MATERIALE

timp de 6h urmatã de rãcire în aer, pentru a

Morfologia unei legãturi

permite difuzia carbonului spre carburile
existente ºi globulizarea acestora.
2.2. Materialele pentru încãrcare

bimetalice
S-au utilizat douã de oþeluri inoxidabile
austenitice primul cu un conþinut mai ridicat de
Cr ºi Ni fiind utilizat ca strat tampon iar
urmãtorul cu un conþinut mai redus în Cr ºi Ni
pentru încãrcarea efectivã în mai multe straturi.
între un oþel bainitic ºi un oþel inoxidabil austenitic Compoziþiile chimice în procentaj masic al
elementelor sunt prezentate detaliat în tab. 2.
Materialele fiind sub formã de electrozi
M. Vodã - U. ”Politehnica” Timiºoara, A. Roman - I.U.T.”A” Lille, înveliþi nu au fost supuse unui tratament termic
K. Jozwiak - U.P.Poznan, G.Mesmacque - I.U.T.”A” Lille în prealabil, exceptând uscarea înveliºului timp
de 1h la 3000C.
Uzual în cazul oþelurilor inoxidabile
Nu avem pretenþia cã vom soluþiona aceastã austenitice se recomandã un tratament termic
1. Introducere problemã, dorind doar sã creem o bazã de de cãlire de punere în soluþie la 1050 – 11000C.
Imposibilitatea de a realiza materiale discuþii pentru colaborãri ºi cercetãri ulterioare.
Evaluarea tendinþei de fisurare a îmbinãrii
metalice cu un cumul de proprietãþi capabile a realizatã dupã raportul Creq/Nieq ºi suma S+P
satisface toate cerinþele în exploatare, dar ºi
2. Prezentarea materialelor
indicã solidificarea în formã de feritã-austenitã,
preþul de cost ridicat la care ar putea ajunge studiate cu ferita localizatã în axa dendritelor, fapt ce va
asemenea materiale, menþin în actualitate Din motive de confidenþialitate nu vom numi favoriza fisurarea la cald.
studiile de obþinere a unor legãturi bimetalice beneficiarul studiului ºi mãrcile explicite de 2.3. Tehnologia îmbinãrii
realizate fie prin încãrcãri prin sudurã fie prin oþeluri, prezentarea fiind realizatã în baza Încãrcarea a fost realizatã în mai multe
metalizare. compoziþiei chimice. straturi utilizând ca strat tampon Inox 1 ºi
straturile urmãtoare cu Inox 2. Regimurile de
C S P Si Mn Ni Cr Mo sudare ºi tratamentele termice la sudare sunt
prezentate sintetic în tabelul 3.
<0,22 <0,012 <0,02 0,1...0,3 1,15...1,6 0,5...0,8 <0,25 0,43...0,57 Toate straturile au fost depuse prin tragere a
Tabelul 1. Compoziþia chimicã a oþelului bainitic în procentaj masic al elementelor arcului, rata acoperirii fiind de 35% pentru
primul strat ºi 45% pentru celelalte.
Otel/comp. C S P Si Mn Ni Cr Mo Nieq Creq

Inox 1 <0,03 <0,025 <0,025 <0,9 <2,5 11...14 22...25 <0,5 13,5...16,5 23,8...26,8

Inox 2 <0,035 <0,025 <0,025 <0,9 1,15...1,6 9...12 18...21 <0,5 10,5...19,8 19,8...22,8

Tabelul 2. Compoziþiile chimice pentru oþelurile inoxidabile utilizate la încãrcare

Studiul de faþã are în vedere evidenþierea 2.1. Oþelul suport 3. Investigaþii asupra legãturii
morfologiei ºi semnalarea problemelor ce apar Oþelul ales este un oþel carbon de uz general,
în cazul acoperirii de protecþie a unui oþel
bimetalice
de tip bainitic, utilizat adesea la realizarea
bainitic cu un oþel inoxidabil austenitic, având recipienþilor sub presiune, datoritã unui bun 3.1. Studiul microscopic
drept scop îmbinarea proprietãþilor de raport între tenacitate ºi caracteristicile Investigaþiile au fost realizate prin
ductibilitate ale oþelului bainitic cu rezistenþa la mecanice de rezistenþã. Compoziþia chimicã microscopie opticã, electronicã prin baleiere ºi
coroziune a oþelului inoxidabil. este prezentatã în tabelul 1. transmisiune. Am constatat 4 factori ce ar putea
Utilitatea cercetãrii decurge din faptul cã Înainte de a fi încãrcat oþelul a fost supus determina fragilitatea legãturii bimetalice:
îmbinãri de acest gen sunt utilizate în multiple unui tratament termic în douã faze, respectiv o A. De partea oþelului bainitic:
sectoare industriale, de la industria austenitizare de 6h30’ la 9250C urmatã de o 1. Prezenþa unui strat supracarburat la
agro-alimentarã pânã la centralele cãlire în apã, în vederea omogenizãrii structurii
atomo-nucleare. interfaþa α/γ
în domeniul austenitic ºi o revenire la 6150C
B. De partea oþelului Inox 1:
Tip Viteza de 1. Prezenþa a numeroase incluziuni de tip
Temperatura I U
electrod/ Nr. strat Preîncãlzire Postîncãlzire sudare oxizi complexi de Mn ºi Si în matricea
între treceri [A] [V]
diametru [mm/min] austeniticã;
Inox
2. Forme arcuite ale interstiþiilor grãunþilor;
Strat 1 1800C 2h <2000C 1700C 16h 184 31,6 15 3. Prezenþa precipitatelor de carburi M23C6 la
1/4 mm
limita grãunþilor.
Strat 2 1800C 2h 1700C 16h 118 21,5 20,6 Problema esenþialã care se pune este care
Inox dintre aceºti factori devine cel mai periculos în
2/4 mm Straturi
Fãrã Fãrã 140 26 20 fragilizarea legãturii bimetalice. În acest sens
urmãtoare
vom avansa câteva ipoteze, punând în evidenþã
elementele ce le considerãm de noutate.
Tabelul 3. Regimul tehnologic al încãrcãrii

