Cuvântul ierarhului – Duminica Floriilor

BY 

ADMIN
 – APRIL 12, 2020POSTED IN: STIRI

CUVÂNTUL IERARHULUI

PRAZNICUL PE CARE NU L-A ÎNȚELES NIMENI!…

Duminica Floriilor

– Ioan 12, 1-18 −

Se auzise că mai marii iudeilor au pus la cale să-L omoare. Nu pentru că nu

fuseseră și ei uimiți de cuvintele Lui, că nu fuseseră mișcați de minunile săvârșite
de El, sau că I-ar fi subestimat faima tot mai mare de care se bucura în popor.
Nu! Prinseseră ură pe Domnul, pentru că pe ei îi ignora. Nu Se arătase deloc
dispus să intre în „cercul” lor; în anturajul lor. Ba încă nu pierduse nicio ocazie
să-i mustre pentru formalismul, pentru fățărnicia și pentru împietrirea inimii lor
(Mt. 23). De aceea, confruntarea cu ei era iminentă.

Domnul Însuși a profețit-o în două rânduri (Lc. 9, 22 și 44) și, speriat, Petru L-a
sfătuit să nu mai meargă la Ierusalim. Însă sfatul lui a fost taxat, fără
menajamente, drept ispită: „Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești, că nu
cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!” (Mt. 16, 23) Ucenicii nu
înțeleseseră nimic din ce le spusese. Tot muritori fricoși rămăseseră…

Venind astăzi la Ierusalim, surpriză!… Nu-L așteptau nici fariseii și cărturarii

cătrăniți și dornici să-I plătească pentru felul cum îi tratase ani de zile, nici
soldații romani, ca să-L aresteze pentru organizarea de „grup infracțional”.
Dimpotrivă! S-a petrecut sublimul de dinainte de ridicol! Poporul, liber de
manipulare (încă!), L-a primit „ca pe Împăratul”, spre disperarea căpeteniilor care
au crezut pentru o clipă că mulțimea chiar Îl va înscăuna rege și fără dânșii (In
12, 19). Dar, nu!… Nu putea fi așa! După ce nu L-au înțeles mai marii poporului,
și după ce nu L-au înțeles nici chiar ucenicii Săi, a veni rândul ierusalimitenilor să
nu Îl înțeleagă. Cât despre stăpânirea romană, aceea nici nu se sinchisea prea
mult să priceapă ceva!

Primit ca un rege, Hristos a încălecat în derizoriu pe un măgăruș. Ovaționat cu

osanale împărătești, a protestat prin tăcere. Aclamat cu bucurie și spirit
naționalist exaltat, S-a arătat abătut și rece. Era modul Lui de a Se desolidariza
de „bâlciul” spontan ce cuprinsese Ierusalimul; de confuzia totală ce stăpânea
orașul sfânt. De aceea, condus cu alai la templu, Domnul i-a „biciuit”… tot pe ei,
pe iudei, pentru lipsa de cuviință față de Casa Domnului (In 2, 13-16; Mt. 21, 12-
13).

„Ce face Acesta?!…” se vor fi întrebat iudeii dezamăgiți. „Cine Se crede El? De
templu ne pasă nouă, sau de stăpânirea romană?…” „Împărăția Mea nu este din
lumea aceasta” (In 18, 36) a mai încercat Hristos încă o dată să-i lămurească,
insistând că menirea Lui era să facă „lucrările Tatălui Său” (In 10, 37). Degeaba,
însă! Obsesiile lor erau prea pământene, iar ambițiile lor prea omenești. Și
văzând că Iisus Se arată gata de „luptă” mai degrabă cu smochinul neroditor (cu
ei, adică − Mt. 21, 19), decât cu invadatorii romani, L-au dat în mâinile acelora ca
să-L răstignească. Sub ce acuzație? Acum vine ridicolul: pentru că a uneltit
împotriva stăpânirii, dorind să fie rege al iudeilor (Mt. 27, 37).

Dragii mei,

Contemporanii nu L-au înțeles deloc atunci pe Domnul! Noi înțelegem, măcar

acum, lucrarea Lui? Îi înțelegem misiunea mântuitoare? Înțelegem că a venit în
Ierusalim înadins ca să moară, doar-doar ne va cuceri cu patima și moartea Sa,
dacă prin învățătura dumnezeiască și prin minunile săvârșite nu a putut nicicum
să ne convingă? Acum L-am înțeles pe Domnul? Și, dacă da, ce facem?…

Hristos Și-a dat viața pentru noi! Noi Îi dăm, în schimb, viața noastră? E prea
mult? Dar atunci, măcar Îl ascultăm, împlinindu-I poruncile? Nu? Nici asta? Dar
se poate, atunci, măcar să-I dăruim câtuși de puțin atenția noastră? Măcar un
gând de sfântă înțelegere la acest praznic pe care nu l-a înțeles nimeni la
vremea aceea? Măcar atât putem?…

 † SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților