UNIVERSITАTEА „VАSILE АLECSАNDRI”

DIN BАCĂU
FАCULTАTEА DE ŞTIINŢE АLE MIŞCĂRII,
SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII

KINETOPROFILAXIA SECUNDARĂ ÎN
CORECTAREA PICIORULUI PLAT LA COPIII
SUPRAPONDERALI

Lector Univ. Dr. Balint Nela Tatiana

 GENERALITĂȚI PLATFUS, SAU PICIORUL PLAT

Atitudinea corporală este o funcţie a organismului, rezultată din

acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi
ale sistemului nervos central şi periferic. Atitudinea corectă a corpului
este asigurată de o
contracţie corespunzătoare, sinergică şi perfect coordonată a grupelor
musculare antagoniste. Dacă se tulbură funcţia de contracţie sau
tonusul muşchilor antagonişti, aceştia nu vor putea echilibra forţele
antagoniste ale atitudinii normale şi se vor produce tulburări
funcţionale de atitudine, care
favorizează viciile de atitudine (Pasztai, 2004; Pasztai, 2009).
- până la 4 ani este acceptabilă o formă de platfus;
- folosirea talonetelor şi a altor tipuri de exerciţii sub
formă de joc sunt bine venite;
- unele studii recente efectuate pe loturi mari de copii au arătat
ineficienţa încălţămintei în vindecarea platfusului.
Toate exerciţiile sunt valabile, dar există o nouă teorie privind
conceptul unei posturi modulare, a lui Bernstein, privind profilaxia
tulburărilor complexului gleznă-picior plat la studiul nostru de caz. Un
modul constă într-un segment sau un ansamblu de segmenţi blocaţi
unul de altul.
Modulele sunt exemple de sinergii aşa cum le-a definit Bernstein
conform principiilor modelului său, care vizează analizarea
problematicii gleznei-piciorului ca și un complex denumit de noi
„modulul lui Bernstein”. Această abordare
nu apare în acest studiu. Construcţia modulară pare să stea pe o bază
anatomică (Raveica, 2006; Bernstein, 1967).
 Rolul lanţurilor musculare în echilibrul corpului

Verticalitatea omului (poziția bipedă) se poate menţine datorită

unui efort sinergic la care participă diverse structuri ale corpului:
scheletul, musculatura, ligamentele, elemente ale sistemului nervos
(atât vegetativ cât şi central), cardiovascular etc. Aceste structuri care
alcătuiesc fiinţa noastră au dezvoltat pe parcursul timpului funcţii şi
arhitecturi adaptate şi specializate în menţinerea verticalităţii, atât în
timpul mişcării, cât şi în timpul staticii.
Statica în sine nu există, chiar şi atunci când noi considerăm că
suntem în repaus absolut ne aflăm în mişcare, muşchii efectuează o
permanentă ajustare a poziţiei generând mişcări la limita perceptibilă,
respiraţia, aparatul circulator generează oscilaţii, deplasări modificări
de poziţie. Dată fiind amplitudinea infimă a acestor mişcări, le putem
considera neglijabile şi astfel definim această stareca fiind statică.
Poziţia verticală este asigurată în principal de axulcoloanei
vertebrale. Capacitatea coloanei vertebrale de a menţine verticalitatea
şi echilibrul este dependentă de starea funcţională a musculaturii care o
stabilizează (ancorează),
de starea articulaţiilor intervertebrale şi a ţesuturilor moi adiacente şi
nu în ultimul rând de starea structurilor pe care se sprijină. Baza
coloanei vertebrale se sprijină pe bazin (centura pelviană), care la
rândul lui este susţinut de membrele inferioare.
De asemenea poziţia verticală impune distribuţia greutăţii
întregului corp la nivelul tălpilor, iar pentru realizarea echilibrului static
vertical trebuie ca proiecţia centrului de greutate al corpului să se
situeze în interiorul perimetrului delimitat de marginile laterale,
anterioare şi posterioare ale tălpilor.
 GENERALITĂȚI: SUPRAPONDERALITATE COPII

