PERSOANE VÂRSTNICE

Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populație vulnerabilă cu nevoi particulare,

datorită limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de îmbătrânire.

Beneficiile de asistență socială LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011

Persoanele vârstnice, în funcție de situațiile personale de natură socio-economică, medicală și

fiziologică, beneficiază de măsuri de asistență socială, în completarea prestațiilor de asigurări
sociale pentru acoperirea riscurilor de bătrânețe și de sănătate.

-Beneficiile de asistență socială se acordă persoanelor vârstnice care se găsesc în situații de

vulnerabilitate, respectiv:

a) nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susținătorilor legali nu sunt suficiente
pentru asigurarea unui trai decent și mediu sigur de viață;

b) se află în imposibilitatea de a-și asigura singure activitățile de bază ale vieții zilnice, nu se pot
gospodări singure și necesită asistență și îngrijire;

c) nu au locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii;

d) se află în alte situații de urgență sau de necesitate, prevăzute de lege.

-Beneficiile de asistență socială pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:

a) beneficiile de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de

excluziune socială;

b) indemnizații de îngrijire, acordate în condițiile legii;

c) alocații sau contribuții pentru asigurarea calității serviciilor sociale, destinate acoperirii
costurilor hranei în cantine sociale, în centrele rezidențiale de îngrijire, precum și pentru
susținerea unor suplimente nutriționale;

d) facilități privind transportul urban și interurban, telefon, radio-tv, achiziția de produse

alimentare, bilete de tratament balnear sau pentru recreere, precum și a altor servicii;

e) ajutoare pentru situații care pun în pericol viața și siguranța persoanei vârstnice, precum și
pentru evitarea instituționalizării;
f) ajutoare în natură precum: alimente, încălțăminte, îmbrăcăminte, medicamente și dispozitive
medicale, materiale de construcții și altele asemenea.

Servicii sociale LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011

În vederea prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor
situații care pot afecta viața persoanei vârstnice sau pot genera riscul de excluziune socială,
persoanele vârstnice au dreptul la servicii sociale

-Serviciile sociale pot fi:

* servicii privind, in principal, ingrijirea persoanei, prevenirea marginalizarii sociale si

sprijinire pentru reintegrare sociala, consiliere juridica si administrativa, sprijin pentru plata
unor servicii si obligatii curente, ingrijirea locuintei si gospodariei, ajutor pentru menaj,
prepararea hranei;

* servicii socio-medicale privind, in principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale,

readaptarea capacitatilor fizice si psihice, adaptarea locuintei la nevoile persoanei varstnice si
antrenarea la activitati economice, sociale si culturale, precum si ingrijirea temporara in centre
de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;

* servicii medicale, sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale, sunt acordate in baza
reglementarilor legale privind asigurarile sociale de sanatate. Serviciile sociale de consiliere, in
vederea prevenirii marginalizarii sociale si pentru reintegrare sociala, se asigura fara plata
unei contributii, ca un drept fundamental al persoanelor varstnice, de catre asistenti sociali.

Principalele tipuri de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice acordate atât de furnizorii de
serviciu sociale publici cât şi de cei privaţi (asociaţii, fundaţii, cultele recunoscute de lege) sunt
următoarele:

1. îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

2. îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;

3. îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi
locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.

Îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu constă în:

1. ajutor acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice:

2. activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi
dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare
în interior, comunicare;

3. activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de

cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi
de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.

4. servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea;

5. alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie

ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie şi altele asemenea.

6. servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii
de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de
materiale sanitare şi de dispozitive medicale. Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin
pentru persoane vârstnice.

