Cap 4.1 IWE Nou

4.1.
Introducere în asigurarea calităţii construcţiilor sudate
1 Termeni şi definiţii
1.1 Producător
Persoană sau organizaţie responsabilă pentru producţia în domeniul sudării
1.2 Coordonator al sudării
Persoană responsabilă şi competentă pentru a realiza coordonarea sudării
Notă: diferiţi coordonatori ai sudării pot fi nominalizaţi pentru sarcini diferite.
1.3 Inspecţia sudării
Evaluarea conformităţii problemelor legate de sudare prin observare şi judecata însoţite după caz de
măsurători şi încercări
1.4 Inspector sudor
Persoană responsabilă şi competentă să realizeze inspecţia sudurii
1.5 Persoană calificată
Persoană a cărei competenţă şi cunoştinţe au fost obţinute prin şcolarizare, perfecţionare şi/sau
experienţă practică relevantă
1.6 Sub-contractor
Furnizor de produse, servicii şi/sau activităţi pentru fabricant într-o situaţie contractuală.
1.7 Trasabilitate
Aptitudine de a regăsi istoricul, utilizarea sau localizarea unei entităţi prin mijloace de
identificare înregistrate;
1.8 Audit
Proces sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit şi
evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de
audit.
NOTA 1: Auditurile interne, uneori denumite audituri de prima parte, sunt conduse de, sau în numele
organizaţiei însăşi, pentru analiza efectuată de management sau pentru alte interese interne, şi pot alcătui baza
pentru declaraţia pe proprie răspundere a e conformităţii. În multe cazuri, în mod special în cazul organizaţiilor
mici, independenţa poate fi demonstrată prin lipsa responsabilităţilor în activitatea care este în curs de auditare.
NOTA 2: Auditurile externe includ în general audituri numite de secundă şi de terţă parte. Auditurile de secundă
parte sunt conduse de părţi care au un interes în organizaţie, cum ar fi clienţi, sau alte persoane în numele
acestora. Auditurile de terţă parte sunt conduse de organizaţii de auditare externe şi independente, cum sunt cele
care furnizează înregistrarea sau certificarea conformităţii cu ISO 9001 sau ISO 14001.
NOTA 3: Atunci când un sisteme de management al calităţii şi un sisteme de management de mediu sunt
auditate împreună, acesta este numit audit combinat.
NOTA 4: Atunci când două sau mai multe organizaţii cooperează pentru a audita un singur auditat, acesta se
numeşte audit comun.
1.9 Criterii de audit

Ansamblu de politici, proceduri sau cerinţe.
NOTĂ: Criteriile de audit sunt utilizate ca referinţa faţă de care se compară dovada de audit.
1.10 Dovezi de audit

Înregistrări, declaraţii despre fapte sau alte informaţii care sunt relevante în raport cu criteriile
de audit şi verificabile.
NOTĂ: Dovezile de audit pot fi cantitative sau calitative.
1.11 Constatări ale auditului

Rezultatele evaluării dovezilor de audit colectate în raport cu criteriile de audit .
1.12 Concluziile auditului

Rezultat al unui audit furnizat de echipa de audit după luarea în considerare a obiectivelor de
audit şi a tuturor constatărilor de audit.
Curs Cap. pag.

IWE H.D. Introducere în asigurarea calităţii 4.1 1
construcţiilor sudate
Timişoara
1.13 Clientul auditului
Organizaţie sau persoană care solicită un audit.
NOTĂ: clientul poate fi auditatul sau orice altă organizaţie care are drepturi contractuale sau acordate prin
reglementări de a solicita un audit.
1.14 Auditat
organizaţie care este auditată.
1.15 Auditor
persoană care are competenţa de a efectua un audit
1.16 Echipa de audit

unul sau mai mulţi auditori care efectuează un audit susţinuţi de experţi tehnici, după cum este
cerut.
NOTA 1: Un auditor din echipa de audit este desemnat ca şef al echipei de audit.
NOTA 2: Echipa de audit poate include auditori în curs de formare.
1.17 Expert tehnic

persoană care furnizează cunoştinţe specifice sau experienţă profesională specifică echipei de
audit.
NOTA 1: Cunoştinţele specifice sau experienţa specifică se referă la organizaţie, procesele sau activităţile care
urmează să fie auditate, îndrumări referitoare la limbă sau cultură.
NOTA 2: Un expert tehnic nu acţionează ca un auditor în echipa de audit.
1.18 Program de audit

ansamblu de unul sau mai multe audituri planificate pe un anumit interval de timp şi orientate
spre un scop specific.
1.19 Plan de audit

descriere a activităţilor de la faţa locului şi acordurile pentru un audit
1.20 Domeniul auditului
amploarea şi limitele unui audit
NOTA:De obicei domeniul include o descriere a locaţiei, a unităţii/entităţii organizaţionale, a activităţilor şi
proceselor ca şi a perioadei de timp acoperite.
1.21 Competenţă
abilitate demonstrată de a aplica cunoştinţe şi aptitudini.
1.22 Procedură
mod specificat de efectuare a unei activităţi
1.23 Calificare personala:

demonstrarea cunoştinţelor, abilităţii, pregătirii si experienţei profesionale cerute pentru a
efectua corect sarcinile.
1.24 Certificare
procedură care conduce la o dovada scrisa a competentei unei persoane intr-un domeniu de
activitate. Este un document emis in conformitate cu regulile unui sistem de certificare, ce
indica faptul ca se poate acorda întreaga încredere ca persoana numita este competenta pentru
efectuarea serviciilor specifice si se numeşte certificat de competenta.
2. SUDABILITATE
Definiţia sudabilităţii:
Curs Cap. pag.

Timişoara
Sudabilitatea reprezintă aptitudinea unui oţel ca printr-un anumit procedeu şi pentru un anumit
scop să asigure, în îmbinările sudate, caracteristicile locale şi generale prescrise pentru construcţia
sudată.
Sudabilitatea poate fi apreciată prin gradul de complexitate al precauţiunilor (condiţii de mediu,
preîncălzire etc.), ce sunt necesare pentru realizarea în bune condiţii a îmbinărilor sudate.
ISO 581 prezintă o definiţie generală a sudabilităţii luând în considerare toate procedeele de sudare
funcţie de tipul construcţiei.
Sudabilitatea unui anumit material se referă la caracteristicile sudurii. Modul în care structura
materialului este afectată de sudare şi impactul tensiunilor reziduale asupra rezistenţei este decisiv în
stabilirea sudabilităţii unui material.
Aprecierea sudabilităţii oţelurilor se efectuează pe baza următorilor factori:
- Comportarea metalurgică la sudare (compoziţie chimică, caracteristici metalografice,
caracteristici mecanice, tendinţa de fisurare la cald sau la rece): modul cum reacţionează oţelul
faţă de acţiunea unui anumit proces de sudare (în îmbinarea sudată şi în ZIT).
- Comportarea tehnologică la sudare: posibilitatea de a se realiza îmbinări printr-un anumit
procedeu de sudare în vederea realizării unor cerinţe specifice.
- Comportarea în construcţie sudată (operativă): capacitatea oţelului de a prelua încărcări în
anumite condiţii de exploatare în cazul unei structuri sudate, fără a periclita însă siguranţa
construcţiei. Este influenţată în principal de proiectare.
Fiecare dintre aceste proprietăţi depind - ca şi sudabilitatea unei componente – de material, geometrie
şi producţie, dar importanţa factorilor de influenţă diferă pentru aceste trei proprietăţi.
Factorii care influenţează sudabilitatea metalurgică sunt:

a) Compoziţie chimică de exemplu este critică pentru:
– tendinţa la rupere fragilă
– tendinţa la îmbătrânire
– tendinţa la durificare
– tendinţa de fisurare la cald
– comportarea băii topite
– temperatura de vaporizare
– domeniu de topire
b)Proprietăţile metalurgice influenţate de metodele de producţie, de exemplu metoda de fabricaţie a
oţelului şi dezoxidarea, prelucrarea la cald şi la rece, tratament termic, critice pentru:
– segregări
– incluziuni
Curs Cap. pag.

Timişoara
– anizotropie
– mărime grăunţi
– formarea structurii cristaline
c) Proprietăţi fizice de exemplu.:
– comportarea la dilatare
– conductivitate termică
– punct de topire
– rezistenţă mecanică şi rezilienţă
Factorii care influenţează Sudabilitatea in construcţie includ :
a) Proiectarea construcţiei de exemplu:
– distribuţia forţelor in componentă
– aranjarea sudurilor
– grosimea piesei de lucru
– efectul de crestătură
– diferenţe de rigiditate
b) Condiţii privind încărcarea de exemplu:
– natura şi mărimea tensiunilor in componentă
– dimensiunea tensiunii
– viteza de acţionare a tensiunii
– temperaturi
– coroziune
Factori care influenţează sudabilitatea operaţională includ :

a) Pregătirea pentru sudare:
– metoda de sudare
– tipuri de materiale de adaos şi materiale auxiliare utilizate
– tipuri de îmbinare
– forma rostului
– preîncălzirea
– precauţii ce se iau in condiţii de vreme nefavorabilă
b)Executarea sudurii de ex.
– controlul căldurii
– aplicarea căldurii
– secvenţa de sudare
c) Tratament termic post-sudare, de ex.
– tratament termic
– polizare
– decapare
Sudabilitatea unui material poate fi bună sau limitată.
Sudabilitate bună
Un material poate prezenta o bună sudabilitate in cazul unui proces de sudare, de exemplu. Aceasta
înseamnă că se poate obţine o sudură puternică fără a se lua precauţii speciale cum ar fi sudare la
temperatură ridicată.
Sudabilitate limitată
In cazul procedeelor normale de sudare pot apare modificări în material ceea ce înseamnă că structura
nu satisface cerinţele. Defectele de material (cum ar fi fisurile) pot apare, de asemenea, în timpul şi
după procesele de sudare. Dacă aceste defecte pot fi evitate prin creşterea temperaturii de lucru şi/sau
după tratarea termică a sudurii atunci se spune că materialul are sudabilitate limitată pentru metoda de
sudare respectivă.
Nesudabilitate
Dacă o sudură nu satisface cerinţele privind rezistenţa sau dacă imperfecţiuni de material apar în timpul
sudării cu toate că s-au luat precauţiile necesare atunci materialul trebuie considerat ca fiind nesudabil.
Curs Cap. pag.
Timişoara
Un material ce nu poate fi sudat prin procedeul de sudare cu arc electric cu electrod fuzibil poate avea
sudabilitate limitată. Sudabilitatea depinde de conţinutul în carbon şi de carbonul echivalent.
Carbonul echivalent Ec se calculează cu formula:
Ec = C + Mn + Cr + Mo + V + Cu + Ni
6 5 15
în care substanţele de aliere sunt exprimate în procente.
Tabelul următor prezintă cea mai ridicată valoare a conţinutului de carbon permisă şi grosimea oţelului
ce poate fi sudat fără creşterea temperaturii de lucru sau fără tratament termic ulterior.
Grosimea Conţinutul maxim Carbon

