4.

8 – ASPECTE ECONOMICE

4.8.1 – ANALIZA COSTURILOR LEGATE DE OPERAŢIA DE SUDARE

Costul global al operaţiei de sudare se descompune în :

- costul metalului depus prin sudare ,
- costuri auxiliare .

Costul metalului depus – produsul dintre cantitatea de metal ce se va depune prin

sudare şi preţul unui kilogram de metal depus .
Costurile auxiliare se referă la :
- eliminarea rebuturilor şi la repararea zonelor cu defecte ,
- calificarea procedurilor de sudare şi a sudorilor ,
- diversele verificări , examinări şi încercări ,
- preîncălzire ,
- uscarea şi păstrarea materialelor pentru sudare ,
- pregătirea îmbinărilor ,
- curăţirea sudurilor ,
- corectarea deformaţiilor ,
- costurile generale ale atelierului .

De obicei, aceste costuri nu sunt cunoscute cu exactitate şi de aceea ele trebuie

determinate . Pentru a se evita interpretări greşite se prezintă câteva elemente de
bază .

Valori nominale

Valoarea nominală reprezintă o mărime asociată unui domeniu bine definit . De

exemplu , la o sârmă pentru sudare MAG , cu diametrul nominal de 1,0 mm , o
toleranţă la diametru de ± 0,02 mm va conduce la o abatere de 8% asupra greutăţii
metalului depus în cazul în care viteza de avans a sârmei este constantă .

Valori măsurate

Sub rezerva că aparatele de măsură sunt etalonate corect , toate valorile

măsurate conduc la o incertitudine datorită preciziei de citire , ceea ce implică inclusiv
clasa de precizie a instrumentului de măsură .

4.8.2 – CANTITATEA DE METAL DEPUS

Această cantitate se calculează prin descompunerea geometriei îmbinării în

forme geometrice simple . Un exemplu de calcul este prezentat în figura 4.8.1.

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 1
Timişoara
 Fig . 4.8.1

Aria totală a secţiunii transversale a rostului înmulţită cu lungimea îmbinării şi cu

greutatea specifică a metalului depus , dă cantitatea teoretică a metalului depus
prin sudare .

Valori pentru greutatea specifică :

- pentru oţel carbon : 7,8 x 10 -6 Kg/mm3 ,
- pentru oţel inoxidabil austenitic : 7,9 x 10 -6 Kg/mm3 ,
- pentru aliaje de nichel :8,3 x 10-6 Kg/mm3 ,
- pentru aliaje de aluminiu :2,7 x 10 -6 Kg/mm3 ,

În tabelul 4.8.1 se prezintă formule de calcul pentru diverse geometrii ale rosturilor .

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 2
Timişoara
 Tabelul 4.8.1

La procedeele de sudare sub strat de flux şi în baie de zgură , cantitatea de flux

se calculează ţinând seama că ea este egală cu cea a sârmei la sudarea sub strat de
flux , respectiv cu 5...10% din consumul de sârmă la sudarea în baie de zgură .
La sudarea în medii de gaze protectoare se calculează cantitatea de gaze
consumate înmulţind debitul utilizat cu timpul efectiv de sudare .

4.8.3 – COSTUL MATERIALELOR PENTRU SUDARE

Costul unui kilogram de metal depus prin sudare se stabileşte prin însumarea :
- costurilor referitoare la manoperă ,
- costurilor materialelor pentru sudare ,
- costurilor referitoare la energia electrică consumată ,
- costurilor referitoare la amortizări .

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 3
Timişoara
La procedeele de sudare manuală , în mod frecvent , în ţările dezvoltate , costul
manoperei reprezintă între 70 şi 90% din costul total al operaţiei de sudare , iar costul
materialelor pentru sudare reprezintă între 10 şi 20 % .
Costul materialelor pentru sudare cuprinde costurile referitoare la materialele
pentru sudare propriu-zise , costurile referitoare la gazele de protecţie , a fluxurilor
pentru sudare , a materialelor pentru susţinerea rădăcinii .