Instituții care se ocupa cu aceasta categorie de beneficiari :

Ministerul Muncii și Protecției Sociale

Ministerul Muncii și Protecției Sociale se organizează și funcționează ca organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

În exercitarea funcțiilor sale, Ministerul Muncii și Protecției Sociale îndeplinește, în condițiile

legii, următoarele atribuții:

a) în domeniul protecției familiei:

1. inițiază și avizează, după caz, proiectele de acte normative cu impact asupra domeniului
protecției familiei;
2. acreditează serviciile sociale pentru protecția victimelor violenței în familie;
b) în domeniul protecției sociale:
1. elaborează cadrul legislativ în domeniul protecției sociale;
2. avizează proiectele de acte normative din perspectiva respectării și implementării principiului
protecției sociale;
3. elaborează și monitorizează strategiile naționale din perspectiva respectării și implementării
principiului protecției sociale;
4. asigură coordonarea interministerială a procesului de elaborare, monitorizare și evaluare a
implementării Strategiei naționale privind justiția socială 2018-2025, prin crearea cadrului
instituțional pentru monitorizarea obiectivelor și raportarea pe domeniul protecției sociale, în
acord cu inițiativele în materie la nivel european și internațional;
5. asigură reglementarea, coordonarea, planificarea, monitorizarea și evaluarea politicilor și
măsurilor care asigură implementarea protecției sociale, precum și implementarea și promovarea
acesteia la nivelul întregii societăți, în contextul unei reechilibrări a distribuirii resurselor;
6. solicită autorităților administrației publice centrale, după caz, rapoarte cu privire la realizarea
obiectivelor Strategiei naționale privind justiția socială 2018-2025 și propune revizuirea
planurilor de acțiune în scopul atingerii țintelor stabilite prin strategie;
7. asigură raportarea indicatorilor cu privire la justiția socială la organismele europene și
internaționale, pe baza datelor furnizate de celelalte autorități responsabile de implementarea
Strategiei naționale privind justiția socială 2018-2025 și a altor strategii sectoriale în domeniu;

Ministerul Sănătății 
Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea de stat în domeniul sănătății publice.
Ministerul Sanatatii indeplineste urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza politici, strategii si programe de actiune in domeniul sanatatii populatiei, in acord
cu Programul de guvernare, coordoneaza si controleaza implementarea politicilor, strategiilor si
programelor din domeniul sanatatii populatiei, la nivel national, regional si local;
b) evalueaza si monitorizeaza starea de sanatate a populatiei, ia masuri pentru imbunatatirea
acesteia si informeaza Guvernul referitor la indicatorii de sanatate, tendintele de evolutie si
despre masurile necesare pentru imbunatatirea acestora;
c) reglementeaza modul de organizare si functionare a sistemului de sanatate;
d) monitorizeaza, controleaza si evalueaza activitatea institutiilor sanitare si ia masuri pentru
imbunatatirea calitatii asistentei medicale acordate populatiei;
e) Asigura, in colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, resursele umane,
materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul public de sanatate;
f) colaboreaza cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice centrale si locale, cu cei ai
societatii civile si cu massmedia in scopul educatiei pentru sanatate a populatiei si adoptarii unui
stil de viata sanatos;
g) participa la Limitarea efectelor aparute in urma dezastrelor, calamitatilor si epidemiilor in
domeniul sau de competenta;

Ministerul Transporturilor

În îndeplinirea funcţiilor sale Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor are

următoarele atribuţii generale principale: 

 
1. elaborează, finanţează, implementează, monitorizează, evaluează, promovează şi
administrează programe şi proiecte în scopul atingerii obiectivelor definite în documentele
strategice; 

   2. elaborează şi implementează strategii, politici de dezvoltare în domeniul său de activitate,

în concordanţă cu documentele strategice naţionale, europene şi internaţionale; 

   3. cooperează cu celelalte structuri ale administraţiei publice, cu sectorul privat şi cu

societatea civilă, la elaborarea politicilor şi strategiilor; 

   4. iniţiază, conduce, asigură finanţarea, monitorizarea şi/sau implementarea de programe şi

proiecte în domeniul său de activitate; 

   5. planifică, alocă, monitorizează şi evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea

politicilor în domeniu; 