maximă a % echivalent
elementelor C Mn Si P %
îmbinării Sau
(mm) S
Până la 40 0,22 1,50 0,40 0,05 0,41
Până la 25 0,20 1,60 0,55 0,04 0,45
Între 25 şi 40 0,20 1,60 0,55 0,04 0,41
Cu cât conţinutul de carbon şi carbon echivalent este mai mare cu atât este oţelul mai sensibil la
durificare. Materialul gros asigură răcirea rapidă a sudurii şi a metalului de bază. Răcirea rapidă durifică
materialul dacă conţinutul de carbon sau carbon echivalent este suficient de mare.
Standardul EN 1011 dă mai multe detalii privind sudabilitatea.
3. Calitate
Cuvântul calitate provine din limba latină şi înseamnă stare sau natură. Calitatea este un cuvânt care
descrie caracteristicile unui produs sau serviciu. Înţelesul acestui cuvânt diferă depinzând de tipul
produsului sau serviciului solicitat. Adevărata calitate este atinsă atunci când cerinţele solicitate pentru
un produs sau serviciu sunt îndeplinite.
În esenţă calitatea se poate defini ca ansamblul de caracteristici ale unei entităţi, care îi conferă
acesteia aptitudinea de a satisface necesităţi exprimate şi implicite.
Calitatea standard apare numai când cerinţele impuse unui produs sau serviciu nu sunt îndeplinite. Peste
calitatea standard este atunci când un produs sau un serviciu satisface mai multe cerinţe decât este
necesar.
Definiţia standard a calităţii: "Toate caracteristicile şi proprietăţile ale unui produs care îi conferă
acestuia capabilitatea de a satisface nevoile exprimate sau implicate."
Calitatea poate fi definită şi altfel: "Calitatea înseamnă caracteristicile şi proprietăţile care fac ca un
produs sau un serviciu să fie potrivit scopului pentru care a fost creat"
Calitatea nu poate fi inspectată într-un produs, aceasta trebuie construită în acesta. Chiar cel mai scump
şi mai sofisticat test nedistructiv nu îmbunătăţeşte calitatea produsului.
Pentru obţinerea produselor de calitate este necesar să se asigure controlul, din faza de proiectare, la
selectarea materialului, în fabricaţie şi inspecţia după procesul de fabricaţie.
3.1. Politica în domeniul calităţii

se referă la orientările şi obiectivele generale ale unui organism în ceea ce priveşte calitatea, aşa
cum sunt exprimate oficial de managementul de la nivelul cel mai înalt.
Politica în domeniul calităţii descrie scopurile şi intenţiile companiei privind calitatea. Conducerea
companiei stabileşte şi semnează politica în domeniul calităţii. Aceasta este o cerinţă specificată în
sistemul de calitate ISO 9000. Politica în domeniul calităţii în cadrul unei companii este adesea descrisă
pe scurt într-o frază sau mai multe. De exemplu:
- Calitatea pentru noi înseamnă să satisfacem cerinţele şi aşteptările clienţilor noştri într-un mod eficient
Curs Cap. pag.

Timişoara
din punct de vedere al costurilor.
Politica în domeniul calităţii, pentru o companie, este baza şi ghidul pentru calitatea operaţiilor sale.
3.2. Sistemul calităţii

Înseamnă structuri organizatorice, proceduri, procese şi resurse necesare pentru implementarea
managementului calităţii.
Sistemul calităţii într-o companie oferă un ghid privind modul în care trebuie organizate,
conduse şi controlate afacerile cât şi modul în care este distribuită responsabilitatea. Obiectivul
afacerilor companiei este de a furniza produse sau servicii la nivelul corect al calităţii. Un
sistem al calităţii descrie metodele producătorului şi procesele ca urmează a fi aplicate.
Sistemul internaţional al calităţii este standardul EN ISO 9000. Aşa cum arată şi numele, acest standard
este un standard european (EN) şi un standard internaţional (ISO). Adesea se face referire la acesta doar
cu numele ISO 9000. Acest standardul este compus dintr-o serie de 5 standarde:
EN ISO 9000 Ghid pentru selectarea şi utilizarea seriilor ISO 9000.
EN ISO 9001 Model pentru asigurarea calităţii în proiectare, dezvoltare, producţie, instalaţie şi servicii
EN ISO 9002 Model pentru asigurarea calităţii în, producţie, instalaţie şi servicii
EN ISO 9003 Model pentru asigurarea calităţii în inspecţia finală şi încercări
EN ISO 9004 Linii directoare generale pentru companiile ce doresc să stabilească un sistem al calităţii
fără cerinţele clientului
Companiile care dezvoltă şi fabrică produse cât şi instalaţii şi realizează servicii utilizează standardul
ISO 9001. ISO 9001 este cel mai complet din seria de standarde ISO 9000.
Companiile care au fabricaţie proprie, dar nu-şi dezvoltă propriile produse utilizează standardul ISO
9002. În afara fabricaţiei, operaţiile companiei pot cuprinde instalaţii şi service.
Companiile care nu au propria fabricaţie şi care numai vând produse utilizează standardul ISO 9003.
Aceste companii necesită numai inspecţia finală şi încercări finale înainte de livrare .
3.3. Controlul calităţii

Înseamnă tehnici şi activităţi cu caracter ocazional utilizate pentru satisfacerea condiţiilor
referitoare la calitate.
Operaţiile unei companii sunt controlate pentru a da produse la un nivel corect de calitate.
Aceasta înseamnă că activităţile zilnice urmează sistemul de calitate al companiei, aplicând
direcţiile conţinute în manualul calităţii, iar instrucţiunile vor fi aplicabile pentru fiecare loc de
muncă. Un exemplu de control al calităţii este aplicarea specificaţiei procedurii de sudare
(WPS) pentru a obţine nivelul corect de calitate a sudurilor.
Controlul calităţii aşa cum este aplicat produselor sudate include acele activităţi care
monitorizează calitatea produselor – tehnica operaţională de încercare a materialelor, verificări
dimensionale, inspecţie înainte, în timpul şi după sudare, examinări nedistructive, încercări
hidraulice sau de curgere – cu alte cuvinte, activităţi care au loc după eveniment şi care verifica
ca totul să se realizeze în mod corect.
3.4. Asigurarea calităţii

se referă la ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului
calităţii şi demonstrate atât cât este necesar pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că o
entitate va satisface condiţiile referitoare la calitate.
Asigurarea calităţii este titlul succint pentru aplicarea corectă a activităţilor referitoare la calitate. Dacă
doriţi să asiguraţi calitatea producţiei dumneavoastră, utilizaţi un sistem al calităţii pentru a asigura
obţinerea calităţii la un nivel predeterminat. De obicei se foloseşte un sistem al calităţii din ISO 9000.
O definiţie standard spune că asigurarea calităţii înseamnă " toate activităţile planificate şi sistematice
care dau suficentă încredere că un produs va îndeplini cerinţele privind calitatea".
Pentru ca o organizaţie să fie recunoscută pentru că are un sistem al calităţii corespunzător, trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe de bază:
– un manager al calităţii cu responsabilitate generală pentru asigurarea calităţii;
Curs Cap. pag.

Timişoara
– un manual al calităţii (sau un set de manuale pentru organizaţiile mari) care să stabilească politica şi
procedurile ce trebuie urmate;
– instrucţiuni pentru munca documentată pentru toate operaţiile semnificative;
– un audit sistematic regulat.
3.5. Managementul calităţii

= ansamblul activităţilor funcţiei generale de management care determină politica în domeniul
calităţii, obiectivele şi responsabilităţile care le implementează în cadrul sistemului calităţii prin
mijloace cum ar fi planificarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea calităţii şi îmbunătăţirea
ei.
Managementul calităţii în industria prelucrătoare a progresat de la încrederea în inspecţia de bază a
produselor finite sau a unui set de desene sau cerinţe de inspecţie, la tehnici sistematice şi documentate
ale asigurării calităţii care sunt acoperite de un set de standarde internaţionale referitoare la asigurarea
calităţii.
Managementul total al calităţii - mod de management al unei organizaţii, concentrat asupra
calităţii, bazat pe participarea tuturor membrilor acesteia şi care vizează un succes pe termen
lung prin satisfacerea clientului, precum şi avantaje pentru toţi membrii organizaţiei şi pentru
societate.
3.6. Manualul calităţii

= document care reprezintă politica în domeniul calităţii şi descrie sistemul calităţii al unei
organizaţii.
Toate documentele care descriu sistemul calităţii într-o companie trebuie să fie introduse într-un
manual al calităţii. Cuprinsul şi apariţia manualului calităţii variază de la o companie la alta.
Manual calităţii descrie totul din perspectiva politicii companiei în domeniul calităţii privind
procedurile şi procesele utilizate pentru a atinge obiectivele calităţii.
Documentele care pornesc politica calităţii şi descriu sistemul de calitate al unei organizaţii.
Note:
1. Un manual al calităţii se poate referi la totalitatea activităţilor unei organizaţii sau numai la o parte a
activităţilor. Titlul şi scopul manualului reflectă domeniul aplicaţiei.
2. Un manual al calităţii va conţine în mod normal sau se va referi la:
a) politica calităţii;
b) responsabilităţile, autoritatea şi relaţiile dintre personalul care conduce, execută, verifică sau
revizuieşte activităţile care influenţează calitatea;
c) procedurile şi instrucţiunile sistemului calităţii;
d) o specificare privind revizuirea, actualizarea şi controlul manualului
3. Un manual al calităţii poate varia în profunzime şi format pentru a satisface nevoile unei organizaţii. Poate
cuprinde mai mult decât un document. Funcţie de scopul manualului, se poate utiliza un calificator, de
exemplu „manualul asigurării calităţii”, „manualul managementului calităţii”.
3.7. Planul calităţii

= document care precizează practicile, resursele şi succesiunea activităţilor specifice calităţii,
pentru un anumit produs, proiect sau contract.
Planificarea calităţii - activităţi care stabilesc obiectivele şi condiţiile referitoare la calitate,
precum şi condiţiile referitoare la aplicarea elementelor sistemului calităţii.
Un plan al calităţii face referire la părţile manualului calităţii aplicabile unui caz specific.
Planificarea calităţii acoperă:
a) planificarea producţiei: identifică, clasifică cântăreşte caracteristicile de calitate şi de asemenea
stabileşte obiectivele, cerinţele şi constrângerile privind calitatea;
b) planificarea managerială şi operaţională : pregătirea aplicării sistemului calităţii incluzând
organizarea şi planificarea
c) pregătirea planurilor de calitate şi efectuarea unor prevederi pentru îmbunătăţirea calităţii
Curs Cap. pag.

