COLEGIUL AGRICOL “DIMITRIE CANTEMIR” HUSI

PROIECT PENTRU SUSȚINEREA

EXAMENULUI DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE
NIVEL 4

PROFIL: TEHNIC
DOMENIU: MECANICÂ
CALIFICARE: TEHNICIAN PROIECTANT CAD

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. MIHĂIȚĂ CRISTINEL ELEV:
ZAHARIA GEORGE ALEXANDRU
CLASA a XII-a T

2018 – 2019

1
 Modelarea parametrică a unui filet

2
 CUPRINS

1.Argument introductiv 4

1.1. Modelarea parametrică 5

1.2 Caracteristici repetitive 12

2. Filetul, teorie și practica 17

2.1 Filetul 17

2.2 Clasificare filete 17

2.3 Tipuri de filete 18

3. Modelarea parametrică a unui filet 24

4. Bibliografie 31

3
 ARGUMENT

Principiile generale ale modelării parametrice

Autodesk Inventor este ultimul produs Autodesk pe linia ingineriei mecanice,

oferind o alternativă produselor AutoCAD și Mechanical Desktop. Personalul unei firme
primeste cu oarecare iritare trecerea la un nou produs, atâta vreme cât există acumulate
experienŃă și retina într-un produs vechi. Noul produs Autodesk Inventor poate fi socotit
o solutie stabilă în timp din câteva considerente:
· are o simplitate deosebită, cu principii de lucru optimizate de marile case de CAD;
· modelează geometrii 3D care pot fi modificate usor în iteraŃiile de concepere a unui
nou proiect;
· oferă solutii de lucru în echipă la un proiect complex, cu functii superioare de
management al proiectului;
· are integrate și promovează tehnologii de dezvoltare software de ultimă oră (ACIS,
COM și VBA);

Cei care s-au limitat la utilizarea AutoCAD-ului, vor găsi în Inventor noile concepte
ale modelării parametrice, introduse odată cu Mechanical Desktop. Modelarea
parametrică este dedicată modelării unor solide ale căror cote pot fi modificate oricând. În
AutoCAD, un solid odată modelat nu putea fi corectat și trebuia refăcut.
S-ar putea ca obiceiurile deprinse în AutoCAD să vă încurce înŃelegerea noilor principii
de modelare. Astfel, noŃiunile de coordonate sau sistem de coordonate, nu mai au
aceeasi importantă. În privinta modelării, am spune că principial AutoCAD poate fi bun
pentru a reprezenta un corp gata conceput, iar Inventor este bun pentru a-l concepe.
Primul pas în modelarea cu Inventor este desenarea unui contur plan, pe baza căruia se
va genera o primă caracteristică 3D a piesei concepute. Conturul plan desenat se
numeste schită (sketch), iar volumul generat se numeste caracteristică (feature). Planul
ales pentru schitare se numeste plan de schitare (sketch plane). Prin modificarea
schiŃei, se va modifica automat și caracteristica rezultată.
Ne propunem pentru modelare piesa dată în figura de referintă. Sunt marcate
dimensiunile initiale ale piesei, desi, pentru început, în mintea proiectantului contează
forma și gabaritul piesei, iar dimensiunile stau în plan secund. Dimensiunile pot fi oricând
modificate cu Inventor, în iteratiile de optimizare a piesei sau ansamblului conceput.

4
 Modelarea parametrică a unui filet, cu Inventor
Activitatea de proiectare, presupune conceperea digitată a unor modele care să
îndeplinească anumite cerinţe tehnice și economice și care să fie realizate apoi, în
realitate. De cele mai multe ori, în practică, avem nevoie de piese care sunt similare,
doar că diferă între ele prin (anumite) dimensiuni, prin diverşi parametri (modul, pas,
număr dinţi, diametru, etc.) sau de caracteristici care pot fi folosite la familii de piese
(găuri de centrare, canale de pană, caneluri). Este util deci, ca la proiectare să se aibă în
vedere acest lucru și să se realizeze modelul digital, în aşa fel încât acesta să se poată
“repeta” uşor, fără modificări mari ale proiectului. Acest lucru se poate dacă abordăm
activitatea de concepţie (modelare) parametric.