În ultimele decenii, obezitatea constituie cea mai frecventă

patologie cronică la copii și adolescenți, afectând fiecare grupă de
vârstă. Constituind o tulburare cronică a stării de nutriție, caracterizată
prin creșterea greutății corporale pe seama țesutului adipos, obezitatea
mai este însoțită de dereglarea verigilor evidente ale metabolismului
lipidic, proteic și glucidic și de o serie de comorbidități ca diabet zaharat
tip2, riscuri cardiovasculare, insulinoresistența, hepatice și
gastrointestinale, complicații neurologice, psiho-sociale, ortopedice,
pulmonare, reproductive, hormonale și chiar oncologice. Cei 100 copii
participanți în cercetare au fost testați în vederea identifi cării
markerilor biochimici, hormonali ce denotă o afectare asociată
obezității. Drept rezultat, se constată o netă predominare a suferinței
psihologice, valori constant crescute ale tensiunii arteriale, afectarea
statutului lipidic, prezența sindromului de apnee în somn. S-a observat
prezența diverselor tulburări cauzate de surplusul ponderal la
majoritatea copiilor incluși în studiu.
 TABLOU CLINIC

ISTORICUL BOLII
Cauze
- Supraponderalitate, genetic;

EXAMEN CLINICO-FUNCȚIONAL

EXAMEN SUBIECTIV
Examen vizual:
1.Modificări locale de formă (deformări articulare, edeme,
varice, poziții vicioase sau poziţii compensatorii ale
segmentelor corpului); Pacientul la nivelul picioarelor
platfus incipient care determină uşoare deformări la
nivelul articulaţiilor genunchilor (genu valgum şi genu
recurvatum), iar la nivelul articulaţiei şoldurilor produce
coxa valga, modificări de structură, respectiv deplasarea
călcăiului câtre exterior, laxitate ligamentară,
2.Modificări de mărime (hiper/hipotrofie); prezintă tonus
muscular scăzut;
Evaluarea durerii:
1. Pragul și percepția durerii (absent, normal, diminuat,
foarte scăzut, ridicat, foarte ridicat); - Normal.
2.Tipul de durere (mialgică, viscerală, nevralgică,
psihogenă, cauzalgică); - Cauzalgică.
3. Senzația de durere (furnicături, junghi, crampe, presiuni,
usturimi).- Crampe .
Fenomene asociate:
- motorii (pareze, paralizii, contracturi, poziții
antalgice); - Poziții antalgice;

EXAMEN OBIECTIV Date concrete în urma unor teste

Examen palpatoriu:
1.Inspecția (supra/subadiacentă, latero-medial, propriu-
zisă);
-propriu-zisă;

2.Sensibilitatea (tactilă, termică, dureroasă, presiune);

- Presiune;
Examen funcțional:
1.Testing articular
Rigiditate articulară ( mobilitate scăzută );

2.Testing muscular
- forță F3;

3.Teste funcționale globale (evaluarea mersului,

echilibrului, coordonării, stabilității, prehensiunii, ADL-uri).

- pacientul prezintă un mers deficitar, anormal;

- Echilibrul static și dinamic este afectat;
- Stabilitate afectată;

OBIECTIVE
 1. Scăderea în greutate ( reprezintă etapa lipolitică).
2. Formarea modului de aşezare corectă a plantelor pe
sol în ortostatism şi mers.
3. Combaterea dezechilibrelor, a tulburărilor de aliniament
a strategiilor modulare.
4. Realizarea unui echilibru intrinsec între contracţie şi
relaxare musculară.
5. Îmbunătăţirea şi obţinerea unui mers eficient, normal,
corect, economicos, energetic.
6. Îmbunătăţirea echilibrului static/dinamic în diverse
poziţii ale corpului.
7. Implementarea programului de kinetoterapie
funcţionalproprioceptiv s-a realizat prin următoarele
mijloace: Mijloacele specifice din protocol - program
kinetoterapeutic de stimulare FNP a membrelor
inferioare şi a labei piciorului, metoda Freeman cu
aplicarea conceptului „modulului Bernstein”.
8. Mijloacele asociate: patinaj, dans, atletism, schi, role,
înot.
9. Mijloacele kinetoterapeutice funcţionale-profilactice
specifice sunt inserate în figurile

PROGRAMUL DE RECUPERARE KINETOPROFILACTIC

Programul de recuperare kinetoprofilactic în faza lipolitică

constă în faza de slăbire, în care obiectivul principal este
scăderea în greutate pentru efectuarea cu ușurință a
exercițiilor specifice, respectiv pentru corectarea piciorului plat,
platfus.

 Etapa lipolitică va urmări pierderea în greutate prin:

- Realizarea traseelor aplicative specifice vârstei;
- Încurajarea socializării și realizarea activităților recreativ
sportive alături de alți copii, în aer liber;
- Adoptarea unei alimentații sănătoase și echilibrate;

1. Controlul motor conştientizat al poziţiei membrelor

inferioare (MI) şi a labei piciorului, aplicând corect încărcarea şi
poziţionarea axial şi pe arcuri, după „modulul Bernstein”
(acasă).

2. Din aşezat: exersarea pe rolă a controlului motor-abilitate în

lanţ cinematic închis a MI şi a labei piciorului (controlul
aplicării presiunii pe axa tibio-calcaneală sau pe arcurile
bolţii plantare), efectuând echilibrul antero-posterior şi
latero-lateral.
 3. Din aşezat: antrenarea poziţionării corecte a MI în lanţ
cinematic închis pe axa tibio calcaneală după „modulul
Bernstein”, pe mingea „arici” (efectuând mişcări şi presiuni
în toate direcţiile).

4. Din ortostatism: antrenarea poziţionării corecte a MI în

lanţ cinematic închis pe axa tibio calcaneală după noul concept
„modulul Bernstein”, pe mingea „arici” (efectuând mişcări şi
presiuni pe arcuri în toate direcţiile şi planurile posibile).
 5. Din ortostatism: antrenarea poziţionării corecte a MI
în lanţ cinematic închis pe axa tibio calcaneală după „modulul
Bernstein”, pe mingea „arici mare” (efectuând mişcări şi
presiuni pe arcuri în toate direcţiile şi planurile posibile).

6. Din ortostatism : antrenarea poziţionării corecte în

unipodalism în lanţ cinematic închis pe axa tibio - calcaneală
după „modulul Bernstein”, pe „planşeta Bienfat” sau „pălăria
mexicană” (efectuând mişcări oscilatorii cu presiuni
concomitente pe arcuri în toate direcţiile şi planurile posibile).

7. Din ortostatism: antrenarea echilibrului MI în lanţ kinematic

închis pe axa tibio-calcaneală după „modulul Bernstein”, pe
planşeta „Bienfat” (efectuând mişcări şi presiuni pe arcuri în
toate direcţiile şi planurile posibile).

8. Unipodalism funcţional pe o planşetă – semicilindru,

efectuând controlul „strategiei gleznei” prin mişcări oscilatorii
de redresare a „modulului Bernstein”.
 9. Antrenarea posturii şi atitudinii corporale în condiţii
diferite, pe „covorul chinezesc”, cu schimbarea presiunii pe
arcuri- bolţi - zone ale labei, a controlului motor în lanţ
cinematic închis, folosind conceptul „modului Bernstein” şi
mişcările oscilatorii din strategia gleznei.
 Bibliografie

1. Albu A, Albu C. Psihomotricitea. Ed. Spiru Haret, Iasi, 2006

2. Bernstein NA. The coordination and regulation of
movements. Oxford/New York, Pergamon Press 1967
3. Freeman MAR. Kinetoterapie activă. Ed. Polirom, Iaşi, 2001
4. Pasztai Z. Kinetoterapia în recuperarea funcţională a
aparatului locomotor. Ed. Universităţii din Oradea, Oradea,
2001
5. Pasztai Z. Rolul stretchingului în normalizarea funcţiei
statokinetice. Ed. Corson, Iasi, 2009
6. Raveica G. Principii de biomecanică în kinetoterapie.
Biomecanica mersului. Ed. PIM, Iasi, 2006
7. Sbenghe T. Kinesiologie, ştiinţa mişcării. Ed. Medicală,
Bucureşti, 2002

Web-site-uri vizitate
(1)http://www.bauerfeind.com/html_de/aktuelles/
news.html
(2) http://www.physiotherapy.ro/;
www.edenrecovery.co.za
(3) http://www. topsanatate.ro