Costul materialelor pentru sudare reprezintă raportul dintre preţul

unitar pentru 1 Kg de material consumabil şi randamentul procedeului de sudare

Pentru a determina costul materialelor pentru sudare , se va ţine cont şi de

cheltuielile legate de transportul acestora , de ambalarea lor , de recepţia acestora .
Randamentul este caracteristic fiecărui procedeu de sudare , el depinzând şi
de condiţiile de utilizare . În tabelul 4.8.2 se prezintă pentru diferite procedee de
sudare valori pentru randament .
Tabelul 4.8.2
Procedeu de sudare Randament
141 0,95
111 0,65 – 0,70
131 / 135 0,95
136 0,85
12 1,00

Costul gazului de protecţie reprezintă produsul dintre preţul unitar al gazului [ RON ] şi
debitul de gaz [ m3 / h ] raportat la rata depunerii .

Costul fluxului de sudură se estimează pornind de la procentul de consum în raport

cu sârma de sudură .
Costul materialelor pentru susţinerea rădăcinii depinde de lungimea sudurilor .

4.8.4 – COSTUL MANOPEREI

Costul manoperei reprezintă tariful orar împărţit la produsul dintre rata depunerii şi
durata activă .
Tarif orar – costul manoperei directe [ RON/oră ] , incluzând tot ce ţine
de salariu ( prime , ore suplimentare , impozite , asigurări etc ) .
Rata de depunere – cantitatea de metal depus [ kg/oră ] cu un arc
electric care arde în permanenţă .
Durata activă – raportul dintre durata de funcţionare în sarcină şi
durata unui ciclu de sudare .
Durata activă caracterizează serviciul intermitent periodic şi se exprimă în procente .

4.8.5 – COSTUL ENERGIEI

În ţările dezvoltate industrial , costul energiei electrice utilizate la sudare , reprezintă
între 2 şi 5% din costurile totale ale operaţiei de sudare.
Este o cheltuială care depinde ,în principal , de parametrii regimului de sudare .
Costul energiei reprezintă produsul dintre preţul unui KWh [ RON], intensitatea
curentului de sudare şi tensiunea arcului raportat la produsul dintre randamentul sursei şi rata
depunerii .

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 4
Timişoara
 Randamentul sursei variază în funcţie de sarcina aplicată el fiind mai mare pentru
zona de jos de reglare a sursei de curent . El depinde de factorul de putere ( cos φ ) , care
depinde , la rândul său , de sarcina aplicată .
Pentru calcule se pot lua următoarele valori pentru randament :
- 0,85 – pentru transformatoare de sudură ,
- 0,80 - pentru redresoare de sudură ,
- 0,60 - pentru generatoare de sudură .

4.8.6 – COSTURI LEGATE DE AMORTIZĂRI

Aceste costuri se referă la cheltuielile legate de amortizarea echipamentelor de

sudare ( surse , capete de sudare , piese de schimb , echipamente diverse ).

Costurile de amortizare reprezintă raportul dintre suma amortizării anuale şi cheltuielile

de întreţinere şi produsul dintre rata depunerii , durata activă şi numărul orelor de funcţionare .

4.8.7 – CALCULUL COSTURILOR LA SUDARE

În tabelul 4.8.3 se prezintă , pentru câteva dintre procedeele de sudare cu arc electric ,
relaţiile de calcul pentru costurile la sudare .

Tabelul 4.8.3
Procedeu
de Componentele costului sudării
sudare
111 MD1 { PEL/GMA + (2...3 )PMO/FOAD +PW/AD[PO(1/FO – 1) + PSU/η]}
136 MD1 { PST/GMA + (2...3 )PMO/FOAD +PW/AD[PO(1/FO – 1) + PSU/η]}
12 MD1 {( PS +PF)/GMA + (2...3 )PMO/FOAD +PW/AD[PO(1/FO – 1) + PSU/η]}
131/135 MD1 { PS/GMA + (2...3 )PMO/FOAD +PW/AD[PO(1/FO – 1) + PSU/η]+
+60 P G DG/AD }

MD1-cantitatea de metal depus pe un metru de sudură, Kg/m;

PEL-preţul electrozilor înveliţi, RON/Kg;
PST-preţul sârmei tubulare, RON/Kg;
PS-preţul sârmei pline, RON/Kg;
PF-preţul fluxului, RON/Kg;
PG-preţul gazelor, RON/Kg;
PMo-preţul manoperei, RON/oră;
PW-preţul energiei electrice, RON/KWh;
Po-putrea de mers în gol, KW;
PSU-puterea la sudare, KW, PSU=UaxIs/1000;
GMA-gradul de utilizare al materialului de sudare;
FO-durata activă, %;
AD-rata depunerii, Kg/h;
DG-debitul gazului, l/min;
Q-randamentul sursei de curent, %.