1.1 Modelarea parametrică

Un parametru reprezintă o “dimensiune”, sau o “caracteristică” introdusă. De

fiecare dată când introducem o dimensiune sau când realizăm o caracteristică, programul
îi asociază un parametru – lucru pe care l-am văzut deja la capitolul .ipt. Acum vom
realiza întreaga piesă parametric, adică vom exprima toţi parametrii (model parameters)
piesei, în funcţie de un parametru introdus de noi (user parameters), între aceşti
parametri existând anumite relaţii stabilite. Astfel, ori de câte ori vom modifica parametrul
“bază”, toţi ceilalţi se vor modifica, respectând relaţia stabilită între ei în aşa fel încât
piesa se va modifica automat.

Pentru exemplificare, vom realiza o flanşă ce

trebuie sudată pe o ţeavă și trebuie să fie în legatură
cu dimensiunea ţevii pe care se sudează. Parametrul
determinant este diametrul interior, diametru ce
trebuie să varieze din 4 în 4 mm. Celelalte dimensiuni
sunt stabilite din condiţiile de calcul de rezistenţă,
rezultând piesa finală ca în fig.1

Fig.2
Fig.1

Pornim deci modulul .ipt și realizăm

schiţa piesei, ca în fig.2

La introducerea dimensiunilor din figură,

programul asociază fiecareia, câte un
parametru – d0, d1, d2, …. etc.
Vom stabili în fereastra Parameters, un
parametru “bază” – User Parameters,
numit a=2mm. În functie de acesta, îi
putem exprima pe toţi ceilalţi, între ei
existând relaţiile: d0=5*a; d1=3*a; d2=2*a,
etc. Mai util este să denumim parametri

5
introduşi de program pentru a avea o reprezentare a ceea ce înseamna ei, ca în fig.3.

Fig.3

În coloana Parameter Name scriem numele parametrului (nu se poate repeta

acelaşi nume)
În coloana Unit se scriu (automat) unităţile de măsură
În coloana Equation se scrie relaţia de corespondenţă între parametrul introdus
de program și parametrul definit de noi. Din cauza simplităţii piesei, şi relaţia dintre
parametri este simplă (înmultire, împărţire, adunare, scădere). În cazuri mai complicate,
trebuiesc scrise formule care să facă parametrii să relaţioneze într-un anumit fel.

După realizarea schiţei din fig.2 realizăm prin Revolve în jurul axei z flanşa. Vom
adăuga apoi nişte “caracteristici” – racordări, teşiri, găuri. Completăm ferestrele de
dialog, ca în figurile 5, 6 şi 7.

6
Fig.4

Fig.5

Fig.7

7
 Realizăm apoi, o altă schiţă introducând nişte Hole Center ca în fig. 8
Fig.8

8
La pasul următor, apelăm comanda Hole şi completăm fereastra de dialog ca în fig.9.
Fig.9

Mai aplicăm două teşiri și piesa este gata – fig. 10.

Fig.10

9
 Toţi parametrii piesei sunt exprimaţi în funcţie de a. Acest parametru definit de noi
este determinant. La modificarea lui, automat, toţi ceilalţi parametrii se modifică. Piesa îşi
pastrează însă forma și relaţia dintre dimensiuni. Parametrul definit de noi nu poate fi
ales însă întâmplător. El cunoaşte o serie de valori, care să facă sa se modifice raza
diametrului interior de r=5*a din 2 în 2mm, respectiv diametrul interior d din 4 în 4mm.
Pentru aceasta calculăm şirul de valori care pot fi atribuite lui a.
Diametru interior Parametru definit a
d=20mm a=2
d=24mm a=2,4
d=28mm a=2,8
d=32mm a=3,2
d=36mm a=3,6
d=40mm a=4
Astfel, am definit parametric o piesă - o flanşă, ce se încadrează în 6 clase de
dimensiuni, practic avem 6 repere dimensionale ale aceleiaşi piese. Modificând a cu
valori din şirul valorilor sale, flanşa se va modifica integral în aşa fel încât să respecte
condiţiile de modificare a diametrului său interior.
Fig.11

10
 Fig.12

În fig. 11 și 12 aveţi reprezentată flanşa în modulul .idw cu parametru a=2mm și

a=2,8, corespunzatoare lui d=20 și d=28mm. După cum vedeţi toate dimensiunile s-au
modificat automat, pastrând proporţiile piesei.

11
 1.2 Caracteristici repetitive
O piesă trebuie privită în modelare ca o sumă de caracteristici 3D care se compun
prin scădere, adunare, intersecţie, etc. Unele caracteristici pot fi reântilnite de la o piesă
la alta, cum ar fi de exemplu, pentru clasa arborilor, găurile de centrare, canalele de pană
sau canelurile.
Unele din aceste caracteristici pot fi greu de modelat și se supun ca forme şi
dimensiuni unor reguli cuprinse în standarde şi normative tehnice. Modelarea o singura
dată și refolosirea lor ar fi un mare ajutor. În Inventor, aceste caracteristici fac parte din
categoria iFeatures. Fişierele care se refera la caracteristicile iFeatures au extensia IDE
– Inventor Design Elements.

Realizarea unui IDE

Un nou IDE se defineste modelând o piesă care să conţină caracteristica 3D
asociata IDE-ului. Vom defini în continuare IDE-ul unei găuri de centrare. Găurile de
centrare în construcţia de maşini sunt de mai multe forme – fără con de protecţie, cu con
de protecţie, cu degajare pentru finisarea uterioara, cu rază. Mă voi referi la primul tip de
gaură de centrare, gaură ce cunoaste nişte dimensiuni stabilite în STAS ca în fig.13.
Fig.13
Fig.14

Fig.15
Parametrii ce definesc gaura de centrare
de tip A sunt aproximaţi ca în fig.14. În plus, în
STAS, există recomandări privind mărimea
găurii de centrare în funcţie de diametrul
exterior al piesei prelucrate. Aceste
reglementări, alături de diametrele
standardizate ale găurilor de centrare, pot fi
introduse într-un fisier .txt sau chiar .doc şi ar
ajuta proiectantul la alegerea dimensiunii găurii
de centrare pentru arborele aflat în lucru.
Pentru exemplificare, în acest curs, am
ales un diametru de 20mm pentru arbore şi un
diametru d=2mm pentru gaura de centrare.
Lansăm Inventor și alegem New pentru

12
a incepe un nou fişier Standard.ipt. Pe ecran apare interfaţa pregatită pentru schiţare.
Schiţăm un cerc cu diametru de 20mm, ca în fig.15.

Părăsim mediul de schiţare şi extrudăm cercul pe o distanţă de 40mm. Rezultă un

cilindru pe care îl aşezăm isometric pe ecran – fig.16
Fig.16

Pe suprafaţa acestuia schiţăm din nou și punctm un

Point Hole Center.
Părăsim din nou mediul de schiţare şi revenim in mediul
de modelare pentru a folosi comanda Hole.

Înainte de a găuri piesa, folosim butonul Parameters din

bara de instrumente, pentru a defini un parametru
utilizator. Apăsăm butonul Add și în secţiunea User
Parameters scriem d = 2mm și D = d+2*d/sqrt(3) ca în
fig. 17 și apoi Done (ul este adaugat automat şi
înseamna UnitLess).

Am definit astfel doi parametri, având numele d şi D;

valoarea primului parametru este 2 iar a celui de-al
doilea rezultă dintr-un calcul matematic simplu în functie
de d respectând regulile Inventor.

Fig. 17

13
 Lansăm comanda Hole, iar în caseta de dialog Holes alegem tipul de gaură
(Countersink). Pentru dimensiunile găurii, introduceţi expresiile indicate în fig.18.

