II.

PROCESAREA INFORMAŢIILOR

3. SENZAŢII
Astea senzaţii!
Din cuprins:

1. Definirea şi caracterizarea psihologică a senzaţiilor

2. Însuşirile senzaţiilor
3. Mecanismele de producere a senzaţiilor
4. Legile generale ale senzaţiilor
5. Principalele modalităţi senzoriale
1. Definirea şi caracterizarea psihologică a senzaţiilor

 Procese psihice elementare prin care se semnalizează separat, sub forma

unei imagini simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi
fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra organelor de
simţ numite analizatori.

 Senzaţii pure se obţin numai în laborator

 La om sunt integrate în personalitate
 Nou născutul dispune numai de senzaţii
 Lipsa senzaţiilor produce somnolenţă
2. Însuşirile senzaţiilor

1. Calitatea:
• vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate.

2. Intensitatea:
• depinde de cea a stimulului

3. Durata acţiunii stimulului:

• perioada de latenţă (100 miimi de secunde după acţiunea stimulului)
• efectul postacţiune (câteva miimi de secundă după acţiunea stimulului).
4. Tonalitatea afectivă:
 plăcute/neplăcute ce ţin de natura stimulului

5. Valoarea informaţională:
 exteroceptive: vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate
 proprioceptive: poziţia corpului (membre, trunchi, cap)
 interoceptive: foame, sete, durere

6. Caracterul conştient:
 după ce s-a dezvoltat gândirea, memoria, limbajul.

Se dezvoltă între 3-5 ani

3. Mecanismele de producere a senzaţiilor

Omul dispune de aparate specializate pentru recepţionarea diferitelor

categorii de stimuli.

El răspunde prin modificări biochimice la stimulările exterioare datorită

excitabilităţii şi sensibilităţii.
 Analizatorul

Este ansamblul structural funcţional care face posibilă apariţia senzaţiilor.

Este compus din:
1. Receptor
 transformă energia excitanţilor exteriori în influx nervos, codare.

2. Calea de conducere
 fibre nervoase senzitive care filtrează influxul nervos; transferă informaţia la scoarţa
cerebrală.

3. Veriga centrală - creierul

 decodare: transformă impulsul nervos în fapt psihic.

4. Conexiunea inversă
 autoreglare, receptarea stimulilor.
 4. Legile generale ale senzaţiilor
1. Legea intensităţii:

Se produce o senzaţie numai dacă se ajunge la o anumită intensitate care

depăşeşte:
a) pragul minim absolut (intensitatea cea mai mică a unui stimul care poate determina o
senzaţie specifică unui analizator)
b) pragul absolut maxim (cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai determină încă o
senzaţie specifică)

Stimulii care depăşesc pragul maxim produc durere şi pot distruge analizatorul = supraliminali
Stimulii care nu ating pragul minim = subliminali

c) pragul diferenţial (cantitatea minimă de excitant, care adăugată la stimularea iniţială, determină
o nouă senzaţie - greutate, 3,3 gr., vizuale, 1/100, auditive 1/10)
d) pragul operaţional (discriminarea senzaţiilor trebuie să se facă foarte repede şi clar).
2. Legea adaptării:
Modificarea sensibilităţii analizatorului sub acţiunea repetată a unui stimul.
Dacă stimulul slab acţionează mai multă vreme (30 min.) adaptarea se
realizează în sensul creşterii sensibilităţii.

3. Legea contrastului senzorial:

Doi stimuli cu caracteristici contrare se scot reciproc în evidenţă.

4. Legea sensibilităţii:
Sensibilitatea unui analizator creşte datorită interacţiunii sale cu alţii (tunet
- fulger, mâncare: gust miros, văz)
5. Legea sinesteziei:
Stimularea unui analizator produce efecte senzoriale specifice într-un alt
analizator, deşi acesta nu a fost stimulat (culori dulci, sunete catifelate)

6. Legea compensaţiei:
Insuficienta dezvoltare a unei modalităţi senzoriale sau lipsa ei duce la
perfecţionarea alteia care preia funcţiile celei dintâi (orbii îşi dezvoltă simţul
tactil, olfactiv)

7. Legea semnificaţiei:
Dacă un stimul este foarte important pentru o persoană, atunci el este
repede şi bine recepţionat chiar dacă intensitatea lui este mai mică
(mecanicul auto aude zgomotul motorului)
 5. Principalele modalităţi senzoriale:

