UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA DE PEDAGOGIE
SPECIALITATEA: PSIHOPEDAGOGIE

RAPORT
PRACTICA DE SPECIALITATE

„Adaptarea școlară la copiii cu CES”

Coordonator: Moga Ecaterina

Student: Platon Liuba, gr.43

CHIȘINĂU
2020
 RAPORT

Eu, subsemnata, Platon Liuba elevă a Universității de Stat din Tiraspol

Facultatea: Pedagogie, specialitatea-Psihopedagogie gr.43.
În perioada de 4 săptamâni (01.02.2020- 28.02.2020) de realizare a practicii de licență
specialitatea- psihologie, în care am evaluat ca cercetător în cadrul instituției de învățământ din
Gimnaziul Puțintei, Orhei, unde am fost îndrumată de doamna derectoare Stratu Elena.
În cadrul acestui stagiu de practică am evaluat ca cercetator în prcesul de adaptare școlară a
copiilor cu CES.
Am făcut cunoștintă cu instituția, cadrele didactice și copiii, care deși au fost oarecum mai
necăjiți de soartă , m-au surprins prin curajul lor de a trece prin barierele vieții lor, prin puterea și
credința în bine.
În cadrul acestei practici am acumulat cunoștințe și m-am aprofundat în ceea ce face parte din
termenul psihologie. Munca mea ca practicantă a fost înteresantă și în același timp mi-a provocat
și un interes pentru a mă putea manifesta ca cercetator în această observație și descoperire a
acestei ramure.Am fost surprinsă de această ambianță plăcută, de cadrele didactice simpatice și
care ar fi mereu un sprijin.
Scopul acestei cercetări este de a stabili particularitatile de adaptare psihosociala a copiilor cu
cerințe educaționale speciale în instituțiile generale și în determinarea mecanismelor psihologice
și educaționale de facilitare a acestui proces în situația dezinstituționalizării.
De asemenea am urmarit cu atenție și nivelurile de relaționare dintre: elev- cadru didactic, elev-
elev, elev- colectiv de elevi; de climatul afectiv al familiei, factori educativi și sociali; de
particularitățile manifestării dizabilităților; identificarea factorilor inadaptării școlare.Am utilizat
metode ca: analiza, observarea, anchetarea, convorbirea, testarea, privind procesul de adaptare
școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale.
Obiectivele practicii au fost: stabilirea factorilor care influențează asupra adaptării
psihosociale ale copiilor cu CES si a celor cu un nivel normal de dezvoltare; stabilirea
interacțiunii dintre copiii dezinstituționalizați și cei instituționalizați; accelerarea procesului de
adaptare scolara a copiilor cu CES.
Pentru a putea observa și a desfășura observații asupra copiilor cu CES am ales să desfășor
practica în gimnaziul Puțintei, practica a fost desfășurată în sălile de clasă, unde au participat
cele două clase: clasa a treia și a patra, cei 30 de copii dintre care: 19 fete și 11 băieți, 9 copii cu
CES (4 băieți și 5 fete).
Etapele desfățurării cercetării au fost:
 Prima etapă a fost procesul de diagnosticare unde am determinat nivelul de adaptare a copiilor
cu CES instituționalizați în școla de tip general și copii cu CES educați în familie, care din cauza
problemelor locomotorii nu frecventeaza școala.
A doua etapă este procesul de formare: La această etapă ne-am centrat pe evidențierea
cunoștințelor, pe deprinderi și abilitățile fiecărui elev la vârsta respectivă; am urmărit adaptarea
psihosociala a copiilor cu cerințe speciale, cât și celor cu un nivel de deznoltare normal. La
această etapă am selectat și am pus accent pe subiecții țintă și anume copiii cu CES.

Cea de-a treia etapă și ultima este: etapa finalș/ de evaluare, unde am constatat adaptarea
școlară a copiilor cu. Ceilalși copii dezvoltați normal din punct de vedere fizic, cât și psihic au
participat pentru a putea stabili niște concluzii și a avea rezultate în totalitate, ajutându-ne la
stabilirea relațiilor de adaptare școlară a copiilor cu CES.

Pentru a putea urmări și a stabili niște rezultate în baza acestei cercetari am aplicat câteva
metode: Tehnica de studiere a anxietatii( autori: R. Tmml, M. Doki, V. Amen); Scala revizuită a
fobiilor (Ollenndick); Chestionar de diagnosticare a stărilor depresive (Beck) și Tehnica „Cine
sunteti pentru propriul copil: parinte sau prieten?”-Chestionare adresate parintilor;

Adaptarea școlară a copiilor cu CES diferă după diferite categorii: din cauza vârstei; nivelului
de dezvoltare; categoria de dizabilitati din care fac parte; de mediul psihosocial din școală sau
familie, etc.

După cum am observat copiii educați în familie sunt mai responsabili, dau dovadă de interes
și sunt mai flexibili în procesul de adaptare școlară, decât cei instituționalizați.

Pentru favorizarea procesului de adaptare școlară am încercat să :

- dezvoltam spiritul de motivație a copiilor cu necesități speciale

- îndemnarea părinților în încurajarea copiilor în activitatea școlară;
- asigurarea programelor de sprijin individualizate pentru copiii cu cerințe speciale;
- încurajarea relațiilor de prietenie și comunicare între toți copii din clasă/ școală;
- a educa și încuraja toți copiii pentru acceptarea diferențelor dintre ei.

Dupa cum am observat una din problemele cu care se confruntă copiii în prezent și mai ales
copiii cu cerințe educaționale speciale este „Anxietatea”, este descrisă ca:

- frica copilului de merge la școala;

- frica de eșec, de control;

- teama de a fi departe de părinți (anxietate de separare);

- teama de a fi în preajma altor copii (anxietate sociala).

Astfel am ales „Tehnica de studiere a anxietatii” (autori: R. Tmml, M. Doki, V. Amen), care
are ca scop examinarea nivelului de manifestare a anxietatii. Copiilor li s-au dat niste imagini
care au fost insotite de doua desene: o fata vesela si una trista a copilului, astfel subiectul alege
singur fata fiecarui situatii.

De ex.: Desenul ”Încălțarea”- El/ea se încalță:

Emotii:

-Vesel -Trist

Desenele propuse prezint situații tipice ce se deosebesc între ele după emoții. Desenele cu
sens dublu conțin informația proiectivă de bază: sensul emoțional ales de către copil ne va indica
experiența de comunicare ( normală sau traumatizatizată).
Conform acestui test am clasificat copiii dupa nivelul anxietății obținân următoarele rezultate:

Nr. Nivelul anxietății

crt. Numărul de elevi – normali Numărul de elevi – cu CES

Fete Băieți Fete Baieți

1. Înalt 2 6% 1 3% 3 10% 2 6%
2. Mediu 10 33% 7 23% 1 3% 1 3%
3. Scăzut 1 3% 0 0% 1 3% 1 3%
Total elevi 21 9

Tabelul 1.1. Rezultatul diagnosticării nivelului de anxietate a copiilor cu CES.

 Conform rezultatelor înregistrate în acest tabel observăm că copiii cu cerințe educaționale au
înregistrat un nivel mai înalt al anxietății și cel mai probabil din cauza că nu interacționează așa
des cu semenii săi, se simt mai izolați și diferiți.
Numărul copiilor cu o dezvoltare normală este de 21 de elevi, astfel cu un nivel înalt de
anxietate – 10%, cu un nivel mediu – 56%, iar cu un nivel scăzut – 3%, pe când la copiii cu CES
s-au înregistrat următoarele rezultate: nivel înalt – 16%, nivel mediu – 6% și nivel scăzut – 6%.

În cadrul chestionarului de diagnosticare a stărilor depresive, putem face următoarele

concluzii:
Copiii din categoriea celor cu cerințe educaționale speciale anifestă nivel cu tendință spre
normal de adaptare în grup. Cu un procentaj de 13,30% sau înregistrat elevi fără depresie, 10%
depresie ușoară. Iar în cazul copilului cu depresie accentuată am recurs la un șir de metode în
facilitatrea stării.
Pentru determinarea nivelului de fobie la copii am aplicat: “Scala revizuită a fobiilor copiilor”.
În urma interpretării chestionarului am obținut: dintre copiii cu o dezvoltare normală, s-au
înregistrat 10% - fobici , iar din 9 copii cu CES- 10%- fobici.
Sunt de menționat unele deducții și concluzii ce derivă din analiza datelor obținute, copiii cu
cerințe educaționale speciale dispun de o experiență negativă, cunoscând insuccesul și
neîncrederea în sine. Deși jumătate dintre copiii cu CES sau dovedit a fi fobici, este din cauza că
se simt intimidați din cauza dizabilitățiilor lor.
În cadrul chestionarului de diagnosticare a nivelului de releționare dintre copil și părinte am
putut concluziona că părinții copiilor cu CES se implică foarte puțin în procesul de învățământ al
copiilor, fie din cauza lipsei de timp, fie din cauza plecării peste hotare. Deși majoritatea au
afirmat cî se implică în procesul educațional al copiilor, chestionarul dat demonstrează
implicarea parțială în viața copiilor.
Rezultatele ne arată că părinții copiilor cu o dezvoltare normală au înregistrat un proncentaj
mai înalt de 30% ceea ce spune că face parte din categoriea părintelui înțelegător, copiii văzând
în el un părinte de nădejde pe care îl respectă și-l iubesc.

Studiu de caz: adaptarea elevului cu ces în învățământul general

Date biografice:
Nume și prenume elevului: H.I
Data si locul nasterii :s. Dișcova
Vârsta: școlară mică
 Componența familiei: părinții au studii generale, ambii casnici.
Eleva provine dintr-o familie social vulnerabilă, având ajutor din partea statului. Familia
locuiește la casă pe pământ, unde locuiesc cei doi părinți și trei fete, ea fiind cea mijlocie.
Bunicii participă parțial activitățile familiare, deoarece locuiesc separat.
Climatul familial:
Eleva H.I este cel de-al doilea copil în familie, și are parte de atenție și de dragostea
părintească cât și a celorlalți. Este o fire responsabilă și atentă. Nu este o copilă răsfățată, ci
dimpotrivă este modestă. Climatul familiar al fetiței este unul pozitiv în care părinții comunică și
încerc prin posibilitățile pe care le au să-i ofere fetiței un mediul necesar de dezvoltare
sănătoasă.
Date medicale relevante:
Părinții fetiței nu ne-au oferit careva acte medicale, ceea ce este cunoscut este că fetița sa
născut cu deficiențe locomotorii, nu poate să se deplaseze, decât în cărucior cu rotile și fiind
ajutată deoarece nici manuțele nu le poate mișca. Astfel ea scrie și desenează cu gurița.
Date psihologice semnificative:
Limbaj și comunicare: este o fire înțelegătoare, reacționează adecvat la mesaje verbale, știe să
scrie (cu gurița) și să citească; are un vocabular bogat; se exprimă explicit; nu are tulburări de
limbaj; se orientează bine în spațiu. Cognitiv: este atentă la detalii; memoria este bine dezvoltată,
de lungă durată; deasemenea memoreaza bine; imaginaițe bogată și dezvoltată.
Trăsături de personalitate: temperamentul-melancolic, fiind emotivă și creativă; dispoziție
predominată: descurcăreață, veselă, optimistă; însușiri aptitudinale: se dezvoltă bine, doar că
scrie lent și are nevoie de mai mult timp din cauza problemelor fizice; trăsături de caracter:
luptătoare , puțin timidă, modestă.
Prin remediul acestui stagiu de practică, printre elementele importante, se numără elementele
de comunicare între psiholog şi copii, etapele ce trebuie urmărite când îi dăm testul elevului, şi
limitele în care ne situăm că autoritate evaluatoare. Activitatea din cadrul perioadei de practică
m-a făcut să învăţ, practic, cum să evaluez rapid şi efficient profilul unei persoane, modul de
interpretare a trăsăturilor individului şi diversele tipologii pe care acesta le reflectă.
Cred că această experienţă a fost unică, din care am învăţat multe lucruri practice, relevante şi
folositoare pe viitor în orice carieră mi-aş dori să continui, de preferat în psihologie.
Testele psihologice m-au ajutat mult să dezvolt abilităţi de comunicare şi interpretare a
rezultatelor, pe care le voi folosi în viaţă personală (testarea mea individuală, şi a prietenilor,
cunoscuţilor, familiei) cât şi în viaţă profesională (testarea oficială a copiilor fiind de profesie
psiholog).
 ÎNCHEIERE
Procesul de adaptare poartă un caracter dinamic, care este determinat prin schimbarea treptată
a programelor deja existente de acomodare la un nou sistem de mecanisme reglatorii, care ar
corespunde noilor condiții a activității de învățare, fapt asigurat prin schimbarea succesivă a
stadiilor de obișnuință și adaptare.
Dezvoltarea stadială a adaptării, inclisiv la nivelul psihologic, se realizeaza din contul
schimbarii consecutive a mecanismelor adaptive. Mecanismele psihologice ale adaptării pot fi
determinate ca tipuri individuale de reacționare la dereglarea echilibrului în sistemul persoana-
mediu, determinate de amplificarea sau diminuarea unor tresaturi personale și reacții
comportamentale.
În urma realizării cercetărilor, putem afirma că copiii cu CES au înregistrat un nivel de
adaptare școlară destul de favorabil, afirmând că sunt susținuți de cadrele didactice, de părinți și
de colegi.
Programul propus în favorizarea procesului de adaptare școlară a copiilor cu CES și aplicarea
testelor și tehnicilor, ne-au permis să evaluăm cum decurge acest proces, atât pentru copiii cu un
nivel de dezvoltare normal, cât și a celor cu dificiențe..
În această cercetare am putut urmări nivelul de anxietate a copiilor cu dezvoltare normală și a
celor cu CES, deasemenea nivelul fobiilor, diagnosticarea stărilor depresive, cât și nivelul de
relationare dintre copil- părinte.
Cadrul teoretic și experimental al cercetării oferă noi oportunități de strategii care favorizează
procesul adaptarii și în același timp vine cu un set de recomandări pentru cadrele didactice și
pentru părinti.

Recomandări pentru cadrule didactictice:

- asigurareașanselor egale fiecărui copil prin adaptare la ritmul, stilul de învățare, tipul de
inteligență
- implicarea elevilor în luarea deciziilor în procesul de proiectare;
- organizarea procesului educational efficient, în formă de gup, în perechi, individual etc.;
- a-i implica pe elevi în forme colective de învățare și în rezolvarea problemelor clasei;
- a utiliza strategii active-participative, jocuri, proiecte commune, lucrări de laborator etc;
- tratați pe fiecare copil egal, indiferent de nivel lui de dificiență;
- capătă încrederea elevilor;
- oferiți elevilor libertatea în exprimare;
- ascultați pe fiecare copil în parte;
- respectați preferințele individuale ale copiilor;
 - împlicațivă în favorizarea relaționării elevilor;

Recomandări pentru părinți:

- ascultați-vă copilul și încercați să-i ghiciți stările de spirit atunci când comunicarea este
între voi;
- nu abordați atitudini indiferente sau acuzatoare. Dimpotrivă, arătați-vă interesați de ceea
ce crede copilul dumneavoastră (oricât de ciudate v-ar părea părerile și gesturile sale);
- toleranța este cuvântul-cheie pentru a detensiona relațiile și pentru a menține un dialog cu
copilul;
- este important ca copilul să se simtă tratat ca un adult, să vadă că opiniile și gesturile sale
sunt respectate;
- respectați-i momentele de intimitate;
- profitați de timpul pertecut împreună;
- acordații independență;
- crearea unui ambianțe liniștite unde copilul se simte în siguranță;
- grija parinților față de copilul său îi creează sentimentul de confort, apărare;
- manifestați zilnic interes față de activitățile școlare prin discuții despre școală, discipline
școlare, colegi;
- discutați cu copilul despre interesele lui, preferințele;
- priviți copilul ca pe un matur mic, el trebuie să simtă încrederea și în același timp
responsabilitatea;
- colaborați cu copilul, asta vă va apropia de el și îi va crește încrederea în dumneavoastră.