Fig.18

Prin acest ultim pas, a fost creată caracteristica dorită a deveni un IDE – gaură de
centrare. Ei îi corespunde în browser-ul piesei modelate, pozitia Hole1. IDE-urile pot fi
definite în orice moment al modelării unei piese, atunci când o serie de caracteristici
modelate pot fi considerate utile şi în alte reprezentări.
Pentru a salva ca IDE caracteristicile dorite, folosiţi opţiunea de meniu Tools>Extract
iFeature; După apariţia ferestrei de dialog ce apare pe ecran, selectaţi în browser
caracteristica dorită (în cazul nostru Hole1. Fereastra de dialog va arata ca în fig. 19

Fig.19

Completare fereastră:
În câmpul Selected Feature click dreapta şi Rename pentru a numi IDE-ul
(Gaura_centrare)
Selectaţi parametrul d şi >> pentru a-l trece în câmpul Size Parameters. Dacă
avem un alt parametru în acel câmp îl scoatem cu butonul <<.
Salvarea ca fişier IDE a caracteristicii selectate. Apăsăm butonul Save.

14
Va apărea pe ecran fereastra Save As, fereastră în care va trebui să specificaţi locul
unde să se salveze fişierul și numele. Implicit sunteţi poziţionaţi în fişierul Catalog.
Completaţi ca în fig.20
Fig.20

Inserarea unui IDE

Gaura de centrare sau IDE-ul creat, vor putea fi inserate oricând în cursul
modelării unei piese. În vederea inserării, începem un desen nou. Piesa va fi un capăt de
arbore, de diametru 30mm şi lungime 50mm.
Pregătim modul de lucru Part Feature și alegem comanda Insert iFeature. Pe ecran
apare caseta de dialog Insert iFeature, care conţine un “circuit” privind punctele unei
inserări.

Fig.21

15
Apăsăm Browse, pentru a alege caracteristica dorită. O vom gasi, acolo unde am salvat-
o, adică în fişierul Catalog.

Fig.22

Precizăm apoi planul pe care dorim să aşezăm caracteristica și aceasta va apărea și se

va poziţiona ca în fig.23.

Fig.23

Putem urmări cu Next, tot circuitul (în măsura în care avem nevoie de o poziţionare
foarte precisa) sau putem apăsa direct Finish. IDE-ul din cazul nostru a fost inserat.

16
 2. Filetul – Teorie și Practica

2.1 Filetul este o nervura elicoidala dispusa pe o suprafata cilindrica sau conica.
In cazul suruburilor aceasta suprafata este exterioara, iar in cazul piulitelor ea este
interioara. Exista și un caz particular de filet cand spirala este dispusa pe o suprafata
plana. Din punct de vedere geometric, filetul poate fi generat de o figura patrata,
triunghiulara, trapezoidala sau semicerc, care are o miscare elicoidala in jurul axei
suprafetei de rotatie

Portiunea din elice descrisa de un punct aflat pe generatoare intr-o rotatie

completa a acesteia se numeste spira. Pasul (p) al elicei, respectiv al filetului, este
distanta dintre doua spire consecutive care sunt masurate pe aceeasi generatoare.
Unghiul filetului α (alfa), este unghiul dintre flancuri și este acelasi cu ungiul de inclinare
al elicei filetului. Diametrul Dmin este diametrul fundului de filet iar Dmaj este diametrul
exterior al filetului care este masurat tangent la varf. La o rotatie de 360 °, este parcursa
o spira sau gang, iar surubul sau piulita inainteaza in lungul axei cu o distanta egală cu
lungimea pasului p.