Timişoara
3.8. Auditul calităţii
= examinare sistematică şi independentă în scopul de a determina dacă activităţile referitoare la
calitate şi rezultatele aferente satisfac dispoziţiile prestabilite precum şi dacă aceste dispoziţii
sunt implementate efectiv şi sunt corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor.
Auditurile constituie un instrument foarte important în ceea ce priveşte monitorizarea şi implementarea

implementării efective a politicii de asigurare a calităţii într-o firmă.
O firmă poate să realizeze ea însăşi aceste audituri. Acestea se numesc audituri de primă parte sau
audituri interne. De obicei ele sunt realizate înainte ca altcineva din afara firmei să vină şi să inspecteze
sistemul de asigurare a calităţii.
Dacă clientul unei companii realizează auditul calităţii, adică un client îşi vizitează furnizorul li
desfăşoară un audit de calitate, acesta se numeşte audit al părţi secundare. În acest caz, dacă se aprobă,
compania va fi certificată de client. Un dezavantaj al acestui sistem este faptul că o companie poate avea
nevoie să fie certificată de mai mulţi clienţi.
Dacă un auditor extern şi imparţial de la o organizaţie independentă revizuieşte compania, aceasta se
numeşte audit al părţii terţe. Dacă auditul părţii terţe conduce la aprobarea companiei, se va acorda un
certificat recunoscut internaţional. Acesta poate fi reînnoit după repetarea auditului anual.
Numărul companiilor certificate creşte în fiecare an deoarece, în multe domenii, a devenit necesară
certificarea ISO 9000 pentru a fi competitiv pe piaţă. Multe companii cer de asemenea ca furnizorii lor
să fie certificaţi de o terţă parte în concordanţă cu secţiunile ce se referă la seriile ISO 9000.
Certificarea ISO 9000 este adesea folosită în marketingul diferitelor produse.
Auditarea se caracterizează prin faptul că se bazează pe un număr de principii. Acestea fac din
audit un instrument eficient şi de încredere în sprijinirea politicilor şi controlului
managementului care furnizează informaţii pe baza cărora o organizaţie poate acţiona pentru a-
şi îmbunătăţi performanţa. Aderarea la aceste principii este o condiţie prealabilă pentru a
furniza concluzii ale auditului care să fie relevante şi suficiente precum şi a se asigura că
auditorii care lucrează independent unul de altul vor ajunge la concluzii similare în circumstanţe
similare.
Principiile următoare se referă la auditori:

 Comportament etic – baza profesionalismului
Încrederea, integritatea, confidenţialitatea şi discreţia sunt esenţiale pentru auditare.
 Prezentare corectă – obligaţia de raporta adevărul şi cu acurateţe

Constatările auditului, concluziile auditului şi raportul de audit reflectă cu fidelitate şi acurateţe
activităţile de audit. Obstacolele semnificative întâlnite pe parcursul auditului şi opiniile
divergente şi nerezolvate între echipa de audit şi auditat sunt raportate.
 Responsabilitatea profesională - aplicarea perseverenţei şi a judecăţii în auditare

Atitudinea profesională practicată de auditori este în concordanţă cu importanţa sarcinii pe care
o efectuează şi cu încrederea acordată de către clienţii auditului şi de alte părţi interesate. Să
aibă competenţa necesară este o condiţie prealabilă importantă.
Un audit trebuie să fie independent şi sistematic. În continuare sunt prezentate câteva principii
de auditare:
Independenţa - baza pentru imparţialitatea şi obiectivitatea concluziilor auditului

Auditorii sunt independenţi de activitatea pe care o auditează şi sunt liberi de orice influenţe şi
conflicte de interese. Auditorii menţin o gândire obiectivă pe întreg parcursul unui proces de
audit pentru a se asigura că se bazează numai pe dovezi în stabilirea constatărilor şi a
concluziilor auditului.
Curs Cap. pag.

Timişoara
Utilizarea dovezilor – baza raţională pentru a ajunge la concluzii de încredere şi
reproductibile într-un proces sistematic de audit.
Dovada auditului este verificabilă. Se bazează pe eşantioane ale informaţiei disponibile, din
moment ce auditul este efectuat într-o perioadă finită de timp şi cu resurse limitate. Utilizarea
corespunzătoare a eşantionării este strâns legată de încrederea care poate fi plasată în
concluziile auditului.
Programul de audit poate include audituri cu o varietate de obiective. În funcţie de mărimea,

natura şi complexitatea organizaţiei care urmează a fi auditată, programul de audit poate include
unul, câteva sau mai multe audituri şi audituri comune sau combinate.
O organizaţie poate stabili unul sau mai multe programe de audituri.
Managementul de la cel mai înalt nivel al organizaţiei trebuie să delege autoritatea pentru
conducerea programului de audit. Cei responsabili de conducerea programului de audit trebuie
să:
a) Stabilească obiectivele şi amploarea programului de audit

b) Stabilească responsabilităţile, resursele şi procedurile;
c) Se asigure de implementarea programului de audit
d) Monitorizeze, analizeze şi să îmbunătăţească programul de audit; şi
e) Se asigure că sunt menţinute înregistrări corespunzătoare ale programului de audit.
Figura 1 ilustrează aplicarea conducerii unui program de audit
Curs Cap. pag.

Timişoara
Autoritatea pentru
programul de audit
Stabilirea programului
de audit:
- obiective şi amploare
- responsabilităţi Planifică
- resurse
- proceduri
Implementarea programului Competenţa şi

de audit : evaluarea
- programarea auditurilor auditorilor
- evaluarea auditorilor
- selectarea echipei de
audit Efectuează
- conducerea activităţilor
Acţionează
de audit Activităţi
- menţinerea de audit
înregistrărilor
Îmbunătăţirea
programului
de audit
Monitorizarea şi analizarea
programului de audit:
- monitorizare şi analiză
- identificarea nevoilor de
acţiuni corective şi
preventive Verifică
- identificarea ă
oportunităţilor de
îmbunătăţire
Curs Cap. pag.

Timişoara
Fig.1 Ilustrarea fluxului de proces pentru managementul unui program de audit
Dacă o organizaţie utilizează sisteme de management al calităţii şi mediului, poate decide ca

programul de audit să includă audituri combinate. În astfel de cazuri trebuie acordată o atenţie
sporită competenţei echipei de audit.
Două sau mai multe organizaţii pot coopera, ca parte a programelor lor de audit, pentru a
efectua un audit comun. În acest caz o atenţie sporită trebuie acordată împărţirii
responsabilităţilor, prevederii unor resurse suplimentare, competenţei suplimentare necesare în
echipa de audit şi procedurile corespunzătoare. Acordul asupra acestor aspecte trebuie să fie
obţinut înainte de începerea auditului.
Obiectivele unui program de audit

Un program de audit trebuie să aibă întotdeauna obiective stabilite.
Aceste obiective se pot baza pe:

a) Priorităţile managementului;
b) Intenţiile comerciale;
c) Cerinţele sistemului de management;
d) Cerinţe reglementate şi contractuale;
e) nevoia de evaluare a furnizorilor;
f) cerinţele clientului;
g) nevoile altor părţi interesate;
h) potenţiale riscuri pentru organizaţie.
Amploarea programului de audit

Amploarea unui program de audit poate varia şi va fi influenţată de:
a) domeniul, obiectivul şi durata fiecărui audit de efectuat;
b) frecvenţa auditurilor de efectuat;
c) numărul, importanţa, complexitatea, similarităţi şi locaţii ale activităţilor care urmează a fi
auditate;
d) standarde, cerinţe reglementate şi contractuale şi alte criterii de audit;
e) nevoia de acreditare şi/sau de certificare/înregistrare;
f) rezultatele auditurilor anterioare sau a analizei programului de audit anterior;
g) limba, aspecte culturale şi sociale;
h) preocupări ale părţilor interesate;
i) schimbări semnificative în organizaţie sau în funcţionarea acesteia.
Procedurile programului de audit trebuie stabilite şi trebuie să includă:

a) planificarea şi programarea auditurilor;
b) asigurarea competenţei auditorilor şi a auditorului şef;
c) selectarea echipei de audit corespunzătoare;
d) efectuarea auditurilor;
e) efectuare auditurilor de urmărire;
f) menţinerea înregistrărilor programului de audit;
g) monitorizarea realizării şi îmbunătăţirea programului de audit.
Înregistrări ale programului de audit
Curs Cap. pag.

