. 42 din viitorul cod
ori în cazul săvârşirii unei infracţiuni intenţionate, pedeapsa
prevăzută de lege să nu fi fost pedeapsa închisorii mai mare de 15
ani, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul infractiunilor de vătămare
corporală gravă, viol si tortură;
c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de
comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea
condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără
296
executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
C. Bu la i in„Maacnutealledendorremptapteivneal e- xPiasrtteeantgeenîenramlăo”Emde.
413 P r
AnltluBl eîcnkt,oBcumcuirriei şati c1e9s97te,i plaugcr5ă3r3i s-a
297
prevăzut o excepţie cu privire la condiţiile de acordare a supendării executării
pedepsei sub supraveghere, aceasta putând fi acordată şi în cazul infracţiunii
de furt prevăzute de art. 209 alin. 3 Cod penal actual, dacă pedeapsa aplicată
este închisoarea de cel mult 2 ani414 .
În schimb, potrivit art. 91al noului Cod penal, suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere constă în stabilirea şi aplicarea unei pedepse cu
închisoarea de cel mult 3 ani, inclusiv în caz de consurs de infracţiuni, dacă
instanţa apreciază că, ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita
avută de acesta anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii, punerea în aplicare a
pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, cel condamnat nu va
mai comite alte infracţiuni, dar este însă necesară supravegherea conduitei sale
pentru o perioadă determinată. Un alt element de noutate constă în faptul că
executarea pedepsei amenzii, aplicată fie ca pedeapsă principală unică, fie ca
pedeapsă principală pe lângă pe-

Art 861- Condiţiile de aplicare a Art 91- Condiţiile suspendării
suspendării executării pedepsei executării pedepsei sub suprave-
sub supraveghere – 2(1) Instanţa ghere – (1) Instanţa poate dispune
poate dispune suspendarea suspendarea executării pedepsei
executăii pedepsei aplicate persoanei sub supraveghere dacă sunt întrunite
fizice sub supraveghere, dacă sunt următoarele condiţii:
întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată, inclusiv în
a) pedeapsa aplicată este închi- caz de consurs de infracţiuni,
soarea de cel mult 4 ani; este închisoarea de cel mult 3
b) infractorul nu a mai fost con- ani;
damnat anterior la pedeapsa b) infractorul nu a mai fost con-
închisorii mai mare de 1 an, damnat anterior la pedeapsa
afară de cazurile când închisorii mai mare de un an,
condamnarea intră în vreunul cu excepţia cazurilor prevăzute
dintre cazurile prevăzute în art. în art. 42 sau pentru care a
38; intervenit reabilitarea ori s-a
c) se apreciază, ţinând seama împlinit termenul de reabilitare;
de persoana condamnatului, c) infractorul şi-a manifestat acor-
de comportamentul său după dul de a presta o muncă nere-
comiterea faptei, că pronun- munerată în folosul
ţarea condamnării constituie comunităţii;
un avertisment pentru acesta d) în raport de persoana infrac-
si, chiar fără executarea torului, de conduita avută ante-
pedepsei, condamnatul nu va rior săvârşirii infracţiunii, de
mai săvârşi infracţiuni efor- turile depuse de acesta
pentru înlăturarea sau
diminuarea consecinţelor
infracţiunii,
298
d
41
CaponssataînntcinhMisiotrarici haet,uCnrcisitciaânnMditprarcinhein,
4
“fDe
rarecpţitupneenaal sroămvâânr.şPitaărtse-aaguernmerăalrăit”,oBbuţcinuererşetia,
2u0n0u3,i
p. 385;
299
precum şi de posibilităţile
sale
de îndreptare, instanţa apre-
ciază că aplicarea pedep-
sei este suficientă şi chiar
fără executarea acesteia,
condamnatul nu va mai co-
mite alte infracţiuni, însă
este necesară supraveghe-
rea conduitei sale pentru o
perioadă determinată.
(2) Când pedeapsa închisorii este
însoţită de pedeapsa amenzii aplicate
în condiţiile art.62, amenda se execută
chiar dacă executarea pedepsei
închisorii a fost suspendată sub
supraveghere.
folos patrimonial, iar instanţa de judecată optează pentru o pedeapsă

cumulativă, nu este susceptibilă de suspendare.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi

în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa închisorii aplicată este
închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi
c), iar infracţiunile concurente nu fac parte din cele exceptate potrivit art. 86ą
alin. 2 C.pen. În cazul concursului de infracţiuni, şi noul Cod dispune că este
posibilă această modalitate de suspendare dacă pedeapsa aplicată este
închisoarea de cel mult 3 ani (art. 91 alin. 1). Nu s-au mai reţinut prevederile de
excludere a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul
anumitor infracţiuni (art. 86ą alin. 3) sau în cazul nerecuperării integrale a
pagubei sau dacă plata despăgubirilor n-a fost garantată de o societate de
asigurare, dispoziţii care nu mai corespondeau cu noua concepţie asupra
acestei instituţii juridico-penale. De altfel, art. 81 alin. 4, actualul cod prevede
că se vor aplica dispoziţiile art.81, alin.5 şi 6 se aplică şi în cazul suspendării
executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere.
Condiţii cu privire la infractor.

Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit
art. 86ą alin. 1 lit. ) Codul penal actual sau art. 91 alin. 1 lit. b) ţi c) din Codul
penal viitor numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa
închiso- rii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în
vreunul din cazurile în care nu atrage starea de recidivă. Deci măsura se poate
p. 386;
300
lua atât faţă de infractorul care nu a mai fost condamnat anterior cât şi faţă de
infractorul care
415
p. 386;
301
anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 1 an. În
caz contrar respectivului condamnat nu i se poate aplica suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere415 . În reglementarea noului cod, prestarea unei
munci neremunerate în folosul comunităţii este o caracteristică care este de
esenţa acestei instituţii, întrucât prin suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere se naşte în sarcina condamnatului, cu consimţământul acestuia,
obligaţia executării unei munci neremunerate în folosul comunităţii.
Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un

avertisment pentru condamnat. Această condiţie este prevăzută în
dispoziţiile art. 86ą lit. c) din actualul Cod penal sau în art.91,alin.1,lit.d) al
viitorului cod, unde sunt inserate şi coordonatele în care se apreciază, că
pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care chiar
şi fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi infracţiuni, coordonate ce
privesc persoana condamnatului, comportamentul acestuia după comiterea
faptei, comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru
împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil, ajutorul
dat imediat victimei, repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă
etc.416 .
Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este
lăsată la aprecierea instanţei de judecată se consideră că prin îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege nu se crează un drept pentru condamnat, ci doar o
vocaţie a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Prin noul cod penal s-au completat dispoziţiile privind condiţiile de
aplicare a suspendării sub supraveghere adăugându-se menţiunea că aceste
măsuri nu atrag suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor
civile (art. 98, alin.2). De asemenea, s-a prevăzut obligaţia instanţei de judecată
de a motiva hotărârea (art. 91,alin. 4). Această din urmă dispoziţie (obligaţia de
motivare) este prevăzută de legea actuală numai referitor la suspendarea
condiţionată a executării pedepsei (art. 81 alin. 6), fără a mai fi reprodusă şi în
cazul suspendării sub supraveghere, ceea ce nu are nicio justificare.
11.2.3. Termenul de încercare
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un

termen de încercare care este compus din durata pedepsei aplicate la care se
adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani.
Termenul de încercare, teoretic, cel mai lung ar fi de 9 ani în cazul în
care instanţa ar adăuga la pedeapsa de 4 ani aplicată de instanţă, intervalul de
5 ani; iar termenul de încercare cel mai scurt, tot teoretic, ar fi de 2 ani şi 15 zile,
situaţie la care s-ar ajunge când pedeapsa aplicată ar fi de 15 zile la care se
adaugă 2 ani
p. 386;
302
416
417
p. 386;
303
ce reprezintă minimul din intervalul de timp ce poate fi stabilit de instanţă417 .
Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care
s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă
(art. 86˛ alin. 2 raportat la art. 82 alin. 3 C. pen). Potrivit noii reglementări,
expresia
„termen de încercare” folosită în actualul Cod Penal este întâlnită sub
denumirea de „termen de supraveghere”. Astfel, în noul Cod, termenul de
supraveghere în cazul suspendării este unul variabil, fiind cuprins între 2 şi 4
ani, dar nu mai mic decât durata pedepsei aplicate, iar sistemul de
supraveghere la care este supusă persoana condamnată este asemănător cu
cel prevăzut în cazul amânării aplicării pedepsei (instituţie nouă introdusă prin
dispoziţiile noului Cod Penal). Sub aspectul

Art 86 - Termenul de încercare - (1) Art 92- Termenul de supraveghere
2
Termenul de încercare în cazul sus- – (1) Durata suspendării executării

pendării executării pedepsei sub su- pedepsei sub supraveghere constituie
praveghere se compune din termen de supraveghere pentru con-
cuantumul pedepsei închisorii damnat şi este cuprinsă între 2 şi 4
aplicate, la care se adaugă un interval ani, fără a putea fi însă mai mică
de timp, stabilit de instanţă, între 2 şi decât durata pedepsei aplicate.
5 ani. (2) Termenul de supraveghere se
(2) Dispoziţiile art.82, alin.3 se aplică în calculează de la data când hotărârea
mod corespunzător. prin care s-a pronunţat suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
a rămas definitivă.
(3) Pe durata termenului de supra-
veghere condamnatul trebuie să res-
pecte măsurile de supraveghere şi
să execute obligaţiile ce îi revin, în
condiţiile stabilite de instanţă.
constitutiv, sistemul de supraveghere în cazul suspendării este mai redus,

deoarece o parte din obligaţiile întâlnite în cazul amânării pedepsei sunt
executate în cazul suspendării cu titlu de pedeapsă complementară.
11.2.4. Măsurile de supraveghere
Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata ter-

menului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra
conduitei acestuia, pentru a-l determina la o conduită licită, asigurarea realizării
scopului măsurii de individualizare a suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.
Pe durata termenului de încercare, potrivit dispoziţiilor art. 86ł alin. 1 C.
304
pen., condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea
305
lui sau la alte organe stabilite de instanţă sau la Serviciul de protecţie a
victimelor şi reintegrare socială a infractorului;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau
locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existenţă.
Măsurile de supraveghere au fost completate prin noul Cod penal, care
în art. 93 prevede respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizizele consilierului de probaţiune desemnat cu su-
pravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care
depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existenţă.

Art 863- Măsurile de supraveghere Art 93- Măsurile de supraveghere şi
şi obligaţiile condamnatului - (1) Pe obligaţiile – (1) Pe durata termenului
durata termenului de încercare, de supraveghere, condamnatul
condamnatul trebuie să se supună trebuie să respecte următoarele
următoarelor măsuri de supraveghere: măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele a) să se prezinte la serviciul de
fixate, la judecătorul desemnat cu probaţiune, la datele fixate
supravegherea lui sau la alte organe de acesta;
stabilite de instanţă sau la Serviciul b) să primească vizizele con-
de protecţie a victimelor şi reintegrare silierului de probaţiune de-
socială a infractorului; semnat cu supravegherea
b) să anunţe, în prealabil, orice sa;
schimbare de domiciliu, reşedinţă
sau locuinţă şi orice deplasare care
depăşeşte 8 zile, precum şi
întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de
natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existenţă.
Din dispoziţiile legale se desprinde concluzia că îndeplinirea măsurilor de

supraveghere este cumulativă.
306
11.2.5. Obligaţiile condamnatului
Pe durata termenului de încercare, pe lângă măsurile de supraveghere

care se iau faţă de condamnat, instanţa de judecată poate impune acestuia
respectarea uneia sau a mai multor obligaţii prevăzute de art. 86ł alin. 3 Cod
penal în vigoare sau de art. 93 alin. 2 noul Cod penal. Actuala legislaţie penală
stabileşte obligaţiile condamnatului, după cum urmează:
a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori
de calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească
limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special
în scopul dezintoxicării.
Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă conform art. 86ł
alin. 2 C. pen se face de organele prevăzute în alin. (1) lit. a) şi aceleaşi organe
sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor, pentru luarea măsurilor
de revocare a suspendării executării sub supraveghere.
În concepţia viitorului Cod Penal, art. 93, alin.2 arată că instanţa impune
condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială
derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în
colaborare cu instituţii din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.
Tot în sarcina condamnatului se prevede, în alin.3 al art.93 noul Cod
că, pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă
neremunerată, în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de
zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de
sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte
prin legea de executare a pedepselor.
Pentru stabilirea conţinutului acestor obligaţii, instanţa va consulta
serviciul de probaţiune, care este obligat să formuleze recomandări în acest
sens.
11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere
Remarcăm două feluri de efecte: provizorii sau imediate şi efecte definitive.

307
În timp ce efectul provizoriu al suspendării executării sub supraveghere îl consti-
tuie suspendarea executării pedepsei închisorii, pe termenul de încercare,
efectul definitiv se produce la împlinirea termenului de încercare dacă cel
condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare
şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei, când este
reabilitat de drept. Dacă în actuala reglementare se prevede posibilitatea
reabilitării la expirarea termenului de încercare, în privinţa efectelor, potrivit
noului Cod, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu mai are ca
efect intervenirea reabilitării de drept la expirarea termenului de supraveghere.
Condamnarea va fi susceptibilă, astfel, de reabilitare în condiţiile dreptului
comun, al cărei termen va curge de la împlinirea termenului de supraveghere.
Întocmai ca şi în cazul amânării aplicării pedepsei, producerea efectelor
suspendării este condiţionată de executarea intregrală a obligaţiilor civile
stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul în care persoana
dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a le îndeplini.
11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere
Revocarea suspendării executării sub supraveghere se dispune

obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o
infracţiune cu intenţie, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar
după expirarea acestui termen. Aşadar pentru a se putea revoca suspendarea
executării sub supraveghere este necesar ca infracţiunea să se săvârşească în
termenul de încercare şi să fie descoperită în acest termen, doar condamnarea
pentru această infracţiune săvârşită din nou poate fi pronunţată şi după
expirarea termenului de încercare.
Revocarea este facultativă dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din
culpă, revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nemaifiind obligato-
rie, instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru
infracţiunea din culpă, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă
s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă.
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar dacă infractorul a fost
condamnat anterior cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. În acest caz
nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. 86 4 raportat la art. 83 alin. 3
Codul penal actual).
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea
definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege
pentru recidivă. (art. 864 raportat la art. 83 alin. 4 Codul penal actual).
Revocarea este facultativă şi dacă până la expirarea termenului de
încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendării pedepsei sub
308
supraveghere, afară
309
de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putinţa de a îndeplini
acele obligaţii (art. 864 raportat la art. 84 Codul Penal actual).
11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
Anularea se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării

executării pedespei sub supraveghere care dacă ar fi fost cunoscute de instanţa
de judecată ar fi împiedicat acordarea acesteia.
Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub
supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a
executării pedepsei (art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 şi 2 C. pen.) sau art.
97 alin. noul Cod penal. Astfel, dacă se descoperă că cel condamnat mai
săvârşise o infractiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus
suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a
aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare,
suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se,
după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă sau
pluralitate intermediară, reglementată, aşa cum
arătat anterior, în mod expres de noul Cod Penal.
Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infractiunea
care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de
încercare.
În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma
contopirii nu depăşeşte 3 ani, instanţa poate aplica pentru aceasta suspendarea
executării sub supraveghere, iar termenul de încercare se calculează de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea
condiţionată a executării pedepsei.
În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, ter-
menul de încercare, respectiv de supraveghere se calculează de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea
conditionată a executării pedepsei.
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc
dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare
şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la
amendă.
În cazul anulării suspendării pedepsei sub supraveghere s-a reformulat
alin. 2 din art. ’ 865 din actualul Cod penal, prevăzându-se posibilitatea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere chiar în cazul în care sunt
îndeplinite condiţiile anulării, dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării
dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă nu au depăşit 3 ani.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazuri

speciale. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune
de instanţă chiar dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute în art. 86ą Codul
Penal actual, în cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii la locul
310
de muncă
şi care şi-a pierdut total capacitatea de muncă.
311
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 86 indice 9 alin. 4 Cod penal în
vigoare, instanţa constatând pierderea totală a capacităţii de muncă a
condamnatului ce execută pedeapsa închisorii la locul de muncă, dispune
revocarea măsurii şi ţinând seama de împrejurările care au determinat
incapacitatea de muncă şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ia
măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei sau după caz, a
suspendării executării pedepsei sub su- praveghere418 .
Potrivit art 110 al actualului Cod Penal în cazul suspendării executării
pedepsei sub supraveghere aplicate minorului, termenul de încercare se
compune din durata pedepsei închisorii , la care se adaugă un interval de timp
de la un an la 3 ani , stabilit de instanţă .
Pe durata termenului de încercare, instanţa poate dispune luarea
vreuneia din măsurile prevăzute în art. 1101.
În literatura de specialitate s-a exprimat opinia419 că suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere nu se aplică în cazul amenzii penale,
întrucât Codul Penal nu face referire la termenul de încercare în cazul amenzii
penale. De asemenea, s-a susţinut420 că aplicarea pedepsei sub supraveghe nu
este posibilă în cazul cetăţenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate ,
deoarece acestora nu li se pot impune măsurile de supraveghere prevăzute de
Codul Penal şi nu se poate determina persoana sau organul care să exercite
supravegherea condamnatului.
11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA
11.3.1. Noţiune
Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare

judiciară a executării pedepsei închisorii, care nu depăşeşte o anumită perioadă,
în libertate, prin muncă, în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă
unitate, cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar,
dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie
atins fără privare de libertate421 .
Natura juridică. Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă ca şi
suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării sub
supraveghere, o măsură de individualizare a pedepsei, dar spre deosebire de
cele menţionate mai sus unde executarea pedepsei este suspendată, în cazul
acesteia executarea pedepsei închisorii are loc, dar nu prin privare de libertate
într-un loc de deţinere, ci în libertate prin prestarea unei munci în cadrul unei
unităţi unde
418
p. 391;
419
Gh , Dumitru , Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere , în revista Dreptul nr. 8
/1996 , p 91
420
Vezi R. A Popa , op . cit ., în Revista de drept penal nr. 2/ 1994 , p. 115 .
421
312
422
313
este angajat422 .
„ Pe planul interesului general al apărării sociale ,executarea pedepsei
în- chisorii la locul de muncă asigură o mai profundă influenţă educativă a
pedepsei, prin prestarea de către condamnat a unei munci socialmente utile, sub
supravegherea unităţii care îl acceptă şi îl ajută să se reintegreze.
De asemenea, se reduc cheltuielile sociale legate de executarea
pedepsei în penitenciare. La rândul său condamnatul are avantajul că nu este
separat de familie, de mediul de muncă şi de viaţă de până atunci şi are
posibilitatea de a dovedi, prin activitate şi bună conduită, că nu va mai încălca
regulile de convieţuire socială, ceea ce îi va atrage o reintegrare socială mai
rapidă şi redobândirea poziţiei sociale de care se bucură înainte de săvârşirea
infracţiunii.”423
„Executarea pedepsei la locul de muncă nu este un drept al
condamnatului, ci un privilegiu acordat instanţei de care trebuie să facă uz
numai dacă aceasta îşi formează convingerea că lăsarea în libertate a
condamnatului contribuie mai mult la atingerea scopului pedepsei decât
internarea în penitenciar.”424
În schimb, prin Noul Cod penal nu s-a menţinut instituţia executării
pedepsei la locul de muncă. S-a avut în vedere nu numai slaba efecienţă a
acestui mod de executare a pedepsei închisorii, dar noua organizare, pe baza
economiei de piaţă, a unităţilor la care ar fi urmat să se execute acestă
pedeapsă. Asigurarea profitului care să justifice activitatea economică nu
crează disponibilităţi pentru desfăşurarea unui proces educativ efecient la locul
de muncă faţă de cei aflaţi în executarea unei pedepse.
Cadrul de reglementare. Cadrul de reglementare al executării pedepsei
la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art. 86 indice 7 - art. 86 indice 11 C.
pen., la acestea adăugându-se dispoziţiile din Codul de procedură penală şi
Legea nr. 23/ 1969 privind executarea pedepselor.
11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea

pedepsei la locul de muncă
Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune de către

instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la:
a) pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite;
b) persoana condamnatului;
c) acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze
munca;
d) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei
să fie atins fără privare de libertate.
Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite.

