-Importanta resurselor

naturale ale Romaniei-

Studenta:Cojocaru Valentina
Grupa:742
Introducere:

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de

minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o
anumită țară.
România oferă o serie de resurse naturale care au îmbogăţit economia
ţării de-a lungul timpului şi ne-au dezvoltat ca societate. Indiferent cât
de mult credem că ne aflăm în siguranţă în faţa daunelor provocate
mediului, noi, oamenii, suntem dependenţi de ecosisteme, întrucât ele
influenţează fiecare aspect al bunăstării noastre, inclusiv supravieţuirea.
Trebuie înţeles faptul că resursele naturale pot fi epuizabile.
Atunci când vine vorba despre resurse naturale epuizabile, pot fi
amintite două caracteristici: stocuri bine determinate, finite, respectiv
arii geografice, locuri identificate. Printre cele mai importante resurse
naturale epuizabile se numără: resursele energetice, respectiv petrolul,
gazele naturale, cărbunii; resursele metalurgice feroase, de exemplu
fierul; resursele metalurgice neferoase, precum aurul, argintul,
aluminiul, magneziul, cuprul, zincul şi plumbul.
Resursele naturale epuizabile din România pot fi atât neregenerabile cât
şi regenerabile. Cele neregenerabile se distrug prin consum iar pentru
refacerea lor este necesară o perioadă de timp măsurată la scara
geologică (milioane sau miliarde de ani). Din această categorie fac parte
rezervele de cărbune, petrolul, minereurile de fier şi gazele naturale.
Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte din biosferă,
respectiv plante sau animale, care se pot reface în perioade de timp mult
mai scurte.
Care sunt cele mai importante resurse
naturale din România?
Exploatarea şi utilizarea resurselor naturale epuizabile trebuie să se facă
ţinându-se cont de faptul că şi generaţiile viitoare trebuie să beneficieze
de ele, căci în situaţia epuizării resurselor neregenerabile acestea nu pot
fi create/refăcute în timpuri istorice şi deci, exploatarea stocului
cunoscut se reduce treptat până la cota “0”.
România se află pe locul 35 în top 40 mondial al ţărilor cu cele mai mari
rezerve de aur la băncile centrale, cu o rezervă de aur de 103,7 tone.
În ceea ce priveşte minereurile auro-argentifere din subsolurile
României, la începutul anului 2011, acestea erau estimate la 760 de tone,
potrivit Strategiei industriei miniere pentru perioada 2012-2035.
În România, cele mai importante cantităţi de aur au fost găsite, de-a
lungul anilor, în aşa-numitul patrulater aurifer. Este vorba de o zonă din
Munţii Apuseni, care cuprinde minele din zona Roşia Montană, Bucium,
Baia de Arieş, Almaş, Brad şi Săcărâmb. După închiderea minelor de aur,
înainte de aderarea României la UE, România nu a mai extras niciun
gram de aur.
Potrivit experţilor România deţine următoarele resurse minerale
disponibile şi aflate în exploatare:
1. Săruri haloide, în total, resurse de 33 de miliarde de tone.
Activitatea de exploatare este realizată în totalitate de stat. Din acestea,
avem opt zăcăminte de săruri de potasiu neexploatate cu rezerve de 51 de
milioane de tone. În ceea ce priveşte sarea gemă, avem 23 de zăcăminte
cu 12 milioane de tone posibil de exploatat.
Există zece licenţe de concesiune pentru exploatare negociate şi încheiate
pentru zăcăminte cu rezerve de 2 miliarde de tone.
2. La capitolul minerale nemetalifere, activitatea de exploatare este
în totalitate privată. Avem resurse de 224 milioane de tone, din care
două substanţe cu pondere importantă: gipsul şi feldspatul.
- Resurse de gips: 32 zăcăminte de 200 milioane de tone, din care 20 de
zăcăminte în exploatare, cu rezerve de 113 milioane de tone.
- Resurse feldspat: 15 zăcăminte de 23 milioane de tone, din care patru
zăcăminte în exploatare, cu rezerve de 2 milioane de tone. Restul de 11
zăcăminte, cu rezerve de 20 milioane de tone, vor putea fi exploatate
după reluarea şi aprofundarea cercetării geologice şi tehnico-miniere.
Există 25 de licenţe de concesiune pentru exploatare negociate şi
încheiate.
3.Roci utile. Resurse: 10 miliarde tone şi 1,3 miliarde metri cubi. Este
un grup alcătuit din 53 de substanţe. Posibil de exploatat 8 miliarde tone
şi 1,2 miliarde metri cubi. Există 585 licenţe de concesiune pentru
exploatare.
4. Roci ornamentale. 73 de zăcăminte, din care:
- Marmură: 25 zăcăminte cu 37 milioane metri cubi, din care rezervă
exploatabilă de 15 milioane metri cubi în 16 zăcăminte;
- Calcar ornamental: 40 zăcăminte cu 58 milioane metri cubi, din care
rezervă exploatabilă de 13 milioane metri cubi în 15 zăcăminte;
- Travertin: trei zăcăminte cu rezerve de un milion metri cubi;
- Granit ornamental: trei zăcăminte cu rezerve de un milion metri cubi;
- Gresie ornamentală: două zăcăminte cu rezerve de 0,37 milioane metri
cubi.
5. În ceea ce priveşte zăcămintele cu substanţe minerale utile ce
pot fi folosite în construcţii, activitatea de exploatare este în proporţie de
peste 95% privată.
- Andezit industrial şi de construcţii: 87 zăcăminte cu 746 milioane tone,
din care 42 zăcăminte în exploatare cu rezerve de 386 milioane tone, şi
45 zăcăminte neexploatate cu rezerve de 225 milioane tone.
- Dacitul industrial şi de construcţii: 11 zăcăminte, din care opt perimetre
în exploatare cu rezerve de 188 milioane tone şi trei zăcăminte
neexploatate cu rezerve de 16 milioane tone.
- Calcarul industrial şi de construcţii: 118 zăcăminte, din care 61
perimetre în exploatare cu rezerve de 1,5 miliarde tone şi 57 zăcăminte
neexploatate cu rezerve de 1,85 miliarde tone.
- Nisip şi pietriş: 619 zăcăminte, din care 286 perimetre în exploatare cu
rezerve de 354 milioane metri cubi şi 333 zăcăminte neexploatate cu
rezerve de 773 milioane metri cubi.
- Argilă: 150 zăcăminte, din care 49 în exploatare cu rezerve de 360
milioane tone şi 101 perimetre neexploatate cu rezerve de 651 milioane
tone.
6. Roci bituminoase. Există resurse de 730 milioane tone. Sunt patru
perimetre de nisip bituminos, de unde este posibil de exploatat 24
milioane tone. Din cele şapte perimetre de şist bituminos, este posibil de
exploatat 706 milioane tone. În prezent, nu există zăcăminte în
exploatare şi nu a fost negociată şi încheiată nicio licenţă de exploatare.
7. La cărbuni există resurse de 9,7 miliarde de tone şi 299 de
zăcăminte în întreaga ţară. Activitatea de exploatare este realizată în
proporţie de peste 95% de stat. Există 53 licenţe de concesiune pentru
exploatare.
- Antracit: două zăcăminte închise la începutul anilor 1990;
- Cărbune brun: două licenţe de exploatare;
- Huilă: 54 de zăcăminte, din care şapte în exploatare cu rezerve de 230
de milioane tone şi 47 de perimetre neexploatate sau închise, cu rezerve
de 373 milioane tone;
- Lignit: 193 zăcăminte, din care 41 în exploatare cu rezerve de 318
milioane tone şi 168 zăcăminte neexploatate sau închise.
8. La minereuri feroase avem resurse de 58 de milioane de tone, iar
activitatea de exploatare este privată. Perimetrele concesionate au fost
închise aproape în totalitate.
- Minereu de fier: 39 zăcăminte, cu 57 de milioane tone rezerve posibil de
exploatat. Patru perimetre au avut licenţe de exploatare, dar au fost
închise;
- Minereu de mangan: două zăcăminte în exploatare cu rezerve de un
milion tone. Rezerve posibil de exploatat în zăcămintele cu activitate
sistată: 17 milioane tone.
9. România are resurse de minereuri neferoase în valoare de
510 milioane de tone. Există trei licenţe de concesiune pentru exploatare
negociate şi încheiate, din care este activă doar licenţa de exploatare a
cuprului de la Roşia Poieni. Activitatea de exploatare este realizată de
stat.
- Minereuri polimetalice: 145 de zăcăminte, cu 28 milioane tone rezerve
posibil de exploatat. 25 perimetre au avut licenţe de exploatare, dar sunt