4.8.8. COSTURI AUXILIARE

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 5
Timişoara
 Frecvent, aceste costuri sunt superioare celor legate de metalul depus prin sudare. Acestea sunt
formate din costuri legate de operaţia de sudare şi din costuri complementare

4.8.8.1. Referitor la costurile legate direct de operaţia de sudare, este interesant de a ne referi la
durata activă globală care se referă la raportul dintre timpul efectiv cât se sudează şi timpul
global cât durează operaţia de sudare. Este interesant dacă se raportează cantitatea de materiale
pentru sudare ce se pot consuma într-un an, referitoare la acelaşi procedeu şi parametrii de
sudare apropiaţi, la cantitatea reală consumată. Rezultatul: între 5 şi 10 %

4.8.8.2 COSTUL REPARAŢIILOR ZONELOR DEFECTE

Rebuturile penalizează grav preţul de cost al produselor. Din fericire, rebuturile la produsele
sudate sunt rare întrucât zonele necorespunzătoare ale îmbinărilor sudate se pot repara. La
costul reparaţiei, în general efectuată prin procedee de sudare manuale, se adaugă costurile
legate de pregătire (izolarea zonei, decuparea, excavarea, polizarea, resudarea, controlul). Acest
timp de pregătire poate fi cuprins între (2-10) ori durata reparaţiei în ture.

4.8.8.3. COSTUL OPERAŢIEI DE PREÎNCĂLZIRE

Preîncălzirea se face pentru reducerea vitezei de răcire ca să nu apară în îmbinare structuri
martensitice, care, împreună cu prezenţa hidrogenului şi a unor tensiuni pot conduce la fisurare
la rece.
Costurile legate de această operaţie reprezintă între100 şi 150 % din costul materialelor pentru
sudare.

4.8.8.4. COSTUL USCĂRII ŞI PĂSTRĂRII ELECTROZILOR ŞI FLUXURILOR

Numeroase studii efectuate au demonstrat că uscarea şi păstrarea la o anumită temperatură a
electrozilor şi fluxurilor pentru sudare implică cheltuieli de circa 35 % din valoarea materialelor
pentru sudare (energie şi amortizări).

4.8.8.5. COSTURI PENTRU CORECTAREA DEFORMAŢIILOR

Deformarea preselor sudate este cu atât mai mare cu cât se sudează cu un aport termic mai
ridicat. Timpul referitor la redresarea şi corectarea deformaţiilor după sudare reprezintă între 15
şi 35 % din timpul total de sudare.

4.8.8.6. COSTURI GENERALE ALE ATELIERULUI

Sunt aşa zisele ”regii” de atelier, secţii etc. Sunt cheltuieli legate de consumurile de: apă,
căldură, iluminat, ventilaţie, întreţinerea şi reglara echipamentelor etc.

4.8.9. MĂSURI DE REDUCERE A COSTURILOR LA SUDARE

4.8.9.1. REDUCEREA CANTITĂŢII DE METAL DEPUS

În afară de schimbarea modului de pregătire a îmbinării (îmbinare în V înlocuită cu una în X),
se poate modifica geometria în V pentru a se diminua cantitatea de metal depus. De exemplu,
pentru o îmbinare cap la cap cu grosimea de 30mm, dacă unghiul rostului în V se reduce de la
600 la 550 se poate obţine o economie de 10 % din volumul de metal deps. Se poate profita în
acest caz şi de schimbarea procedeului de sudare, aşa cum rezultă şi din figura 4.8.2. (se obţine
o reducere de 14 % a volumului de metal depus dacă se sudează cu sârmă tubulară în loc de
electrozi înveliţi).

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 6
Timişoara
 Fig. 4.8.2

Cantitatea reală de metal depus este frecvent, superioară celei teoretice dacă se respectă modul
de pregătire (geometria restului) din cauza indiscilinei muncitorilor. În acest caz se intervine cu
măsuri penalizante. De exemplu, la o îmbinare în colţ, trecerea de la o înălţime a suduri de la 4
la 5mm măreşte costurile cu peste 50 % (figura 4.8.3)

Fig. 4.8.3

4.8.9.2. MĂSURI DE CREŞTERE A DURATEI ACTIVE

Metoda cea mai utilizată constă în trecerea de la sudarea manuală la cea mecanizată unde
deplasarea relativă a arcului este asigurată prin mijloace mecanice, sudorul (sau operatorul)
continuând supravegherea procesului. În afară de câştigul asupra timpilor de manipulare,
mecanizarea permite asigurarea unui ritm de muncă constant.
Este important de a reduce timpii de utilizare a materialelor pentru sudare, aceasta obţinându-
se prin trecerea de la sudarea cu electrod învelit la procedee cu sârmă, su, în cazul procedeului
WIG, înlocuirea vergelelor cu o sârmă continuă, sau prin diminuarea timpilor de înlocuire a
rolelor de sârmă utilizând alte modalităţi de alimentare.
Dacă se consideră un proces MAG cu o sârmă de 1,2mm, cu o viteză de avans a sârmei de
10m/min., timp de 8 ore pe zi cu o durată activă de 40 %, prin înlocuirea bobinelor de sărmă de
15 Kg. cu sisteme de 300 Kg (ca la roboţi), se obţine o creştere cu 8 % a duratei active. La fel,
se ştie că la o butelie de CO 2 dă un volum de gaz mai mare ca una de amestec de gaze. La un
debit de 15l/min şi o durată activă de 50 %, utilizarea de CO2 va conduce la cantităţi mai mari.
Pentru a se evita timpii pierduţi pentru regăsirea parametrilor optimi de sudare se recomandă
echipamente de sudare prevăzute cu aparate de măsură şi chiar cu mijloace programabile.
Pentru realizarea de reglaje fine, sudorul trebuie să aibe la dispoziţie un sistem de comandă de

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 7
Timişoara
la distanţă pentru a se evita deplasările de la locul de sudare la sursă şi invers.
Timpii de curăţire ai zgurei pot fi diminuaţi dacă, la sudarea cu sârmă tubulară se utilizează
sârme rutilice sau bazice în loc de sârme cu pulberi metalice în miez.
De asemenea, sudorii vor fi dotaţi cu scule corespunzătoare pentru curăţirea sudurilor (perii de
sârmă, polizare, etc).

4.8.9.3. MĂSURI DE CREŞTERE A RATE DE DEPUNERE

Potenţialul de îmbunătăţire a ratei depunerilor depinde de procedeul de sudare ales. Pentru

un anumit procedeu de sudare şi pentru un material pentru sudare dat, rata depunerii este de
forma:
a J + b L J2
unde:
-
J – densitatea de curent în A/mm2
-
L – lungimea liberă în mm (distanţa de la duza de contact la presă).
-
a, b – coeficienţi
În primul rând trebuie să ne asigurăm că curentul de sudare utilizat (în special cel maxim) este
compatibil cu geometria rostului şi cu energia de sudare maximă admisă. Cum intensitatea
curentului depinde, de fapt, de viteza de avans a sârmei la sursele cu tensiune constantă,
prezenţa aparatelor de măsură este un mod eficace pentru respectarea acestei condiţii.
Se poate, de asemenea, mări densitatea de curent prin scăderea secţiunii, fie utilizând diametre
mai mici, fie având o secţiune conducătoare de electricitate mai mică (cazul sârmelor tubulare).
La sudarea sub strat de flux se poate înlocui sârma cu un diametru mai mare cu două, trei sau
patru sârme de diametre egale sau mai mici.
Tot la sudarea sub strat de flux, se poate înlocui fluxul normal de sudură cu fluxuri cu adausuri
de pulbere de fier. Acelaşi lucru este valabil şi pentru electrozii înveliţi.

Referitor la lungimea liberă, când aceasta creşte, intensitatea menţinându-se constantă, sârma
se preîncălzeşte prin efect Joule. Acest fenomen este profitabil în cazul în care nu se pune
problema protecţiei (sudarea sub flux, sudarea cu sârmă tubulară cu autoprotecţie), dar este
interesant şi la procedeele cu gaz protector când se desfăşoară în limite normale. La o sârmă
plină de 1,2 mm, alimentată la un curent de 250A, dacă lungimea liberă este variată între 10 şi
20mm se obţine o creştere a ratei depunerii cu peste 60 %

Îmbunătăţirea ratei depunerii se poate realiza şi prin:

-
motivarea personalului – problemă de management
-
regularizarea condiţiilor de operare pentru asigurarea calităţii totale la nivelul pieselor
-
măsuri simple de amenajare a atelierului de sudură:
 aprovizionare ritmică cu repere,
 depozitarea reperelor,
 ventilarea corespunzătoare,
 temperatura ambiantă plăcută,
 iluminarea corespunzătoare.
Aceste îmbunătăţiri se pot face cu investiţii minime.

4.8.9.4. MĂSURI DE REDUCERE A PREŢULUI MATERIALELOR PENTRU

SUDARE

Dimensiunile materialelor pentru sudare sunt tolerate. Astfel pentru o sârmă plină, destinată

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 8
Timişoara
sudării MAG, având diametrul nominal de 1mm, o toleranţă de  0,02mm conduce la o abatere
de 8 % asupra greutăţii metalului depus în cazul asigurării unei viteze de avans a sârmei
constante.

4.8.9.5. MĂSURI DE REDUCERE A COSTURILOR LEGATE DE REPARAŢII

Trebuie să existe preocupări pentru reducerea cauzelor care conduc la apariţia defectelor în
îmbinările sudate.
Se va acorda atenţie formării sudorilor, a utilizării de proceduri de sudare calificate.
De asemenea, se vor avea în vedere poziţionarea pieselor astfel încât sudorii să sudeze în
poziţii mai convenabile, iar accesul la zonele de îmbinare să fie mai facil.
O importanţă deosebită se va acorda aprovizionării cu materiale de sudare ce corespund
cerinţelor.
Se va face o analiză a documentaţiei pentru a se stabili cu exactitate nivelurile de acceptare
pentru îmbinările sudate.
4.8.9.6. MĂSURI PENTRU REDUCEREA CHELTUIELILOR LEGATE DE
PREÎNCĂLZIRE

Importanţa preîncălzirii depinde în principal de conţinutul de hidrogen difuzibil introdus prin

materialele de adaos şi de compoziţia chimică a metalului de bază. Actualmente, oţelurile
conţin elemente călibile în cantităţi reduse, în special C şi Ma, asigurând caracteristici mecanice
ridicate (oţeluri microaliate şi cu laminare controlată).
La calcularea temperaturilor de preîncălzire se va avea în vedere configuraţia geometrică a
reperelor, utilizarea de relaţii de calcul cunoscute.
Determinarea temperaturii de preîncălzire va fi cu atât mai precisă cu cât se poate garanta un
conţinut de hidrogen cât mai redus în condiţii reale de execuţie a îmbinărilor sudate (parametrii
de sudare, condiţii climatice defavorabile etc.). Se vor utiliza doar materiale pentru sudare care
asigură conţinuturi reduse de hidrogen.

4.8.9.7. MĂSURI PENTRU REDUCEREA CHELTUIELILOR LEGATE DE

USCAREA ŞI PĂSTRAREA MATERIALELOR PENTRU SUDARE

Se vor utiliza materiale pentru sudare (electrozi înveliţi, fluxuri pentru sudare) păstraţi în
ambalaje etanşe (vidate), nedeteriorate, în magazii cu umiditate controlată. Uscarea se va face
conform recomandărilor producătorilor.
Se vor distribui sudorilor cantităţi de electrozi care, în condiţii de păstrare în etuve
termoizolante, să asigure o temperatură de minim 600 C la utilizarea lor.

4.8.9.8. MĂSURI PENTRU REDUCEREA CHELTUIELILOR REFERITOARE LA

CORECTAREA DEFORMAŢIILOR

Deformaţiile sunt cu atât mai mari, cu cât cantitatea de căldură introdusă prin procesul de
sudare este mai mare, Creşterea vitezei de sudare va fi deci, întotdeauna, favorabilă. Se pot
obţine viteze de sudare mai mari prin sudarea în poziţii vertical descendentă, dar cel mai bine se
poate mări viteza de sudare prin utilizarea de procedee mecanizate, robotizate (în special la
produse de serie mare).

Curs Lector Cap. Pag.

IWE C.F. Calculul economic 4.8 9
Timişoara