423
Aurel PTeednotrrMu oaldoovpaen r„aMuanccea apsetrăsoamneălsour
crăonddaeminnadteiv,i”dEuda. lMizoanrietorturleObfiuciieal ,cBaucpueredşetia1p9s9a9
314
pag.104
424
Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate ”, Ed Monitorul Oficial ,Bucureşti 1999
pag. 107
315
aplicată pentru o singură infracţiune să fie închisoarea de cel mult 5 ani.
Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de
concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni
este de cel mult trei ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii legale.
În schimb, executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în
cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală
gravă, viol, si tortură.
Exceptarea de la aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă
priveşte deopotrivă pedepsele aplicate pentru infracţiunile fapt consumat ori
tentativă cât şi pentru participarea la săvârşirea acelor infracţiuni ca instigatori
sau complici chiar dacă pedeapsa ar fi stabilită sub 5 ani închisoare425 .
Persoana condamnatului. Pentru ca instanţa de judecată să poată lua

această măsură, este necesar ca cel în cauză să nu mai fi fost condamnat
anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazul când
condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38.
„ Prin Legea nr. 140/1996 alin. 3 a fost modificat astfel: executarea
pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor
intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani,
precum şi în cadrul infracţiunilor de vătămare corporală gravă , viol şi tortură.”426
„ În ceea ce priveşte conduita generală a făptuitorului, legea are în
vedere întreaga conduită a acestuia, atât înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi
după aceea, faţă de muncă, faţă de familie, faţă de regulile de convieţuire
socială. În cazul recidiviştilor însă instanţa are îndatorirea de a examina cu grijă
deosebită antecedentele penale ale condamnatului.”427
Pot beneficia de această măsură şi condamnaţii minori care au împlinit
vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei (vârsta de 16 ani este admisă în prin-
cipiu potrivit legislaţiei muncii, pentru prestarea unei munci în cadrul unei
unităţi).
Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul
de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare, vor executa pedeapsa la locul de muncă,
după trecerea lor în rezervă.
Acordul unităţii. O altă condiţie pentru a putea fi dispusă executarea
pedepsei la locul de muncă priveşte acordul scris al unităţii în care urmează
condamnatul să presteze munca.
Această condiţie a fost introdusă în Codul Penal prin modificarea
realizată de Legea nr. 104 / 1992 şi este determinată de consacrarea prin
Constituţie a separaţiuniilor puterilor în stat, astfel că instanţa de judecată nu
mai poate impune
425
p. 393;
426
Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. Monitorul Oficial , Bucureşti
1999, pag . 107.
316
Aurel Teodor Moldovan „ Munca persoanelor condamnate” Ed. Monitorul Oficial , Bucureşti
427
1999, pag
317
regiilor autonome, societăţilor comerciale, instiţuţiilor de stat hotărârile ei cu
privire la această instituţie
Aprecierea instanţei. Instanţa, ţinând seama de gravitatea faptei, de
împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională şi generală a
făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare, apreciază că sunt
suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, poate
dispune executarea pedepsei la locul de muncă.
Locul de muncă. Executarea pedepsei poate avea loc, fie în unitatea în
care condamnatul era angajat la data pronunţării hotărârii, fie în altă unitate, în
toate cazurile însă, cu acordul scris al unităţii.
Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă. Potrivit
art. 86 indice 8 C. pen. pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat
să îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă, cu următoarele limitări ale
drepturilor ce-i revin potrivit legii:
a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu
excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăsurată în locuri de muncă cu
condiţii vătămătoare sau periculoase, se reţine o cotă de 15-40%, stabilită
potrivit legii, în raport de cuantumul veniturilor şi de îndatoririle condamnatului
pentru întreţinerea altor persoane, care se varsă la bugetul statului. În cazul
condamnatului minor, limitele reţinerii se reduc la jumătate;
b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate
la venitul net cuvenit condamnatului, după reţinerea cotei prevăzute la lit. a);
c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă;
d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât
prin hotărârea instanţei de judecată;
e) condamnatul nu poate fi promovat;
f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere, iar în raport cu
fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat,
funcţii instructiv-educative ori de gestiune.
Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul
electoral de a fi ales.
Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai
multe din obligaţiile prevăzute în art. 86 indice 3, adică:
a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de
calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinta avută ori să nu depăşească
limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite tersoane;
e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în
scopul dezintoxicării.
Pedeapsa se execută la locul de muncă în baza mandatului de executare
a pedepsei.
318
Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi
desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se
suspendă. În cazul executării pedepsei într-o altă unitate decât cea în care îşi
desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de
muncă încheiat
încetează. Pedeapsa se execută fără a se încheia contract de muncă.
Dispozitiile alin. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul
condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei.
În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă
a devenit militar în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, pedeapsa se execută la locul de muncă după trecerea
în rezervă a acestuia.
Supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de aceleaşi
persoane ca şi la măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(judecătorul desemnat cu supravegherea, alte persoane desemnate de instanţă
sau serviciul de reintegrare socială şi supraveghere).
11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă
Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către

condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute
de lege, în timpul executării pedepsei. Revocarea este de două feluri: obligatorie
şi facultativă428 .
Revocarea obligatorie. Revocarea măsurii este obligatorie când după
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la
locul de muncă, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, înainte de
începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia. Pedeapsa se
aplică potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 si 2, dacă sunt îndeplinite condiţiile stării
de recidivă postcondamnatorie sau, după caz, ale art. 40 pentru pluralitatea
intermediară de infracţiuni.
Revocarea măsurii este tot obligatorie când condamnatul nu mai poate
presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă, instanţa
revocând executarea pedepsei la locul de muncă şi, ţinând seama de
împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziţiile art.
72, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt
întrunite condiţiile prevăzute în art. 81 sau 861 C. pen.
Revocarea facultativă. Revocarea executării pedepsei la locul de
muncă este facultativă în cazurile în care:
- condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii
sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la
locul de muncă ori nu respectă măsurile de supraveghere sau
obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa poate să
revoce executarea pedepsei la locul de muncă;
- dacă infracţiunea ulterioară este săvârsită din culpă, instanţa poate
319
428
p. 396;
320
dispune şi pentru această infracţiune executarea pedepsei la locul
de muncă. În acest caz, revocarea nu mai are loc si pedeapsa se
aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.
Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revocă, potrivit art. 86
indice 9 alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicată sau, după caz, restul de pedeapsă
rămas neexecutat se execută într-un loc de deţinere. Pentru cazul prevăzut la
alin. 2 al aceluiaşi articol, instanţa poate dispune şi pentru infracţiunea săvârşită
din culpă ca executarea ei să fie la locul de muncă.
11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă
Este sancţiunea ce intervine pentru o cauză anterioară rămânerii defini-

tive a hotărârii de condamnare cu executarea la locul de muncă şi are în vedere
nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru luarea măsurii.
Potrivit dispoziţiilor art. 8610 C. pen., dacă cel condamnat mai săvârşise
o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă
mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată
executată, instanţa, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 867,
anulează executarea pedepsei la locul de muncă.
Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru
infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată
la locul de muncă sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabileşte, după
caz, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidivă.
Când se dispune anularea executării pedepsei la locul de muncă
pedeapsa rezultantă se va stabili după caz, potrivit dispoziţiilor de la concursul
de infracţiuni sau recidivă, iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de
deţinere.
11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă
Pentru stimularea condamnaţilor ce execută pedeapsa la locul de

muncă, care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinaţi şi stăruitori în
muncă, au avut o bună conduită şi care au executat o anumită parte din
pedeapsă, în lege (art. 8611 c. pen.) s-a prevăzut posibilitatea încetării executării
pedepsei la locul de muncă.
Pentru a se putea dispune încetarea executării pedepsei la locul de
muncă, trebuie îndeplinite condiţiile:
a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă;
b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi te-
meinice de îndreptare, să fi avut o conduită bună, să fi fost
disciplinat şi stăruitor în muncă;
c) conducerea organizaţiei în care condamnatul prestează munca să
ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de
321
muncă, cererea o poate introduce şi condamnatul.
Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la înceta-
rea executării pedepsei la locul de muncă si până la împlinirea duratei pedepsei,
cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune, condamnatul aflându-se într-
o situaţie asemănătoare liberatului condiţionat, fiind scutit de executarea în
continuare a pedepsei. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o
infracţiune, instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la
locul de muncă, dispoziţiile art. 61 si 86ąş alin. 3, fiind aplicabile în mod
corespunzător.
Noua lege penală a introdus însă alte instituţii menite să contribuie la

procesul de individualizare a pedepsei şi la reeducarea celor condamnaţi.
Astfel, în art. 91 s-a prevăzut posibilitatea instanţei de judecată să oblige
pe condamnatul care beneficiază de suspendarea executării pedepsei sub su-
praveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul
comunităţii pe o perioadă stabilită prin legea de executare a pedepselor. Dacă
cel condamnat nu execută această muncă sau are o conduită
necorespunzătoare în timpul sau în legătura cu îndeplinirea acestei obligaţii
instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, obligându-l la executarea în întregime a pedepsei sau la
prelungirea termenului de încercare.
O altă instituţie este renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 80) în cazul
infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii; dacă cel condamnat nu a
avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul, a dat dovezi temeinice că
se poate îndrepta chiar fără aplicarea, executarea unei pedepse, instanţa
poate să nu-i aplice nici o pedeapsă.
Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei
de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru
o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
pentru îndreptarea căreia, avându-se în vedere infracţiunea săvârşită, persoana
infractorului şi conduita acestuia adopatată de acesta anterior şi ulterior
comiterii faptei, este suficientă aplicarea unui avertisment.
În concordanţă cu principiul oportunităţii se prevede însă că această
instituţie nu îşi găseşte aplicabilitate în cazul în care pedeapsa legală pentru
infracţiunea săvârşită este închisoarea de 3 ani sau mai mare.
De asemenea, s-a prevăzut posibilitatea amânării aplicării pedepsei
(art. 83) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii
sau a închisorii de cel mult 2 ani, dacă inculpatul nu a avut antecedente
penale, a acoperit prejudiciul sau dovedeşte că are posibilitatea de a-l aco-
peri, iar după săvârşirea faptei a dat dovezi temeinice că se poate chiar
fără aplicarea pedepsei. În acest caz instanţa fixează în cuprinsul hotărârii
data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei, însă nu mai târziu de 2
ani din momentul pronunţării hotărârii.
Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau
322
dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat
zădărnicirea
323
aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau
a participanţilor. Pe parcursul termenului de supraveghere, persoana faţă de
care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de
supraveghere, cu un conţinut variat şi flexibil, prin care s-a urmărit permiterea
verificării conduitei persoanei, dar şi acordarea unui ajutor în a conştientiza
riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni sau pentru a-i înlesni
integrarea socială.
De asemenea, şi obligaţiile impuse condamnatului pe durata termenului
de supraveghere prezintă o natură flexibilă, ce permit instanţei de judecată să le
adapteze în funcţie de comportamentul persoanei supuse supravegherii, fie prin
impunerea unor obligaţii noi, fie prin mărirea sau diminuarea condiţiilor de
executare a celor existente, ori chiar prin încetarea executării unora dintre
obligaţiile care au fost impuse iniţial, pentru a asigura persoanei supravegheate
şanse sporite de îndreptare.
O importanţă majoră s-a acordat de către noul Cod Penal rolului pe care
îl joacă consilierii de probaţiune, pentru a se mări şansele de reuşită în procesul
de recuperare a persoanei aflată sub supraveghere. Aceştia reprezintă
persoane specializate tocmai în acest gen de activităţi, pentru a contribui într-un
mod calificat la procesul de reintegrare socială.
Potrivit art. 90 din noul Cod, în privinţa efectelor amânării aplicării
pedepselor se arată că persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai
aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă niciunei decăderi,
interdecţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă
aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o
pedeapsă. Produce- rea efectelor, pentru a spori eficienţa mijloacelor de
protecţie a intereselor victimei, este condiţionată, printre altele, de îndeplinirea
integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre. În cazul neexecutării acestora se
impune revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei, cu excepţia
cazului când persoana în cauză face dovada că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească.
11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ
11.4.1. Noţiune
Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului

executării pedepsei închisorii, un mijloc de individualizare administrativă a
pedepsei, ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de
deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiţia ca
până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni.
Această instituţie este reglementată de dispoziţiile art. 59 – 62 Codul
penal actual, respectiv de art. 100 – 106 noul Cod penal, în art. 450 Cod
procedură pen., precum şi de Legea 23/1969 privind executarea pedepsei.429
429
Aurel LTibeoedraorreMaolcdoovnadniţ„ioMnoanotăgrcafioansîntcithuisieoruilonr
324
mdinijlRoocmdâeniast”imEud.laArlel Baeccko, nBduuacmurneaştţiilo2r00în1 ptiamgpul
executării pedep77sei închisorii la stăruinţă în muncă şi disciplină, la grabnica
o rCînonBucureşti,
dsrteapn2003,
ttianrMp.e400;
4it3r0a che, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea
4 30
lgenerală”, .
325
11.4.2. Condiţii de acordare
Executarea unei fracţiuni din pedeapsă. Liberarea condiţionată se

acordă de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii.
O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă, ca o
garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost stinse, condamnatul s-a
reeducat şi numai este necesară executarea în întregime a pedepsei.
Partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă după durata pedepsei
efectiv aplicate, după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea,
după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă431 , după cum
urmează
:
a) după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul
închisorii care nu depăţeţte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul
închisorii mai mari de 10 ani (art. 59 alin. 1 Cod penal actual);
b) cel condamnat pentru săvârţirea uneia sau a mai multor infractiuni
din culpă poate fi liberat conditionat înainte de executarea în
întregime a pedepsei, după ce a executat cel putin jumătate din
durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau cel
putin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. 591 alin.
1 C. pen.actual)
c) în cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul
între infracţiuni săvârşite în culpă şi infracţiuni intenţionate, fracţiunea
ce trebuie executată se calculează potrivit dispoziţiilor art. 59 C. Penal
actual, adică în raport cu pedepsele ce se execută pentru infracţiunile
intenţionate432 .
d) cei condamnati în timpul minoritătii, când ajung la vârsta de 18 ani,
precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bărbati
si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat după
executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care
nu depăseste 10 ani sau a unei jumătăti în cazul închisorii mai mari
de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte conditii prevăzute în art. 59
alin. 1. (art. 60 alin. 2 C. Penal actual).
În cazul persoanelor prevăzute în alin. 2, adică cele condamnate pentru
săvârsirea unei infractiuni din culpă, pot fi liberate conditionat după executarea
unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăseste 10 ani sau
a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte
conditii prevăzute în art. 59 alin. 1. (art. 60 alin. 3 Cod Penal actual).
Art. 100 din noul Cod penal prevede că în cazul închisorii, liberarea
condiţionată poate fi dispusă dacă:
a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedeapsei
326
431
432
p. 401;
327
în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel piuţin trei pătrimi
din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani în cazul închisorii
mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în sistem
semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, afară de cazl când dovedeşte că nu a
avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi
se poate reintegra în societate.
O condiţie aparte este prevăzută în art.100, alin.2 al noului Cod penal,
prin care se prevede că în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de
ani se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a
jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani sau a
cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin.1, lit. b) – d).
Stăruinţa în muncă şi disciplina condamnatului. Această condiţie presu-
pune că în timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor
în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de
calitate, cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la
locul de deţinere433 .
Dovezile temeinice de îndreptare. Acestea se desprind din buna com-
portare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conştiincioasă a
oricăror îndatoriri, din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi
atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi434 .
Stăruinţa în muncă şi disciplină ca şi dovezile temeinice de îndreptare ce
reflectă o bună comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei trebuie
să rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi
care funcţionează în fiecare penitenciar, comisie care este organizată şi
funcţionează potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor.
Comisia de liberare condiţionată îşi desfăşoară activitatea în conformitate
cu prevederile art. 59 şi 60 din Codul Penal” actual435 .
Aceasta examinează periodic situaţia fiecărui condamnat sub aspectul
îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a fi propus spre liberare
condiţionată436 . Procesul verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea
condamnatului,
la rezultatele muncii, poate cuprinde propunerea către judecătoria (în a cărei
rază teritorială se află penitenciarul) de liberare condiţionată, atunci când se
apreciază că sunt îndeplinite condiţiile.
Când comisia de propuneri consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pen-
433
p. 403;
434
I. Oancea, op. cit., p. 507;
435
Aurel Teodor Moldovan „ Monografia închisorilor din România ”, Ed. All Beck , Bucureşti 2001
pag 63
436
328
tru a fi propusă liberarea condiţionată, fixează un termen pentru reexaminarea
situaţiei condamnatului, termen care nu poate fi mai mare de 1 an. Într-o astfel
de situaţie, condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată, cu cerere
de liberare condiţionată, iar cererea lui este însoţită obligatoriu de procesul-
verbal al comisie de propuneri.
După cum se poate constata, acordarea liberării condiţionate este
atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor
cerute de lege pentru aceasta.
Astfel, dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile le-
gale şi deci executarea restului de pedeapsă, în penitenciar nu mai este
necesară, dispune acordarea liberării condiţionate.
11.4.3. Efectele liberării condiţionate.
După momentul în care se produc efectele liberării condiţionate pot fi:

efecte imediate şi efecte definitive437 .
Efectele imediate
Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a con-
damnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se
prezenta periodic la anumite organe, de a locui într-o anumită localitate, de a fi
supus vreunei instituţii speciale438
Pe perioada liberării condiţionate, condamnatul este considerat în timpul
executării pedepsei până la expirarea acesteia, iar pedepsele accesorii se
execută.
Condamnatul liberat condiţionat trebuie să aibă o conduită bună, în
sensul de a nu săvârşi din nou o infracţiune până la expirarea duratei pedepsei.
Efectele definitive.
Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o
nouă infracţiune, liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al
liberării condiţionate.
Potrivit art. 61 alin. 1 C. Penal actual, pedeapsa se consideră executată
dacă în intervalul de timp de la liberare ţi până la împlinirea duratei pedepsei,
cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. Dacă în acelasi interval cel
liberat a comis din nou o infractiune, instanta, tinând seama de gravitatea
acesteia, poate dispune fie mentinerea liberării conditionate, fie revocarea. În
acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită ulterior si
restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se
contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Efectele liberării sunt reglementate în mod diferit în viitorul Cod penal, care
în art.106, stabileşte că dacă până la expirarea termenului de supraveghere a
condamnatului nu a săvârşit din nou o infracţiune, nu s-a dispus revocarea
liberării condiţionate
329
437
438
G. Teodoru, p. 86;
330
şi nu s-a descoperit o cauză de anulare pedeapsa se consideră executată.
Revocarea liberării condiţionate. Dacă în timpul liberării condiţionate
condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, atunci instanţa de judecată, ţinând
seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată.
11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata
Prin dispoziţiile art. 551 alin. 1 Cod penal actual a fost prevăzută
posibilitatea liberării condiţionate a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe
viaţă numai după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune de către cel
condamnat, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat si dă dovezi temeinice de
îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale.
În cuprinsul aceluiaşi articol, alin. 2 s-a prevăzut posiblitatea liberării
condiţionate a condamnaţilor care au trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati
si de 55 de ani pentru femei numai după executarea efectivă a 15 ani de
detentiune, dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. 1.
Prin aceste prevederi s-au urmărit stimularea condamnaţilor la
receptivitate în respectarea regimului de executare a pedepsei, oferirea unei
raze de speranţă că din pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate obţine liberarea
condiţionată439 .
Potrivit art.99 noul Cod penal, liberarea condiţionată în cazul detenţiunii
pe viaţă poate fi dispusă:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani din pedeapsă;
b) cel condamnat a avut o conduită bună pe toata durata executării
pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin
hotorâ- rea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu
a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi
se poate reintegra în societate.
Alin. ultim al articolului amintit stabileşte un termen de supraveghere de
10 ani la care este supus condamnatul.
439
331
p. 407;
332
CAPITOLUL XII
MINORITATEA
12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR
12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori
Prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite de minori

Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii minorilor a constituit şi
constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne,
deoarece cauza- litatea infracţionalităţii în rândul minorilor se interacţionează cu
o serie de factori, precum: lipsa de exprienţă de viaţă socială a minorului cu
consecinţa neînţelegerii depline a semnificaţiei sociale a conduitei lui
periculoase pentru valorile sociale ca şi sancţiunile care s-ar aplica, deficienţe în
procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie, şcoală, influenţa negativă
exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracţională440 .
Răspunderea penală a minorului este condiţionată de starea psihicofizică
normală a minorului la diferite etape ale minorităţii. În aceste sens, o importanţă
deosebită a fost acordată vârstei minorului de la care acesta răspunde penal
adică se consideră că are înţelegerea semnificaţiei sociale a conduitei sale
periculoase ca şi a scopului sancţiunilor aplicate pentru a astfel de conduită.
Potrivit dispoziţiilor Codului penal român, art. 99 sau art. 113 noul C.
pen., răspunderea penlă a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că
în săvârşirea faptei, minorul a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani
fără o astfel de condiţionare.
În mod firesc, în reglementarea răspunderii penale în privinţa minorilor
apare necesitatea de a face o separaţie între minorii care au capacitate penală
şi pot fi făcuţi răspunzători penal pentru faptele lor şi minorii care nu au
capacitate penală şi nu răspund penal pentru faptele prevăzute de legea penală
pe care le- ar săvârşi441 .
Codul penal în vigoare prevede la minorii care răspund pentru faptele
săvârşite de ei un sistem sancţionator special, format din măsuri educative şi din
pedepse. Ambele categorii de sancţiuni au caracterul de sancţiuni de drept
penal,
440
p. 348;
441
333
442
334
fiindcă intervin ca o consecinţă a răspunderii penale a minorilor; sancţiunile
penale sunt însă numai pedepsele442 . Principala modificare adusă de noul Cod
Penal în această problemă este renunţarea completă la pedepsele aplicabile
minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.
Codul penal viitor stabileşte ca regulă aplicarea în cazul minorilor a
măsurilor educative neprivative de libertate (art. 114, alin.1 raportat la art. 115,
alin.1, pct.1), măsurile privative de libertate (art.115, alin.1,pct.1), acestea
constituind excepţia, fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau pentru
minorii care au comis multiple infracţiuni (art. 114,alin.2).
12.1.2. Măsurile educative
În ce priveşte măsurile educative, în literatura de specialitate s-au dat nu-

meroase definiţii acestei noţiuni. Astfel, măsurile educative sunt sancţiuni de
drept penal speciale pentru minori care sunt menite să asigure educarea şi
reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională, prin cultivarea în
conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. Aceste măsuri se iau
numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune443 .
Spre deosebire de pedepse, în cazul cărora caracterul coercitiv le
caracterizează, măsurile educative au un caracter preponderent educativ şi nu
lasă să subziste nici o consecinţă penală, ele neconstituind antecedente penale
pentru minor444 .
Cadrul măsurilor educative. Sancţiunile de drept penal prevăzute de

