Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa: a IX-a
1
3. Evoluţia prozei fantastice romaneşti:
M. Eminescu şi formula fantasticului doctrinar – Sărmanul Dionis ,
Avatarii faraonului Tla , Geniu pustiu , Cezara;
I. Creangă şi fabulosul fantastic – Povestea lui Arap-Alb ; Dicţionar de
2.4. I.L.Caragiale şi fntasticul demonic – Abu-Hassan , Kir Ianulea , La Activitate termeni
2.5. hanul lui Manjoala , La conac; frontală literari
Evoluţia prozei 2.6. L. Rebreanu – fantasticul ca experiment literar şi ca experienţă
fantastice 2.7. existenţială – Adam şi Eva ;
V. Voiculescu – fantasticul mistic – Lostiţa , Pescarul Amin , Ultimul
romaneşti
Berevoi , In mijlocul lupilor ;
M. Eliade – fantasticul mitologic şi simbolic – La ţigănci , Pe strada Activitate
Mantuleasa , In curte la Dyonis , Les Trois Graces ; independentă
L. Dimov – fantasticul oniric – Pe malul Styxului , Carte de vise,
Veşnica reîntoarcere.
2
Povestirile voiculesciene se grupează pe două registre:
2.4. - povestiri anecdotice ( având anecdota simplă sau ilustrativ-ideologică), care
au ca punct nodal o farsă, o situaţie neaşteptată, inedită, care generează
2.5. confuzie, având substrat umoristic ( Fata din Java, Proba, Ispitirile
călugărului Evtichie, Chef la mănăstire);
Activitatea în
- povestirile cu substrat fantastic, în care e creată o lume fabuloasă, arhetipală
2.6. şi virginală, unde omul conservă existenţa arhetipală ( Iubire magică, În
4 grup cu
mijlocul lupilor, Sezon mort, Pescarul Amin, Lostriţa, Lacul rău, Ultimul raportare
2.7. Berevoi etc.). frontală, Temă pentru
Povestirile voiculesciene sunt grupate în două volume, publicate postum, acasă
Lostriţa în 1966: Capul de zimbru, Ultimul Berevoi
2.4. Dezbaterea categoriei estetice a fantasticului pornind de la următoarele
consideraţii:
2.5. Încadrarea povestirii Lostriţa în ciclul povestirilor fantastice voiculesciene,
specificarea
2.6. originalităţii viziunii fantastice, precizarea genezei povestirii, a temei Activitate
acesteia, a motivelor, precizarea particularităţilor structurale şi independentă
2.7. compoziţionale (coroborarea specificului românesc cu fantasticul şi Activitatea în
fabulosul), caracterizarea personajelor, specificarea originalităţii grup
acestora, identificarea mitului de sorginte păgână a animalului totemic,
menţionarea elementelor specifice de artă narativă şi a limbajului
specific muntenesc, relevarea importanţei prozei voiculesciene în
contextul literaturii române.
povestirea Lostriţa aparţine compartimentului fantastic al prozei scurte
voiculesciene, fiind publicată în Iubire magică.
Geneza povestirii poate fi fixată într-o perioadă anterioară, de la începutul
creaţiei, în care se manifestă preferinţa pentru elementul ancestral păgân ,
fiind prelucrat în manieră tradiţională mitul Sirenei sau al Ondinei, întâlnit
anterior la Eminescu.
Activitate
Tema povestirii: mitul animalului totemic.
Motivele păstrează dimensiunea arhetipală a spaţiului şi timpului
frontală
proiectate: motivul apei primordiale (aici spaţiu al manifestărilor
neobişnuite) motivul tentaţiei, motivul visului revelator, motivul
solomonarului, motivul faustic, motivul călătoriei, motivul dublului etc. Activitate
Bistriţa). Relatarea se vrea una revelatorie, pentru a se sugera existenţa în independentă
continuare în spaţiul realului a unor forme totemice stihiale, primitive, care
se întorc pentru a-şi recupera esenţele.
3
Structura povestirii constă în relaţionarea fabulosului tipic tradiţional, specific
2.4. basmului românesc, cu fantasticul care conservă arhetipalul (se poate realiza o
localizare, care capătă însă dimensiuni relative:
2.5. Specificarea doctrinei fantasticului de tip oniric, „care nu ignoră nici
baladescul” (E. Simion);
Timpul are dimensiuni mitice, pierzându-şi limitarea firească, specifică
civilizaţiei; e surprinsă imaginea unei lumi atemporale, iar spaţiul e şi el relativ
fixat :pe apa Bistriţei, apă de munte (pură, nealterată), căci lostriţele trăiesc în
acest tip de ape.
Descoperirea cheii interpretării alegorice a incompatibilităţii dintre lumile
diferite;
4
5