2.2 Clasificarea filetelor

Clasificarea filetelor se face avand in vedere caracteristicile lor dupa cum urmeaza:

 dupa profilul filetului: triunghiular, patrat, trapezoidal, ferastrau, dreptunghiular,

rotund
 dupa suprafata de revolutie pe care se executa: cilindric sau conic
 dupa numarul de inceputuri: cu un inceput (filet simplu), cu mai multe inceputuri
(filet multiplu)
 dupa unitatile de masura in care se exprima: filet metric (mm), filet in toli (inch)

17
 2.3 Tipuri de filete

 Filetul ISO Metric (M)

 Filetul UNIFIED (UN)

 Filetul British Association (BA) Filetul British Standard Cycle (BSC) Filetul
Whitworth (W) și BSW Filetul Gas (G)

 Filetul National Pipe Taper (NPT)

 Filetul ACME

 Filetul STUB ACME

 Filetul Buttress (BUTT)

 Filetul rotund (Rd)

 Filetul Panzer-Gewinde (PG)

1. Filetul ISO metric (M) - ISO 723-1993, ISO 965/1-1998, STAS 6371-73, STAS 510-74,
STAS 981-74
Filetul metric este cel mai raspandit tip de filet din intreaga lume, folosit pentru imbinarea
a diferitor componente. Acesta a fost unul dintre primele standarde internationale
adoptate cand a luat nastere organizatia internationala pentru standardizare (ISO) in
1947.

18
2. Filetul UNIFIED (UN) - ANSI B1.1-1982

 UNC (coarse pitch) de la 1/4" la 4" dia.

 UNF (fine pitch) de la 1/4" la 11/2" dia.

 UNEF (extra fine pitch) de la 1/4" la 111/16" dia.
 UNS (unified national special)
 UN (constant pitch) pentru 4,6,8,12,16,20,28, 32 TPI

Filetul UNIFIED are acelasi profil de 60° ca și filetul metric dar dimensiunile fiecarui
filet UTS (Unified Thread Standard) sunt in inch (in loc de mm). Acest tip de filet este
utilizat in special in SUA și Canada.

Caracteristicile filetului UN:

unghiul filetului: 60°;

H = 0.866025 x P;

3. Filetul BA (British Association) - BS 93: 1951

Filetul BA a fost definit in 1884 și standardizat in 1903 (Anglia) avand ca utilizare
conexiunile electrice. Pe parcursul timpului a fost inlocuit de filetul ISO metric iar in
prezent el este utilizat la strangeri fine, in special la instrumente.

4. Filetul BSC (British Standard Cycle) BSC

(BSCy) – British Standard Cycle

CEI - Cycle Engineers Institute - inlocuit cu BSC
Filetul BSC este un filet fin folosit la scutere și motociclete datorita rezistentei la
momente mari de torsiune și la vibratii. De asemenea, diametrul mai mare al miezului
confera suruburilor o rezistenta mai mare la forfecare. Majoritatea dimensiunilor sunt cu
pas de 26 TPI desi pot aparea și 24, 32 și 40 TPI.

19
5. Filetul Whitworth (W) și British Standard Whitworth

(BSW) W - Whitworth

BSW – British Standard Whitworth BSF - British Standard Fine

BSC - British Standard Cycle - folosit la motociclete datorita rezistentei la

momente mari de torsiune și vibratii
Filetul Whitworth este folosit in mod deosebit in America și Anglia, fiind propus
de catre Sir Joseph Whitworth in 1841. Se noteaza cu W urmat de un numar exprimat
sub forma de fractie: W 1 1/2". Aceasta inseamna ca diametrul este exprimat in toli
(inch) iar pasul la acest filet se exprima prin numarul de ganguri pe o lungime de un tol
(inch)= 25.4mm. Datorita unghiului mai inclinat, acesta se desface mai dificil la
trepidatii.

6. Filetul Gas (G) - ISO-228 Part I-1996 (E)

BSPP (G) - British Standard Pipe Parallel Thread

BSPF - British Standard Pipe Fastening Thread
BSPT – British Standard Pipe Taper Thread

20
 Filetul Gas (G) este un filet paralel pentru interconectarea tevilor cunoscut ca
BSPP, NPS sau G. Din punct de vedere tehnic, este un filet Whitworth dar cu
dimensiuni conform BSPP(British Standard Pipe Parallel Thread).