în prezent închise sau în procedură de închidere.
- Minereu de cupru: 75 de zăcăminte, cu 98 milioane tone rezerve posibil
de exploatat. Dintre acestea, zece au avut licenţe de exploatare, dar sunt
în prezent închise.
Minereu de cupru cu conţinut scăzut: două zăcăminte în exploatare cu
rezerve de 157 de milioane tone şi şapte perimetre cu potenţial de
exploatare de 187 milioane tone.
10. Minereuri de aluminiu şi roci aluminifere. Avem resurse de
97 milioane de tone.
- Bauxită: 19 zăcăminte, cu 2,5 milioane tone rezerve posibil de
exploatat.
- Sienită nefelinică: licenţa de exploatare a zăcământului Ditrău, cu
rezerve de 19 milioane tone.
11. Resurse de ape subterane: 12 mii mc/zi ape minerale naturale,
48 mii mc/zi ape minerale terapeutice, 19 mii mc/zi dioxid de carbon
mofetic şi 21 mii mc/zi apă geotermală. 131 licenţe de concesiune pentru
exploatare au fost negociate şi încheiate.
- Apele subterane potabile, industriale şi freatice: 101 zăcăminte;
- Apele minerale naturale, terapeutice, geotermale, gazele care le
însoţesc, gazele necombustibile, nămoluri şi turbe terapeutice: 239 de
zăcăminte.
- Ape potabile industriale şi freatice destinate irigaţiilor: 76 perimetre cu
o resursă de 6,2 milioane mc/zi;
- Apă minerală naturală necarbogazoasă: 25 zăcăminte, din care unul cu
activitate sistată şi resurse posibil de exploatat de 14 mii mc/zi.
- Ape minerale naturale carbogazoase: 43 perimetre concesionate, cu
rezerve de 12 mii mc/zi şi şase perimetre cu activitate sistată, cu resurse
de 0,3 mii mc/zi;
- Ape minerale terapeutice carbogazoase: 22 perimetre concesionate, 14
zăcăminte aflate în exploatare cu resurse de 9,1 mii mc/zi;
- Ape minerale terapeutice necarbogazoase: 87 de perimetre, din care 43
zăcăminte în exploatare cu resurse de 74 mii mc/zi;
- Ape terapeutice carbogazoase: opt perimetre cu resurse de 8,8 de mii
mc/zi;
- Ape terapeutice necarbogazoase: 44 perimetre cu resurse de 31,6 de mii
mc/zi;
- Dioxid de carbon mofetic: 14 zăcăminte cu resurse de 20 de mii mc/zi;
În prezent sunt concesionate nouă zăcăminte cu dioxid de carbon
mofetic cu rezerve de 19 mii mc/zi;
- Dioxidul de carbon industrial: două zăcăminte concesionate cu un
volum de 137 de milioane mc;
- Apă geotermală: 17 perimetre cu rezerve de 21 de mii mc/zi;
12. Resurse de nămoluri şi turbe terapeutice: 29 perimetre, din
care 11 concesionate cu rezerve de 5,3 milioane mc şi 18 cu activitate
sistată cu rezerve de 7,9 milioane mc.
13. La aur şi argint avem trei zăcăminte (Roşia Montană, Certej şi
Băiţa Crăciuneşti), aflate în stadii diferite de obţinere a avizelor şi
acordurilor necesare începerii exploatării. Alte trei zăcăminte sunt în
curs de explorare şi vor face obiectul negocierii şi încheierii licenţelor de
exploatare. Pentru zăcământul Complex Bucium, explorarea a fost
finalizată, documentaţia fiind în stadiul de verificare şi analiză pentru
intrare în procedura de negociere a licenţei de exploatare.
14. Uraniu: două zăcăminte. Producţia de minereu de uraniu este
realizată în întregime de Compania Naţională a Uraniului.
15. Resursele de gaze de şist din România nu poate fi decât
presupusă. Astfel, Radu Dudău, director executiv al Centrului Român al
Energiei, este de părere că existenţa rezervelor de gaze de şist în
România lor nu poate fi decât presupusă, până să se realizeze o activitate
de explorare.
“Putem doar presupune. Avem doar un model geologic care arată că e o
probabilitate. Estimările geologice ne arată că acest tip de resurse e larg
răspândit în lume. Ele se bazează pe un calcul de similaritate cu ceea ce
s-a întâmplat în SUA”, a declarat recent Radu Dudău, director executiv al
Centrului Român al Energiei, adăugând că, în prezent, în lume există
doar două ţări care produc gaze de şist – SUA şi Canada – iar în mai
multe state, printre care Polonia, “au loc foraje la nivel de pilot”.