1. Senzaţiile care furnizează informaţii despre

obiectele şi fenomenele lumii externe

a) vizuale (undele electromagnetice 390-800 milimicroni)

b) auditive (undele sonore 16-20.000 cicli /sec. infrasunete 16 şi mai puţin; ultrasunete mai sus de 20.000)
c) olfactive (substanţele volatile ce pătrund în fosele nazale, proprietăţile chimice ale obiectelor)
d) gustative (calităţile chimice ale substanţelor solubile ce pătrund în cavitatea bucală, dulce, acru, sărat, amar;
apără de substanţe nocive, reglează comportamentul alimentar)

e) cutanate (tactile-atingerea şi presiunea obiectelor; termice-diferenţa de temperatură dintre corp şi obiecte).

 

2. Senzaţiile care furnizează informaţii despre poziţia şi mişcarea

propriului

a) proprioceptive (postura membrelor, trunchiului, corpului)

b) chinestezice (locomotorii, manuale, verbo-motoare)
3. Senzaţiile care furnizează informaţii despre obiectele şi
fenomenele lumii interne

foame, sete, durere

distrugeri de ţesuturi organice, uşoare, puternice, fulgerătoare, continue,
tonalitate afectivă negativă, provoacă suferinţă.
Rol de apărarea organismului
Senzaţiile
 Testul Luscher

 Max Luscher, autorul acestui test psihologic, susţine că

pentru psihicul uman culorile au o importanţă foarte mare.
El a inventat acest test al culorilor, ce s-a dovedit a avea o
mare acurateţe.
 Alege următoarele culori în ordinea preferinţei, începând cu cea
care-ţi place cel mai mult.
Ultima culoare aleasă va fi cea care îţi place cel mai puţin.

1 - albastru; 2 - verde; 3 - roşu; 4 - galben; 5 - mov; 6 - maro; 7 - negru; 8 -

gri
 Ce spune testul culorilor ?
Culori fundamentale:
1. ALBASTRUL care în testul culorilor 3. ROSUL exprimă forţa voinţei şi
reprezintă “adâncimea sentimentelor”, este alegerea celui excentric,
este concentric (orientat către sine), pasiv, impunător, activ şi autonom. Printre
sensibil şi unificator. Printre principalele principalele semnificaţii psihologice ale
trasături afective celui pasionat de acestei culori, se numără: dorinţa,
albastru, se numără: liniştea (calmul), sexualitatea, excitabilitatea, nevoia de
mulţumirea, tandreţea, afecţiunea. dominare.

2. VERDELE caracterizat în testul 4.GALBENUL este caracterizat prin

culorilor prin “elasticitatea voinţei”, este spontaneitate, exprimă bucurie, veselie,
defensiv, posesiv, autonom şi reţinut. Cel luminozitate şi este preferat de cel:
care manifestă preferinţa spre această entuziast, optimist, dornic de nou, de
culoare este: încăpăţânat, perseverent schimbări etc.
(ambiţios) - exprimă dorinţa de afirmare,
manifestă dorinţa de a fi mereu apreciat şi
de a se simţi valoros.
 Culori derivate:

5. VIOLETUL asociat cu 7. NEGRUL este o non-culoare care

“identificarea”, este specific celui sugerează negativismul şi
visator, dar şi: şarmant, fermecător, morbiditatea. Este ales ca nuanţă
liniştit, calm. preferată de către: pesimist, cu
atitudine opoziţionistă, de protest.

6. MARO este considerată o

exprimare a funcţiilor fiziologice ale
organismului. Prin alegerea acestei
culori, este exprimată nevoia de a fi
mereu în siguranţă şi protejat, dar şi
sănătos.
8. GRIUL este o exprimarea
neimplicării. Subiectul pasionat de gri
este: indiferent, precaut, lipsit de
participare afectivă în cazul unor
acţiuni (participarea lui este doar
mecanică).
 Interpretare
alegerile 1, 2 se notează cu + + - doreşti să fii sau să ai ...
alegerile 3, 4 se notează cu x x - te afli în situaţia aceasta ...
alegerile 5, 6 se notează cu = = - nu e potrivit să fii sau să ai...
alegerile 7, 8 se notează cu - - - nu vrei, nu te simţi capabil
primele 2 şi ultimele 2 se notează cu + - - problema actuală

Culorile respinse sunt surse de anxietate şi compensaţiile

echivalente (culorile preferate) formează tema complexă sau
cum faci faţă în prezent situaţiilor stresante
 45213678 la 01.10.2018
2413568