Tehnicã ºi Tehnologie (1/2001) | 35

MATERIALE
Gradientul structural al legãturii pornind
dinspre suport evidenþiazã o structurã
martensiticã de revenire urmatã de un strat
supracarburat care marcheazã interfaþa de
separaþie cu oþelul austenitic. El este compus
din feritã acicularã ºi carburi de tipul M3C.
Densitatea carburilor care precipitã manifestã
creºteri importante spre zona de interfaþã.
Carburile sunt de formã fie rotunjitã
(diametru cuprins între 60-140 µm) fie alungitã
(lungime maximã 160 µm). Estimãm cã
aglomerarea acestor carburi se datoreazã
câmpului termic la sudare.
Sub efectul cãldurii un strat subþire de oþel
feritic a trebuit sã fie topit ºi diluat de oþelul
austenitic. În stare lichidã aceastã soluþie
conþine carburi care nu sunt dizolvate în timpul
scurt de încãrcare cu stratul tampon. Densitatea
lor fiind mai micã decât cea a soluþiei, ele
emigreazã spre suprafaþa de separaþie.
Suprafaþa acestui strat, de partea oþelului
inoxidabil, poate fi mai mult sau mai puþin
neregulatã cu semne de difuzie a carbonului
spre austenitã (Fig.1).
În aceeaºi mãsurã în oþelul inoxidabil se
observã insule cu structurã eutectoidã, care
permit o îmbogãþire în carbon a micilor zone
austenitice prin difuzia carbonului (Fig. 2).
Au fost efectuate de asemenea teste de
coroziune intergranularã în scopul de a verifica
rezistenþa structurii carburilor la atacul coroziv
( 4h în H2SO4+CuSO4 la 1000C ).
Fig. 1. Legãtura bimetalicã MEB x 2800
În urma atacului am constatat o fragilitate
intergranularã pronunþatã a oþelului austenitic
iar în acelaºi timp oþelul suport a fost complet
dizolvat.
Fig. 2. Zonã cu structurã eutectoidã în oþelul
inoxidabil MEB x 6000
36 | Tehnicã ºi Tehnologie (1/2001)
Zona supracarburatã a fost pusã în evidenþã
pe o mini epruvetã de tracþiune (Fig. 3). Apariþia
fisurii la nivelul interfeþei de separaþie a celor
douã oþeluri înclinã spre a concluziona cã
stratul bogat în carburi este responsabil de
fragilizarea legãturii.
3.2. Studiul microduritãþilor îmbinãrii
În urma filiaþiei de duritate dinspre metalul
suport în acesta, în zona influenþatã termic
dinspre acesta, in zona de separaþie, în zona
influenþatã termic din oþelul austenitic ºi în
oþelul austenitic depus a fost posibilã
Fig. 3. Fisura de interfaþã plasatã înspre zona
supracarburatã MEB x 600
construcþia unui profil tip a duritãþii HV0,2 în
funcþie de diferitele structuri (Fig. 4).
Separarea în zone caracteristice este
urmãtoarea:
• Metalul suport cu duritate medie de
225 HV0,2 ;
• Zona influenþatã termic în care putem
distinge:
– o zonã de tranziþie între -3mm ºi -4mm
de la interfaþã în care duritatea se
menþine la valori apropiate de 225 HV0,2;
– o zonã durã (în medie 280 HV0,2) în
regiunea -2 pânã la 0 mm. Duritatea
acestei zone poate fi eventual mai
scãzutã pe primii 300 m în funcþie de
mãrimea grãunþilor.
Fig. 4. Evoluþia tip a duritãþii HV0,2 în funcþie de distanþa de la interfaþã
– o zonã decarburatã de circa 200 m
grosime cu duritate medie de 250 HV0,2;
• Liziera martensiticã care poate varia între 5
ºi 50 µm, în care duritate medie este de
345 HV0,2 iar duritatea maximã poate
ajunge pânã la 425 HV0,2;
• Stratul Inox 1 de la 0 la 2 mm cu o duritate
medie de 220 HV0,2. Acest strat poate varia
între 2 ºi 3 mm;
• Stratul Inox 2 cu duritate medie de
205 HV0,2 .
Valorile ridicate ale duritãþii au apãrut în
pofida tratamentului termic ce a fost aplicat
îmbinãrii dupã terminarea încãrcãrii (încãlzire
cu 300C/h, menþinere la 5500C ºi rãcire cu
100C/h iar apoi cu acelaºi ritm al încãlzirii
menþinere la 6100C ºi rãcire cu 100C/h).
Conform criteriului limitãrii duritãþii în
vederea evitãrii fisurãrii zonele cu duritate
peste 350 HV sunt susceptibile la fisurare la
rece.
4. Concluzii
Studiul nu expliciteazã în totalitate cauzele
mecanismului de apariþie a fisurãrii în cazul
acestui tip de încãrcare metalicã;
Deºi premisele teoretice indicã fisurarea în
zona oþelului inoxidabil rezultatele studiului ne
fac sã credem cã aceasta se datoreazã stratului
supracarburat din materialul de bazã;
Presupunem cã utilizarea procedeului WIG
cu materialul de aport tratat termic
corespunzãtor ar elimina riscul fisurãrii la cald.
Cercetãri sistematice ale tratamentelor
termice ale oþelurilor ce se utilizeazã precum ºi
a celor ce se pot utiliza la sudare ºi post sudare
ar putea conduce probabil la obþinerea unor
mãsuri tehnologice corespunzãtoare.
Lucrarea se doreºte a fi o bazã de discuþie
pentru soluþionarea problemei!