7.Filetul National Pipe Thread Taper (NPT) - ANSI/ASME B1.20.1

1993 NPT – National Pipe Thread Taper
FPT – female (internal) National Pipe Taper threads MPT – male (external)
National Pipe Taper threads PTF – SAE short tape pipe thread
NPTF – Dryseal American National Standard Taper Pipe Thread (ANSI
B1.20.3) NPSM – American National straight pipe thread for mechanical
joints
NPSI – American National straight intermediate pipe thread NPSF –
American Standard National Pipe Straight Fuel (Dryseal) NPSL – American
Standard Straight Locknut Pipe Thread

Filetul NPT este un standard american pentru filete conice folosite la

imbinarea tevilor și racordurilor. Standardul ANSI/ASME B.1.20.1 cuprinde filete cu
unghiuri de 60° de la 1/16" pana la 24" marimea nominala a tevii.

21
8. Filetul ACME - ANSI/ASME B1.5
Filetul ACME este un filet paralel folosit in special la miscarea transversala a
masinilor industriale. Profilul trapezoidal ii confera filetului rezistenta mare și usurinta
in fabricare. Filetul ACME este similar cu cel trapezoidal, singura diferenta fiind
sistemul de referinta (ACME - imperial iar Trapezoidal - metric 30°).

9.Filetul STUB ACME - ANSI/ASME B1.8

Filetul STUB ACME a aparut la inceputul anilor 1900 și este utilizat in aplicatiile
mai deosebite care cer filet cu pas grobian și adancime mica

10.Filetul BUTTRESS - ANSI B1.9 - 1973

Filetul BUTTRESS are un profil in forma dintilor de ferastrau și este utilizat la
miscarea transversala a masinilor industriale, la etansari hidraulice (campuri petroliere)
sau la tevile armelor datorita rezistentei la recul.

22
11. Filetul rotund (Knuckle - Rd) - DIN 405, DIN 15403, DIN 20400
Filetul rotund (Rd) este insensibil la impuritati și deteriorari datorita profilului rotund
și se utilizeaza la ambreiaje, arbori de frana la trenuri și la valve și porti mari.

12. Filetul PG (Panzer-Gewinde) - DIN 40430-1971 & DIN 40431-1972

Filetul PG - este un filet dupa standarde Germane folosit la conexiuni electrice in
locul filetului B.S. Conduit. Adancimea filetului este mai mica decat la NPT sau Metric,
dar unghiul flancului este mai mare.

Fiecare tip de filet, este realizat conform unui STAS, document ce stabileste relatia
dintre valorile dimensionale ale filetului, precum și scule și modalitati de realizarea a
filetului respective, precum și clasele de toleranta pe care trebuie sa le indeplineasca.
STAS-ul permite lucratorilor angajati sa realizeze piese filetate prin aschiere, sa seteze
parametri masinilor de prelucrare prin aschiere in asa fel incat sa realizeze filetul dorit.
De aceea, pana de curand, modelarea tridimensionala a filetului reprezenta mai curand
un “moft” al proiectantului, decat o necesitate tehnica. In ultimul timp insa, datorita
avantului capatat de tehnoloiile de printare 3D, modelarea efectiva nu mai este un moft,
de aceea problema modelarii filetelor a reintrat in atentia proiectantilor.

23
 3. Modelarea parametrică a unui filet
Modelarea unui filet, nu este un “challenge” asa de complicat pentru un proiectant.
Presupune in fond, desenarea unei sectiuni triunghiulare, patrate, trapezoidale, rotunde,
etc, in functie de tipul profilului filetului dorit și realizarea prin Sweep cu optiunea add sau
cut, a unei nervuri cu un anumit pas, pe o suprafata cilindrica, interioara sau exterioara,
dupa caz. Nu pare a fi mare lucru. Doar ca, realizat asa, filetul respectiv este “unic”; nu
poate fi modificat decat prin refacerea unor schite ce definesc corpul cilindric și profilul
filetului ce urmeaza a fi “taiat” prin sweep cu optiunea cut. Ori modificarile respective sunt
consumatoare de timp – un lucru ce lipseste din ce in ce mai mult in ultimul secol. Acest
neajuns, poate fi inlaturat prin modelarea parametrică a filetului dorit, adica schitarea
profilului filetului, a profilului generator al suprafetei cilindrice, precum și adaugarea
caracteristicilor tridimensionale, utilizand doi parametri in functie de care vor fi exprimate
toate celelalte dimensiuni și anume – pas și diametru. La modificarea acestor parametri,
toate schitele și caracteristicile modelului se vor autoajusta, obtinand practic un alt filet cu
un alt pas și un alt diametru, fara sa mai consumam timpul necesar modificarii tuturor
schitelor și caracteristicilor.
Modelarea parametrică este unul din punctele forte ale programelor de modelare
solida, cum ar fi Inventor, Solid Works, Solid Edge, Catia, etc., insa nu este tocmai
usoara. De aceea, in versiunile superioare ale programelor amintite, au fost integrate
“add on’s” realizate de proiectanti specializati, ai firmelor mama sau externi, ce
modeleaza filete automat, pentru a permite proiectantilor ce lucreaza in aceste programe
sa modeleze automat filete, pentru a scurta timpul necesar proiectarii unor piese ce
urmeaza a fi printate 3D, spre exemplu. Un proiectant ce se respecta, trebuie insa sa
cunoasca principiile modelarii parametrice, chiar daca are la indemana module
specializate și integrate in program.

3.1 Pasi de modelare parametrică a unui filet triunghiular metric ISO 723-1993, ISO
965/1-1998, STAS 6371-73, STAS 510-74, STAS 981-74

1. Apelarea modulului Part al Inventor, și realizarea in planul xOy a schitei filetului

metric triunghiular, conform STAS:

Fig. 1

24
Din panoul Manage, se apeleaza functia parameters și in caseta de dialog se exprima
toate dimensiunile schitei in functie de parametri tip user parameters, introdusi și definiti
de noi, ca in figura 2.

Fig.2
p – este pasul filetului
d – este diametrul (de fapt raza corespunxatoare unui anumit diametru)
Atat pasul, cat și diametrul, cunosc cate un sir de valori ce pot fi alese, valori
conform STAS și care la selectare vor duce la modificarea corespunzatoare a schitei – cu
conditia ca schita sa fi fost realizata corect și complet constransa.

Fig.3

25
 2. Tot in planul xOy, crearea unei noi schite, a profilului ce va devein prin comanda
revolve, corpul tijei surubului pe care se va aplica filetul, schita ce va fi realizata in
relatie cu schita profilului filetului și care va fi constransa și exprimata tot in functie
de d și p, ca in figura 4.

Fig.4

26
3. La pasul 3, apelam comanda Revolve și cream tija surubului, prin rotirea profilului
in jurul axei x.

Fig. 5

4. La acest pas, putem adauga caracteristica capului surubului, exprimat in

continuare la realizarea schitei, tot in functie de parametric p și d.

Fig.6

27
 5. La pasul 5, putem realiza prin comanda Coil cu optiunea Cut a spirei ce va fi
“taiata” din suprafata cilindrica a tijei surubului, ca in fig.6

Fig.6
Rezultatul final poate fi urmarit in figura 7.

Fig.7

Frumos, nu? 

28
 Frumusetea acestui proiect este insa aceea datorata faptului ca la alegerea a unui
alt pas și a unui alt diametru, din caseta parameters a panoului Manage, intregul
surub se modifica, astfel obtinand o alta piesa cu alte diensiuni și carateristici.

Fig.8

In figura 8, avem surubul cu parametrii p=0.8mm și d=6mm – practice, un surub

M6. și ca versus, in fig. 9, un surub M10 cu pas 1,25.

Fig.9

29
Proiectul final arata ca in figura 10.

Fig.10

30
4. Bibliografie
1. Modelare parametrică și adaptivă cu Inventor - Ediția a II-a, Editura FAST,
Bucureşti - 2014. Autor Prof. Dr. ing. Constantin STĂNCESCU
2. Ghid Practic- Modelarea parametrică cu Inventor – Editura StudIS, 2012, Autor
Prof. Ing. Mihaita Cristinel

31