Pentru cât timp ne mai ajung rezervele

naturale ale României
România se află pe locul şapte într-un top al destinaţiilor preferate de
exportatori pentru următorii ani, în ceea ce priveşte resursele naturale
pe care le deţine, întrecând ţări precum Germania sau Belgia.
Conform unor studii, rezervele de gaze naturale ale României mai ajung
pentru o perioadă de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru 19 ani. În privinţa
cărbunelui, în actualele condiţii de producţie, în 9 ani rezervele vor fi
aproape terminate. Potrivit unui studiu BP, rezervele de gaze naturale
ale României sunt de cinci ori mai mici decât în urmă cu 20 de ani, iar
cele de petrol s-au înjumătăţit.
Şi rezervele naţionale de ţiţei şi gaze naturale sunt în continuă scădere,
potrivit estimărilor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale
(A.N.R.M.) care se regăsesc în Strategia energetică pentru 2011-2035.
Pe de altă parte, România are în exploatare aproape 80 de tipuri de
resurse minerale, de la alabastru, ape geotermale şi naturale, până la
minereuri auro-argentifere, cuarţ, calcar, marmură, lignit şi minereuri
de molibden sau de uraniu, reiese din datele de la Agenţia Naţională
pentru Resurse Minerale (ANRM).

Rezervele de țiței s-ar putea epuiza în 20 de ani

Suntem una dintre puţinele ţări europene cu rezerve cunoscute de ţiţei şi gaze
naturale.
Noile tehnologii au adus în discuţie explotarea gazelor de şist. Se presupune, pe
baza unor calculi de similaritate cu ceea ce se întâmplă în Statele Unite, că
resursele României în gaze de şist sunt de peste 2000 de miliarde de metri cubi de
gaze, adică dublu decât ceea ce ştim astăzi despre gazelle convenţionale.
Controversele legate de exploatrea prin fracturare hidraulică au dus deocamdată
la sistarea unor proiecte importante în România. Trebuie spus că acestea nu au
fost abandonate, ci au intrat în conservare şi, nu ar fi exclus, ca în câţiva ani,
exploatarea gazelor de şist să fie din nou în atenţia investitorilor.
Resursele naturale epuizabile din România pot fi atât neregenerabile, cât şi
regenerabile. Cele neregenerabile se distrug prin consum, iar pentru refacerea lor
este necesară o perioadă de timp măsurată în milioane sau miliarde de ani. Aşa
sunt rezervele de cărbune, petrolul şi gazele naturale, minereurile de fier.
Resursele epuizabile regenerabile sunt acelea care fac parte din biosferă,
respectiv plante, pădurile sau animale, faună. În România ultimilor 30 de ani ne-
am confruntat cu un dezastru în păduri, 3 hectare de pădure a dispărut în fiecare
oră, 20 de milioane de metri cubi de lemn tăiaţi illegal în fiecare an. Va fi nevoie
de generaţii pentru a repara dezastrul din păduri.
La ora aceasta rezervele cunoscute prin explorări sunt limitate, dar prin
dezvoltarea tehnologiei şi a modelelor de exploatare , acestea pot creşte.
Estimările resurselor sunt mari în cee ace priveşte gazul sau cărbunii, dar
exploatarea acestora depinde şi de preţurile de cost sau, mai nou de
poluare.Preţurile pot stimula sau înfrâna volumul extracţiei, iar progresul
tehnologic conduce la intensificarea exploatărilor.
Exploatarea şi utilizarea resurselor naturale epuizabile trebuie să se facă ţinându-
se cont de faptul că şi generaţiile viitoare trebuie să beneficieze de ele, căci în
situaţia epuizării resurselor neregenerabile acestea nu pot fi refăcute în timpuri
istorice, sute sau mii de ani şi deci, exploatarea stocului cunoscut se reduce
treptat până la 0.
În România, cele mai importante cantităţi de aur au fost găsite, de-a lungul anilor,
în aşa-numitul patrulater aurifer. Este vorba de o zonă din Munţii Apuseni, care
cuprinde minele din zona Roşia Montană, Bucium, Baia de Arieş, Almaş, Brad şi
Săcărâmb.
După închiderea minelor de aur, înainte de aderarea României la UE, România nu
a mai extras niciun gram de aur. A existat o prelucrare de aur la Baia Mare, unde
se exploatau halde de steril şi unde în 2000 s-a produs o poluare accidental la
Transgold care a dus la grave probleme de mediu.
Exploatarea cea mai cunoscută astăzi cu randamentul cel mai bun este cu cianuri.
De aici au venit şi opoziţia unei părţi a societăţii romaneşti la proiectul Roşia
Montana care ar fi trebuit să demareze cu ani în urmă. Aurul care se spune că ar
putea fi ezxtras de acolo este în jur de 224 de tone şi ar valora peste 8 miliarde de
dolari.
Potrivit experţilor, România ar avea astăzi rezerve semnificative de sare
exploatate de Compania Naţională a Sării, Salrom.
La capitolul minerale nemetalifere, activitatea de exploatare este aproape toată
privată. Avem resurse mari de gips, calcar, travertine sau granit, dar şi multe alte
roci care pot fi folosite în industria de construcţii.
Exploatările de lignit din Oltenia nu sunt nici ele mai bine. Grupate în Complexul
Energetic Oltenia acestea sunt vizate de un amplu proces de închidere, în paralel
cu reducerea consumului de energie termo-electrice.
Cuprul este prezent în mai multe locuri din România, dar exploatat doar la Roşia
Poeni, în judeţul Alba de către Cuprumin, compania statului român. De aici se
exporta direct concentrate de minereu pentru că toate capacităţile industrial de
prelucrare au fost tăiate şi date la fier vechi.