Codul penal în vigoare pentru infractorii minori care răspund penal sunt de două
categorii: sancţiuni care au caracter de măsuri educative, iar altele care au cara-
cter de pedeapsă, luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse
fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
Măsurile educative sunt prevăzute de Codul penal la art. 101 – 105 C.
pen. sau art. 115-120 noul Cod penal. Art. 101 Codul penal actual menţionează
că măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt: a) mustrarea; b)
libertatea supravegheată sau libertatea sub supraveghere; c) internarea într-un
centru de reeducare; d) internarea într-un institut medical-educativ.
Noul Codul penal introduce măsuri educative noi, clasificate în două cat-
egorii, după cum sunt sau nu privative de libertate. Măsurile educative
neprivative
Art 101- Măsurile educative Art 115 – Măsurile educative
Măsurile care se pot lua faţă de (1)Măsurile educative sunt nepri-
minori sunt: vative de libertate sau privative de
a) mustrarea; libertate.
443
444
335
de libertate sunt, potrivit art. 115, alin.1, pct.1, stabilite în ordinea crescătoare a
b) libertatea supravegheată; 1. Măsurile educative neprivative
c) internarea într-un centru de de
reeducare; libertate sunt:
d) internarea într-un institut medical a) stagiul de formare civică;
– educativ. b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârşit de săp-
tămână;
d) asistarea zilnică.
2. Măsurile educative privative de
libertate sunt:
a) internarea într-un centru
educativ;
b) internarea într-un centru de
detenţie.
gravităţii lor, astfel: a) stagiul de formare civică; b) supravegherea; c) consemna-

rea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică. Măsurile educative privative
de libertate sunt în număr de două şi anume: a) internarea într-un centru
educativ şi
b) internarea într-un centru de reeducare.
Mustrarea. Această măsură educativă este prevăzută de art. 102 C. pen
şi constă în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite,
în sfătuirea minorului să se poarte în aţa fel încât să dea dovadă de îndreptare,
atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune, se va
lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
Prin noua reglementare, măsura educativă a mustrării nu mai este prevăzută.
Libertatea supravegheată (art. 103 Codul Penal în vigoare)
Este măsura educativă care constă în lăsarea minorului în libertate pe
timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi
încredinţată, după caz, părinţilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui.
Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa
dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei
persoane de încredere, de preferinţă unei rude mai apropiate, la cererea
acesteia, ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor.
Prin noua reglementare s-a renunţat la această măsură educativă.
Conţinutul măsurii. Pe timpul libertăţii supravegheate, instanţa îi pune
în vedere, celui căruia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de a veghea
înde- aproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui precum şi obligaţia să
înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce
se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă
prevăzută de legea penală. De asemenea, instanţa atrage atenţia asupra
conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare, iar în
acest sens impune minorului respectarea uneia sau mai multora dintre
336
următoarele obligaţii:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
337
c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes
public fixată de instanţă, cu o durată între 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore
pe zi, după programul de ţcoală, în zilele nelucrătoare ţi în vacanţă (art. 103
alin. 3 actualul Cod penal).
Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale.
Pentru reeducarea minorului sunt solicitate să coopereze cu persoana
căreia i s-a încredinţat supravegherea şi şcoala unde minorul învaţă sau
unitatea unde este angajat si, după caz, institutia la care prestează activitatea
stabilită de instantă (art. 103 alin. 5 Codul penal în vigoare).
Dacă înlăuntrul termenului de un an, minorul se sustrage de la
supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvârţeţte o
faptă prevăzută de legea penală, instanţa revocă libertatea supravegheată ţi
ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta
prevăzută de legea penală constituie infracţiune, instanţa ia măsura internării
sau aplică o pedeapsă.
În caz de revocare (ca urmare a sustragerii minorului de la supraveghere
sau a comiterii din nou a unei infracţiuni), instanţa dispune măsura internării într-
un centru de reeducare sau aplică o pedeapsă445 .
Supravegherea respectării de către minor a obligaţiilor prevăzute la art.
103 alin. 3 Codul Penal în vigoare se va face de către un serviciu specializat
numit Serviciu de reintegrare socială şi supraveghere, printr-un consilier de
reintegrare şi supraveghere care se ocupă de cazul respectiv.
Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei
obligaţii ce pot fi impuse minorului de către instanţă sunt prevăzute în art. 30-44
din Regu- lamentul446 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/
2000.
Termenul de un an prevăzut în alin. 1 al art. 103 Codul Penal actual
curge de la data punerii în executare a libertătii supravegheate.
Internarea într-un centru de reeducare (art. 104 Codul Penal actual)

Este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un
centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justiţiei – în scopul reeducării
minorului căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară ţi o
pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.
Conţinutul măsurii. Internarea într-un centru de reeducare se poate lua
de către instanţa de judecată în cazurile în care se apreciază că celelalte măsuri
educative nu ar fi fost suficiente pentru îndreptarea minorului, pe o perioadă
nedeterminată, putând dura până la împlinirea majoratului, iar dacă internarea
este necesară pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobândirii unei
pregătiri profesionale, terminarea pregătirii şcolare), instanţa judecătorească
poate prelungi durata internării şi după împlinirea vârstei de 18 ani, cu o perioadă
de cel mult 2 ani.
Prelungirea măsurii nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18
ani. În mod excepţional, măsura educativă a internării poate dura până la
împlini-
338
G. Antoniu, op. cit., p. 35;
445
Ordonanţa Guvernului nr. 92/ 2000 a fost publicată în M. Of. Nr. 423 din 1 septembrie 2000,
446
aprobată cu modificări prin Legea nr. 129/ 2002, publicată în M. Of. Nr. 190 din 20 martie 2002;
339
rea vârstei de 20 de ani, dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei
de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârşite, nevoile de reeducare a minorului
şi necesitatea continuităţii procesului său de pregătire justifică aceasta.
În schimb, potrivit art. 107 Codul penal în vigoare, dacă a trecut cel puţin
un an de la data internării în centrul de reeducare ţi minorul a dat dovezi
temeinice de îndreptare, de sârguinţă la învăţătură ţi la însuţirea pregătirii
profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. De
asemenea, potrivit art. 108 alin. 1 Cod penal actual dacă în perioada liberării
acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare,
se poate dispune revocarea liberării. Dacă în perioada internării într-un centru de
reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni
major, minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este
cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanţa revocă internarea. În cazul
când nu este necesară o pedeapsă,
se menţine măsura internării ţi se revocă liberarea (art. 108 alin. 2 C. pen.).
Această măsură este prevăzută în noua reglementare penală, cu o
denumire uşor modificată, ca măsură educativă privativă de libertate, şi anume
internarea într-un centru educativ (art. 115, alin.1, pct.2, lit.a) ).
Internarea într-un institut medical-educativ (art. 105 Codul Penal

actual) Este măsura educativă ce constă în internarea într-un institut medical –
educativ a minorului care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de
un tratament medical ţi de un regim special de reeducare. Măsura se ia pe un
timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar dacă
starea psihico-fizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai
înainte,
măsura trebuie ridicată de îndată, de către instanţa de judecată.
Prin noua reglementare măsura educativă a internării într-un institut
medical – educativ este eliminată.
În schimb, noul Codul penal introduce măsuri educative noi, clasificate
în două categorii, după cum sunt sau nu privative de libertate. Măsurile educa-
tive neprivative de libertate sunt, potrivit art. 115, alin.1, pct.1, stabilite în ordinea
crescătoare a gravităţii lor, astfel: a) stagiul de formare civică; b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârşit de săptămână şi d) asistarea zilnică.
În ceea priveşte conţinutul acestor măsuri, se impune o explicaţie legată
de supraveghere şi respectiv asistarea zilnică. Prima dintre aceste măsuri nu
antrenează o implicare directă a serviciului de probaţiune în realizarea
activităţilor din programul minorului, rolul acestui serviciu fiind doar acela de a
monitoriza modul în care minorul îşi respectă programul obişnuit. În schimb,
asistarea zilnică, reglementată de art. 120 din noul Cod Penal, presupune o
intervenţie activă a serviciului de probaţiune, minorul fiind nevoit să respecte
un program stabilit de acest serviciu de probaţiune. În program sunt incluse,
alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau
profesională a minorului (spre exemplu, frecventarea orelor şcolare) şi pe cele
impuse de instanţă, potrivit art. 122 noul Cod penal – orice activitate necesară
340
realizării scopului măsurii educative, cum ar fi spre exemplu, participarea la
acţiuni social-educative, care sunt de natură a
341
ajuta minorul în procesul de integrare socială.
Instanţa de judecată poate alătura acestor măsuri educative neprivative
de libertate şi anumite obligaţii, pe care minorul trebuie să le respecte (art. 121)
şi care acoperă, în linii generale o arie similară cu cea a obligaţiilor impuse
majorului infractor ce beneficiază de o modalitate de individualizare a pedepsei
neprivativă de libertate, dar conţinutul lor va fi adaptat în funcţie de persoana şi
conduita minorului şi de specificul infracţiunii comise.
În ceea ce priveşte măsurile educative privative de libertate, noul Cod
penal propune două astfel de măsuri: internarea într-un centru educativ pe o
perioadă de la unu la 3 ani şi respectiv internarea într-un centru de detenţie, pe
o durată de la 2 la 5 ani sau, în mod excepţional, de la 5 la 15 ani. Măsura
internării într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani,
dar doar în ipoteza comiterii unor infracţiuni foarte grave, pentru care legea
prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 20 de
ani. Regimul stabilit pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput încât
să ofere largi posibilităţi de individualizare, permiţând adaptarea sa în funcţie de
conduita fiecărui minor pe durata executării. Astfel, atunci când minorul
dovedeşte că a făcut progrese semnificative în sensul reintegrării sale sociale,
după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii, se poate dispune, fie
înlocuirea acestei măsuri cu măsura asistării zilnice, dacă nu a împlinit vârsta de
18 ani, fie liberarea, atunci când a împlinit această vârstă. În ambele situaţii,
instanţa va impune respectarea uneia sau a mai multor obligaţii, dintre cele
prevăzute în art.121 noul Cod, urmărindu-se pe această cale supravegherea
minorului în perioada imediat următoare repunerii în libertate, ştiut fiind faptul că
riscul comiterii de noi infracţiuni este mai mare în această perioadă.
În cazul în care minorul nu are un comportament care să permită
repunerea sa în libertate înainte de împlinirea duratei măsurii, va rămâne în centrul
specializat până la executarea integrală a acesteia. Dacă cel internat a împlinit
vârsta de 18 ani şi are un comportament prin care influenţează negativ sau
împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate,
instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un
penitenciar (art. 126 noul Cod penal). Se poate observa, că în această situaţie,
sancţiunea iniţială nu se transformă într-o pedeapsă, ea îşi păstrează aceeaşi
natură juridică – de măsură educativă – modificându-se doar instituţia de
executare. Pe cale de consecinţă, regimul de executare al măsurii educative în
penitenciar va fi diferit de regimul de executare al pedepsei închisorii.
În cazul măsurilor educative privative de libertate, dispoziţiile art. 71-73
din noul Cod penal se aplică în mod corespunzător (calculul duratei
pedepselor).
12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile

regimului de aplicare şi executare a acestora
Cazuri în care se aplică pedepse minorilor prevăzute de Codul penal în

342
vigoare. Atunci când măsura educativă nu este suficientă pentru îndreptarea
minorului, c44a7 rCe.
Bauslaăi,v“âMrşaintuoalfadeptdăreoprtipmenaail,mpuarltteeafagepnteergalrăa”,vEediitsu
eravAaLLa,pBliuccauraecşeti,s1tu99ia7,opp. 1e4d1e; apsă.
343
Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusă şi din raţiuni practice,
indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite447 . Aplicarea pedepsei infractorului
minor este cerută de stituaţia concretă, când luarea unei măsuri educative nu
mai este posibilă fiindcă infracţiunea a fost săvârşită cu puţin timp mai înainte de
împlinirea vârstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta săvârşită când
era minor are loc aproape de împlinirea vârstei majoratului sau după ce devine
major. În astfel de situaţii, luarea unei măsuri educative nu mai este posibilă şi
se impune aplicarea unei pedepse448 .
Pedepse aplicabile minorului. Pedepsele care se pot aplica minorului

sunt închisoarea sau amenda, ca pedepse principale. Minorului nu i se aplică
pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi nici pedepsele complementare. (art. 109 alin. 3
Codul penal actual).
Limitele pedepsei închisorii pentru minor. În cazul minorilor, limitele
pedepsei închisorii sunt determinate în raport cu limitele speciale prevăzute de
lege pentru infracţiunea săvârşită de major, mai precis limitele pedepselor se
reduc la jumătate, iar în urma reducerii, în niciun caz minimul pedepsei nu va
depăţi 5 ani. Spre exemplu, dacă minorul a săvârşit o tentativă, limitele
pedepsei apli-
cabile acestuia pentru tentativă se vor stabili în raport de limitele pedepsei
reduse ca urmare a aplicării dispoziţilor art. 109 alin. 1 Codul penal actual.
Pedepsele aplicate minorului se execută în regimul prevăzut în legea pentru
executarea pedepselor. Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în
timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.
Prin noua reglementare s-a renunţat complet la pedepsele aplicabile
minorilor care răspund penal în favoarea măsurilor educative.
Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. Pedeapsa detenţiunii pe
viaţă nu se aplică minorului. Atunci când legea prevede pentru infractiunea
săvârţită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5
la 20 ani (art. 109 alin. 2 C. pen.).
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută ca pedeapsă unică doar în
două cazuri: pentru infracţiunea de genocid săvârşită în timp de război (art. 357
alin. 2 C. pen.) şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşită în
timp de război (art. 358 alin. 4 C. pen.), iar în restul cazurilor este alternativă cu
pedeapsa închisorii449 .
Individualizarea pedepsei pentru minor. După ce a fost stabilită
pedeapsa aplicată minorului, operaţiunea de individualizare va continua, în
raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei, care îşi vor
produce efectele în raport cu limitele pedepsei determinate pentru infracţiunea
săvârşită de minor450 .
În cazul în care minorul a fost condamnat în timpul minorităţii, aceasta nu
poate constitui primul termen al recidivei, dar poate reprezenta un antecedent
448
p. 353;
449
344
p. 353;
450
345
penal de care instanţa va ţine seama de acest lucru la individualizarea pedepsei
pentru infracţiunea săvârşită din nou.
Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente, se vor
aplica dispoziţiile art. 34 C. pen. privind contopirea pedepselor stabilite pentru
infracţiunile concurente, iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au
stabilit pedepse, iar pentru altele s-au luat măsuri educative, minorului i se va
plica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor, iar măsurile educative vor fi
revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea
pedepsei şi acţiunii măsurilor educative, cele două sancţiuni de drept penal
neputând fi aplicate, scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor
educative.
În ceea priveşte executarea pedepsei de către minor, se vor aplica regu-
lile speciale prevăzute în codul penal şi în legea de executare a pedepselor.
Condamnaţii minori vor executa pedeapsa separat de condamnaţii majori, în
secţii speciale din cadrul locului de deţinere ori în locuri de deţinere speciale.
Infractorilor minori li se aplică prevederile legale ce reglementează lib-
erarea condiţionată, astfel că aceştia pot fi liberaţi condiţionat după executarea
unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă (art. 59-61 C. pen. sau art. 99-106 noul
C. pen.).
Noul Cod penal reglementează şi ipotezele de pluralitate de infracţiuni
săvârşite în timpul minorităţii, precum şi cele în care pentru unele dintre
infracţiuni s-a stabilit o măsură educativă, iar pentru altele s-au aplicat pedepse
(art. 129). În această din urmă situaţie s-a renunţat la ficţiunea consacrată de
actualul cod penal, potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai
uşoară decât o pedeapsă. Drept urmare, în reglementarea cumulului juridic, în
principal, s-a avut în vedere natura privativă sau neprivativă de libertate a
sancţiunii aplicate.
Aplicarea pedepsei amenzii pentru minori. Potrivit art. 109 alin. 1 din
actualul Cod penal şi pedeapsa amenzii poate fi aplicată infractorului minor, în
limitele stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de
obţinerea de către acesta a unor venituri proprii, dar este o soluţie oportună
pentru instanţa de judecată care nu poate lua faţă de minor o măsură educativă,
fiindcă până la împlinirea vărstei de 18 ani a rămas puţin timp, iar aplicarea unei
pedepse este prea severă. Sunt aplicabile dispoziţiile generale de executare a
acestei pedepse, inclusiv cele ce privesc înlocuirea pedepsei amenzii cu
închisoarea potrivit dispoziţiilor art. 631 Codul penal în vigoare.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului.

Pedepsei aplicate minorului îi sunt incidente toate mijloacele de individualizare,
inclusiv suspendarea condiţionată a executării acesteia451 .
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului se
poate dispune în aceleaşi condiţii ca şi pentru condamnatul major, cu unele
particularităţi
346
451
p. 355;
347
ce se desprind din dispoziţiile art. 110 C. pen., astfel că în caz de suspendare
condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se
compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp
de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanţă. Dacă pedeapsa aplicată este amenda,
termenul de încercare este de 6 luni. S-a prevăzut prin lege la art. 110 alin. 2
Codul penal actual că odată cu suspendarea, se poate dispune încredinţarea
supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţii prevăzute în art.
103 Cod penal actual privitor la libertatea supravegheată.
Având în vedere, potrivit noului Cod Penal, că măsurile educative
privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea pronunţării sau de
suspendarea executării, sunt eliminate de la aceste modalităţi de individualizare
şi pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei
pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate (art. 129, alin.5). În ce
priveşte sustragerea minorului de la această măsură operează prevederile art.
1101 alin. 3 alin. 3 din legea actuală).
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub

control. Prin dispoziţiile art. 1101 ale actualului Cod penal s-a prevăzut că o dată
cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului
în condiţiile art. 110, instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare,
dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului
unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată,
pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3,
iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de
supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 863 actualul Cod penal.
Dispozitiile art. 81 alin. 3 si 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 si 86 din Codul
penal în vigoare se aplică în mod corespunzător, adică există obligaţia de
reparare integrală a prejudiciului şi de plată a despăgubirilor civile dispuse prin
hotărârea de condamnare.
Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligatiilor prevăzute în art. 103
alin. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. În cazul neîndeplinirii
măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă, potrivit art. 86 3,
se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 864 alin. 2– suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere.
Art. 1101 alin. 4 din codul în vigoare prevede că dispoziţiile privitoare la
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în
mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului.
Prin noua reglementare au fost prevăzute termene speciale de
prescripţie a executării măsurilor educative (art.132), fiind în acelaşi timp,
menţinută reglementarea în vigoare în privinţa calculului termenelor de
prescripţie a răspunderii penale (art. 131). Astfel, în conformitate cu art. 131,
noul Cod penal, termenele de prescripţie a răspunderii penale, prevăzute în
art.154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau
minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru
minori.
348
Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de
2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. Măsurile
educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii
educative luate, dar nu mai puţin de 2 ani.
În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu
măsura educativă mai grea şi curge de la data rămânerii definitive a hotărârii
prin care s-a dispus înlocuirea (art. 132, alin.4 din noul Cod penal).
CAPITOLUL XIII
MĂSURILE DE SIGURANŢĂ
13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE
Măsurile de siguranţă reprezintă un cadru complementar de mijloace

de constrângere, care au un caracter exclusiv de prevenţie şi preîntâmpinare
a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranţă au ca
scop înlăturarea unei stări de pericol. De menţionat este că starea de pericol
este distinctă de pericolul social pe care îl prezintă infracţiunea, fiind punctual
prevăzută de legea penală şi referindu-se în special la persoana făptuitorului.
Conform art.111 din Codul penal în vigoare sau art. 107, alin.2 din Codul
penal viitor, măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis
fapte prevăzute de legea penală. Putem desprinde din aceste dispoziţii
următoarele condiţii de existenţă ale măsurilor de siguranţă.
a) Măsurile de siguranţă se iau împotriva unei persoane care a săvârşit o
Art 111- Scopul măsurilor de Art 107- Scopul măsurilor de
siguranţă – siguranţă –
(1) Măsurile de siguranţă au ca (1) Măsurile de siguranţă au ca
scop înlăturarea unei stări de scop înlăturarea unei stări de
pericol şi preîntâmpinarea pericol şi preîntâmpinarea
săvârşirii faptelor prevăzute de săvârşirii faptelor prevăzute de
legea penală. legea penală.
(2) Măsurile de siguranţă se iau (2) Măsurile de siguranţă se iau
faţă de persoanele care au comis faţă de persoana care a comis o
fapte prevăzute de legea penală. faptă prevăzută de legea penală,
(3) Măsurile de siguranţă se pot nejustificată.
lua chiar dacă făptuitorului nu i se (3) Măsurile de siguranţă se pot
aplică o pedeapsă, cu excepţia lua şi în situaţia în care
măsurii prevăzute în art.112, li.d). făptuitorului nu i se aplică o
pedeapsă.
faptă prevăzută de legea penală
349
b) Măsurile de siguranţă se iau în vederea înlăturării unei stări de pericol
350
c) Numai prin luarea măsurilor de siguranţă se combate starea de pericol
şi se preîntâmpină săvârşirea de noi infracţiuni (adică măsura de siguranţă este
singura măsură de natură să amelioreze starea de pericol şi să prevină
săvârşirea de noi fapte penale, simpla aplicare a pedepsei neremediind această
stare de pericol).
13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA
Măsurile de siguranţă sunt prevăzute în Codul penal actual, în titlul VI

(art.111-118 )şi sunt următoarele:
a) Obligarea la tratament medical;
b) Internare medicală;
c) Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o
meserie ori o altă ocupaţie;
d) Interzicerea de a se afla în anumite localităţi;
e) Expulzarea străinilor;
f) Confiscarea specială;
g) Interdicţia de a veni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată;
Literatura a stabilit în aceste condiţii mai multe categorii de măsuri de
siguranţă:
- măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligare la tratament
medical şi internarea medicală);
- măsuri restrictive de drepturi(interzicerea unei funcţii sau unei profesii,
expulzarea, nterzicerea de a se afla în anumite localităţi, interdicţia de reveni în
locuinţa familiei pe o perioadă determinată;
- măsuri privative de bunuri (confiscarea specială)452
Aceste măsuri de siguranţă durează atâta vreme cât durează starea de
pericol ce le-a generat,453 ceea ce imprimă acestor măsuri caracterul de sancţiuni
nedeterminate ca durată şi eminamente revocabile în caz de încetare a stării
de pericol.
În cazul concursului de infracţiuni, dacă s-au luat măsuri de siguranţă de
naturi diferite, acestea se cumulează.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage şi
suspendarea măsurilor de siguranţă. La fel şi în cazul cauzelor ce înlătură
răspunderea penală sau consecinţele condamnării nu produc efecte asupra
măsurilor de siguranţă, aceste măsuri, luându-se, aşa cum am mai arătat
independent de pedepsele principale pe durata existnţei stării de pericol.
În Noul Cod penal, prin reglementarea propusă s-a urmărit consolidarea
caracterului preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal care pot
fi luate numai dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi
nejustificată, ce relevă existenţa unei stări de pericol, nu se cere însă ca
această faptă să fie şi imputabilă, astfel că măsurile de siguranţă pot fi dispuse
în prezenţa unei cauze
351
452
C-tin Mitrache op.cit. pag.59
453
Ghe. Nistoreanu, Al Boroi op.cit. pag. 274
352
de neimputabilitate, cum ar fi iresponsabilitatea, dar nu şi în prezenţa unei
cauze justificative.
Ţinând cont de caracterul şi scopul măsurilor de siguranţă s-a apreciat
binevenită trecerea unora dintre acestea cum sunt: interzicerea de a se afla în
anumite localităţi; interzicerea de a reveni în locuinţa familiei şi expulzarea
străinilor, în categoria pedepselor complementare, într-o formulare oarecum
modificată. Astfel că în viitorul cod penal sunt reglementate ca măsuri de
siguranţă (art. 108) următoarele:
a) Obligarea la tratament medical;
b) Internarea medicală;
c) Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
d) Confiscarea specială.
13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA
13.3.1. Obligarea la tratament medical
Este prevăzută în Codul penal actual la art.113 sau în art. 109 din viitorul
Cod Penal şi priveşte starea de pericol cauzată de o boală sau de o intoxicare
cronică cu alcool, stupefiante sau alte substanţe, în care se află făptuitorul. În
condiţiile în care făptuitorul are o stare psiho-fizică de genul celei prezentate mai
sus, care prezintă pericol pentru societate, acesta poate fi obligat să se prezinte
în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. Această măsură de
siguranţă va putea fi luată numai în condiţiile în care instanţa apreciază că starea
de pericol pentru societate poate fi îndepărtată numai prin aplicarea ei. Este
necesar, totodată, ca instanţa să aprecieze că măsura tratamentului medical este
necesară şi suficientă pentru înlăturatrea pericolului social (fără a fi nevoie de alt
fel de intervenţie, spre exemplu, internarea).
Obligarea la tratament medical poate fi luată numai dacă se apreciază că
sunt întrunite următoarele condiţii:
1. Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Nu are
importanţă dacă fapta este sau nu infracţiune;
2. Făptuitorul să prezinte pentru societate, un pericol generat de boală
sau intoxicare cronică prin alcool, stupefiante sau alte substanţe, în
care se află făptuitorul
3. Instanţa de judecată să aprecieze că măsura tratamentului va aduce
la încetarea stării de anormalitate a făptuitorului, care se va
însănătoşi şi nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală.
Măsura obligării la tratament medical se poate lua şi în timpul
urmăririi penale sau al
Art 113- Obligarea la tratament Art 109- Obligarea la tratament
medical – medical –
353
(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei
ori a intoxicării cronice prin alcool, boli,
inclusiv cea provocată de consumul
354
stupefiante sau alte asemenea cronic de alcool sau de alte substanţe

substanţe, prezintă pericol pentru psihoactive, prezintă pericol pentru
societate, poate fi obligat a se societate, poate fi obligat să urmeze
prezenta în mod regulat la tratament un tratament medical până la
medical până la însănătoşire însănătoşire sau până la obţinerea
unei ameliorări care să înlăture starea
de pericol.
judecăţii, nefiind condiţionată nici de aplicarea unei pedepse.
În Noul Cod Penal, conţinutul măsurilor de siguranţă cu caracter medical
a fost modificat şi completat. Dacă în Codul penal în vigoare cauza generării
stării de pericol, în cazul obligării la tratament medical (art. 109) o constituie „o
boală ori intoxicarea cronică prin alcool, stupefiante sau alte asemenea
substanţe”, în noul Cod penal această cauză are la bază „o boală sau o
tulburare psihică, inclusiv cea produsă de consumul cronic de alcool sau de alte
substanţe psihoactive”.
Măsura obligării la tratament medical se poate dispune şi în timpul

executării pedepsei privative de libertate în condiţiile în care s-a aplicat o astfel
de pedeapsă. În condiţiile în care făptuitorul nu s-a prezentat în vederea efectuării
tratamen-
tului medical, măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi
înlocuită cu măsura internării. Această înlocuire a măsurii se va face ţinându-se
seama de oportunitatea luării acestei măsuri. Dacă instanţa va aprecia că
singura măsură să înlăture starea de pericol este generată de neprezentarea la
tratament a făptuitorului, numai atunci este îndreptăţită la aplicarea unei astfel de
măsuri de siguranţă.
13.3.2. Internarea medicală
Este reglementată de dispoziţiile art.114 din Codul penal actual prevede

că atunci când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare
care prezintă pericol social pentru societate, se poate lua măsura internării într-
un institut medical de specialitate până la însănătoşire. Starea de pericol ce
determină luarea unei astfel de măsuri este starea psiho-fizică anormală,
generată de boală mintală sau toxicomanie în care se află persoana care a
săvârşit o faptă penală. Condiţiile de aplicare ale măsurii de internare sunt:
a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală
b) Făptuitorul bolnav psihic sau toxicoman să prezinte un pericol pen-
tru societate. Starea de pericol social trebuie apreciată în concret şi
dovedită printr-un raport de expertiză medico-legal, care să arate şi
să dezvolte în detaliu această stare.
c) Instanţa de judecată să aprecieze că singura măsură capabilă să
înlăture starea de pericol social pe care îl prezintă făptuitorul este
355
internarea medicală. Instanţa va trebui să consulte raportul medico-
legal întocmit şi să aprecieze dacă tratamentul recomandat în
raportul de expertiză medico-legală şi tratamentul aplicat în
instituţia în care
356
făptuitorul va fi internat sunt de natură similară , şi dacă acestea pot
conduce la înlăturarea stării de pericol şi la însănătoşirea
făptuitorului. Ca şi obligarea la tratament medical măsura internării
medicale se poate lua în timpul urmăririi penale şi a judecăţii, spre
deosebire, însă, de obligarea la tratament medical, internarea
medicală este şi o măsură restrictivă de libertate, pentru că, în
vreme ce tratamentul medical se administrează ambulatoriu., în
condiţiile aplicării acestei măsuri de siguranţă, făptuitorul este
internat într-un spital sau într-o

Art 114- Internarea medicală – Art 110- Internarea medicală –
(1) Când făptuitorul este bolnav Când făptuitorul este bolnav psihic,
mintal sau toxicoman şi se află consumator cronic de substanţe
într-o stare care prezintă pericol psihoactive sau suferă de o boală
pentru societate, se poate lua infectocontagioasă şi prezintă pe-
măsurii internării într-un institut ricol pentru societate, se poate
medical de specialitate, până la lua măsura internării într-o unitate
însănătoşire. sanitară de specialitate, până la
(2) Această măsură poate fi însănătoşire sau până la obţinerea
luată în mod provizoriu şi în unei ameliorări care să înlăture
cursul urmăririi penale sau al
judecăţii.
instituţie specializată454 .
În concepţia viitorului Cod penal, internarea medicală poate fi dispusă
numai dacă făptuitorul este „bolnav mintal sau consumator cronic de substanţe
psihoactive”. De asemenea, din reglementarea acestei măsuri de siguranţă cu
caracter medical, au fost înlăturate dispoziţiile care prevedeau că măsura se
putea lua în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, rezolvarea
acestor situaţii fiind de domeniul procedurii penale.
Internarea medicală este o măsură care se ia pe o perioadă
nedeterminată şi durează până la însănătoşirea făptuitorului, când se revocă.
Dacă se constată vreo ameliorare în starea făptuitorului, se poate înlocui cu
măsura obligării la tratament medical455 .
Internarea medicală se poate dispune şi atunci când făptuitorul nu a re-
spectat obligaţiile ce-i reveneau în cadrul tratamentului medical pe care îl urma,
iar starea de pericol s-a agravat456 .
Achiesăm în acest sens opiniei din literatura potrivit căreia se propune de
lege ferenda în situaţia nerespectării obligaţiei internării medicale, măsura să fie
înlocuită cu măsura internării într-un centru de reeducare ( pentru minori) şi în
spi- tale anume destinate anume pentru majori, în care să se asigure pază de
aceeaşi
454
Ghe. Nistoreanu, Al Boroi op.cit. pag. 276
357
455
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.293, C. Bulai, Drept Penal pag.vol. II, 1992, pag. 372
456
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.292
457
Al. Ionaş, Măgureanu Ilie – Noul Cod Penal comentat – Braşov: Romprint 2004, pag.117
358
natură cu cea din penitenciare457 .
13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii
Măsura este prevăzută în art.115 Cod penal actual sau art.111 din noul
Cod penal, legiuitorul reţinând că atunci când „făptuitorul a săvârşit fapta
datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru
ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau
alte ocupaţii se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a
exercita acea profesie, meserie sau ocupaţie”. În condiţiile acestui articol, starea
de pericol sete
Art 115- Interzicerea unei funcţii Art 111- Interzicerea ocupării
sau profesii – (1) Când făptuitorul unei funcţii sau a exercitării
a săvârşit fapta datorită unei profesii – (1) Când
incapacităţii, nepregătirii sau altor făptuitorul a săvârşit fapta datorită
cauze care îl fac impropriu pentru incapacităţii, nepregătirii sau altor
ocuparea unei anumite funcţii, ori cauze care îl fac inapt pentru
pentru exercitarea unei profesii, ocuparea unei anumite funcţii,
meserii sau alte ocupaţii, se poate pentru exercitarea unei profesii
lua măsura interzicerii de a sau meserii ori pentru
ocupa acea funcţie sau de a desfăşurarea unei alte activităţi, se
exercita acea profesie, meserie poate lua măsura interzicerii drep-
sau ocupaţie. tului de a ocupa acea funcţie ori
(2) Această măsură poate fi de a exercita acea profesie,
revocată la cerere, după trecerea meserie sau activitate.
unui termen de cel puţin un an, (2) Măsura de siguranţă poate fi
dacă se constată că temeiurile revocată la cerere, după trecerea
care au impus luarea ei au încetat. unui termen de cel puţin un an,
O nouă cerere nu se poate face dacă se constată că temeiurile
decât după trecerea unui termen care au impus luarea ei au încetat.
de cel puţin un an de la data O nouă cerere nu se poate face
respingerii cererii anterioare. decât după trecerea unui termen
de cel puţin un an de la data
respingerii cererii anterioare.
generată de:
- nepregătire (ignoranţă, lipsă de experienţă, superficialitate, etc.);
- incapacitate psiho-fizică (boală, infirmitate, intoxicaţie,etc.);
- lipsa de cunoştinţe necesare;
- nepăsării faţă de regulile şi cerinţele de care depinde buna desfăşurare
359
V. Dongoroz – Explicaţii teoretice ale Codului penal Român, p.Gen., vol. II, ed. Academiei,
458
Bucureşti, 1970, pag.296
360
a activităţii458 .
Nu trebuie confundată măsura de siguranţă a exercitării unei funcţii sau
profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie
sau de a exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul în
săvârşirea infracţiunii. Pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera c),
Cod penal actual sau art. 66, alin1, lit.g) din viitorul Cod penal, îşi are cauza în
nedemnitatea infractorului de a exercita funcţia sau profesia de care s-a folosit
în săvârşirea infracţiunii. Măsura de siguranţă are cauza în starea de pericol
care rezultă din nepregătirea sau incapacitatea făptuitorului de a exercita funcţia
sau profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală459 .
Literatura de specialitate apreciază că incidenţa concomitentă de drept
penal este posibilă.460
Condiţii de aplicare:
a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală;
b) Fapta prevăzută de legea penală să fi fost săvârşită în
exercitarea profesiei, funcţiei, etc..
c) Săvârşirea faptei să se datoreze incapacităţii, nepregătirii, ori
altor cauze care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea unei funcţii,
exercitarea unei profesii, meserii sau alte ocupaţii;
d) Existenţa unei stări de pericol social generată de aceste cauze,
care crează posibilitatea săvârşirii unei fapte penale în viitor;
e) Instanţa trebuie să aprecieze că înlăturarea pericolului nu este
posibilă decât prin luarea măsurii de siguranţă.
Măsura de siguranţă se aplică prin interzicerea făptuitorului de a mai
exercita funcţia, profesia,etc, în exercitarea căreia a săvârşit fapta penală.
Sustragerea de la executarea acestei măsuri, atrage răspunderea penală pentru
săvârşirea infracţiuniii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti (art.271. Cod
penal în vigoare sau art. 287 din noul Cod penal).461
Măsura încetează în momentul în care încetează inaptitudinea
făptuitorului. Măsura de siguranţă poate fi revocată la cererea făptuitorului după
trecerea unui termen de cel puţin 1 an de la instituirea ei dacă se constată că au
încetat temeiurile în baza cărora a fost luată. O nouă cerere de revocare nu va
putea fi formulată de către făptuitor, decât în condiţiile trecerii unui an de la data
la care cererea iniţială de respingere a rămas definitivă.
Noul Cod penal menţine aceleaşi măsuri ca şi vechiul Cod, fără a se
prevedea posibilitatea aplicării măsurii în timpul urmăririi penale sau al
judecăţii.
13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi
Articolul 116 din Codul penal în vigoare arată că dacă persoana

condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost
condamnată pentru alte 459 C-tin Mitrache op.cit. pag.173
460
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.301
361
461
C. Bulai – Drept penal pag. 158 .
362
infracţiuni, dacă instanţa constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a
săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav faţă de
societate, poate lua faţă de acesta măsura interzicerii de a se afla în acea
localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de
condamnare.
În noul Cod penal, această măsură de siguranţă nu mai este prevăzută,
ea fiind trecută, într-o formulare relativ modificată în categoria pedepselor com-
plementare. Astfel, art. 66 din noul Cod, în alin.1, lit. l) stabileşte faptul că
instanţa poate interzice pe o perioadă de la unu la 5 ani dreptul de a se afla în
anumite localităţi stabilite de instanţă.
Starea de pericol în acest caz rezultă din îmbinarea a doi factori:
1. condiţia personală a infractorului care prezintă mare probabilitate de a
săvârşi alte infracţiuni, fie se găseşte într-un mediu social propice pentru
săvârşirea de infracţiuni.
2. existenţa unei localităţi sau a unor localităţi care favorizează pentru re-
spectivul infractor săvârşirea de noi infracţiuni.
Putem aprecia că odată cu aceste schimbări legislative, se schimbă şi
condiţiile de aplicare ale măsurii interzicerii de a se afla în anumite localităţi:
a) fapta comisă să fie infracţiune. Constatăm că dacă celelalte măsuri
de siguranţă se iau împotriva făptuitorului, această măsură se poate
lua numai împotriva infractorului.
b) a doua condiţie este impusă cu privire la durata condamnării şi
natura infracţiunii pentru care a fost pedepsit infractorul. Astfel este
necesar ca infractorul să fi fost condamnat la o pedeapsă privativă
de libertate de cel puţin 1 an.
c) o altă condiţie pentru aplicarea măsurii de siguranţă este ca instanţa
să aprecieze că prezenţa infractorului în localitatea interzisă
reprezintă un pericol grav pentru societate. Instanţa urmează a
aprecia în concret
„pericolul grav” pe care îl prezintă infractorul, ţinând seama de gravi-
tatea infracţiunii, natura infracţiunii, numărul de infracţiuni comise în
acea localitate şi alte criterii.
Măsura de siguranţă se execută după executarea pedepsei sau prin
stingerea executării pedepsei prin mijloacele legale (graţiere totală sau a
restului de pedeapsă ori prin prescripţia executării pedepsei).
Această măsură de siguranţă poate fi luată pe o perioadă de maxim 5
ani, şi poate fi prelungită – în condiţiile în care instanţa apreciază că pericolul
iniţial suszistă – pe o perioadă ce nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial
(dacă s-a dispus interzicerea de a se afla în localitate pe o perioadă de 2 ani nu
se poate dispune prelungirea acestei perioade decât cu până la 2 ani).
Această măsură de siguranţă se revocă din oficiu dacă temeiurile care
au impus-o au încetat. Această revocare, însă, nu poate interveni mai devreme
de 1 an de la stabilirea măsurii. De aici putem deduce că măsura interdicţiei de
a se afla în anumită localitate poate fi luată pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi
5 ani.
363
Măsura de siguranţă poate fi revocată şi la cerere, tot după trecerea unei
perioade de 1 an de la dispunerea ei. O nouă cerere de revocare nu va putea fi
făcută decât într-un termen de 1 an de la data rămânerii definitive a respingerii
cererii de revocare (art.116, alin.5 Codul penal în vigoare).
13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei

pe o perioadă determinată
Această dispoziţie a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea

197/2000 şi este prevăzută în art.118 indice1. Pericolul social prevăzut de
această dispoziţie se referă la situaţia în care o persoană este condamnată la
pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an pentru următoarele acte:
- lovire sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau
psihice
- vătămare corporală
- act sexual cu un minor
- corupţie sexuală.
Toate aceste infracţiuni trebuie săvârşite asupra unui membru al familiei.
Dacă această infracţiune nu a fost săvârşită împotriva unui membru al familiei
nu poate fi instituită măsura interzicerii revenirii în locuinţa familiei.
Pentru luarea măsurii interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o
perioadă determinată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:,
a) persoana să fi fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate
de cel puţin 1 an (observăm că aplicarea acestei măsuri se face tot cu privire la
infracţiune şi nu la faptă penală, şi la infractor, nu la făptuitor).
b) condamnarea să fi fost pentru: lovire sau orice alte acte de violenţă
cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice, vătămare corporală, act sexual cu un
minor, corupţie sexuală.
c) comiterea faptelor să fie împotriva unui membru al familiei. Legea
specifică faptul că prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată,
dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul.
d) instanţa de judecată trebuie să aprecieze că prezenţa infractorului în
locuinţa familiei ar constitui un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei.
Măsura de siguranţă se aplică atât preventiv în cursul urmăririi penale şi
al judecăţii cât şi după executarea pedepsei sau după stingerea executării
pedepsei prin mijloacele legale în conformitate cu legislaţia actuală. Măsura
poate fi luată pentru o perioadă de până la 2 ani, la cererea părţii vătămate. De
lege ferenda ar putea fi înlocuită sintagma „parte vătămată” cu sintagma
„persoană vătămată”, deoarece s-ar putea interpreta în sensul că numai partea
vătămată constituită ca atare în procesul penal poate cere această măsură, or,
se ştie că nu toate persoanele vătămate , care ar avea interes în dispunerea
acestei măsuri se constituie
364
parte vătămată în procesul penal.
Măsura poate fi prelungită, dacă pericolul subzistă pe o perioadă ce nu
poate deăşi perioada pentru care măsura a fost luată iniţial.
Măsura poate fi revocată oricând la cererea părţii vătămate şi din oficiu
atunci când motivele pentru care ea a fost aplicată au fost înlăturate.
Noul Cod penal nu mai prevede ca măsură de siguranţă această
interdicţie, ci ea este întâlnită în categoria pedepselor complementare, art.66,
alin.1, lit. o), sub o formulare puţin diferită. Astfel, în noul cod instanţa poate
interzice dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte
locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa
de judecată. Instanţa trebuie să individualizeze în concret conţinutul acestei
pedepse, ţinând seama de împrejurările cauzei, potrivit art. 66, alin.5 din noul
Cod penal.
13.3.6. Expulzarea
Expulzarea este prevăzută în Codul penal actual în art.117, care arată că

cetăţeanului străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României i se poate
interzice rămânerea pe teritoriul ţării. Legiuitorul a apreciat că această măsură
de siguranţă se va aplica doar cetăţeanului străin şi apatridului fără domiciliu în
ţară (art.117 alin.2 Codul penal actual).
„Statul care adoptă măsura expulzării unor străini nu este obligat să dea
statului căruia aceştia îi aparţin explicaţii asupra motivelor care au dictat luarea
acestei măsuri de siguranţă. Cu toate acestea, în practica internaţională , în
temeiul curtuaziei internaţionale s-a instituit obiceiul de anunţa organele statului
străinului motivele pentru care acesta este obligatsă părăsească ţara”462 .
„Nerespectarea interzicerii de a se întoarce în ţară de către expulzat va
constitui infracţiune pentru care va fi pedepsit şi din nou expulzat după executarea
pedepsei.”463
Condiţii în care se poate lua măsura de siguranţă a expulzării:
a) Expulzarea nu poate fi luată decât împotriva unui cetăţean străin sau a
unei persoane fără cetăţenie, care nu are domiciliul în ţară.
b) Cetăţeanul străin să fi săvârşit o faptă care să fie infracţiune în
condiţiile legii şi care să fie de competenţa instanţelor penale române. Această
condiţie este îndeplinită atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul
României şi atunci când este săvârşită în afară, dar se judecă de către
instanţele române conform principiilor realităţii ori universalităţii legii penale.464
c) Instanţa de judecată trebuie să aprecieze că rămânerea în ţară a
infractorului ar constitui o stare de pericol social.
d) Expulzarea nu va putea fi dispusă dacă există motive serioase de a
se crede că infractorul riscă în statul în care urmează a fi expulzat, riscă să fie
462
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All
Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89.
463
Aurel Teodor Moldovan „ Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional”, Ed. All
365
Beck, Bucureşti 2004, pag 88,89.
464
C-tin Mitrache op.cit pag.176
366
supus la tortură. În general expulzarea trebuie să aibă ca destinaţie statul al
cărui cetăţean este infractorul sau pe teritoriul căruia îşi are domiciliul.
Expulzarea constă în îndepărtarea silită a străinului de pe teritoriul ţării.
Măsura este luată pentru o perioadă nedeterminată şi se poate lua singură, caz
în care se pune în aplicare de la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a
dispus aceasta sau alături de o pedeapsă, caz în care se pune în aplicare după
executarea acesteia sau după stingerea ei prin mijloace legale.
Noul Cod penal renunţă la reglementarea acestei sancţiuni penale în
cadrul măsurilor de siguranţă, expulzarea fiind trecută, la fel ca şi interzicerea
de a se afla în anumite localităţi, interzicerea de a reveni în locuinţa familiei în
categoria pedepselor complementare. Aceasta întrucât asemenea sancţiuni
devin incidente în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar
datorită naturii specifice a acestora este necesar ca pedeapsa principală, care
reprezintă represiunea directă, să fie completată cu aceste pedepse
complementare, care reprezintă represiunea secundară.
Potrivit legislaţiei în vigoare, „expulzarea nu poate constitui o extrădare
deghizată.”465
„ În ceea ce îi priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.”466
„Dacă măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte pedeapsa închisorii ,
va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei ori după graţierea totală sau
a restului de pedeapsă; dacă pedeapsa închisorii nu se mai execută sau
măsura nu însoţeşte o pedeapsă, va fi executată îndată ce hotărârea va rămâne
definitivă.
Expulzarea se duce la îndeplinire după executarea pedepsei penale,
dacă o astfel de pedeapsă a fost pronunţată definitiv şi irevocabil”467 .
13.3.7. Confiscarea specială
Confiscarea specială este măsura de siguranţă care constă în luarea

unor bunuri din patrimoniul persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea
penală sau infracţiuni a căror deţinere prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte
penale. În Codul Penal în vigoare, confiscarea specială este reglementată la
art.118, de asemenea, şi noul Cod Penal prevede confiscarea specială ca
sancţiune încadrată în categoria măsurilor de siguranţă la art. 112. Confiscarea
specială poate fi prevăzută şi printr-o lege specială ( Codul Vamal). Confiscarea
specială presupune trecerea bunurilor în mod gratuit în patrimoniul statului.
Această măsură se poate lua în condiţiile în care se apreciază periculozitatea
obiectivă pe care o prezintă anumite lucruri. În privinţa confiscării speciale, noul
Cod Penal menţine dispoziţiile cuprinse în art.118 al actualului Cod penal, aşa
cum acest text a fost modificat şi
465
M.Basarab, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti , 1997,
pag. 310.
466
Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All
Beck Bucureşti 2004 pag 99.
367
Aurel Teodor Moldovan „Expulzarea , extrădarea şi readmisia în dreptul internaţional ” , Ed. All
467
Beck Bucureşti 2004 pag 103.
368
completat prin Legea nr. 278/2006.
Condiţii de luare a confiscărilor speciale:
a) Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Este
evident că în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni această condiţie va fi
îndeplinită.
b) Măsura confiscării se ia faţă de lucrurile care sunt direct legate de
săvârşirea faptei penale. Trebuie apreciat că prin săvârşirea faptei s-a creat o
stare de pericol, o eventuală premisă pentru săvârşirea de noi fapte penale.
c) Să se aprecieze că prin măsura de siguranţă se poate combate pericolul
social.
Legea prevede în mod punctual categoriile de bunuri care sunt supuse
confiscării speciale. În noul Cod penal se menţin condiţiile generale ale
confiscării speciale.
„Sunt supuse confiscării speciale: bunurile produse ori care au dobândit
un alt regim juridic prin infracţiune.” În lumina acestor dispoziţii sunt cuprinse în
categoria bunurilor speciale atât acele lucruri care au luat fiinţă prin săvârşirea
infracţiunii (ex: bani falsificaţi, alimente falsificate, armele confecţionate, etc.),
cât şi bunurile care au căpătat un alt regim juridic prin săvârşirea infracţiunii.Un
exemplu în acest sens este confiscarea lucrurilor introduse în ţară prin
contrabandă care sunt asimilate cu lucrurile produse prin săvârşirea faptei
penale.De altfel şi literatura juridică aprecia chiar înainte de apariţia acestei
dispoziţii exprese a legii că se impune introducerea acestei categorii de bunuri
în enumerarea bunurilor supuse confiscării speciale.468
O a doua categorie de bunuri supuse confiscării sunt bunurile care au
servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni. Sunt
exceptate totuşi de la confiscare bunurile care au servit sau care au fost
destinate să servească săvârşirii unor infracţiuni prin presă.( ex: Va fi confiscată
în conformitate cu art.118 lit.b Cod penal sau art.112 lit. b) Cod penal viitor,
cuţitul sau arma cu care s-a comis omorul, arma de vânătoare folosită de
inculpat în comiterea infracţiunii de braconaj, prevăzută în dispoziţiile art.32 lit.c
din Legea 26/1976.)469 A treia categorie de bunuri sunt acelea care au fost date
pentru a deter-
mina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor. Sunt incluse în
această categorie lucrurile care au fost oferite pentru a determina pe făptuitor să
comită o infracţiune (cazul traficului de influenţă, dări de mită, etc.), şi bunuri
care au fost oferite pentru răsplătirea infractorului care a comis infracţiunea (în
cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite ).
Bunurile vor fi confiscate doar în cazul în care acestea au fost date
(remise efectiv infractorului. (Ex: în cazul luării de mită, când s-a comis prin
acceptarea promisiunii de bani, valori sau bunuri, nu se poate dispune
confiscarea ori obligarea condamnatului la plata echivalentului lor în bani
deoarece acestea nu i-au
Vintilă Dongoroz în Dongoroz II, pag.319-320, C-tin Mitrache op.cit pag.177.
468
C-tin Mitrache op.cit pag.177 cu referire la decizia Tribunalului Suprem nr.1822/1979, în

469
Culegere de decizii 1979, pag.464.
369
470
Matei Basarab Drept penal- Partea generală vol.1 Ed. Lumina Lex, ediţia a-II-a pag. 324, citând
Tribunalul Suprem s.pen, decizia nr.2095 din 28.09.1984.
471
C-tin Mitrache op.cit pag.178.
370
fost date efectiv)470 .
Bunurile se vor confisca indiferent dacă infractorul care a primit bunurile
pentru a săvârşi fapta a săvârşit infracţiunea în forma ei consumată sau dacă
fapta este doar o tentativă. Literatura juridică reţine şi faptul că bunurile din
această categorie vor fi confiscate special şi atunci când instigatul nu a trecut la
săvârşirea faptei sau a denunţat oferta ce i s-a făcut în cazul infracţiunii
prevăzută la art.255 alin.4 raportat la art.254 alin. 2 Cod penal actual, respectiv
art. 290, raportat la art. 289 din viitorul Cod penal.471 .
A patra categorie de bunuri sunt bunurile dobândite prin săvârşirea
infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu
servesc la despăgubirea acesteia. Literatura de specialitate apreciază ca
această categorie de bunuri reprezintă fructul infracţiunii.472 Este cazul bunurilor
dobândite prin săvârşirea infracţiunii (lucrurile furate, delapidate, etc.). O condiţie
prevăzută de lege este că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate
opera în condiţiile în care există o cerere de despăgubire pe care instanţa o
admite. În acest caz numai în condiţiile în care bunul a fost vândut, iar sumele
obţinute sunt mai mari decât cuantumul stabilit de instanţă pentru despăgubire
poate opera confiscarea specială, numai pentru sumele ce depăşesc cuantumul
despăgubirii. Totodată, atunci când bunul a fost înstrăinat către un dobânditor
de bună-credinţă, acesta nu poate fi supus confiscării, urmând ca infractorul să
fie obligat la plata sumei obţinute prin înstrăinarea bunului supus confiscării
speciale.473
A cincea categorie de bunuri sunt bunurile deţinute contra dispoziţiilor
legii. Acestea sunt categoria de bunuri a căror deţinere reprezintă faptă penală.
Este cazul deţinerii de materiale explozibile, arme şi muniţii, materii nucleare
sau alte materii radioactive, stupefiante, etc.
Bunurile confiscate vor fi predate organelor în drept pentru ca ele să fie
(în condiţiile în care dispozitivul hotărârii o prevede) valorificate sau distruse
(cazul stupefiantelor). Măsura de confiscare poate fi luată şi de către procuror,
dar numai după scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi
penale faţă de învinuit . Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranţă,
măsura confiscării este definitivă şi irevocabilă ea neputând fi revocată pe motiv
că pericolul social a încetat. Noul Cod penal completează dispoziţiile vechiului
Cod în sensul că stipulează că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc
ele vor fi înlocuite cu echivalentul lor în bani sau cu bunurile dobândite în locul
acestora.
371
472
Matei Basarab op.cit. Pag.325.
473
C-tin Mitrache op.cit pag.178.
372
CAPITOLUL XIV
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bunăvoie de către

marea majoritate a destinatarilor legii a prevederilor acesteia. Prin aplicare de
sancţiuni celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni se restabileşte ordinea
de drept încălcată, se realizează constrângerea şi reeducarea infractorilor, se
realizează prevenţiunea specială şi generală474 .
Cauzele care înlătură răspunderea penală.

Cauzele care înlătură răspunderea penală pot fi definite ca anumite stări,
situaţii, împrejurări, posterioare săvârşirii infracţiunii, reglementate de lege, în
prezenţa cărora se stinge raportul juridic de drept penal, se stinge dreptul statului
de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea
sancţiune. Trebuie făcută distincţie între cauzele generale care sunt situate în
partea generală a Codului penal şi care privesc orice infracţiune, precum
amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi împăcarea
părţilor şi cauzele speciale (denumite cauze de nepedepsire ori cauze de
impunitate) care sunt reglementate atât în partea generală cât şi în partea
specială a Codului penal, şi care au în vedere conduita infractorului în timpul
săvârşirii infracţiunii, precum desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
(art. 22 Cod penal actual sau art. 34 noul Cod penal) şi împiedicarea săvârşirii
faptei de catre participant existente în partea generală a codului penal sau
cauzele de impunitate prevăzute în partea specială şi care sunt legate de
conduita condamnatului după comiterea faptei, precum denunţarea faptei de
către mituitor (art. 255 alin. 3 Cod penal actual sau art. 290 alin. 3 Cod penal
viitor), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2
Cod penal actual sau art. 273 alin. 3 Cod penal viitor).
De asemenea, trebuie făcută distincţie între cauzele generale care înlătură
474
Mitrache, p. 329;
373
475
C. Bulai Drept Penal – Partea Generală Ed. All Beck Bucureşti 1997 pag 327
374
răspunderea penală şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cauze
care fac ca fapta să nu aibă caracter penal, fiind prevăzute de art. 44- 51 Cod
penal sau art. 18- 31 noul Cod penal), când fapta nu mai este infracţiune, iar
răspunderea penală nu va mai interveni pentru acest considerent.
Înlăturând consecinţele penale ale infracţiunii, cauzele care înlătură
răspunderea penală nu înlătură însă consecinţele civile ale acesteia .475
Noul Cod penal regrupează cauzele care înlătură răspunderea penală.
Astfel, Titlul VII din Codul penal în vigoare, cu denumirea „Cauzele care înlătură
răspunderea penală sau consecinţele condamnării” a fost reorganizat în cadrul
a trei titluri şi anume: Titlul VII – Cauze care înlătură răspunderea penală”; Titlul
VIII
– „Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei” şi Titlul IX – „Cauzele
care înlătură consecinţele condamnării”.
În principiu, noul Cod penal menţine reglementările cuprinse în Codul
penal în vigoare cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală, cu
unele modificări, pe care le vom menţiona la momentul analizării individuale a
cauzelor care înlătură răspunderea penală.
14.2. AMNISTIA
14.2.1. Noţiune
Prin definiţie, amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României

prin care din considerente de politică penală este înlăturată răspunderea penală
pentru infracţiuni comise anterior adoptării legii de amnistie476 . Amnistia este o
instituţie care oferă posibilitatea societăţii de a face uitate anumite infracţiuni,
ştergând condamnările deja pronunţate477 .

Art 119 – Efectele amnistiei – (1) Art 152 – Efectele amnistiei – (1)
Amnistia înlătură răspunderea penală Amnistia înlătură răspunderea penală
pentru fapta săvârşită. Dacă intervine pentru infracţiunea săvârşită. Dacă in-
după condamnare, ea înlătură şi exe- tervine după condamnare, ea înlătură
cutarea pedepsei pronunţate, precum şi executarea pedepsei pronunţate,
şi celelalte consecinţe ale precum şi celelalte consecinţe ale
condamnării. Amenda încasată condamnării. Amenda încasată
anterior amnistiei nu se restituie. anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistita nu are efecte asupra (2) Amnistia nu are efecte asupra
măsurilor de siguranţă, măsurilor edu- măsurilor de siguranţă şi asupra drep-
cative şi asupra drepturilor persoanei turilor persoanei vătămate.
vătămate.
476
477
Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL
375
BECK, Bucureşti, 2002, p. 704;
376
Potrivit dispoziţiilor art. 119 Cod penal actual sau ale art. 152 alin.1 din
noul Cod penal „Amnistia înlăîtură răspunderea penală pentru fapta săvârţită.
Dacă intervine după condamnare, ea înlătură ţi executarea pedepsei pronunţate,
precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda încasată anterior
amnistiei nu se restituie.”
Trebuie precizat că noul Cod penal, în textul privind amnistia (art.152,
alin.1) înlocuieşte expresia „înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită”
cu expresia „înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită”. Cu
adevărat, pentru a înlătura răspunderea penală este necesar ca fapta să
constituie infracţiune, întrucât per a contrario amnistia nu are obiect, deci nu
poate opera.
Caracterizare. Amnistia, după cum rezultă din natura efectelor sale

juridice, este o cauză reală, fiindcă se referă la fapta prevăzută de legea penală
şi nu la persoana făptuitorului, adică este acordată şi operează in rem, iar nu in
personam478 . Tocmai prin aceasta amnistia se deosebeşte de graţiere, prin
natura efectelor sale, în sensul că, de regulă, aceasta din urmă este acordată in
personam, şi operează, deci, in personam; aceasta înseamnă că în cazul
infracţiunilor săvârşite de mai multe persoane, ea profită numai acelora cărora li
s-a acordat.
De asemenea, trebuie făcută deosebirea între amnistie şi dezincrimin-
are, deşi între cele două instituţii există similitudini, deosebirile dintre ele slujesc
stabilirii ordinii de aplicare a legilor de amnistie şi dezincriminare. Spre exemplu,
dacă raportul penal a fost stins prin amnistie, dezincriminarea ulterioară va avea
ca efect înlăturarea incapacităţilor, decăderilor şi interdicţiilor care se menţin, de
principiu, până la data împlinirii termenului reabilitării de drept sau a intervenirii
celei judecătoreşti479 .
Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiţii
privind pe infractor, amnistia capătă caracter mixt, operând nu numai „in rem”, ci
şi „in personam”480 .
14.2.3. Felurile amnistiei
În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale amnistiei,

facându-se clasificări în funcţie de întinderea efectelor, de condiţiile de acordare
şi după stadiul în care se găseşte pricina în faţa justiţiei.
După aria de cuprindere, amnistia poate fi generală – când este acordată
pentru orice infracţiune, indiferent de gravitatea ei şi de sediul materiei (codul
penal şi legi speciale) şi specială – când priveşte doar anumite infracţiuni,
particularizate prin cuantumul pedepsei, natura lor, ori calitatea infractorilor
(minor, femei gravide, bătrâni, etc.).
478
479
V. Dongoroz şi colab., op. cit., p. 351-352;
377
480
p. 331;
378
În funcţie de condiţiile de acordare distingem între amnistia
necondiţionată denumită şi pură şi simplă – când actul normativ nu prevede nici
un fel de condiţii în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său şi la data
săvârşirii infracţiunii şi condiţionată – când sunt stabilite anumite condiţii privitoare
la persoana infractorului (cetăţenia, vârsta, situaţia familială), timpul săvârşirii
infracţiunii ( război, calamităţi), urmarea infracţiunii (spre exemplu, paguba
produsă prin anumite infracţiuni să nu depăşească limita valorică cuvenită),
antecedentele penale ale infractorului (spre exemplu, infractorul să nu fie
recidivist ori să nu fi beneficiat anterior de graţiere), conduita după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare, în cazul amnistiei improprii (să nu fi
survenit, anterior, sustragerea de la executarea pedepsei).
În funcţie de momentul intervenirii, amnistia poate fi: amnistia înainte de
condamnare – antecondamnatorie sau proprie care poate interveni oricând în
timpul efectuări actelor premergătoare, urmăririi penale şi judecăţii, în primă
instanţă, în apel sau recurs şi amnistia după condamnare – postcondamnatorie
sau improprie, care poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data
rămânerii definitive a hotărârii şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau
a intervenirii reabilitării judecătoreşti.
14.2.4. Obiectul amnistiei
Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite anterior adoptării ei şi pe cele

care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată.
Determinarea sferei de cuprindere a infracţiunilor ce sunt amnistiate se face
prin legea de acordare şi poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează
faptele ce sunt amnistiate, ori cel mai adesea ce indică gravitatea infracţiunilor prin
arătarea maximului special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se
prevede natura infracţiunilor (ex: la regimul forestier, la regimul băuturilor
alcoolice)481 .
Determinarea obiectului amnistiei şi, prin aceasta, a întinderii actului de
amnistie, constă în identificarea infracţiunilor sau a categoriilor de infracţiuni cu
privire la care intervine înlăturarea răspunderii penale şi se efectuează în
modalităţi diverse:
- indicarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege pentru
infracţiunile amnistiate;
- limita maximă a pedepsei desemnează pragul până la care amnistia
produce efecte şi peste care aceste efecte nu se produc;
- precizarea expresă a infracţiunilor amnistiate;
- relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie, care alcătuiesc „cata-
logul negativ”;
- arătarea obiectului juridic de grupă a infracţiunilor;
- evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii;
481
p. 332;
379
482
Iancu Mândru, “Amnistia şi graţierea”, Editura ALL EDUCATIONAL, Bucureşti, 2003, p. 299-300;
483
Alex Boroi ; Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. Ed. All Beck ,Bucureşti 2004, pag 259
380
- delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost
executate sau graţiate până la data adoptării actului de clemenţă;
- referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de
judecată482 .
Leguitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite
condiţii personale , ceea ce are drept consecinţă faptul că amnistia capătă un
caracter mixt , ea operând numai in rem (pentru infracţiuni ), dar şi in personam
( pentru persoanele care îndeplinesc conţiţiile legii).483
Amnistia priveşte infracţiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin
care este acordată ca regulă, dar poate privi şi altă dată până la care
infracţiunile sunt amnistiate; în orice caz data nu poate fi ulterioară actului de
clemenţă.
În cazul infracţiunilor continue, continuate, progresive, amnistia este
incidentă dacă acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie,
respectiv a încetat acţiunea ori inacţiunea continuă, a luat sfârşit ultimul act de
executare ori s-a produs ultimul rezultat484 .
14.2.5. Efectele amnistiei
Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art. 119

Cod penal actual sau art. 152 noul Cod penal; aceste dispoziţii prevăd, pe de o
parte, efectele amnistiei, iar pe de altă parte limitele acesteia.
Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare. Amnistia

intervenită înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru
infracţiunea săvârşită, aceasta înseamnă că dacă nu s-a pornit procesul penal,
nu se va mai porni, iar dacă s-a pornit acesta va înceta indiferent dacă se
găseşte în faza de urmărire ori de judecată, potrivit art. 10 lit. g Cod procedură
penală.
În cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor
judiciare, dacă din însuşi cuprinsul actului de sesizare rezultă date şi elemente în
baza cărora se poate efectua încadrarea juridică a faptei, rezultând apoi că
aceasta este amnistiată, se va soluţiona cauza în acest stadiu, în baza actului
de clemenţă survenit.
Amnistia are caracter obligatoriu, efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar.
La acestea mai adăugăm că atunci când persoana este învinuită pentru
mai multe infracţiuni în cadrul aceluiaşi proces, efectele amnistiei se vor
produce numai în raport cu faptele care beneficiază de amnistie, restrângându-
se obiectul procesului.
Potrivit art. 119 alin. 2 Cod Penal actual, amnistia nu are efecte asupra
măsurilor de siguranţă, măsurilor educative ţi asupra drepturilor persoanei
vătămate, adică în această ultimă situaţie menţionată, amnistia nu înlătură
răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin
săvârşirea infracţiunii. Potrivit art. 152, alin.2 al noului Cod penal, amnistia nu
381
are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei
vătămate.
484
382
Efectele amnistiei după condamnare. Când amnistia intervine după

condamnare, se înlătură, potrivit art. 119 alin. 1 Cod penal actual sau art. 152
alin. 1 Cod penal viitor atât executarea pedepsei cât şi celelalte consecinţe
penale ale condamnării, făcând astfel să înceteze interdicţiile, incapacităţile,
decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale.
Fapta pierzându-şi caracterul penal, dispar şi consecinţele ei penale, în
primul rând obligaţia de a executa pedeapsa.
Prin noţiunea „celelalte consecinţe” trebuie să înţelegem orice alte
consecinţe cu caracter penal arătate în hotărârea de condamnare sau
decurgând din aceasta, cum ar fi pedepsele complementare, reţinerea faptei
amnistiate ca termen al recidivei sau ca temei pentru aplicarea unui spor de
pedeapsă în caz de concurs de infracţiuni, ori ca motiv pentru revocarea
suspendării condiţionate a executării pedepsei şi altele485 .
Amnistia nu are aceleaşi efecte depline ca şi reabilitarea, pentru că este
posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă că efectele unei condamnări
pentru o infracţiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare.
De asemenea, amnistia după condamnare nu are efecte asupra
pedepsei deja executate, în sensul că aceasta nu va fi restituită ca efect al
amnistiei, amnistia nepresupunând repunerea în situaţia anterioară, adică o
restitutio in integrum. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi
asupra măsurilor educative deoarece toate aceste măsuri sunt luate în
favoarea infractorului şi au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii faptelor
prevăzute de legea penală (art. 111 Cod penal sau art. 107 noul Cod penal).
În ceea ce priveşte efectele amnistiei asupra drepturilor persoanelor
vătămate, potrivit textului legal amnistia nu produce efecte asupra acestora, prin
drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile,
iar nu şi drepturile pe care persoana le are uneori în legătură cu latura penală
(spre ex: dreptul de a face plângere prealabilă, dreptul de a stinge procesul prin
retragerea plângerii), astfel că aceste drepturi se sting şi ele prin amnistie.
Deşi amnistia priveşte întotdeauna şi modalităţiile de participare, astfel
că eventualii coautori, instigatori sau complici beneficiază şi ei, de efectele
amnistiei, amnistia nu produce efecte asupra favorizatorilor sau tăinuitorilor
decât în ipoteza în care legea de amnistie prevede în mod expres aceasta 486 .
14.3. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE

485
486
Alex Boroi ; Ghe Nistoreanu „ Partea Generală – Drept Penal”. Ed. All Beck ,Bucureşti 2004, pag 260
487
Iancu Tănăsescu, Camil Tănăsescu, Gabriel Tănăsescu, “Drept penal general”, Editura ALL
BECK, Bucureşti, 2002, p. 715;
488
p. 335;
383
Caracterizare
Răspunderea penală derivă din modalitatea de realizare a dreptului
penal, pentru săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile consumate sau tentate,
prevăzute de legea penală. În dreptul penal, trecerea unui anumit interval de
timp determină atât înlăturarea răspunderii penale, cât şi înlăturarea executării
pedepsei penale urmare a intervenţiei instituţiei prescripţiei penale487 .
Realitatea socială învederează şi situaţii în care răspunderea penală
nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece, fapta nu este, descoperită, ori
făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală, astfel că la
săvârşirea infracţiunii se poate sustrage un timp ce poate fi uneori îndelungat488 .
De asemenea, s-a mai arătat în literartura de specialitate489 că justificarea
prescripţiei este strâns legată de raţiunea represiunii penale, şi de aceea, după
trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracţiunii aplicate sau
executarea devine indeficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal.
14.3.1. Noţiune
Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic de

drept penal de conflict, apărut prin săvârşirea unei infracţiuni, ca urmare a
nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege490 .
Prin prescripţie se stinge răspunderea penală, adică se stinge dreptul
statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura
educativă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi se stinge totodată
obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii491 .
Efectele prescripţiei se aplică din momentul împlinirii termenului legal,
iar nu de la data constatării acestei situaţii, înlăturându-se posibilitatea oricărei
sancţiuni penale faţă de toţi participanţii, delimitându-se prin aceasta de
prescripţia executării pedepsei care conform art. 125 alin. 1 Cod penal actual –
art. 161 alin. 1 noul Cod penal, determină înlăturarea executării pedepsei
principale la împlinirea termenului pentru fiecare condamnare, fiind exceptate
pedepsele complementare şi condamnările pentru infracţiunile contra păcii şi
omenirii.
14.3.2. Termenele de prescripţie a răspunderii
penale Durata termenelor de prescripţie.

Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale a fost stabilită de
legiuitor în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru
infracţiunile comise.
Astfel, potrivit art. 122 Cod penal actual, termenele de prescripţie sunt
489
C. Bulai, “Manual de drept penal. Partea generală.”, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 332;
490
C. Bulai, p. 335;
491
p. 335;
384
următoarele:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa
detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiun ea săvârţită
pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăţeţte 15
ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
chisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăţeţte 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
chisorii mai mare de un an, dar care nu depăţeţte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
chisorii care nu depăţeşte un an sau amenda.
Iar potrivit noii reglementări, respectiv art. 154 alin.1 noul Cod penal
termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt următoarele:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa
detenţiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 ani;
Art 122 – Termenele de prescripţie Art 154 – Termenele de prescripţie
a răspunderii penale – (1) Termenele a răspunderii penale – (1) Termenele
de prescripţie a răspunderii penale de prescripţie a răspunderii penale
pentru persoana fizică sunt: sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pen- a) 15 ani, când legea prevede pen-
tru infracţiunea săvârţită pedeapsa tru infracţiunea săvârţită pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa în- detenţiunii pe viată sau pedeapsa în-
chisorii mai mare de 15 ani; chisorii mai mare de 20 ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru b) 10 ani, când legea prevede pentru
infracţiunea săvârţită pedeapsa în- infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
chisorii mai mare de 10 ani, dar care chisorii mai mare de 10 ani, dar care
nu depăţeţte 15 ani; nu depăţeţte 20 ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru c) 8 ani, când legea prevede pentru
chisorii mai mare de 5 ani, dar care nu chisorii mai mare de 5 ani, dar care nu
depăseste 10 ani; depăţeţte 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru d) 5 ani, când legea prevede pentru
chisorii mai mare de un an, dar care chisorii mai mare de un an, dar care
nu depăseste 5 ani; nu depăţeţte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru e) 3 ani, când legea prevede pentru
infracţiunea săvârţită pedeapsa infracţiunea săvârţită pedeapsa
închisorii închiso- rii care nu depăţeţte un an
care nu depăţeţte un an sau amenda. sau amenda.
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa
închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăseste 20 ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
385
492 c h i s o r i i mdraepi tmpaenreal.dPear5teaa ngie,ndeararlăc.”a,
C. Bulai, “M a n u a l d e
rEedintuuradAeLpLă, ţBeuţcteure1ş0ti,a1n9i9; 7, p. 334;
386
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
chisorii mai mare de un an, dar care nu depăţeţte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârţită pedeapsa în-
chisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
Termenele de prescripţie a răspunderii penale se determină în raport cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, chiar dacă
infracţiunea săvârşită a rămas în faza tentativei492 .
În ce priveşte aceste termene de prescripţie s-au impus de-a lungul
timpului anumite reguli, după cum urmează: acestea se determină în funcţie de
pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea tip ori pentru infracţiunea calificată
comisă de infractor, în caz de participaţie termenele de prescripţie sunt
aceleaşi pentru toţi participanţii, indiferent de contribuţia fiecăruia; în situaţia în
care pentru infracţiunea comisă, legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu
închisoarea, termenul de prescripţie se determină în raport cu maximul special
al pedepsei închisorii, iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea, termenul de
prescripţie se determină în funcţie de pedeapsa detenţiunii pe viaţă493 .
În cazul infracţiunilor săvârşite de minori, termenele de prescripţie reduse
la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori se determină în funcţie de
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă.
Se poate observa că în noul Cod penal termenele de prescripţie a
răspunderii penale sunt aceleaşi ca şi în Codul penal în vigoare, cu deosebirea
că termenul este de „15 ani” când legea prevede pentru infracţiunea comisă
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 20 de ani – şi
nu mai mare de 15 ani, motivaţia este determinată de faptul că limita maximă
generală a închisorii este de 30 de ani, iar nu de 25 de ani, aşa cum este în
reglementarea actuală.
Calcularea termenelor de prescripţie

Potrivit art. 122 alin. 2 Cod penal actual sau art. 154 alin. 2 noul Cod pe-
nal, termenele de prescripţie a răspundeii penale se socotesc la data săvârsirii
infractiunii„ indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a
infracţiunii fapt consumat”494 . În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la
data încetării acţiunii sau inacţiunii (momentul epuizării), iar în cazul infracţiunilor
continuate, de la data săvârţirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
În literatura de specialitate495 s-a susţinut că termenul de prescripţie în
cazul infracţiunilor progresive şi al infracţiunilor de obicei începe să curgă din
momentul producerii ultimului rezultat. În acest sens opinează şi viitorul Cod
penal, care prevede că în cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie
a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii
şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv
produs.
În acelaşi timp s-a prevăzut că în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi
493
M. Basarab, “Drept penal” vol. I şi II, Ediţia a II-a, editura Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1995, p. 547;
494
C. Bulai „Manual de drept penal -Partea Generală Ed.” All Beck Bucureşti 1997 pag 335
387
495
C. Bulai, “Manual de drept penal. Partea generală.”, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 335-336;
388
integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie a
răspunderii penale începe să curgă de la data la care acesta a devenit major,
pentru a se crea astfel posibilitatea urmăririi acestor infracţiuni chiar dacă au
fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor.
Dacă în cazul infracţiunilor săvârşite în concurs real, termenul de
prescripţie curge pentru fiecare infracţiune, în cazul infracţiunilor săvârşite în
concurs ideal, termenul curge pentru toate infracţiunile de la data comiterii
acţiunii sau inacţiunii infracţionale, afară de cazul în care se săvârşeşte şi o
infracţiune progresivă când termenul de prescripţie se va calcula de la data
producerii ultimului rezultat496 .
14.3.3. Întreruperea termenului de prescripţie
Pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege, respectiv înlăturarea

răspunderii penale, termenul de prescripţie trebuie să curgă neîntrerupt, să nu
intervină anumite acte sau activităţi care ar readuce în conştiinţa societăţii fapta
comisă şi care întrerupând cursul prescripţiei amână efectele acesteia.
Potrivit art. 123 Cod penal actual sau art. 155 alin. 1 noul Cod penal,
cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea
oricărui act care potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în
desfăţurarea procesului penal, de exemplu actul de punere în miţcare a acţiunii
penale, arestarea preventivă, percheziţia domiciliară sau corporală,
prezentarea materialului de urmărire penală, etc.
Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă potrivit textului legal (art.
123, alin. 2 Cod penal actual sau art. 155, alin. 1 noul Cod penal) în aceea că
după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte faţă de toţi participanţii
la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveţte numai pe unii dintre ei.
(art. 123, alin. 3 Cod penal actual sau art. 155, alin. 3 noul Cod penal).
În lege s-a mai prevăzut că prescripţia va interveni dacă se împlineşte o
dată şi jumătate termenul de prescripţie prevăzut pentru infracţiunea săvârşită,
calculat de la data comiterii infracţiunii (art. 124 Cod penal actual) – cunoscută
în doctrina penală şi în legislaţie sub denumirea de “prescripţie specială”.
În schimb, prin noua reglementare, prescripţia specială a fost
reglementată într-un alineat distinct (art. 155, alin. 4 noul Cod penal), şi nu într-
un text distinct (art. 124) ca în legea actuală.
14.3.4. Suspendarea prescripţiei
Potrivit art. 128, alin. 1 Cod penal actual sau art. 156 alin. 1 noul Cod
penal, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe
timpul cât o dispoziţie legală (spre ex. dispoziţiile prevăzute în art. 5 alin. 2 Cod
penal actual sau
389
496
390
art. 10, alin.1 viitorul Cod penal care prevăd condiţia punerii în mişcare a acţiunii
penale pentru infracţiunile arătate în acest articol, numai cu autorizarea
procurorului general, iar dispoziţiile art. 239 şi art. 303 C.proc. penală,
menţionează condiţiile în care procurorul şi respectiv, instanţa de judecată pot
suspenda urmărirea penală ori a judecăţii când învinuitul sau inculpatul este
împiedicat să ia parte la proces datorită unei boli grave) sau o împrejurare de
neprevăzut ori de neînlăturat (spre ex, cutremur, catastrofă, inundaţie, epidemie
etc.) împiedică punerea în miţcare a acţiunii penale sau continuarea procesului
penal. Cursul termenului de prescripţie este suspendat în cazurile şi condiţiile
prevăzute în Codul de procedură penală.
Potrivit noii reglementări suspendarea cursului prescripţiei răspunderii
penale (art. 156 noul Cod penal) a fost reglementată într-un text distinct, spre
deosebire de legea actuală care reglementează suspendarea prescripţiei sub
ambele ei forme într-un singur text (art. 128), adică atât a prescripţiei
răspunderii penale, cât şi a prescripţiei executării pedepsei497
14.3.5. Efectele suspendării
Pe perioada existenţei cauzei legale ori de fapt, cursul prescripţiei este

suspendat, pentru ca la încetarea cauzei care a determinat suspendarea, cursul
prescripţiei să se reia, iar partea care a curs anterior incidenţei cauzei de
suspendare intră în termenul de prescripţie a răspunderii penale498 .
Suspendarea produce efecte in personam; ea operează numai în raport
cu persoanele faţă de care, din cauzele arătate, nu a fost posibilă punerea în
mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.499
14.4. LIPSA PLANGERII PREALABILE
14.4.1. Aspecte generale privind plângerea prealabilă
Săvârşirea unei infracţiuni, naşterea unui raport juridic penal de conflict,

implică tragerea la răspundere penală a infractorului. Acest drept de a trage la
răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracţiune se desprinde din norma
care a incriminat fapta respectivă500 .
Există cazuri în care organele specializate ale statului nu pot interveni
dacă persoana vătămată nu îşi manifestă voinţa, iar alte situaţii în care
desfăşurarea procesului penal poate fi oprită dacă persoana vătămată îşi
exprimă dorinţa.
497
G. Antoniu, “Noul Cod penal. Codul penal anterior”, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2004, p. 45;
498 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, “Drept penal român. Partea generală”, Bucureşti, 2003, p. 339;
499
Alex Boroi ; Ghe Nistorenu „ Drept penal – Partea generală ”Ed All Beck ,Bucureşti 2004, pag
265 500 V. Dongoroz şi colab., “Explicaţii teoretice ale Codului penal”, vol. II, Editura Academiei
391
Lăsând iniţiativa tragerii la răspunere penală a infractorului – persoanei
vătămate prin infracţiune, pentru fapte în genere cu un grad redus de pericol
social, ca şi pentru infracţiuni cu un grad de percol social ridicat dar care
antrenează drepturi personale (de ex: viol, violarea secretului corespondenţei,
divulgarea secretului profesional), legiuitorul nu a înţeles prin aceasta că valorile
sociale periclitate prin astfel de infracţiuni să fie mai puţin apărate, ci dimpotrivă,
să fie protejate tot aşa de bine ca şi cum ar funcţiona tragerea la răspundere
penală din oficiu, dacă nu mai eficient. Având în vedere şi aprecierea persoanei
vătămate cu privire la necesitatea tragerii la răspundere penală a infractorului cu
publicitatea inerentă, chiar restrânsă501 .
Plângerea prealabilă nu trebuie confundată cu plângerea, astfel că în
timp ce plângerea prealabilă este o condiţie de tragere la răspundere penală a
infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege, plângerea este un
mod de sesizare a organelor penale, o încunoştiinţare despre săvârşirea unei
infracţiuni, fiind reglementată de art. 222 alin. 5 şi 6 C. Proc. Penală.
Natura juridică a plângerii penale.

În doctrina penală s-a cristalizat ideea că plângerea prealabilă este o
categorie juridică complexă, cu un caracter mixt, de drept penal, reprezentând o
condiţie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului, care a săvârşit
anumite infracţiuni, cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal 502 .
Plângerea prealabilă este considerată a fi în literatura de specialitate503 o condiţie
de admisibilitate, sub aspect penal şi o condiţie de procedibilitate, sub aspect
procesual penal.
14.4.2. Condiţii în care trebuie făcută plângerea prealabilă şi

cazurile în care este necesară
Din textul legal care reglementează plângerea prealabilă se desprind

anumite condiţii ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspunderea penală a
infractorului, şi anume plângerea trebuie făcută de persoana vătămată, pentru
anumite infracţiuni prevăzute de lege, cu respectarea condiţiilor legale în ce
priveşte forma, organul căruia să i se adreseze şi termenul în care poate fi
făcută.
În primul rând plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă de persoana
vătămată, personal sau printr-un mandat special.
Pentru persoana vătămată care este lipsită de capacitatea de exerciţiu
ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă, plâng erea prealabilă poate fi introdusă
de reprezentantul legal, sau de persoana vătămată cu încuviinţarea
reprezentantului legal pentru persoana vătămată cu capacitate de exerciţiu
restrânsă. În legătură cu persoana vătămată care este lipsită de capacitate de
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, legea prevede că în cazul
acestora, plângerea penală se pune în mişcare din oficiu (art. 131 alin. 5 Cod
penal actual sau art. 157 alin. 4 noul Cod penal). Tot astfel, potrivit noului Cod
penal, art.157,alin.5, dacă persoana
392
501
V. Dongoroz, op. cit., p. 340;
502
I. Neagu, “Tratat de procedură penală”, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 549;
503
M. I. Popovici, “Plângerea prealabilă în reglementarea actualului cod de procedură penală”,
RRD nr. 9/ 1969, p. 23;
393
vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice, aceasta a fost lichidată,
înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii,
acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu.
De asemenea, potrivit art. 131 alin. 3 Cod penal actual sau art. 157 alin. 2
noul Cod penal, fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage
răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine
numai de către una dintre ele, acest articol consacrând principiul individualităţii
active, iar principiul individualităţii pasive a răspunderii penale este prevăzut de
art. 131 alin. 4 Cod penal actuial sau art. 157 alin. 3 noul Cod penal, care
menţionează că fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la
săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine
cu privire numai la unul dintre ei.
În al doilea rând, plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite
condiţii de formă, să cuprindă obligatoriu datele de identificare a persoanei
vătămate (nume şi prenume, domiciliu, data şi locul naşterii), descrierea faptei,
arătarea făptuitorului, a mijloacelor de probă, să cuprindă de asemenea
adresele părţilor şi a martorilor.
Apoi, organul căruia i se adresează plângerea prealabilă diferă după
natura infracţiunii şi după calitatea făptuitorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 279 Cod de proc. penală , plângerea prealabilă se
adresează:
instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal
actual în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220,respectiv art. 193,
196 alin1,
206, 231, 238, 256 dacă făptutorul este cunoscut. Când făptuitorul este necuno-
scut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru
identificarea lui. Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de
art. 193, 205 şi 206 din Codul penal actual sau art. 206, din Codul penal viitor
(calomnia şi insulta nu mai sunt incriminate), săvârşite prin presă sau orice
mijloace de comunicare în masă; organului de cercetare penală sau
procurorului în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la punctul I. organului
competent să efectueze urmărirea penală când plângerea prealabilă este
îndreptată contra unui judecător, procuror, notar, militar, judecător şi controlor
financiar de la camera de conturi sau contra uneia din persoanele din
persoanele arătate la art. 29 pct. 1 C. Proc. penală.
Potrivit art. 284 alin. 1 C. Proc. penală, plângerea prealabilă trebuie
introdusă în termen de 2 luni, din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine
este făptuitorul, fie la organul competent, fie la instanţa de judecată, iar potrivit
alin. 2 când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2
luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este
făptuitorul.
Dispoziţiile art . 284 alin.2 C. Proc. pen corelate cu dispoziţiile art . 132
alin. 3 din Codul penal în vigoare sau art. 159, alin.4 Codul penal viitor , ne
conduc la concluzia că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face plângerea prealabilă reprezentanţii
394
lor legali, adică părinţii, tutorele sau curatorul.504
NeaCguaz„
504
I. uTrraitaînt dceaprroecleidpusrăeşpetenaplălâ” nEgd.ePrreoa,
Bpurceuarelaştbi i1l9ă9.7, pag 463
395
Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată deşi
cunoaşte fapta şi pe făptuitor, nu face o astfel de plângere, ori nu o face în
termenul legal. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, lipsa plângerii prealabile nu conduce la
înlăturarea răspunderii penale deoarece acţiunea penală poate fi pusă în
mişcare şi din oficiu (art. 131
alin. 5 Cod penal actual sau art. 157, alin.3 din noul Cod penal).
Efectele lipsei plângerii prealabile. Potrivit art. 131 alin. 1 Cod penal
actual sau art. 157 alin.1 noul Cod penal în cazul infractiunilor pentru care
punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei
plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură
răspunderea penală.
14.4.3. Retragerea plângerii prealabile
Alături de lipsa plângerii prealabile şi retragerea plângerii prealabile, în

cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, constituie o cauză care înlătură răpunderea penală (art.
131, alin. 2 Cod penal actual sau art. 158, alin.2 noul Cod penal).
Noul Cod penal reglementează într-un articol distinct retragerea plângerii
penale (art.158), ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale, spre deosebire
de reglementarea actuală care face referire la retragerea plângerii penale în
aliniatul 2 al art. 131 care prevede lipsa plângerii prealabile.
În literatura de specialitate505 se afirmă că retragerea plângerii prealabile
reprezintă manifestarea de voinţă a personei vătămate printr-o infracţiune, care
după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a
acţiunii penale, revine şi renunţă, în condiţiile legii, la plângerea făcută, mai
înainte de soluţionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.
Condiţii în care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

Retragerea plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale
dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- retragerea plângerii prealabile să reprezinte o manifestare expresă a
voinţei persoanei vătămate de a renunţa la plângerea făcută;
- retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală, adică să privească
atât latura penală cât şi cea civilă şi necondiţionată;
Ca o consecinţă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile ea va
avea efecte în cazul indivizibilităţii active cât şi pasive numai dacă este făcută
de toate persoanele vătămate şi respectiv retrasă faţă de toţi participanţii la
săvârşirea infracţiunii.
Caracterul necondiţionat este strâns legat de caracterul total al acesteia,
în sensul că nu se poate înlătura răspunderea penală dacă retragerea plângerii
505
C. Bulai, “Manual de drept penal, partea specială” Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 343;
396
506
p. 344;
397
prealabile este făcută sub condiţia unor reparaţii civile, a conduitei ulterioare
pozitive faţă de persoana vătămată506 .
14.5. ÎMPACAREA PARTILOR
14.5.1. Noţiune şi caracterizare
Împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

De asemenea, este socotită ca un mijloc eficace pentru restabilirea ordinii de
drept şi evitarea unor noi infracţiuni507 .
Instituţia „împăcării părţilor” este strâns legată de instituţia „plângerii
prealabile”, fiindcă doar o excepţie (seducţia – art. 199 Cod penal actual,
această instituţie nu mai este reglementată de noul Cod penal), în care
împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, deşi acţiunea penală se pune în
mişcare din oficiu, pentru toate celelalte situaţii împăcarea este prevăzută la
infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate508 .
În literatura de specialitate509 s-au dat mai multe definiţii noţiunii de
„împăcarea părţilor”, printre care amintim: împăcarea părţilor înseamnă
înţelegerea intervenită între persoana vătămată şi infractor, în cazurile
prevăzute de lege de a pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii,
înlăturând consecinţele sale penale şi civile şi de a împiedica punerea în
mişcare a acţiunii penale sau dacă procesul penal a început a-l face să înceteze
sau împăcarea este actul juridic bilateral, pentru realizarea căruia trebuie să
concureze voinţa ambilor subiecţi ai raportului juridic de drept penal, prin aceasta
deosebindu-se de retragerea plângerii prealabile şi de iertare, care sunt acte
unilaterale.
Împăcarea părţilor, ca natură juridică, se aseamănă cu lipsa plângerii
prealabile, reprezentând o instituţie de drept penal cu răsfrângeri pe planul
drepturlui procesual penal. În timp ce pe planul dreptului penal, împăcarea
părţilor reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală, pe planul procesual
penal reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului penal, încetarea
urmăririi penale (art. 10 lit. h, combinat cu art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură
penală) şi respectiv încetarea procesului penal (art. 11 pct. 2 lit. b Cod
procedură penală).
În cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu, împăcarea se
face prin reprezentanţii lor legali, pe când în cazul persoanelor cu capacitate de
exerciţiu restrânsă cu încuvinţarea reprezentanţiilor lor legali.510
507
508
398
509
510
Alex. Boroi ;Ghe Nistorenu „ Drept penal –Partea generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 2004, pag 268
399
14.5.2. Condiţiile împăcării
Pentru a-şi produce efectele urmărite, respectiv înlăturarea răspunderii

penale, împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii, precum: să
intervină în cazurile prevăzute de lege, să fie personală, definitivă, totală,
necondiţionată şi să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
Împăcarea părţilor este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de
lege, adică la acele infracţiuni la care legea admite împăcarea. În partea
specială a Codului penal, împăcarea este posibilă la toate infracţiunile la care
acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate: art. 181, 184 alin. ultim, 192 alin. ultim, 193, 195, 205, 206, 210, 213,
217 alin. ultim, 220, 305 şi 320 din codul penal actual, respectiv art. 194,
art.196, ultimul alin., 224 ultimul alin, art. 302, infracţiunile prevăzute de art. 205
şi 206 de actualul Cod penal nu mai sunt reglementate în Codul penal viitor, art.
231, art. 238, art. 253 alin.ultim, art. 256, art. 378 din Codul penal viitor
(infracţiunea de tulburarea folosinţei locuinţei, prevăzută de art. 320 al actualului
cod nu îşi mai găseşte sediul în noul Cod penal). Împăcarea este un act
bilateral, ea trebuie să intervină între persoana vătămată şi infractor sau
reprezentanţii lor legali. Această manifestare de voinţă trebuie să fie explicită,
ea neputând fi dedusă din fapte sau situaţii care ar implica
o împăcare.
Împăcarea este personală, adică trebuie să se refere la persoana celor
care au căzut de acord să se împace. Ea nu poate fi realizată prin mandat
special şi nu poate fi exprimată decât în faţa instanţei de judecată penală. În caz
de pluralitate de făptuitori, împăcarea trebuie să intervină personal, cu fiecare
dintre infractori, pentru a produce înlăturarea răspunderii penale.
În timp ce retragerea pângerii prealabile produce efecte in rem, cu privire
la toţi participanţii, împăcarea produce efecte in personam, adică numai cu
privire la infractorul cu care victima s-a împăcat.
Prin excepţie de la caracterul personal al împăcării, dacă persoana
vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, împăcarea se
realizează între reprezentantul legal al acesteia şi infractor, iar în cazul în care
persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă, împăcarea se
realizează între aceasta personal, cu încuviinţarea reprezentantului legal şi
infractor511 .
Împăcarea trebuie să fie totală, în sensul că nu trebuie să fie afectată de
condiţii, să nu fie parţială cu privire la aspectul penal ori civil al procesului, adică
să ducă la stingerea completă a conflictului dintre părţi.
Împăcarea părţilor trebuie să fie necondiţionată, adică stingerea conflic-
tului nu este subordonată niciunei condiţii. În faţa instanţei, împăcarea nu poate
fi condiţionată, iar dacă se impune repararea prejudiciului cauzat, instanţa poate
acorda un termen, în care infractorul trebuie să repare prejudiciul, împăcarea
intervenită ulterior între părţi este necondiţionată.
400
Împăcarea părţilor poate interveni oricând, dar nu mai târziu de momentul
511
rămânerii
p. 346; definitive a hotărârii de condamnare. Împăcarea poate interveni
401
în cursul procesului penal: în faza de urmărire ori în faza de judecată (în fond
sau în recurs), dar numai „până la rămânerea definitivă a hotărârii”.
Împăcarea părţilor trebuie să fie expresă, neputând fi dedusă din alte
fapte sau situaţii.
14.5.3. Efectele juridice ale împăcării părţilor
Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea

penală ţi stinge ţi acţiunea civilă (art. 132 alin. 1 Cod penal actual sau art. 159
alin. 2 noul Cod penal).
În consecinţă, organul judiciar în faţa căruia s-a produs împăcarea sau
căruia i s-a înfăţişat actul de împăcare declară încetarea procesului penal atât în
ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă, din momen-
Art 132 – Impăcarea părţilor – (1) Art 159 – Împăcarea – (1) Împăcarea
Împăcarea părţilor în cazurile poate interveni în cazul în care
prevăzute de lege înlătură punerea în mişcare acţiunii penale s-a
răspunderea penală şi stinge şi făcut din oficiu, dacă legea o prevede
acţiunea civilă. în mod expres.
(2) Împăcarea este personală şi pro- (2) Împăcarea înlătură răspunderea
duce efecte numai dacă intervine penală şi stinge acţiunea civilă.
până la rămânerea definitivă a (3) Împăcarea produce efecte numai
hotărârii. cu privire la persoanele între care a
intervenit şi dacă are loc până la
citirea actului de sesizare a instanţei.
tul (data) când s-a încheiat actul juridic al împăcării (ex tunc) şi nu din momentul
când, după caz, s-a dispus încetarea urmăririi penale sau s-a pronunţat
încetarea procesului penal (ex nunc)512 .
Aceasta înseamnă că dacă procesul penal nu a început , el nu mai
începe, iar dacă a început încetează513 .
512
402
CAPITOLUL XV
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA
15.1. GRAŢIEREA
15.1.1. Noţiune
Graţierea este o măsură de clemenţă, acordată individual prin decret al

preşedintelui României potrivit art. 94 lit. d) din Costituţie sau colectiv de către
Parlamentul României prin lege organică, potrivit art. 72 alin. 3 lit. g) din
Constituţie şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în
parte a pedepsei ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. Graţierea
poate fi acordată şi colectiv, prin lege de către Parlament potrivit art. 72 pct. 2 lit.
g) din Constituţie - art. 1 şi 2 din Legea nr. 546/ 2002 privind graţierea şi
procedura acordării graţierii 514 .
Graţierea se acordă şi produce efecte „in personam”, dar poate fi
acordată şi „in rem” condamnaţilor pentru anumite infracţiuni sau la pedepse de
o anumită gravitate.
În legătura cu natura juridică a graţierii s-au exprimat mai multe puncte
de vedere. Potrivit unei păreri515 graţierea constituie un mijloc de adaptare
(individualizare) administrativă a pedepselor privative de libertate şi pecuniare.
Temeiul acestei individualizări îl reprezintă legea însăşi, ea reglementează
competenţa, efectele şi limitele graţierii.
Potrivit unei alte păreri516 graţierea colectivă nu constituie un mijloc
administrativ de individualizare a sancţiunilor penale, ci o modalitate de
adaptare legală a lor, deoarece:
- are o dublă natură, de drept constituţional şi de drept penal;
- aplicarea ei se face de către instanţa de judecată, nu de către organele
administrative;
513
I. Oancea „ Drept Penal- Partea Generală ” Ed. Didactică şi pedagogică , Bucureşti 1971, pag
484 514 Legea nr. 546 din 16 octombrie 2002 privind graţierea şi procedura graţierii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 755 din 16 octombrie 2002;
515
V. Dongoroz, „Drept penal”, Bucureşti, 1939, p. 698; G. Antoniu, „Individualizarea pedepselor”,
în „B.I.” nr. 1/ 1988, p. 124;
516
A. Filipaş, C. Bulai, C. Mitrache, “Instituţii de drept penal”, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 45-46;
517
I. Oancea, „ Explicaţii teoretice ale Codului penal român”, Partea generală, vol. II, Editura Acad-
emiei R.S. România, 1970, p. 123;
518
V. Papadopol, Nota I la dec. Pen. Nr. 872/ 1971, „R.R.D.” nr. 5/ 1972, p. 153- 154;
403
- se adoptă prin lege.
Graţierea reprezintă, deopotrivă, o cauză de înlăturare a consecinţelor
condamnării şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale 517 se
consideră potrivit unei alte opinii consacrate în literatura de specialitate.
Potrivit unei opinii518 graţierea acordată sub condiţie constituie o formă de
suspendare condiţionată a executării pedepsei atunci când executarea ei nu a
început încă şi, respectiv, o modalitate de liberare condiţionată, în măsura în
care a fost acordată după începerea executării.
Potrivit unei alte păreri519 graţierea condiţionată nu reprezintă o
modalitate a suspendării sau liberării condiţionate, deoarece:
- între ele există deosebiri fundamentale privitoare la natura lor juridică,
cea dintâi reprezentând o cauză de înlăturare a executării pedepsei,
iar ultimele două constituind modalităţi de individualizare a executării
ei;
- nesăvârşirea unei infracţiuni intenţionate înlăuntrul termenului de
încer- care este similară condiţiei rezolutorii pure (si voluero),
întâlnită în dreptul civil, realizarea ei depinzând doar de voinţa
condamnatului;
- momentul graţierii coincide cu începerea termenului de încercare, nu
cu acela al expirării sale. A susţine contrariul înseamnă a tăgădui
însăşi esenţa instituţiei graţierii, constând în înlăturarea executării
pedepsei;
- în măsura în care legiuitorul a vrut să lege efectele actului său de
clemenţă de data expirării termenului de încercare, a prevăzut
aceasta în mod expres, ca în cazul art. 4 din Decretul nr. 155/ 1953,
dispoziţie care a avut însă un caracter singular;
- rostul termenului de încercare este acela de a confirma oportunitatea
aplicării graţierii.
În literatura de specialitate520 se subscrie acestei ultime opinii, care este
considerată mai convingătoare pentru că se are în vedere caracterul obligatoriu
al graţierii, aceasta aplicându-se de la data adoptării actului de clemenţă, în
cazul pedepselor definitive şi de la data intrării în puterea lucrului judecat a
hotărârii judecătoreşti, în ipoteza graţierii anticipate, indiferent dacă este pură şi
simplă sau sub condiţie. Al doilea argument în favoarea acestei opinii îl
constituie faptul că ţine seama de dispoziţiile art. 120 alin. 1 Cod Penal actual
sau art. 160, alin.1 Cod Penalviitor, potrivit cărora graţierea are ca efect, printre
altele, înlăturarea, totală sau parţială, a executării pedepsei, legea nefăcînd
distincţie în raport cu caracterul ei necondiţionat sau condiţionat.
În timp ce graţierea individuală este eminamente personală, subiectivă,
fiind acordată în considerarea persoanei celor condamnaţi, graţierea colectivă
este reală, obiectivă, impersonală, poate dobândi unele trăsături subiective, în
măsura în care actul de clemenţă cuprinde unele condiţii privitoare la: vârsta şi
situaţia familială a condamnatului, cetăţenia condamnatului şi antecedenţa
penală a acestuia.
În funcţie de mai multe criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă
404
519
L. Biro, „Stabilirea momentului în care condamnatul beneficiaza de graţiere”, în R.R.D. nr. 4/
1972, p. 110;
520
Iancu Mândru, „Amnistia şi graţierea”, Editura ALL EDUCATIONAL, Bucureşti, 1998, p. 377;
521
V. Dongoroz, op. cit., p. 784;
405
graţierea, condiţiile în care se acordă graţierea, întinderea efectelor graţierii, în
doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia.
Astfel, în funcţie de persoanele beneficiare521 avem graţierea individuală,
atunci când actul de clemenţă se acordă intuitu personae, chiar dacă se referă
la un grup de persoane şi graţierea colectivă atunci când graţierea este acordată
unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnări
determinate prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru
anumite infracţiuni. Ceea ce este de observat este faptul că graţierea nu poate fi
decât postcondamnatorie, adică numai după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare.
Graţierea individuala se acordă la cerere sau din oficiu, numai dupa
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 546
din 14 octombrie 2002, cererea de graţiere individuală, împreună cu actele
anex- ate, se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de:
a) persoana condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;
b) soţul persoanei condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile
ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei
condamnate. Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de
identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicita
graţierea. La cererea de graţiere se anexează, în copie legalizată, hotărârea
definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar şi, după caz, acte de
stare civilă, certificate medicale, rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care
solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale (art. 5 din Legea nr.
546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii)
În vederea exercitării prerogativei de graţiere, Preşedintele României
poate solicita, atunci cand socoteşte necesar, avize consultative de la Ministerul
Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data
solicitării.
Atunci când consideră necesar, Preşedintele României poate solicita
informaţii organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de
detenţie, organelor judecătoreşti şi ale parchetelor, organelor de poliţie şi altor
instituţii publice, precum şi comandantului unităţii, pentru condamnaţii militari.
În afară de aceste prevederi Legea nr. 546/ 2002 privind graţierea şi
procedura acordării graţierii mai face referire şi la conţinutul decretului de
graţiere care trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii: datele de
identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinţilor,
data şi locul naşterii; elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de
condamnare; pedeapsa aplicată de instanţă, care face obiectul graţierii;
modalitatea graţierii - totală sau parţială, indicându-se partea de pedeapsă
graţiată, pentru graţierea parţială.
Cu privire la graţierea individuală mai trebuie amintite următoarele:
graţierea individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate;
dispoziţiile prezentei legi privitoare la pedepse se aplică în mod corespunzător şi
sancţiunilor cu închisoare contravenţională şi că nu pot fi graţiate pedepsele
deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii
406
condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării
pedepsei, pedepsele complementare şi cele accesorii; graţierea individuală nu
are efect asupra laturii civile
407
şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală (art. 9 din
Legea nr. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii); graţierea
individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost
făcută de altă persoană - această prevedere neaplicându-se în cazul
condamnatului minor.
Cu privire la graţierea colectivă menţionăm următoarele: graţierea
colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin
cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate (art.
12 Legea nr. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura de graţiere); graţierea
colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte
săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere; atunci când legea de
graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii
(art. 13); în situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce
au fost contopite, obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate
pentru fiecare dintre infracţiuni, şi nu pedeapsa rezultantă; comutarea se poate
face numai într-o pedeapsă mai uşoară, prevăzută de Codul penal, şi numai în
limitele stabilite de acesta, dacă pentru unele dintre aceste pedepse este
incidentă graţierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singură pedeapsă
din pedeapsa rezultantă, care nu este graţiată, va fi înlăturat şi sporul eventual
aplicat. (art. 14); graţierea individuală se acordă necondiţionat, iar graţierea
colectivă poate fi acordată şi condiţionat (art. 17); graţierea nu împiedică
exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat, în condiţiile legii şi
nu poate constitui temei pentru respingerea acestora (art. 20).
Prin Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse
şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni522 s-au graţiat în întregime pedepsele cu
închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de
instanţele de judecată, aceste prevederi aplicându-se indiferent de modalitatea
de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă (art. 1 şi 2). Prin aceeaşi
lege s-a înlăturat măsura internării într-un centru de reeducare luată de către
instanţele de judecată faţă de minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea
penală (art. 3).
Potrivit art. 4 nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au
aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal:
1. infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155-173 Cod
Penalactual sau infracţiunile contra securităţii naţionale, prevăzute în
art. 394 – 410 din viitorul Cod Penal;
2. infracţiunile de omor, prevăzute în art. 174-176 Cod Penalactual sau
art. 188 -189 din noul cod penal;
3. vătămarea corporală gravă, prevăzută în art. 182 Cod Penalactual
sau art. 194 viitorul cod penal;
4. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, prevăzute în art. 183
actualul Cod penal, respectiv art. 195 viitorul Cod penal;
5. lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din actualul
408
Cod Penalsau art. 205 din viitorul Cod penal;
522
Publicată în Monitorul Oficial nr. 726/ 4 octombrie 2002;
409
6. violarea de domiciliu, prevăzută în art. 192 alin. 2 Cod Penalactual
sau art. 224 viitorul cod penal;
7. şantajul, prevăzut în art. 194 actualul Cod penal, respectiv art. 207
noul cod penal;
8. violul, prevăzut în art. 197actualul cod penal, respectiv art. 218 noul
cod penal;
9. actul sexual cu un minor, prevăzut în art. 198 alin. 2-4 actualul cod
penal, respectiv art. 220 noul cod penal;
10. perversiunea sexuală, prevăzută în art. 201 alin. 2-5 actualul cod
penal; nu mai este prevăzută de noul Cod Penal
11. incestul, prevăzut în art. 203 actualul cod penal, respectiv art. 377
noul cod penal;
12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevăzute în art.
209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi în redactarea anterioară
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.207/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.594 din 22 noiembrie 2000,
în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.207/2000 privind
modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură
penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.410
din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în
vigoare;respectiv furtul în scop de folosinţă – art. 230 noul cod
penal;
13. tâlhăria, prevăzută în art. 211actualul Cod Penal sau art. 233 noul
cod penal;
14. pirateria, prevăzută în art. 212 actualul Cod Penal sau art. 235 –
236 noul cod penal;
15. înşelăciunea, prevăzută în art. 215 alin. 2-5 actualul Cod Penal sau
art. 244 noul cod penal;
16. delapidarea, prevăzută în art. 2151 alin. 2 actualul Cod Penal sau
17. ultrajul, prevăzut în art. 239 alin. 2 şi 3 actualul Cod Penal sau 257
noul cod penal;
18. abuzul în serviciu în formă calificată, prevăzut în art. 248 1 actualul
Cod Penal;
19. luarea de mită, prevăzută în art. 254 actualul Cod Penal sau art.
289 noul cod penal;
20. darea de mită, prevăzută în art. 255 actualul Cod Penal sau art.
290 noul cod penal;
21. primirea de foloase necuvenite, prevăzută în art. 256 actualul cod
penal;
22. traficul de influenţă, prevăzut în art. 257 actualul Cod Penal sau art.
291 noul cod penal;
23. tortura, prevăzută în art. 2671 actualul Cod Penalsau art. 282 noul
cod penal;
410
24. represiunea nedreaptă, prevăzută în art. 268 actualul Cod Penal
sau art. 283 noul cod penal;
25. evadarea, prevăzută în art. 269 actualul Cod Penal sau art. 285
noul cod penal;
26. înlesnirea evadării, prevăzută în art. 270 actualul Cod Penal sau art
286 noul cod penal;
27. neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea
lor defectuoasă, prevăzută în art. 274 alin. 2 actualul Cod Penal sau
28. părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate,
prevăzute în art. 275 alin. 3 actualul Cod Penal sau art. 331 noul cod
penal;
29. distrugerea şi semnalizarea falsă, prevăzute în art. 276 actualul
Cod Penal sau art. 332 noul cod penal;
30. nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută în art. 279
actualul Cod Penalsau art. 342 noul cod penal;
31. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii
radioactive, prevăzută în art. 2791 actualul Cod Penal sau art. 345
noul cod penal;
32. falsificarea de monede sau de alte valori, prevăzută în art. 282
actualul Cod Penal sau art. 310 – 311 noul cod penal;
33. falsificarea de valori străine, prevăzută în art. 284 actualul Cod
Penal sau art. 316 noul cod penal;
34. deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută
în art. 285 actualul Cod Penal sau art. 314 noul cod penal;
35. falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzut în art. 288 actualul Cod
36. falsul intelectual, prevăzut în art. 289 actualul Cod Penalsau art.
321 noul cod penal;
37. falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut în art. 290
actualul Cod Penalsau art. 322 noul cod penal;
38. uzul de fals, prevăzut în art. 291 actualul Cod Penalsau art. 323
noul cod penal;
39.deturnarea de fonduri, prevăzută în art. 3021 alin. 2 actualul Cod
40. nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri,
prevăzută în art. 3022 alin. 2;
41. contaminarea venerică şi transmiterea sindromului imunodeficitar
dobândit, prevăzute în art. 309 actualul Cod Penal sau art. 353 noul
cod penal;
42. traficul de stupefiante, prevăzut în art. 312;
43. falsificarea de alimente sau alte produse, prevăzută în art. 313
actualul Cod Penal sau art. 357 noul cod penal;
44. punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji,
411
prevăzută în art. 314;
45. relele tratamente aplicate minorului, prevăzute în art. 306 actualul
Cod Penal sau art. 197 noul cod penal;
46. încăierarea, prevăzută în art. 322 alin. 3 teza II actualul Cod Penal
sau art. 198 noul Cod penal;
47. asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută în art. 323;
48. proxenetismul, prevăzut în art. 329 actualul Cod Penal sau art. 213
noul cod penal;
49. dezertarea, prevăzută în art. 332;
50. zborul neautorizat, prevăzut în art. 340 alin. 2 actualul Cod Penal
sau art. 423 noul Cod penal.
B. Infracţiuni reglementate de legi speciale:
1. infracţiunile prevăzute în art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranţa naţională a României;
2. infracţiunile prevăzute în art. 109, 110 şi 115 din Decretul
nr.443/1972 privind navigaţia civilă;
Codul vamal al României;
4. infracţiunile prevăzute în art. 276 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată;
5. infracţiunile prevăzute în art. 85 din Legea protecţiei mediului nr.
137/1995, republicată;
6. infracţiunile prevăzute în art. 7-18 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
7. infracţiunile prevăzute în art. 10-16 din Legea nr. 87/1994 pentru
combaterea evaziunii fiscale;
8. infracţiunile prevăzute în art. 23 şi 24 din Legea nr. 21/1999 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
De asemenea, nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au
săvârşit infracţiuni, altele decât cele prevăzute la alin. (2), pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive
pentru contravenţii nu se mai execută.
Potrivit art. 6 graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea
pedepsei închisorii, a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a
sancţiunii contravenţionale, deoarece s-au sustras de la executarea acestora,
precum şi celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras, iar potrivit
art. 7. persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o
infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi
pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării
prezentei legi.
În funcţie de condiţiile impuse beneficiarului, se disting: graţierea
necondiţionată (pură şi simplă) şi graţierea condiţionată.
412
Graţierea este necondiţionată atunci când se acordă fără a impune în
viitor beneficiarului ei anumite obligaţii şi este condiţionată atunci cand
acordarea ei este condiţionată de buna conduită a condamnatului acesteia în
viitor, o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei
neexecutate, ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată
pentru noua infracţiune. Pot fi prevăzute anumite cerinţe, cum ar fi: persoana
condamnatului (vârsta, situaţia familială); antecedenţa penală ( spre exemplu,
condamnatul să nu fie recidivist); urmarea infracţiunii (de exemplu, prejudiciul
cauzat prin săvîrşirea unor anumite infracţiuni să nu depăşească un plafon
valoric); conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
(condamnatul să nu se fi sustras de la executarea pedepsei); comportarea după
acordarea beneficiului clemenţei înlăuntrul unei perioade, de regulă de 3 ani de
la data aplicării actului de graţiere, denumită termen de încercare sau termen-
condiţie.
În funcţie de întinderea efectelor, graţierea poate fi: totală, parţială sau
co- mutare.
Graţierea este totală când constă în înlăturarea în întregime a executării
pedepsei. Aceasta se mai numeşte şi remitere de pedeapsă.
Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată
executarea doar a unei părţi din pedeapsă, o parte calculată prin raportare la
pedeapsa în întregul ei, precum şi restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. 16
alin. 1 şi 2 din Legea nr. 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării
graţierii). Graţierea parţială se mai numeşte şi reducere de pedeapsă.
Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate
de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură, mai uţoară, spre exemplu
pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda.
În afară de aceste criterii mai menţionăm şi clasificarea graţierii din
punctul de vedere al momentului intervenirii, distingând între graţierea
postcondamnatorie care a fost acordată privitor la pedepsele aplicate prin
hotărâri rămase definitive şi graţierea antecondamnatorie, care nu poate fi
acordată decât prin lege organică, nu şi prin decret prezidenţial523 .
15.1.2. Efectele graţierii
Prin dispoziţiile art. 120 Cod penal actual sau art. 160 noul Cod penal,
sunt prevăzute efectele graţierii necondiţionate, iar prin actul de acordare a
graţierii mai pot fi prevăzute şi alte efecte ale acesteia, ca în cazul graţierii
condiţionate.
Graţierea înlătură executarea pedepsei principale, ea înlătură
condamnarea şi consecinţele condamnării, astfel că o pedeapsă graţiată produce
aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. În cazul graţierii integrale, pedeapsa
va fi considerată ca executată fie la data aplicării actului de clemenţă, în ipoteza
graţierii condiţionate, fie la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în
413
situaţia graţierii antecondamnatorii. 523
A. UngÎunrecaanzuu, l“Dgrreapţtieperini
apl aroţimaâlen,” Ptraerbteuaiegefnăecraultăă,
Eddisitutirnac“ţLiuamînintareLedxo”,uBăucsuitrueşatiţ,ii1,9c9u5m, p.a4r1fi6:;
414
dacă inculpatul sau condamnatul mai are de executat sau nu un rest de
pedeapsă. Executarea pedepsei va fi înlăturată dacă, în situaţia graţierii
după condam-
nare, fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă, egală sau mai mare
decât partea negraţiată. În situaţia graţierii antecondamnatorii, dacă perioada
arestării preventive este mai mare sau egală cu restul negraţiat, pedepsa nu va
mai fi pusă în executare.
Inculpatul va începe, iar condamnatul va continua executarea, în măsura
în care, după aplicarea graţierii, va mai rămâne de executat un rest de
pedeapsă524 .
Dacă pentru unele din pedepsele contopite, este incidentă graţierea,
aceasta va fi scoasă din contopire, iar dacă a rămas o singură pedeapsă din
pedeapsa rezultantă, care nu este graţiată, va fi înlăturat şi sporul ce eventual
fusese aplicat în considerarea pluralităţii de infracţiuni existente în cauză.
În cazul în care graţierea are ca obiect pedeapsa ce urmează a se aplica
pentru o infracţiune săvârşită înainte de adoptarea actului de graţiere, ea
produce efectele urmărite numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare. În cazul infracţiunilor continue, continuate sau progresive, se
impune epui-
zarea acestora mai înainte de data adoptării decretului de graţiere.
Graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport de
stadiul executării pedepsei.
În prima situaţie, va avea loc înlăturarea executării pedepsei, ca în cazul
graţierii necondiţionate. În a doua situaţie, însă, executarea pedepsei va începe
sau va continua, dacă după reducerea pedepsei, rămâne un rest de executat.
Dacă săvârşeşte o infracţiune şi sunt întrunite condiţiile privitoare la
recidivă, soluţiile vor fi diferite, în funcţie de următoarele situaţii concrete:
- infracţiunea este săvârşită în timpul executării pedepsei şi a termenului
de încercare; în această situaţie pedeapsa anterioară, redusă prin graţiere, se
contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar la pedeapsa
rezultantă se adaugă partea din pedeapsa neeexecutată ca urmare a graţierii;
- infracţiunea este comisă după executarea fracţiunii negraţiate, dar în
termenul de încercare al graţierii condiţionate. Aici la pedeapsa aplicată pentru
noua infracţiune se adaugă restul de pedeapsă anterioară.
- infracţiunea a fost săvârşită în timpul executării pedepsei negraţiate, dar
după împlinirea termenului de încercare a graţierii condiţionate. Revocarea
graţierii nu mai poate avea loc, beneficiul ei fiind dobândit definitiv prin
respectarea condiţiei, astfel că noua pedeapsă se contopeşte, potrivit art. 39
alin. 2 Codul penal actual, cu restul rămas neeexecutat din cea anterioară,
calculat prin scăderea perioadei efectiv executate şi a fracţiunii graţiate;
- infracţiunea a fost săvârşită înlăuntrul termenului – condiţie a graţierii
condiţionate şi a termenului de încercare a liberării condiţionate525 .
Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost

suspendată condiţionat
415
524
525
416
Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost
suspendată condiţionat.
Cu privire la această situaţie, s-au exprimat mai multe opinii în literatura
de specialitate. Potrivit unei păreri526 , decretul de graţiere apărut în înlăuntrul
termenului de încercare se aplică numai în măsura în care s-ar prevedea expres
acest lucru, deoarece pedepsele a căror executare a fost suspendată
condiţionat nu sunt executabile.
Potrivit unei alte opinii527 pedepsele cu suspendarea condiţionată a
executării sunt supuse graţierii. Codul penal actual a prevăzut expres, în art.
120 alin. 2 că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare a fost
suspendată condiţionat.
Graţierea aplicabilă pedepselor suspendate condiţionat va fi, întotdeauna
colectivă, dispusă prin lege organică, potrivit art. 72 (3) lit. g) din Constituţie.
În această situaţie, partea din termenul de încercare se reduce cu durata
pedepsei în cazul graţierii totale şi cu fracţiunea din pedeapsă graţiată în cazul
graţierii parţiale. Dacă până la împlinirea termenului de încercare, aşa cum a fost
redus, nu are loc revocarea sau anularea suspendării condiţionate a executării
pedepsei, se produc efectele definitive ale suspendării, adică reabilitarea de drept
a condamnatului. În cazul în care în termenul de încercare redus ca urmare a
graţierii totale intervine anularea sau revocarea suspendării, beneficiul graţierii
nu este înlăturat, ci doar efectul suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Când graţierea este parţială, partea din pedeapsă ce rămâne negraţiată, se va
executa în cazul anulării
ori revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Mai apare şi situaţia în care termenul de încercare al suspendării
condiţionate a executării pedepsei se împlineşte mai înainte de termenul de
definitivare al graţierii condiţionate. Astfel, efectele suspendării condiţionate se
produc, iar graţierea condiţionată rămâne fără obiect, iar săvârşirea unei noi
infracţiuni după împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate a
executării pedepsei, dar în termenul de definitivare al graţierii condiţionate, nu
mai determină vreo revocare. Când atât în termenul de încercare al suspendării
condiţionate a executării pedepsei, cât şi în termenul de definitivare al graţierii
condiţionate, condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune care atrage atât
revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, cât şi beneficiul
graţierii condiţionate, condamnatul va executa, atât pedeapsa ce fusese
suspendată condiţionat, cât şi pedeapsa pentru
noua infracţiune, care, însă nu se contopesc528 .
Legea 301/ 2004 prevede în art. 145 alin. 4 că: „Graţierea are efecte şi
asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz,
partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de
instanţă, se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este
526
I. Pohonţu, Gh. Dărîngă, „Condamnarea cu suspendarea executării pedepsei”, în J.N. nr. 1/
1962, p. 58-68;
527
J. Grigoraş, „În legătură cu efectele graţierii asupra pedepselor suspendate condiţionat”, în J.N.
nr. 4/ 1962, p. 99- 102;
417
528
p. 416
418
revocată sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă rămasă
negraţiată.” În proiectul noului Cod penal, cauzele care înlătură sau modifică
executarea pedepsei au acelaşi conţinut ca în Codul penal în vigoare cu două
deosebiri. Prima deosebire vizează excluderea de la graţiere a pedepselor a
căror executare este suspendată sub supraveghere, afară de cazul când se
dispune altfel prin actul de graţiere. Acest lucru se explică prin aceea, că în
principiu, graţierea trebuie să op- ereze asupra pedepselor care se execută
efectiv şi nu a acelora a căror executare
este suspendată sub supraveghere.
Art. 160, alin.4: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror ex-
ecutare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care de
dispune altfel prin actul de graţiere”.
Efectele graţierii asupra pedepselor complementare

Potrivit art. 120 alin. 3 actualul Cod penal, respectiv art. 160, alin.2 noul
Cod penal, graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afară
de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere. Acest lucru reiese şi din
prevederile Legii 546/ 2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii,
unde se prevede expres în art. 9 alin. 3 că: „nu pot fi graţiate pedepsele
complementare şi cele accesorii”.
În ceea ce priveşte noul cod penal529 , se menţionează prin prevederile
art. 160 alin. 2 că: „Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare.,
afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere”.
Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor

educative
Potrivit art. 120 alin. 5 Cod penal actual, graţierea nu are efect asupra
măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative. Acest lucru se impune
datorită faptului că prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea
unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, acestea nu sunt
consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni, nu sunt pedepse şi nu pot intra sub
incidenţa actelor de clemenţă530 .
Art 120- Efectele graţierii Art 160 – Efectele graţierii
(3) Graţierea nu are efecte asupra (2) Graţierea nu are efecte asupra pe-
pedepselor complementare, afară de depselor complementare şi măsurilor
cazul când se dispune altfel prin actul educative neprivative de libertate, în
de graţiere. afară de cazul când se dispune altfel
(4) Graţierea nu are efecte asupra prin actul de graţiere.
măsurilor de siguranţă şi măsurilor (3) Graţierea nu are efect asupra
educative. măsurilor de siguranţă şi asupra drep-
turilor persoanei vătămate.
529
Legea nr. 301 / 2004 noul Cod penal al României publicat în Monitorul Oficial nr. 573/ 2004;
530
419
Prin noul Cod Penal s-a completat textul care se referea la efectele
graţierii asupra măsurilor de siguranţă (art. 160, alin. 2) şi asupra măsurilor
educative, prin aceea că se referă la cele neprivative libertate, dar şi asupra
drepturilor persoanei vătămate (art. 160 alin. 3) adăugându-se după prevederea
că graţierea nu are efect asupra acestor măsuri cuvintele „în afară de cazul
când se dispune altfel prin actul de graţiere”.
Măsurile educative având un caracter preponderent preventiv, educativ,
de asemenea nu sunt graţiate.
Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii
Efectele graţierii asupra pedepselor accesorii sunt diferite, în raport de
întinderea actului de clemenţă. Astfel, putem distinge între două situaţii:
- dacă pedeapsa a fost graţiată în întregime, ori a fost înlăturată execu-
tarea cu privire la tot restul rămas neexecutat, exerciţiul drepturilor
interzise se reia la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti,
în cazul graţierii antecondamnatorii, şi la aceea a adoptării actului de
clemenţă, în situaţia graţierii postcondamnatorii.
- în măsura în care pedeapsa a fost graţiată doar în parte, condam-
natul executând în continuare fracţiunea neeexecutată, înlăturarea
pedepselor accesorii va avea loc la data punerii în libertate, dacă
restul de pedeapsă a fost executat în întregime, ori la data împlinirii
duratei pedepsei, dacă cel condamnat a beneficiat de liberare
condiţionată, în acest din urmă caz fiind considerat virtual în
executarea pedepsei531 .
Efectele graţierilor succesive

Prin actul de acordare a graţierii se pot prevedea graţieri parţiale
suucesive ce intervin în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată
având ca efect reducerea succesivă a pedepsei, corespunzător fiecărei graţieri,
dar prin acelaşi act se poate prevedea şi o soluţie contrară, respectiv că nu
beneficiază de graţiere condamnaţii cărora li s-a redus pedeapsa ca urmare a
unei graţieri anterioare ori că vor beneficia de dispoziţiile de graţiere mai
favorabile.
Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii care beneficiază de
efectele graţierii totale sunt supuse supravegherii de către Serviciile de
reintegrare socială şi supraveghere, care urmăresc îndreptarea şi reintegrarea
socială a acestora potrivit prevederilor art. 1ą din O.G. nr. 92/ 2000.
15.2. PRESCRIPŢIA EXECUTĂRII PEDEPSEI
15.2.1. Noţiune
Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea

pedepsei. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de con-
420
531
532
V. Dongroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice........., vol. II, p. 366
421
damnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescripţie se stinge dreptul statului
de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului
de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat532 .
Ca şi prescripţia răspunderii penale, prescripţia executării pedepsei îşi
găseşte justificarea în anihilarea efecienţei pedepsei aplicate dacă nu a fost
executată o perioadă de timp.
Prin reglementarea prescripţiei executării pedepsei se conferă cadrul
legal de rezolvare a ipotezelor în care executarea pedepsei nu a putut fi
realizată într-o perioadă de timp, instituindu-se o cauză de stingere a executării
pedepsei533 .
Acest lucru este confirmat şi de prevederile noului cod penal, mai precis
art. 161 unde se menţionează că: „(1) Prescripţia înlătură executarea pedepsei
principale. (2) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale
pronunţate pentru infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război”.
15.2.2. Termenele de prescripţie
Prin dispoziţiile art. 126 Cod penal actual, sunt stabilite termenele de
prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează a fi
executată, după cum urmează:
- pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi detenţiunea pe viaţă
se prescriu în 20 de ani;

Art 126- Termenele de prescripţie a Art 162 – Termenele de prescripţie
executării pedepsei – (1) Termenele a executării pedepsei – (1)
de prescripţie a executării pedepsei Termenele de prescripţie a executării
pentru persoana fizică sunt: pedepsei pentru persoana fizică sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care a) 20 de ani, când pedeapsa care
urmează a fi executată este urmează a fi executată este
detenţiunea pe viaţă sau în- detenţiunea pe viaţă sau închi-
chisoarea mai mare de 15 ani; soarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce b) 5 ani, plus durata pedepsei ce
urmează a fi executată, dar urmează a fi executată, dar nu
nu mai mult de 15 ani, în cazul mai mult de 15 ani, în cazul
celorlalte pedepse cu închi- celorlalte pedepse cu închi-
soarea; soarea;
c) 3 ani în cazul când pedeapsa c) 3 ani în cazul când pedeapsa
este amenda. este amenda.
533
p. 417;
534
Potrivit acestei dipoziţii, executarea oricărei pedepse cu închisoare mai mică de 15 ani, se pre-
scrie deci într-un termen cuprins între 5 ani şi 15 zile (cel mai scurt) şi 15 ani (cel mai lung). Astfel,
422
executarea unei pedepse cuprinsă între 10 şi 15 ani se va prescrie tot în 15 ani.
423
- pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani se prescrie într-un termen de 5
ani la care se adaugă durata pedepsei închisorii fără a depăşi 15 ani534 ;
- pedeapsa amenzii se prescrie în termen de 3 ani. Deşi nu sunt
pedepse, în lege s-a prevăzut expres (art. 126 alin. 2 Cod penal actual) că se
prescriu în termen de 1 an şi sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în
art. 91 Cod penal actual.
Dispoziţiile noului Cod penal cu privire la termenele de prescripţie a
executării pedepsei sunt redate în art. 162, alin.1, păstrându-se aceleaşi
termene de prescripţie.
Durata termenelor de prescripţie a executării pedepsei se calculează de
la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 126 alin. 3 Cod
Penal actual, respectiv art. 160, alin.2 al noului Cod penal.Termenul de
prescripţie a executării pedepsei în cazul revocării suspendării condiţionate a
executării pedepsei, a suspendării executării sub supraveghere sau după caz a
executării pedepsei la locul de muncă începe să curgă de la data când
hotărârea de revocare a rămas definitivă (art. 126 alin. 4 C.penal). Această
soluţie legislativă este păstrată şi de noul Cod penal, care prevede în art. 160,
alin.3 că în cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării
executării sub supraveghere ori liberării condiţionate, termenul de prescripţie
începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas
definitivă.
Termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată
pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de
infracţiuni, pluralitatea intermediară ori recidivă postcondamnatorie535 .
În ceea ce priveşte calcularea termenelor de prescripţie a executării
pedepsei, mai trebuie menţionate şi alte articole din Codul penal care se referă
termenele de prescripţie a executării pedepsei ce se reduc la jumătate pentru
cei care a data săvârşirii infracţiunii erau minori, potrivit art. 129 Cod penal
actual sau la situaţia în care pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu
pedeapsa închisorii, executarea pedepsei închisorii prescriindu-se în 20 de
ani.
Pentru persoana juridică, termenul executării pedepsei amenzii este de 5
ani, termen păstrat şi de noul Cod penal (art. 149, alin.1).
15.2.3. Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei
Întreruperea cursului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor

cu caracter admninistrativ are aceleaşi efecte ca şi întreruperea cursului
prescripţiei răspunderii penale, adică ştergerea termenului curs anterior şi după
încetarea cauzei de întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a
sancţiunilor cu caracter administrativ are loc, potrivit art. 127 cod actual prin: a)
începerea executării pedepsei; b) săvârşirea din nou a unei noi infracţiuni.
Aceste cauze anihilează efectul produs din curgerea timpului, readucând în
424
actualitate fapta
535
M. Basarab, op. cit., p. 549
425
comisă, pedeapsa aplicată şi respectiv conduita periculoasă a infractorului. La
aceste cauze se mai alătură o altă cauză, şi anume c) sustragerea de la
executare, după începerea executării pedepsei, sustragere care determină
curgerea unui nou termen
Art 126- Termenele de prescripţie a Art 163 – Întreruperea cursului
executării pedepsei – (1) Termenele prescripţiei executării pedepsei –
de prescripţie a executării pedepsei (1) Cursul termenului de prescripţie a
pentru persoana fizică sunt: executării pedepsei se întrerupe prin

Drept Penal

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DREPT PENAL.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editură recunoscută CNCSIS, cod 201

Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi

Avocat, doctor şi decan al Baroului

CAPITOLUL IV. PEDEPSELE........................................................................109

CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA 403

1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT

1.1.1. Noţiunea dreptului penal

Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor

1.1.2. Obiectul dreptului penal

Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi

1.1.3. Sarcinile dreptului penal

 Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi

1.1.4. Caracterele dreptului penal

c. Caracterul de drept public

1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept

Dreptul penal şi dreptul procesual penal.

Dreptul penal şi dreptul execuţional penal

Dreptul penal şi dreptul civil

Dreptul penal şi dreptul medical

Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept

1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN

Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei

1.2.1. Principiul legalităţii

Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a

1.2.2. Principiul umanismului

Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie

1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale

1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor

Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure

1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale

1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale

Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită

Actualul cod penal Viitorul cod penal

dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi

In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu, printr-

1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal

Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în

La stabilirea şi aplica- care constituie antecedente pe-

1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL

În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de

1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal

1. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia

În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce

2. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal,

3. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi

4. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare

1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale

În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin

1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL

1.4.2. Elementele raportului juridic penal

Elementele oricărui raport juridic sunt:

A. Subiectele raportului juridic penal

B. Conţinutul raportului juridic penal

C. Obiectul raportului juridic penal

1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal

Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei

2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE

2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale

În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind, în sens larg,

2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale

Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma

A. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: