Educația permanentă.

Autoeducația

Educația permanentă este un concept pedagogic ce indică necesitatea

continuității educației pe tot parcursul vieții individului. Chiar dacă educația
formală se încheie la un moment dat, educația nonformală, dar mai ales cea
informală, influențează, în continuare, evoluția individuală.
Necesitatea educației permanente se desprinde din evoluția societății,
care obligă individul la adaptări continue. Pe de o parte, evoluția științelor și a
tehnologiei impune o adaptare la aceste transformări prin dobândirea unor noi
abilități și competențe. Pe de altă parte, modificarea stilului de viață, a
modalităților de raportare la existență ale generațiilor noi, necesită flexibilizarea
comunicării.

Autoeducația se referă la activitatea prin care tânărul sau adultul își

stabilește propriile obiective și propriile mijloace de educație. Prin autoeducație
se dobândesc diferite abilități, informații, capacități care contribuie la adaptarea
socială și le completează pe cele asimilate în cadrul educației formale.
Procesul de autoeducație începe propriu-zis odată cu vârsta
preadolescenței. Până atunci, copilul poate manifesta anumite comportamente,
orientări către autoeducație, însă are nevoie de sprijin din partea adulților
(părinți sau profesori). De aceea, la vârstele mai mici, vorbim despre un proces
de autoeducație asistată.
Modalități de autoeducație la vârsta preadolescenței și adolescenței:
documentare în domeniile de interes, lectura, experimentarea unor activități noi,
participare în diferite grupuri (de studiu, echipe sportive, artistice etc.)

Citate despre educația permanentă și autoeducație

Omul, cât trăieşte, învaţă. (proverb)

,,Toată viaţa este o şcoală.” (J.A. Comenius)
,,O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el, este o absurditate.” (N. Iorga)
Familia este prima şcoală a copilului.
,,Un bun profesor are această grijă statornică: să-i înveţe pe discipoli să se
lipsească de el.” (A. Gide)