Cum sunt conectate mediul,sanatatea si bunastarea noastra?

Resursele naturale alimenteaza productia si consumul nostru si creeaza bogatie si locuri de
munca,contribuind la calitatea vietii si bunastarea noastra.Dar nivelul nostru de consum al
resurselor submineaza capacitatea ecosistemelor noastre de a ne oferi ceea ce vom avea
nevoie in viitor.

Economia depinde de mediu

O economie funcţională depinde, printre altele, de fluxul neîntrerupt de resurse
naturale şi materiale, precum cheresteaua, apa, recoltele, peştele, energia şi
mineralele. Întreruperea aprovizionării cu materiale-cheie poate determina
efectiv stagnarea sectoarelor dependente şi poate obliga companiile să
disponibilizeze lucrători sau să înceteze să furnizeze anumite produse şi servicii.

Un flux neîntrerupt înseamnă să putem extrage atât de mult cât dorim. Dar chiar
putem proceda astfel în realitate? Sau, dacă procedăm astfel, care este impactul
asupra mediului? Cât de mult putem, den fapt, să extragem fără a cauza
prejudicii mediului?

Răspunsul simplu este că extragem deja prea mult, mult mai mult decât poate
produce planeta noastră sau poate reface într-o perioadă dată. Unele studii
arată că, în ultima sută de ani, consumul global de materiale pe cap de locuitor
s-a dublat, în timp ce consumul de energie primară s-a triplat. Cu alte cuvinte,
fiecare dintre noi consumă în mare de trei ori mai multă energie şi de două ori
mai multe materiale decât consumau predecesorii noştri în 1900. Mai mult decât
atât, în prezent suntem 7,2 miliarde de consumatori, comparativ cu 1,6 miliarde
în 1900.

Acest ritm de extracţie şi modul în care utilizăm resursele reduc în realitate

capacitatea planetei noastre de a ne susţine. Să privim, de exemplu, stocurile de
peşte. Pescuitul excesiv, poluarea şi schimbările climatice au afectat grav
stocurile de peşte la nivel global. Numeroase comunităţi din regiunile de coastă
care depindeau înainte de pescuit au fost nevoite să investească în alte sectoare,
precum turismul. Cele care nu au reuşit să îşi diversifice economia se confruntă
cu dificultăţi.

În fapt, activităţile noastre economice cauzează o mare diversitate de impacturi

sociale şi asupra mediului. Poluarea atmosferică, acidificarea ecosistemelor,
pierderea biodiversităţii şi schimbările climatice sunt toate probleme de mediu
care ne afectează grav bunăstarea.

Concluzie:
Orice măsură de reducere a ratei de extracţie de materii noi şi a
cantităţii de deşeuri, inclusiv stimularea productivităţii
resurselor, a reciclării şi a reutilizării, diminuează presiunile
asupra mediului şi sporeşte capacitatea ecosistemelor noastre
de a ne oferi ceea ce avem nevoie. Cu cât mediul este mai
sănătos, cu atât bunăstarea şi sănătatea noastră se vor
îmbunătăţi la rândul lor.

Bibliografie:
https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2014/articole/
economia-eficienta-din-punctul-de
https://epochtimes-romania.com/news/cele-mai-importante-resurse-naturale-
din-romania---230132
https://ro.wikipedia.org/wiki/Resurse_naturale
https://stirileprotv.ro/stiri/dupa-30-de-ani/resursele-romaniei-dupa-30-de-ani-
padurile-dispar-titeiul-se-va-epuiza-in-20-de-ani.html