Timişoara
Trebuie menţinute înregistrări pentru fiecare audit în parte, cum sunt:
a) Înregistrări pentru fiecare audit, cum sunt:
 Planuri de audit;
 Rapoarte de audit;
 Rapoarte de neconformitate; şi rapoarte de acţiuni corective şi preventive;
b) Rezultate ale analizei programului de audit;
c) Înregistrări ale personalului utilizat în audit, cum sunt.
 Evaluarea auditorilor,
 Selectarea echipei de audit, şi
 Instruirea
Înregistrările trebuie reţinute şi controlate la un nivel corespunzător de securitate.
Monitorizarea şi analizarea programului de audit

Implementarea programului de audit trebuie să fie monitorizată şi analizată la intervale
corespunzătoare pentru a evalua dacă obiectivele sale au fost îndeplinite şi a identifica
oportunităţile de îmbunătăţire.
Analiza programului de audit poate lua în considerare:

a) Rezultate şi tendinţe din monitorizare;
b) Conformitatea cu procedurile;
c) Evoluţia nevoilor şi a aşteptărilor părţilor interesate;
d) Înregistrările auditului;
e) Practici noi sau alternative de audit;
f) Consecvenţa în cadrul echipei de audit.
Definirea obiectivelor, a domeniului şi criteriilor auditului,
Obiectivele auditului trebuie definite de clientul auditului. Domeniul şi criteriile auditului

trebuie definite între clientul auditului şi conducătorul echipei de audit în concordanţă cu
procedurile programului de audit. Orice modificări a obiectivelor, domeniului sau a criteriilor
trebuie convenite între aceleaşi părţi.
Obiectivele unui audit pot include:

a) Determinarea gradului de conformitate a sistemului de management al auditatului sau a
părţilor ale acestuia, cu criteriile de audit;
b) Evaluarea capabilităţii sistemului de management de a se asigura de conformitatea cu
cerinţele reglementate şi contractuale;
c) Evaluarea eficacităţii sistemului de management în atingerea obiectivelor specificate; sau
d) Identificarea zonelor de îmbunătăţire potenţială a sistemului de management
Planul de audit
Conducătorul echipei de audit trebuie să pregătească un plan de audit. Detaliile furnizate în
planul de audit trebuie să reflecte domeniul şi complexitatea auditului. De exemplu, detaliile pot
diferi între auditurile iniţiale şi cele ulterioare şi de asemenea, între auditurile interne şi cele
externe.
Planul de audit trebuie să includă sau să descrie:
a) Obiectivele auditului;
b) Criteriile de audit şi orice documente de referinţă;
Curs Cap. pag.

Timişoara
c) Domeniul al auditului, inclusiv identificarea unităţilor organizaţionale şi funcţionale precum
şi a proceselor care urmează să fie auditate;
d) Datele şi locaţiile unde se vor desfăşura activităţile de audit la faţa locului;
e) Perioada şi durata apreciate pentru desfăşurarea activităţilor de audit, inclusiv întâlnirile cu
managementul auditatului şi cele ale echipei de audit;
f) Rolurile şi responsabilităţile membrilor echipei de audit şi a persoanelor care îi însoţesc;
g) Alocarea resurselor corespunzătoare pentru zonele critice ale auditului.
Planul de audit trebuie să includă, după cum este cazul:
h) Identificarea reprezentanţilor auditatului pentru audit;

i) Limba în care se lucrează şi cea în care se redactează raportul de audit atunci când este
diferită de limba auditorului şi/sau a auditatului;
j) Elementele raportului de audit;
k) Acordurile de natură logistică (transport, facilităţi la faţa locului);
l) Aspectele referitoare la confidenţialitate;
Atunci când se desfăşoară un audit comun, conducătorul echipei numit pentru audit trebuie să
specifice metodele de comunicare cu auditatul, cum este realizat auditul şi pregătirea şi
distribuirea raportului de audit.
Planul trebuie să fie analizat şi acceptat de clientul de audit şi prezentat auditatului înainte de
începerea activităţilor de audit la faţa locului.
Orice obiecţii din partea auditatului trebuie să fie rezolvate între conducătorul echipei de audit,
auditat şi clientul de audit. Planul de audit revizuit trebuie să fie convenit între părţile interesate
înainte de continuarea auditului.
Constatări ale auditului

Dovezile de audit trebuie evaluate comparativ cu criteriile de audit pentru a genera constatări.
Constatările pot indica fie conformitatea, fie neconformitatea cu criteriile de audit. Atunci când
este specificat în obiectivele auditului, constatările auditului pot identifica şi oportunităţi de
îmbunătăţire.
Neconformităţile şi dovezile auditului care le susţin trebuie înregistrate. Neconformităţile pot fi

clasificate. Acestea trebuie analizate cu auditatul pentru a obţine confirmarea că dovada de audit
este corectă şi că neconformităţile sunt înţelese. Trebuie depus orice efort pentru a rezolva
orice divergenţe de opinie referitoare la dovezile şi/sau constatările auditului, iar divergenţele
nerezolvate trebuie înregistrate.
Raportul de audit
Conducătorul echipei de audit este cel responsabil de pregătirea şi conţinutul raportului de
audit. Raportul de audit trebuie să conţină sau să facă referire la următoarele:
a) Obiectivele auditului;
b) Domeniul auditului, în special identificarea unităţilor funcţionale şi organizaţionale, sau a
proceselor auditate şi a perioadei de timp în care s-a desfăşurat auditul.
c) Identificarea clientului auditului;
d) Identificarea conducătorului echipei de audit şi a membrilor;
e) Datele şi locurile în care s-au desfăşurat activităţile de audit la faţa locului;
f) Criteriile de audit;
g) Constatările auditului; şi
Curs Cap. pag.

Timişoara
h) Concluziile auditului.
Raportul de audit poate, de asemenea, să includă sau să facă referire la:

a) Planul de audit;
b) Lista reprezentanţilor auditatului;
c) Un rezumat al procesului de audit inclusiv al incertitudinii şi/sau obstacolelor întâlnite care
pot diminua încrederea în concluziile auditului;
d) Confirmarea că obiectivele auditului au fost realizate în cadrul domeniului auditului în
concordanţă cu planul de audit;
e) Zonele neacoperite, deşi incluse în domeniul auditului;
f) Opiniile divergente nerezolvate între echipa de audit şi auditat;
g) Recomandările pentru îmbunătăţire, dacă este specificat în obiectivele auditului;
h) Planurile de acţiuni de urmărire convenite, dacă există;
i) O declaraţie referitoare la natura confidenţială a conţinutului raportului; şi
j) Lista de difuzare a raportului de audit.
Aprobarea şi difuzarea raportului de audit
Raportul de audit trebuie emis în perioada de timp convenită. Dacă nu este posibil, motivele de
întârziere trebuie comunicate clientului auditului şi trebuie convenită o nouă dată de emitere.
Raportul de audit trebuie datat, analizat şi aprobat conform procedurilor programului de audit.
Apoi raportul de audit trebuie aprobat şi difuzat destinatarilor desemnaţi de clientul auditului.
Raportul de audit este proprietatea clientului auditului. Membrii echipei de audit şi toţi
destinatarii raportului trebuie să respecte şi să păstreze confidenţialitatea raportului.
Finalizarea auditului
Auditul este finalizat atunci când activităţile descrise în planul de audit au fost îndeplinite şi
raportul de audit aprobat a fost difuzat.
Documentele referitoare la audit trebuie reţinute sau distruse în baza acordului dintre părţile
participante şi în concordanţă cu procedurile programului de audit şi cerinţele reglementate,
legale şi contractuale aplicabile.
Dacă nu se cere altfel prin lege, echipa de audit şi cei responsabili pentru conducerea
programului de audit nu trebuie să dezvăluie conţinutul documentelor, orice informaţii obţinute
în perioada auditului sau raportul de audit, oricărei părţi fără acordul explicit al clientului
auditului şi, când este cazul, cu aprobarea auditatului. Dacă este cerută dezvăluirea conţinutului
documentelor auditului, clientul auditului şi auditatul trebuie să fie informaţii cât mai curând
posibil.
Procese speciale
ISO 9001/2000 menţionează că „procesele speciale” sunt procesele la care rezultatul final nu poate fi
verificat ulterior. Toate operaţiile de sudare şi îmbinare trebuie să fie considerate „procese speciale” în
care procedurile documentate sunt imperative şi personalul trebuie să fie calificat şi să posede nivelul
necesar de îndemânare.
Definirea „procesuluui special”
„Procese speciale” sunt acele procese al căror rezultat nu poate fi în întregime verificat prin inspecţie şi
încercări ulterioare. Sudarea este un proces special care necesită coordonarea operaţiei de sudare pentru a
stabili încrederea în fabricaţia sudată şi fiabilitate în exploatare. Sarcinile şi responsabilităţile
personalului implicat în activităţi conexe sudării, de exemplu planificarea, execuţia, supravegherea şi
Curs Cap. pag.

Timişoara
inspecţia trebuie să fie definite în mod clar.
Cerinţele coordonării la sudare pot fi specificate de un fabricant, contract sau un standard de aplicaţie.
4. INSPECŢIA
Pentru a avea siguranţa că un produs are un nivelul de calitate corect, este necesară adesea o formă de
inspecţie. Rezultatele măsurătorilor sunt apoi comparate cu cerinţele aplicabile pentru componenta
sudată în cauză. Dacă cerinţele nu sunt îndeplinite, componenta nu va fi aprobată. O definiţie standard a
inspecţiei este: „Măsurare, investigaţie, încercare sau altă clasificare a uneia sau mai multor caracteristici
sau proprietăţi a unui produs şi compararea rezultatelor cu setul de cerinţe pentru a determina dacă sunt
îndeplinite.”
Acreditare
În cadrul sistemului european, există un număr de standarde (seriile EN 45000) care includ regulile
pentru testarea abilităţii organelor de inspecţie. Scopul acestuia este de a asigura că organele de inspecţie
in Europa desfăşoară evaluări echivalente, astfel ca rezultatele să poată fi aprobate de toate tările
membre.. Organele de inspecţie care sunt aprobate conform cu aceste cerinţe devin acreditate pentru o
anumită sarcină.
Următoarele organe pot fi acreditate:

1 Laboratoare
2 Organe de certificare pentru produse, sisteme de calitate, personal
3 Organe de inspecţie de primă, a doua sau terţă parte.
5. CERTIFICAREA
ISO 3834: „Cerinţe de calitate pentru sudarea prin topire a materialelor metalice”
ISO 3834 constă din 5 părţi, cu titlu general „Cerinţe de calitate pentru sudarea prin topire a
materialelor metalice”
- Part 1: Criterii pentru selectarea nivelului potrivit al cerinţelor de calitate
- Part 2: Cerinţe de calitete cuprinzătoare
- Part 3: Cerinţe de calitate standard
- Part 4: Cerinţe elementare de calitate
- Part 5: Documente aplicabile
ISO 3834 nu este un standard al sistemului de management al calităţii care îl înlocuieşte pe ISO
9001:2000, ci o unealtă utilă atunci când ISO 9001:2000 este aplicat de fabricanţi cu activitate în
domeniul sudării.
ISO 3834 identifică măsurile care se aplică pentru diferite situaţii. Se pot aplica în următoarele
circumstanţe:
- in situaţii contractuale: specificaţia cerinţelor de calitate a sudurii;
- de către fabricanţii: stabilirea şi menţinerea cerinţelor privind calitatea sudurii;
- de către comitetele ce întocmesc codurile de fabricaţie sau dtandardele de aplicaţii;
- de către organizaţii care evaluaează performanţa calităţii, ex. terţe părţi, clienţi sau fabricanţi.
ISO 3834 poate fi folosit de organizaţii interne şi externe, inclusiv organe de certificare, pentru a evalua
capabilitatea fabricantului de a îndeplini cerinţele clientului sau propriile cerinţe ale fabricantului.
Deci ISO 3834 furnizează o metodă pentru a demonstra capabilitatea unui fabricant de a realiza produse
de calitatea specificată.
Afost pregătit astfel încât:
a) este independent de tipul de construcţie fabricat;
b) defineşte cerinţele de calitate pentru sudarea în ateliere şi/sau pe şantier;
Curs Cap. pag.

Timişoara
c) oferă ghidare pentru descrierea capabilităţii fabricantului de a produce construcţii care să satisfacă
cerinţele specificate;
d) furnizează baza pentru evaluarea capabilităţii de sudare a fabricantului.
ISO 3834 este util la demonstrarea capabilităţii fabricantului de a produce construcţii sudate, îndeplinind
cerinţele de calitate specificate, este specificat în:
- o specificaţie;
- un standard de produs;
- o cerinţă reglemetatoare.
Selectarea parţii din ISO 3834, care specifică nivelul cerut de cerinţe al calităţii, ce trebuie să fie în
concordanţă cu standardul de produs, specificaţia, reglementare sau contract.
Fabricantul selectează una din cele trei părţi care specifică cerinţele de calitate pe baza următoarelor
produse:
- extinderea şi semnificaţia produselor critice din punct de vedere al siguranţei;
- complexitatea fabricaţiei;
- domeniul produselor fabricate;
- domeniul diferitelor materiale utilizate;
- extinderea în care pot apare problemele metalurgice;
- extinderea la care imperfecţiunile din fabricaţie, de ex. lipsa de aliniere, desforarea sau imperfecţiunea
sudurii, afectează performanţa produsului.
Un fabricant care demonstrează concordanţa cu un nivel al ISO 3834 este de asemenea considerat că a
stabilit concordanţa cu toate nivelele ulterioare, fără necesitatea unei demonstraţii ulterioare (ex.
concordanţa producătorului cu cerinţele ISO 3834-2 demonstrează şi concordanţa cu ISO 3834-3 şi ISO
3834-4).
Tabelul 1 — Comparaţie ISO 3834, Părţile 2, 3 şi 4
Criteriu ISO 3834 - 2 ISO 3834 - 3 ISO 3834 - 4

Revizia cerinţelor Revizie solicitată
Înregistrare este solicitată Înregistrare poate fi Înregistrare nu este
solicitată solicitată
Revizie tehnică Revizie solicitată
Curs Cap. pag.

Timişoara
Înregistrare este solicitată Înregistrare poate fi Înregistrare nu este
solicitată solicitată
Subcontractare Responsabilitatea finală pentru calitate rămâne a producătorului
Sudare şi operaţii de Este necesară calificarea personalului care activează în acest domeniu
sudare
Personal de coordonare a solicitat Nu exisă cerinţe specifice
sudării
Personal de inspecţie şi Calificare este necesară
încercare
Echipamente utilizate în Trebuie să fie corespunzătoare şi disponibile, conform cerinţelor de lucru
producţie şi la încercări
Mentenanţă echipamente Solicitată a fi demonstrată şi funcţională Nu exisă cerinţe specifice
Descriere echipament Trebuie să existe o listă Nu exisă cerinţe specifice
Planificare producţie Solicitată
Documente de planificare înregistrări sunt Nu exisă cerinţe specifice
şi înregistrări sunt recomandate
solicitate
Specificaţia procedurii de Solicitată Nu exisă cerinţe specifice
sudare
Calificarea procedurilor Solicitată Nu exisă cerinţe specifice
de sudare
Depozitare şi manipulare Este necesară o procedură, în conformitate cu în conformitate cu
a consumabilelor de recomandările producătorului recomandările
sudare producătorului
Depozitare a materialului Este necesară protecţia de influenţa mediului; Nu exisă cerinţe specifice
de bază identificarea trebuie să poată să fie menţinută păe
timpul depozitării
Tratament termic post- Sunt solicitate proceduri, Sunt solicitate proceduri, Nu exisă cerinţe specifice
sudare înregistrări şi trasabilitate înregistrări
a produsului
Inspecţie şi încercări Solicitată Doar dacă este solicitată
înainte, pe timpul şi după
sudare
Neconformităţi şi acţiuni Măsuri de control trebuie implementate Măsuri de control sunt
corective Procedui de reparaţie şi/sau certificare sunt solicitate implementate
Fabricantul trebuie să revizuiască cerinţele contractuale, împreună cu orice date tehnice furnizate de
achizitor când construcţia este proiectată de fabricant. Fabricantul trebuie să stabilească ca toate
informaţiile necesare pentru realizarea operaţiilor de fabricaţie să fie complete şi disponibile înainte de
începerea lucrărilor.
Fabricantul trebuie să afirme capabilitatea sa de a satisface toate cerinţele şi să poată asigura
planificarea adecvată a tuturor activităţilor legate de calitate. O revizuire a cerinţelor se va realiza de
către fabricant pentru a verifica dacă conţinutul lucrării se încadrează capabilităţilor sale de a o efectua,
dacă sunt disponibile resurse suficiente să realizeze planurile de livrare şi dacă documentaţia este clară şi
nu este ambiguă.
Fabricantul trebuie să se asigure că orice variaţie între contract şi orice cotare anterioară sunt
identificate, iar achizitorul anunţat despre orice program, cost sau schimbări care apar.
Articole considerate pe timpul sau înainte de revizuirea cerinţelor:
a) Standardul de produs ce urmează a fi folosit, împreună cu orice cerinţe suplimentare;

b) Cerinţe statutare şi reglementatoar;
c) Orice cerinţe suplimentare determinate de fabricant;
d) Capabilitatea fabricantului de a satisface cerinţele prescrise;
Articole ca de obicei formează o parte a reviziilor tehnice şi sunt luate în considerare în timpul stagiului
dev planificarea:
Curs Cap. pag.

Timişoara
a) Specificaţie material(e) de bază şi proprietăţi îmbinare sudată;
b) Cerinţe de calitate şi acceptare a sudurilor;
c) Localizare, accessibilitate şi secvenţe sudare, inclusiv accesibilitatea pentru inspecţie şi examinare
nedistructivă;
d) Specificaţia procedurilor de sudare, proceduri nedistructive şi proceduri tratament termic;
e) Abordarea ce se foloseşte pentru calificarea procedurilor de sudare;
f) Calificare personal;
g) Selectarea, identificarea şi /sau trasabilitatea (ex. pentru materiale, suduri);
h) Inspecţie şi încercare;
i) subcontractare;
j) tratament termic post sudare;
k) Alte cerinţe pentru sudare, (ex. încercarea lotului de consumabile, conţinutul de ferită al metalului
depus, îmbătrânirea, conţinutul de hidrogen, suport permanent la rădăcină, utilizarea ciocănirii, finisarea
suprafeţei; profilul sudurii);
m) Utilizarea unor metode speciale (ex. pentru a realiza pătrunderea completă fără suport la rădăcină);
n) Dimensiuni şi detalii ale pregătirii rostului şi a sudurii finale;
o) Suduri care se fac în atelier sau oriunde altundeva;
p) Condiţii de mediu relevante pentru aplicarea procesului (ex. condiţii de temperatură ambientală foarte
scăzute sau protecţie împotriva condiţiilor de vreme nefavorabilă);
q) Tratarea nonconformităţilor.
Sub-contractare
Atunci când un producător intenţionează să utilizeze servicii sau activităţi subcontractante (ex. sudare,
inspecţie, examinare nedistructivă), informaţii necesare pentru a satisface cerinţele aplicabile vor fi
furnizate de producător subcontractorului.
Subcontractorul va lucra sub ordinul şi responsabilitatea producătorului
Producătorul se va asigura că subcontractorul poate fi în concordanţă cu cerinţele de calitate specificate.
Informaţiile furnizate de producător subcontractantului vor include toate datele relevante din verificarea
cerinţelor şi cea tehnică. Cerinţe suplimentare pot fi specificate dacă este necesar petru a se asigura
complianţa subcontractorului cu cerinţele tehnice.
Personalul sudor
Producătorul va avea la dispoziţie personal suficient şi competent pentru planificarea, efectuarea şi
supravegherea producţiei sudate conform cerinţelor specificate.
Sudorii şi operatorii sudori vor fi calificaţi prin examinări corespunzătoare.
Normativele de referinţă sunt specificate în Tabelul 1.
Producătorul trebuie să aibă personal adecvat de coordonare a sudării. Coordonatorul sudor va avea
autoritate suficientă pentru a permite luarea deciziei privind oricăre acţiune necesară.
Sarcinile şi responsabilităţile sale vor fi definite clar.
Inspecţie şi personal pentru examinări

Producătorul va avea la dispoziţie personal suficient şi competent pentru planificarea, efectuarea şi
supraveghereea inspecţiei şi a încercărilor producţiei sudate conform cerinţelor specificate în OSO 3834
– 5 (International Welding Inspection Personnel (IWIP), conform Doc. IAB-041-2001/EWF-450).
Personalul pentru examinări nedistructive va fi calificat/certificat în mod adecvat. Pentru examinarea
vizuală se poate să nu fie necesar un test de calificare. Când nu se cere un test de calificare, se va
verifica competenţa de către producător.
Normativele de referinţă pentru personlul de control nedistructiv sunt specificate în Tabelul 3.
Echipament
Echipament de producţie şi examinare

Următorul echipament va fi disponibil, la nevoie:
- Surse de putere şi alte maşini;
Curs Cap. pag.
Timişoara
- Echipament pentru pregătirea rostului şi a suprafeţei şi pentru tăiere, inclusiv tăiere termică;
- Wchipament pentrupreîncălzire şi tratament termic post sudare inclusiv indicator de temperatură;
- Dispozitive de prindere şi fixare;
- Macarale şi echipament pentru manipulare utilizat în producţie;
- Echipament pentru protecţia personalului şi alte echipamente de siguranţă, direct asociate cu procesele
de producţie aplicabile;
- Cuptoare, vibratoare, etc. utilizate la tratamentul consumabilelor pentru sudare;
- Facilităţi pentru curăţirea suprafeţelor;
- Facilităţi pentru examinări distructive şi nedistructive.
Descrierea echipamentului
Producătorul va ţine o listă cu echipamentele esenţiale, utilizate pentru producţie. Această listă identifică
articolele echipamentului major, esenţial pentru o evaluare a capacităţii şi capabilităţii atelierului.
Aceasta include, de exemplu:
- Capacitatea maximă a macaralei;

- Mărimea componentelor pe care atelierul le poate manipula;
- Capabilitatea echipamentului mecanizat sau automat pentru sudare;
- Dimensiunile şi temperatura maximă a cuptoarelor pentru tratamentul termic post sudare;
- Capacităţile privind echipamentul pentru laminare, încovoiere.
Alte echipamente trebuie să fie doar specificate prin numărul total care acoperă fiecare tip general (ex.
numărul total de surse de putere pentru diferite procese).
Adecvabilitatea echipamentului
Echipamentul va fi adecvat pentru aplicaţiile în cauză.
NOTĂ: Calificarea echipamentului de sudare şi încălzire nu se cere în mod normal, numai dacă se specifică acest lucru.
Echipament nou
După instalareaunui echipament nou (sau renovat), se vor efectua încercări adecvate ale echipamentului.
Încercările vor verifica funcţionarea corectă a echipamentului. Încercările vor fi efectuate şi
documentate în concordanţă cu standardele corespunzătoare, oricând este necesar.
Întreţinere echipament
Producătorul va avea planuri documentate pentru întreţinerea echipamentului. Planul va asigura
verificările de întreţinere a acelor articole ale echipamentului care controlează variabilele listate în
specificaţiile procedurii relevante. Planurile pot fi limitate la acele articole care sunt esenţiale pentru
asigurarea calităţii produsului.
Exemple ale acelor articole:
.- Starea dispozitivelor de ghidare ale echipamentului pentru tăiere termică, dispozitive mecanice de
fixare, etc.;
- Starea ampermetrelor şi voltmetrelor, debitmetrelor etc. utilizate pentru operarea echipamentelor de
sudare;
- Starea cablurilor, furnunelor, conectoarelor etc.;
- Starea sistemului de control la echipamentul mecanizat sau automatizat pentru sudare;
- Starea echipamentelor de măsurare a temperaturii;
- Starea dispozitivelor de alimentare cu sârmă şi a conductelor.
Nu se va folosi echipament defect.
Sudare şi activităţi conexe
Planificarea producţiei
Producătorul va realiza planificarea adecvată a producţiei.
Articolele ce se vor lua în considerare vor include cel puţin:
- Specificarea secvenţei prin care contrucţia va fi executată (ex. componente separate sau subansamble
Curs Cap. pag.

Timişoara
şi ordinea asamblării finale),
- Identificarea proceselor individuale necesare să execute construcţia;
- Referire la specificaţia procedurilor adecvate pentru sudare şi procedee conexe;
- Secvenţa în care urmează să se facă sudurile;
- Ordinea şi timpul în care procesele individuale urmează a fi realizate;
- Specificaţie pentru inspecţie şi examinare, including implicarea unui organ de inspecţie individual
- Condiţii de mediu (ex.protecţia faţă de vânt şi ploaie);
- Identificarea pe loturi, componente sau părţi, după caz;
- Alocarea personalului calificat
Specificaţia procedurii de sudare
Producătorul va pregăti specificaţia procedurilor de sudare şi se va asigura că acestea sunt utilizate
corect în producţie.
Calificarea procedurilor de sudare
Procedurile de sudare se vor califica înainte de începerea producţiei. Metoda de calificare trebuie să fie
în concordanţă cu standardele de produs relevante sau cu cele estabilite în specificaţie.
NOTA 1 Calificraea altor proceduri poate fi cerută de standardele de produs relevante şi/ sau specificaţie.
Instrucţiuni de lucru
Producătorul poate utiliza specificaţia procedurii de sudare direct pentru scopuri de instrucţie.
Alternativ, se pot utiliza instrucţiuni de lucru dedicate. Astfel de instrucţiuni de lucru dedicate trebuie
pregătite dintr-o specificaţie a procedurii de sudare calificate şi nu necesită calificare separată.
Procedurile pentru pregătirea şi controlul documentelor

Producătorul va stabili şi ţine procedurile pentru pregătirea şi controlul documentelor de calitate
relevante (ex. specificaţia procedurii de sudare, înregistrarea calificării procedurii de sudare, certificate
de calificare sudori şi operatori sudori).
Consumabile pentru sudare

Responsibilităţile şi procedurile pentru controlul consumabilelor de sudare vor fi specificate.
Examinare lot
Examinarea lotului de consumabile pentru sudaren se va cere numai dacă se specifică.
Stocare şi manipulare
Producătorul va produce şi implementa proceduri pentru stocare, manipulare, identificare şi utilizarea
consumabilelor pentru sudare care evită umiditatea, oxidarea şi deteriorarea etc. Aceste proceduri vor fi
în concordanţă cu recomandările furnizorului.
Socarea materialelor de bază

Stocarea va fi astfel încât materialul, inclusiv materialul furnizat de client, să nu fie afectat advers. Se va
face identificarea în timpul stocării.
Tratament termic după sudare

Producătorul va fi singurul respomsabil pentru specificaţia şi performanţa tratamentelor termice post-
sudare. Procedura va fi compatibilă cu materialul de bază, îmbinarea sudată, construcţia, etc. şi va fi în
concordanţă cu standardul de produs şi/sau cerinţele specificate. Se va face o înregistrare a
tratamentului termic în timpul procesului. Înregistrarea va demonstra că specificaţia a fost urmată şi va fi
trasabilă produsului particular.
Inspecţie şi examinare
Se vor implementa inspecţii şi examinări aplicabile în puncte adecvate în procesul de fabricaţie pentru a
asigura conformitatea cu cerinţele contractului. Localizarea şi frecvenţa unor astfel de inspecţii şi/sau
Curs Cap. pag.

Timişoara
examinări vor depinde de contract şi/sau standard de produs, procesul de sudare şi tipul construcţiei.
Inspecţia şi examinarea înainte de sudare

Înainte de începerea sudării, trebuie verificate următoarele:
- Adecvabilitatea şi validitatea certificatelor de calificare a sudorilor;
- Adecvabilitatea specificaţiei procedurii de sudare;
- Identitatea materialului de bază;
- Identitatea consumabilelor pentru sudare;
- Pregătirea rostului (ex. formă şi dimensiuni);
- fixarea, sudura de prindere/provizorie;
- orice cerinţe speciale în specificaţia procedurii de sudare (ex. prevenirea deformaţiei);
- aranjamente pentru orice test de producţie;
- adecvabilitatea pentru condiţiile de sudare, incluzând mediu.
Inspecţia şi examinarea în timpul sudării
În timpul sudării, se vor verifica următoarele, la intervale regulate sau prin monitorizare continuă:
- parametrii de sudare esenţiali (ex. curentul de sudare, tensiune arc şi viteza fde lucru;
- temperatura de preîncălzire/intre treceri;
- curăţirea şi forma rândurilor şi straturilor de metal depus;
- scobirea la rădăcină;
- secvenţa de sudare;
- utilizarea corectă şi manipularea consumabilelor pentru sudare;
- controlul deformaţiei;
- orice examinare intermediară (ex. verificarea dimensiunilor)
Nornativele de referinţă sunt specificate în Tabelul 7.
Inspecţia şi examinarea după sudare
După sudare complianţa cu criteriile relevante de acceptare vor fi verificate:
- prin inspecţie vizuală
- prin examinare nedistructivă ;
- prin examinare distructivă
- forma şi dimensiunile construcţiei;
- rezultate şi înregistrări ale operaţiilor post sudare (ex. tratament termic post sudare, îmbătrânere)
Situaţia inspecţiei şi a examinarii
Se vor lua măsuri, după caz, pentru a indica de ex. prin marcarea articolului sau prin card de traseu,
situaţia inspecţiei şi examinării construcţiei sudate.
Neconformităţi şi acţiuni corective

Se vor implementa măsuri pentru controlul articolelor sau activităţilor care nu sunt conforme cu
cerinţele specificate pentru a preveni acceptarea lor accidentală. Când se efectuaeză reparaţia şi/sau
rectificarea de către producător, trebuie să fie disponibile descrierile procedurilor corespunzătoare la
toate posturile de lucru în care se efectuează reparaţia sau rectificarea. Când se realizează reparaţia, se
vor inspecta, examina articolele în concordanţă cu cerinţele originale. Se vor implementa măsuri pentru
evitarea revenirea la neconformităţi.
Calibrarea şi validarea echipamentului de măsurare, inspecţie şi examinare

Producătorul va răspunde pentru calibrarea adecvată sau validarea echipamentului de măsurare, inspecţie
şi examinare. Toate echipamentele utilizate pentru a evalua calitatea construcţiei vor fi controlate
corespunzător şi vor fi calibrate sau validate la intervale specifice.
Normateivele de referinţă sunt specificate în Tabelul 9.
Identificare şi trasabilitate
Identificarea şi trasabilitatea vor fi menţinute de-a lungul procesului de fabricaţie, dacă se cere.
Sistemele documentate pentru asigurarea identificării şi trasabilităţii operaţiilor de sudare vor include,
dacă se cere:
- Identificarea planurilor de producţie;
Curs Cap. pag.
Timişoara
- Identificarea cardurilor de traseu;
- Identificarea localizării sudurilor în construcţie;
- Identificarea procedurilor şi a personalului pentru examinarea nedistructivă;
- Identificarea consumabilelor pentru sudare (ex. denumire, nume comercial, producător de consumabile
şi numere de loturi );
- Identificarea şi/sau trasabilitatea materialului de bază (ex. tip, nr. turnare);
- Identificarea locului reparaţiilor;
- Identificarea locaţiei ataşamentelor temporare;
- Traceabilitatea pentru echipamentul de sudare mecanizată sauautomatizată pentru suduri specifice;
- Traceabilitatea sudorului şi aoperatorilor sudori pentru suduri specifice;
- Traceabilitatea specificaţiilor procedurii de sudare pentru suduri specifice.
Înregistrarea calităţii
Înregistrarea calităţii va include, când se aplică:
- Înregistrarea cerinţelor /reviziei tehnice;
- Certificate materiale;
- Certificate consumabile pentru sudare;
- Specificaţiile procedurilor de sudare;
- Înregistrarea întreţinerii echipamentelor;
- înregistrarea calificării procedurilor de sudare (WPQR);
- Certificate de calificare sudor sau operator sudor;
- Plan de producţie;
- Certificate personal examinări nedistructive;
- Specificaţie procedură tratament termic şi rapoarte;
- Proceduri examinări nedistructive şi distructive şi rapoarte;
- Rapoarte dimensionale;
- intregistrări reparaţii şi rapoarte de neconformitate;
- alte documente.
Înregistrările privind calitatea vor fi reţinute o perioadă minimă de cinci ani în absenţa oricăror cerinţe
specifice.
Aplicare
Conformitatea cu ISO 3834-2 până la 4 trebuie să fie afirmată de către producătorul care utilizează
normativele de referinţă date în această parte.Conformitatea cu ISO 3834-2 până la 4 poate fi de
asemenea afirmată prin adoptarea altor standarde care furnizează condiţii tehnice echivalente.
În cazurile în care se adoptă alte satndarde , acestea trebuie utilizate numai când se face referire la ele
în standardele de produs pentru construcţii executate de producător.
Cade în responsabilitatea producătorului să demonstreze condiţiile tehnice echivalente atunci când
normativele de referinţă altele decât cele listate în această parte sunt aplicate. Certificatele eliberate în
urma evaluarii de organizaţii independente de certificare sau cereri de complianţă a unui producător cu
oricare parte a ISO 3834 trebuie să identifice clar normativele de referinţă sau specificaţiile utilizate de
producător.
Normative de referinţă pentru a îndeplini cerinţele de calitate
Tabelul 1 — Sudori şi operatori sudori
Procedeu de sudare Referential ISO 3834-2:2005 ISO 3834-2:2005 ISO 3834-2:2005
clauză clauză clauză
Sudare cu arcul electric EN 287-1; ISO
9606-2 – 5, ISO
14732, ISO 16 16 Nici una
15618 – 1,2
Sudare cu fascicul de ISO 14732
electroni
Sudare laser ISO 14732
Sudare cu gaz EN 287-1
Curs Cap. pag.

Timişoara
Tabelul 2 — Personal de coordonare a sudării
Sudare cu arcul electric
Sudare cu fascicul de EN 719,
electroni ISO 14731 7.3 7.3 Nici una
Sudare laser
Sudare cu gaz
Tabelul 3 — Personal pentru examinări nedistructive

Sudare cu fascicul de EN 473,
electroni ISO 9712 8.2 8.2 8.2
Sudare laser
Sudare cu gaz
Tabelul 4 — Specificaţii proceduri de sudare

Sudare cu arcul electric ISO 15609 – 1
Sudare cu fascicul de ISO 15609 – 3
electroni 10.2 10.2 Nici una
Sudare laser ISO 15609 – 4
Sudare cu gaz ISO 15609 – 2
Tabelul 5 — Calificarea procedurilor de sudare

Sudare cu arcul electric ISO 15607, 15610 -
15613, ISO 15614 –
1, 2,4,5,7,8,10
10.3 10.3 Nici una
Sudare cu fascicul de ISO 15607, ISO
electroni 15611 -15613,
ISO 15614-11
Sudare laser ISO 15607, ISO
15611 -15613,
ISO 15614-11
Sudare cu gaz ISO 15607, ISO
15610 -15613,
ISO 15614-1
Tabelul 6 — Tratament termic post sudare

Sudare cu fascicul de
electroni ISO/TR 17663 13 16 Nici una
Sudare laser
Sudare cu gaz
Tabelul 7 — Inspecţia şi examinarea în timpul sudării

Curs Cap. pag.

Timişoara
Sudare cu arcul electric ISO 13916,
ISO/TR 17612 – 2,
ISO/TR 17844
14.3 14.3 Nici una
Sudare cu fascicul de Nici una
electroni
Sudare laser Nici una
Sudare cu gaz Nici una
Tabelul 8 — Inspecţia şi încercarea după sudare

Sudare cu arcul electric ISO 17635, ISO
Sudare cu fascicul de 17636, ISO
electroni 17637, 14.4 14.4 Nici una
ISO 17638,
Sudare laser
ISO 17639,
Sudare cu gaz ISO 17640
Tabelul 9 — Calibrare şi validare a echipementelor de măsurare, inspecţie şi încercare

Sudare cu fascicul de
electroni ISO 17662 16 16 Nici una
Sudare laser
Sudare cu gaz
6. Coordonarea sudării – sarcini şi responsabilităţi (cf. EN 719/ISO 14731)

Sarcinile şi responsabilităţile personalului implicat în activităţi legate de sudare trebuie să fie clar
definite deoarece fiecare activitate trebuie asociată un anumit număr de sarcni şi responsabilităţi
precum:
- specificaţii şi pregătire,
- coordonare,
- control,
- inspecţie sau examinare.
In cazul in care într-o firmă cu specific de sudură activitatea de coordonare a sudării este exercitată de
mai multe persoane trebuiesc stabilite şi clar definite responsabilităţile fiecărei persoane de coordonare a
sudării, în mod individual.
Coordonarea sudării constituie responsabilitatea producătorului, însă anumite sarcini şi responsabilităţi
pot fi exercitate şi de către subcontractanţi în cazul anumitor producţii.
Producătorul trebuie să numească cel puţin un singur coordonator al sudării. Responsabilul cu

coordonarea sudării poate delega sarcini specifice de coordonare a sudării, cu condiţia ca
responsabilitatea să fie clar definită şi ca persoanele să fie calificate.
Coordonarea sudării poate fi subcontractată
O identificare clară a coordonatorului sudor desemnat trebuie să existe cu privire la:

- Poziţia in organizaţie şi responsabilităţile.
- Extinderea scopului autorizării de a accepta prin semn[tura din partea organizaţiei producătoare de ex.
specificaţie procedură, rapoarte de supraveghere, necesare pentru a îndeplini sarcinile stabilite.
- Extinderea scopului autorizării de a realiza sarcinile stabilile.
Pentru toate sarcinile stabilite coordonatorii sudori trebuie să fie capabili să demonstrezecunoştinţele
tehnice adecvate care să permită ca astfel de sarcini să fie efectuate în mod satisfăcător.
Trebuie să fie luaţi în considerare următorii factori:
Curs Cap. pag.

Timişoara
- cunoştinţe tehnice generale;
- cunoştinţe tehnice specializate în domeniul sudării şi procedeelor conexe relevante pentru sarcinile
alocate.

Personalul responsabil cu coordonarea sudării trebuie să aibă:
Cunoştinţe tehnice multilaterale
Personalul de coordonare al sudării trebuie sa posede cunoştinţe tehnice complete privind planificarea
execuţia, supravegherea şi examinarea tuturor sarcinilor şi responsabilităţilor în domeniul fabricaţie în
sudură.
Cunoştiinţe tehnice specifice
Personalul de coordonare al sudării acolo unde cunoştinţele tehnice sunt suficiente pentru planificarea,
execuţia, supravegherea şi examinarea sarcinilor şi responsabilităţilor în domeniul fabricaţiei în sudură
într-un domeniu tehnic selectiv sau limitat.
Cunoştinţe tehnice de bază

Personalul de coordonare al sudării acolo unde cunoştinţele tehnice sunt suficiente pentru planificarea,
execuţia, supravegherea şi examinarea sarcinilor şi responsabilităţilor într-un domeniu tehnic limitat
care implică numai construcţii sudate simple.
Sarcini referitoare la sudare ale cordonatorului sudării

Verificare cerinţe
a) Standardul de produs ce va fi utilizat, împreună cu orice cerinţe suplimentare;
b) Capabilitatea producătorului de a satisface cerinţele prescrise.
Verificarea tehnică
a) Specificaţiile materialului de bază şi proprietăţile îmbinării sudate;
b) localizarea imbinării in relaţie cu cerinţele proiectului;
c) cerinţele de calitate şi acceptare pentru suduri;
d) localizare, accesibilitate şi secvenţa sudurilor inclusiv accesibilitatea pentru inspecţie şi examinări
nedistructive;
e) alte cerinţe de sudare, de ex. încercarea lotului de consumabile, conţinutul de ferită al metalului
depus, îmbătrânirea, conţinutul de hidrogen, profilul sudurii;
f) dimensiunile şi detaliile privind pregatirea rostului şi completarea sudurii.
Sub-contractare
Competenţa subcontractorului pentru fabricaţia sudată
Personalul sudor
Calificarea sudorilor şi a operatorilor sudori, a celor ce lucrează în domeniul lipirii tare şi al operatorilor
în lipire tare
Echipament
a) potrivirea sudurii şi a echipamentului asociat;
b) aprovizionare cu elemente auxiliare şi echipament, identificare şi mânuire;
c) echipament de protecţie pentru personal şi alte echipamente pentru protecţie, direct legat de aplicaţie.
d) echipament de întreţinere.
Planificarea producţiei
a) referirea la specificaţiile procedeelor de sudare şi procedee conexe;
b) succesiunea în care se vor efectua sudurile;
c) condiţiile de mediu (ex. protecţia împotriva vintului, temparaturii şi ploii);
d) alocarea de personal calificat;
e) echipament pentru preîncălzirea şi tratamentul termic post sudare inclusiv indicatorul de temperatură
Calificarea procedurilor de sudare
Metodă şi domeniu de calificare
Specificaţii procedee de sudare
Domeniu de calificare.
Intrucţiuni pentru lucru
Editare şi utilizare instrucţiuni de lucru
Consumabile pentru sudare
Curs Cap. pag.
Timişoara
a) Compatibilitate;
b) condiţii de livrare;
c) orice cerinţe suplimentare în specificaţiile de achiziţionare a consumabilelor pentru sudare inclusiv
tipul certificatului consumabilelor pentru sudare;
d) stocare şi manipulare consumabile pentru sudare.
Materiale
a) Oricare cerinţe suplimentare în specificaţiile pentru achiziţionarea materialului inclusiv tipul
certificatului (EN 10204 etc.);
b) stocare şi manipulare material de bază;
c) trasabilitate.
Inspecţie şi încercări înainte de sudare
a) Adecvabilitatea şi validitatea cerificatelor de calificare a sudorilor;
b) adecvabilitatea /potrivirea specificaţiei procedurii de sudare;
c) identitatea materialului de bază; o
d) identitatea consumabilelor pentru sudare;
e) pregătirea rostului (formă şi dimensiuni);
f) fixare şi prindere;
g) oricare cerinţe speciale din specificaţia procedurii de sudare (ex. prevenirea deformării);
h) organizarea oricărei încercăr de producţie;
i) condiţii de lucru adecvate pentru sudare, inclusiv echipamentul.
Inspecţie şi încercări în timpul operaţiei de sudare
a) Parametri principali de sudare (ex. curentul de sudare, tensiune arc şi viteza de sudare);
b) temperatura de preîncălzire/între treceri;
c) curăţirea şi forma rândurilor şi straturilor de material depus;
d) scobirea la rădăcină;
e) secvenţa de sudare;
f) utilizarea corectă şi mânuirea consumabilelor pentru sudare;
g) controlul deformaţiei;
h) examinare intermediară (ex. verificarea dimensiunilor)
Inspecţie şi încercări după sudare
a) Inspecţie vizuală (completarea sudurii, dimensiunile sudurii, forma);
b) încercare nedistructivă;
c) încercare distructivă;
d) forma, toleranţă şi dismensiunile construcţiei;
e) resultate şi înregistrarea operaţiilor post sudare (ex. tratament termic post sudare, îmbătrânire)
Tratament termic post sudare
Performanţa în concordanţă cu specificaţia
Lipsa conformităţii şi acţiuni corective

Măsuri şi acţiuni necesare (reparaţii sudură, reevaluare suduri reparate, acţiuni corectieve)
Calibrarea şi validarea echipamentului de măsurare, inspecţie şi validare
Acţiuni şi măsuri necesare
Identificare şi trasabilitate
a) Identificarea planurilor de producţie;
b) identification traseelor;
c) identificarea localizării sudurilor în construcţie;
d) identificarea procedurilor de încercări nedistructive şi a personalului;
e) identificarea consumabilelor pentru sudare (ex. denumire, nume comercial, producătorul de
consumabile şi număr lot sau turnare;
f) identificarea şi /sau trasabilitatea materialului de bază (ex. tipul, număr turnare);
g) identificarea localizării reparaţiilor;
h) identificarea localizării ataşamentelor temporare;
i) trasabilitatea pentru echipamentul de sudare complet mecanizat şi automatizat pentru suduri specifice;
j) trasabilitatea sudorului şi operatorilor sudori pentru suduri specifice;
Curs Cap. pag.
Timişoara
k) trasabilitatea specificaţiei procedurii de sudare pentru suduri specifice.
Înregistrarea calităţii
Pregătirea şi păstrarea înregistrărilor necesare (inclusiv activităţile subcontractate).
Pentru fiecare caz sarcinile coordonatorului sudor vor fi selectate din partea aplicabilă a standardului
EN ISO 3834, dup caz.
7. REFERINŢE NORMATIVE
ISO 3834-1,2,3,4,5 Quality requirements for fusion welding of metallic materials .
EN 287-1, Approval testing of welders — Fusion welding — Part 1: Steels
ISO 9606-2, Qualification test of welders — Fusion welding — Part 2: Aluminium and aluminium alloys
ISO 9606-3, Approval testing of welders — Fusion welding — Part 3: Copper and copper alloys
ISO 9606-4, Approval testing of welders — Fusion welding — Part 4: Nickel and nickel alloys
ISO 9606-5, Approval testing of welders — Fusion welding — Part 5: Titanium and titanium alloys, zirconium
and zirconium alloys
ISO 9712, Non-destructive testing — Qualification and certification of personnel
ISO 13916, Welding — Guidance on the measurement of preheating temperature, interpass temperature and
preheat maintenance temperature
ISO 14555, Welding — Arc stud welding of metallic materials
ISO 14731, Welding coordination — Tasks and responsibilities
ISO 14732, Welding personnel — Approval testing of welding operators for fusion welding and of resistance
weld setters for fully mechanized and automatic welding of metallic materials
ISO 15607, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — General rules
ISO 15609-1, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Welding procedure
specification — Part 1: Arc welding
specification — Part 2: Gas welding
specification — Part 3: Electron beam welding
specification — Part 4: Laser beam welding
ISO 15610, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Qualification based
on tested welding consumables
on previous welding experience
ISO 15612, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Qualification by
adoption of a standard welding procedure
on pre-production welding test
test — Part 1: Arc and gas welding of steels and arc welding of nickel and nickel alloys
test — Part 2: Arc welding of aluminium and its alloys
test — Part 4: Finishing welding of aluminium castings
test — Part 5: Arc welding of titanium, zirconium and their alloys
test — Part 6: Arc welding of copper and copper alloys
test — Part 7: Overlay welding
test — Part 8: Welding of tubes to tube-plate joints
ISO 15614-10, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Welding
procedure test — Part 10: Hyperbaric dry welding
ISO 15614-11, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Welding
procedure test — Part 11: Electron and laser beam welding
ISO 15618-1, Qualification testing of welders for underwater welding — Part 1: Diver-welders for hyperbaric
wet welding
Curs Cap. pag.

Timişoara
ISO 15618-2, Qualification testing of welders for underwater welding — Part 2: Diver-welders and welding
operators for hyperbaric dry welding
ISO 17635, Non-destructive testing of welds — General rules for fusion welds in metallic materials
ISO 17636, Non-destructive testing of welds — Radiographic testing of fusion-welded joints
ISO 17637, Non-destructive testing of welds — Visual testing of fusion-welded joints
ISO 17638, Non-destructive testing of welds — Magnetic particle testing
ISO 17639, Destructive tests on welds in metallic materials — Macroscopic and microscopic examination of
welds
ISO 17640, Non-destructive testing of welds — Ultrasonic testing of welded joints
ISO 17662, Welding — Calibration, verification and validation of equipment used for welding, including
ancillary activities
ISO/TR 17663, Welding — Guidelines for quality requirements for heat treatment in connection with welding
and allied processes
ISO/TR 17671-2, Welding — Recommendations for welding of metallic materials — Part 2: Arc welding of
ferritic steels
ISO/TR 17844, Welding — Comparison of standardized methods for the avoidance of cold cracks
Curs Cap. pag.

Timişoara

Cap 4.1 IWE Nou

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 4.1 IWE Nou

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4.1.

Introducere în asigurarea calităţii construcţiilor sudate

1.9 Criterii de audit

1.10 Dovezi de audit

1.11 Constatări ale auditului

1.12 Concluziile auditului

Curs Cap. pag.

1.16 Echipa de audit

1.17 Expert tehnic

1.18 Program de audit

1.19 Plan de audit

1.23 Calificare personala:

Curs Cap. pag.

Factorii care influenţează sudabilitatea metalurgică sunt:

Curs Cap. pag.

Factori care influenţează sudabilitatea operaţională includ :

Sudabilitatea unui material poate fi bună sau limitată.

Carbonul echivalent Ec se calculează cu formula:

Grosimea Conţinutul maxim Carbon

3.1. Politica în domeniul calităţii

Curs Cap. pag.

3.2. Sistemul calităţii

3.3. Controlul calităţii

3.4. Asigurarea calităţii

Curs Cap. pag.

3.5. Managementul calităţii

3.6. Manualul calităţii

3.7. Planul calităţii

Curs Cap. pag.

Auditurile constituie un instrument foarte important în ceea ce priveşte monitorizarea şi implementarea

Principiile următoare se referă la auditori:

 Prezentare corectă – obligaţia de raporta adevărul şi cu acurateţe

 Responsabilitatea profesională - aplicarea perseverenţei şi a judecăţii în auditare

Independenţa - baza pentru imparţialitatea şi obiectivitatea concluziilor auditului

Curs Cap. pag.

Programul de audit poate include audituri cu o varietate de obiective. În funcţie de mărimea,

O organizaţie poate stabili unul sau mai multe programe de audituri.

a) Stabilească obiectivele şi amploarea programului de audit

Figura 1 ilustrează aplicarea conducerii unui program de audit

Curs Cap. pag.

Implementarea programului Competenţa şi

Curs Cap. pag.

Dacă o organizaţie utilizează sisteme de management al calităţii şi mediului, poate decide ca

Obiectivele unui program de audit

Aceste obiective se pot baza pe:

Amploarea programului de audit

Procedurile programului de audit trebuie stabilite şi trebuie să includă:

Înregistrări ale programului de audit

Curs Cap. pag.

Monitorizarea şi analizarea programului de audit

Analiza programului de audit poate lua în considerare:

Definirea obiectivelor, a domeniului şi criteriilor auditului,

Obiectivele auditului trebuie definite de clientul auditului. Domeniul şi criteriile auditului

Obiectivele unui audit pot include:

Curs Cap. pag.

Planul de audit trebuie să includă, după cum este cazul:

h) Identificarea reprezentanţilor auditatului pentru audit;

Constatări ale auditului

Neconformităţile şi dovezile auditului care le susţin trebuie înregistrate. Neconformităţile pot fi

Curs Cap. pag.

Raportul de audit poate, de asemenea, să includă sau să facă referire la:

Aprobarea şi difuzarea raportului de audit

Curs Cap. pag.