Fișă de lectură

Autorul: Ion Luca Caragiale

Titlul: “În vreme de război”

Informații: (n. 1/13 februarie 1852 Haimanale județul Dâmbovița, România – 9 iunie 1912,
Berlin, Imperiul German) a fost un dramaturg, novelist, pamfletar, poet, scriitor, director de
teatru, comentator politic și ziarist român.

Locul și timpul desfășurării acțiunii: satul Podeni, în cârciuma lui Stavrache, în timpul
războiului de independență (1877 – 1878).

Personaje: Stavrache – hangiul, Popa Iancu – (fratele lui Stavrache) popă dar se îndeletnicea și
cu hoția, fiind capul unei bande de hoți. Personaje secundare: hoții, fetița, tovarășul lui Iancu
(atunci când se întoarce după bani).

Genul și specie: aparține genului epic și este o nuvelă psihologică, având și elemente ale
fantasticului.

Ideea: setea de înavuțire conduce omul la degradare morală, aducandu-l până în pragul morții,
având consecințe nefaste asupra individului.

Rezumat: În primul capitol, cititorul află despre prinderea unei bande de hoți în pădurea
Dobrenilor. Popa Iancu îl vizitează pe fratele său, hangiul Stavrache, și îi mărturisește acestuia că
el era, de fapt, capul bandei de tâlhari. Aceștia înscenaseră un jaf a cărui victimă aparentă fusese
chiar Iancu, dar acum, că fuseseră prinși, omul se temea că va fi dat de gol. Pentru a-l proteja,
Stavrache îl sfătuiește pe Iancu să se înroleze în armată, întrucât se aflau în plin război (Războiul
de Independență). Astfel, cu ajutorul hangiului Stavrache, Iancu devine „sublocotenentul
Georgescu” și pleacă la război, pentru a i se pierde urma. Între timp, în sat nu se mai auzise
nimic despre Popa Iancu, iar oamenii aduseseră alt preot la biserică. Pe când se întorcea de la
parastasul mamei sale, Stavrache primește o scrisoare de la fratele lui, din care află că acesta
fusese numit sergent și fusese decorat cu „Virtutea militară”. El verifică din nou data expedierii,
pentru a se convinge că era, într-adevăr, trimisă înaintea bătăliei de la Plevna, unde muriseră
mulți români. Tâlharii prinși nu îl trădaseră pe Iancu. După un timp, urmează altă scrisoare, în
care Stavrache află că fratele său murise, rănit de trei gloanțe. Autorul scrisorii lăuda curajul și
vitejia eroului. Întristat, totuși, de această veste, Stavrache își revine treptat și își face curaj,
pentru a nu se lăsa doborât de vestea morții fratelui său. Prin urmare, începe să se gândească la
modalități prin care ar putea profita de toate cele întâmplate și consultă un avocat, pentru a afla
cui va rămâne averea lui Iancu. Avocatul îi comunică faptul că totul îi revine lui, însă Iancu este
singurul care și-ar putea revendica bunurile. Consolându-se la gândul că fratele său murise și îi
era imposibil să-și ceară averea înapoi, Stavrache se liniștește, însă, pentru puțină vreme. La
scurt timp după toate acestea, hangiul începe să fie chinuit de bănuiala că fratele său ar putea fi
încă în viață, iar el ar putea pierde astfel moștenirea. Aceasta este obsesia în jurul căreia se
concentrează ideea principală a nuvelei, precum și tema acesteia.

În capitolul al doilea, Stavrache devine victima constantă a coșmarurilor în care își face apariția
fratele mort, în diferite ipostaze terifiante. Trecuseră trei ani de la moartea acestuia. Într-o
noapte, hangiul îl visează pe Iancu într-o stare deplorabilă, obosit și rănit, cerându-i puțină apă.
Când e refuzat și gonit, Iancu se agață, în vis, de fratele său, trântindu-l la pământ și întrebându-l:
„Gândeai c-am murit, neică?”. Această întrebare îl bântuie mereu în vise, întrucât ea apare și în
cel de-al doilea vis povestit pe parcursul nuvelei. De data aceasta, Iancu, în postura de căpitan de
companie, și-a făcut apariția, împreună cu armata, la ușa lui Stavrache. Scoțând ușa din țâțâni,
aflat de această dată într-o postură net superioară celei din visul anterior, îl întreabă din nou pe
fratele său: „Gândeai c-am murit, neică?”. Bântuit de toate acestea și înnebunit până la obsesie,
Stavrache cere preotului din sat să facă o slujbă în casă, în memoria fratelui său.Stavrache își
schimbase caracterul în urma acestor experiențe, devenind irascibil și mereu suspicios. Devenise
mai puțin serviabil cu clienții, fapt evidențiat în scena cu fetița care venise cu două sticle să
cumpere gaz și țuică. Fata l-a să scrie în caietul de datorii, pentru că nu avea bani să plătească.
Acuzând-o de furt, Stavrache ridică tonul, repezind-o.

În ultimul capitol, Stavrache găzduiește doi călători înfrigurați la hanul său. Chiar pe când le
servea mâncarea, iar unul dintre cei doi bărbați se culcase, hangiul intră în vorbă cu celălalt om.
Dorind să afle de unde știa călătorul numele lui, Stavrache se aplecă peste pat, în direcția
bărbatului, care-i răspunde că era chiar Iancu, fratele lui. Atunci, Stavrache înnebunește, din
cauza șocului și a împlinirii celei mai mari temeri, care îl urmărea de ani de zile. Acesta
confunda realitatea cu imaginile din coșmaruri, replica fratelui fiind similară celei din visele sale:
„Mă credeai mort, nu-i așa?”. Iancu venise doar pentru a-i cere cincisprezece mii de lei, ca să
acopere suma delapidată de el din fondurile regimentului. Simpla atingere a fratelui său
declanșează o reacție violentă din partea lui Stavrache, care îl trântește la pământ pe Iancu,
începând astfel o încăierare între cei doi. În final, Stavrache trebuie legat, fiindcă înnebunește
complet.

Modurile de expunere: Scriitorul păstrează echilibrul compozițional între modurile de

expunere. Monologul interior sau dialogul cu o fantasmă relevează scindarea interioară a
personajului între sentimente fraterne și dorința de înavuțire.
Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare scrise în versuri sau în proză în care gândurile,
ideile și sentimentele autorului sunt transmise în mod indirect prin intermediul personajelor și al
acțiunii.
Opera literara ,,În vreme de război'' scrisă de I.L.Caragiale aparține genului epic deoarece este
prezent naratorul care relateaza acțiunea săvârșită de către personaje.
În primul rand, tema este obsesia, conturată de sublocotenentul Stavrache iar titlul este analitic
alcătuit din prepozițiile ,,în'' si ,,de'' si substantivele ,, vreme'' si ,, război''. Titlul pare sa fixeze la
prima vedere timpul desfasurarii actiunii, dar în plan profund simbolizeaza ,,lupta'' pe care o
declanșează în interiorul sau hangiul Stavrache, lupta care-l împinge spre nebunie. Este prezent
naratorul obiectiv care relatează întâmplările la persoana a 3-a:,,zice'', ,,s-au
deșteptat'', ,,umblase''. De asemenea se fixează coordonatele spațio-temporale ale acțiunii:,,în
carciuma'' , ,,într-o seară'' , ,,la patru despre ziua''.
În al doilea rand sunt prezente personajele ce savarsesc acțiunea. Acestea sunt: hangiul
Stavrache, care este și personajul principal al nuvelei, popa Iancu, soția lui Stavrache, hoții,
fetița. Hangiul Stavrache este protagonistul nuvelei și este un personaj atipic care are un
subconștient încărcat care-l va duce spre nebunie. Acesta este un om foarte zgarcit , acest aspect
iesind la iveala in momentul in care o fetita flamanda ii cere ceva de mancare.
În concluzie, opera literara ,,În vreme de război'' de I.L.Caragiale aparține genului epic
deoarece este prezent naratorul obiectiv, sunt prezente personajele, iar acțiunea este plasată în
timp și spațiu.

În nuvela psihologică acțiunile sunt puse în slujba psihologiei personajului. Există un conflict
interior personajele apar într-un moment al acțiunii, schimbarea condiției afectează moralitatea,
dezbaterea sufletească este vodita. Se urmăresc ecourile fiecărui eveniment în ființa interioară,
cum pătrund în conștiința și îi schimbă condiția.
Nuvelele psihologice ale lui I.L.Caragiale prezinta personaje puse in situatii-limita, astfel incat
este fondat psihicul labil, subconștientul. “În vreme de război” reflectă obsesia, ea urmărește un
caz psihologic în care setea de avere dezumanizează. Stavrache este un destin tragic. Nuvela este
opera epică în proză, de mare intindere, cu un singur fir narativ și cu o acțiune mai complexa
decat a schitei, la care participa un număr mai mare de personaje, punându-se accentul pe
caracterizare complexa a personajului principal.
In primul rand, putem identifica timpul și locul desfășurării acțiunii. Timp (doi ani de zile,de un
an și jumătate) locul(în capătul pădurii Dobrenilor, acasă ).
În al doilea rand ,putem identifica personajele care iau parte la acțiune. (Stravache, Iancu,
Ocnasul și Hangiul). Modul de expunere predominant este narațiunea.
Având în vedere elementele prezentate mai sus , putem afirma ca textul "În vreme de război", de
I.L. Caragiale aparține speciei nuvela.
Pornind de la un realism rural, I.L.Caragiale atinge naturalismul radical prin sporirea pâna la
paroxism a dramatismului, spre culmea dezumanizării pe care o provoaca setea de înavuțire.
Nuvela “În vreme de razboi” este o proză de factură realistă, fapt evidențiat de o serie de trăsături
specific curentului literar: obiectivitatea naratorului, relatarea la persoana a treia, veridicitatea,
inspirația din realitate prin prezentarea societății, utilizarea descrierii, stilul sobru, fără figuri de
stil, exprimarea exactă. În această nuvela realismul prezintă particularitatea folosirii tentelor
naturaliste prin analizarea detaliată a unui caz de conștiința, macinat de obsesie, la care
contribuie factorul ereditar, evoluția lui pana la pragul pierderii totale a contactului cu realitatea
careia îi apartine. Naratorul îi întocmește personajului o adevărată fișa clinică cu toate detaliile
stărilor prin care trece.