   6. asigură participarea şi reprezintă, în condiţiile legii, interesele României în procesele de

negociere şi adoptare a iniţiativelor instituţiilor Uniunii Europene şi dezvoltă relaţii de
colaborare cu entităţi din statele membre ale Uniunii Europene, în domeniul său de
competenţă; 

   7. elaborează şi fundamentează propunerile privind poziţiile României în cadrul negocierilor

care se desfăşoară la nivelul Consiliului Uniunii Europene, pe problematica aferentă domeniului
său de competenţă; 

   8. promovează standardele şi recomandările emise de Uniunea Europeană şi organisme

internaţionale în domeniul său de competenţă; 

   9. propune spre adoptare în vederea aplicării la nivel naţional a standardelor internaţionale; 

   10. contribuie la elaborarea şi implementarea politicilor, programelor şi strategiilor Uniunii

Europene, cooperând în acest sens cu toate entităţile relevante; 

Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții,

Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, denumită în

continuare Autoritatea, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii și Protecției
Sociale, prin preluarea activităților, atribuțiilor și structurilor Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Dizabilități și ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și
Adopție, care se desființează.

În exercitarea funcțiilor sale, Autoritatea îndeplinește următoarele atribuții:

   a) elaborează și supune spre aprobare Guvernului, cu aprobarea Ministerului Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, strategia națională în domeniul protecției și
promovării drepturilor copilului; 
   b) coordonează activitățile și măsurile de implementare a obiectivelor strategiei naționale din
domeniu; 
   c) evaluează impactul aplicării obiectivelor strategice și ia măsurile necesare sau, după caz,
propune Guvernului, cu aprobarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice, luarea măsurilor necesare pentru îmbunătățirea obiectivelor sau, după caz,
a activităților de implementare a acestora; 
   d) elaborează și fundamentează programe în domeniul protecției și promovării drepturilor
copilului; 
   e) monitorizează respectarea drepturilor copilului și recomandă autorităților centrale sau locale
luarea măsurilor care se impun; 
   f) centralizează și sintetizează informațiile referitoare la respectarea principiilor și normelor
stabilite de Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990,
republicată, cu modificările ulterioare, elaborează rapoartele prevăzute la art. 44 pct. 1 din
această convenție și urmărește și ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a
recomandărilor Comitetului privind drepturile copilului; 
   g) asigură controlul, coordonarea și îndrumă metodologic activitățile serviciilor destinate
prevenirii separării copilului de părinții săi, ale celor de protecție specială a copilului, precum și
activitățile desfășurate de comisiile pentru protecția copilului; 
   h) elaborează standarde, norme metodologice și proceduri de lucru pentru serviciile care
asigură prevenirea separării copilului de părinții săi, protecția specială a copilului și tânărului
ieșit din sistemul de protecție specială; 
   i) elaborează metodologia de licențiere și criteriile de evaluare a serviciilor destinate prevenirii
separării copilului de părinții săi, protecției speciale a copilului și tânărului ieșit din sistemul de
protecție specială și licențiază aceste servicii; 

Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială

Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, instituţie care va exercita atât atribuţiile
prezente ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, cât şi pe cele de inspecţie socială.
Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială trebuie să asigure o mai bună gestionare a
sistemului de beneficii de asistenţă socială, certificat printr-o activitate riguroasă de control şi
inspecţie, astfel încât, în prezentul context marcat de constrângeri bugetare, beneficiile să ajungă
la persoanele care au cea mai mare nevoie
Pentru realizarea obiectivelor sale în domeniul administrării, gestionării şi plăţii beneficiilor de
asistenţă socială şi al susţinerii programelor de servicii sociale, Agenţia are, în principal,
următoarele atribuţii:

a) urmăreşte şi asigură aplicarea corectă, unitară şi nediscriminatorie a legislaţiei privind

sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale;
b) elaborează propuneri de îmbunătăţire a cadrului legislativ din domeniul său de competenţă şi
le înaintează Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru promovare;

c) stabileşte procedurile administrative privind acordarea beneficiilor de asistenţă socială,

administrarea şi implementarea programelor privind serviciile sociale de către agenţiile
teritoriale şi elaborează instrucţiuni privind gestionarea beneficiilor de asistenţă socială şi a
programelor de servicii sociale;

d) fundamentează şi propune Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale proiectul de

buget, ce include fonduri pentru plata beneficiilor de asistenţă socială şi susţinerea programelor
privind servicii sociale, precum şi pentru funcţionarea Agenţiei;

e) administrează şi gestionează bugetul propriu, organizează şi asigură plata beneficiilor de

asistenţă socială;

f) administrează şi gestionează patrimoniul propriu;

g) prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale raportul de execuţie bugetară a

bugetului alocat;

h) negociază şi încheie convenţii cu instituţii financiare, în vederea efectuării plăţilor

beneficiilor de asistenţă socială, în baza mandatului acordat de ordonatorul principal de credite;
asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor beneficiarilor din sistemul beneficiilor de asistenţă
socială;

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă este autoritatea administrativă subordonată
Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, împuternicită să asigure implementarea
politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă, migrației forței de muncă și asigurării
de șomaj.
 Agenția Națională aplică politicile și strategiile privind ocuparea forței de muncă și formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, elaborate de Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, având următoarele obiective principale:
a) stimularea ocupării forței de muncă și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
b) prevenirea șomajului;
c) participarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la serviciile de formare
profesională;
d) asigurarea egalității de șanse pe piața internă a forței de muncă și combaterea oricăror forme
de discriminare pe piața muncii;
e) creșterea incluziunii sociale;
f) protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj;
g) facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în statele membre ale Uniunii Europene și în statele
semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, cât și în alte state cu care România
a încheiat tratate, acorduri, convenții și înțelegeri;
h) sprijinirea cetățenilor români în vederea încadrării în muncă în statele cu care România nu are
încheiate acorduri bilaterale în domeniul forței de muncă.
(1) În exercitarea actului de conducere, consiliul de administrație al Agenției Naționale are, în
principal, următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea Agenției Naționale;
b) aprobă programele naționale anuale privind ocuparea și formarea profesională a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă;
c) aprobă programele anuale de formare profesională a personalului propriu al Agenției
Naționale și al unităților din subordine;
d) aprobă propunerile pentru fundamentarea proiectului de buget al asigurărilor pentru șomaj;
e) aprobă defalcarea bugetului asigurărilor pentru șomaj pe unitățile din subordinea Agenției
Naționale în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii;

Inspecţia Muncii

Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea

Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii specific:

A. în domeniul relaţiilor de muncă:
a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea,
executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
b) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din
contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
c) controlează aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei
şi bărbaţi;
d) asigură la nivel naţional evidenţa muncii prestate în baza contractelor individuale de muncă,
prin registrul general de evidenţă al salariaţilor, precum şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor
prestaţiilor acestora;
e) controlează folosirea forţei de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată;
f) primeşte şi transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele
depuse de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la zilieri;
g) asigură înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi şi verifică prevederile
acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, şi conciliază conflictele de
muncă declanşate la nivelul unităţilor;
B. în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei:
a) controlează, coordonează şi îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la
securitatea şi sănătatea în muncă, ce decurg din legislaţia naţională, europeană şi din convenţiile
Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
b) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă
caracterul accidentelor, colaborează cu instituţiile implicate în ceea ce priveşte evidenţa şi
raportarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) controlează activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizează
informaţii în vederea îmbunătăţirii acesteia;
d) autorizează din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă funcţionarea persoanelor
fizice şi juridice şi retrage sau poate propune retragerea autorizării, în condiţiile legii;
e) analizează activitatea serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi propune, după caz,
comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor
cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul
inspectoratelor teritoriale de muncă retragerea abilitării;
f) eliberează avize şi autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative aplicabile;
g) dispune sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în
care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională,
şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
h) dispune angajatorului efectuarea de măsurători, determinări şi expertize pentru prevenirea
unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea,
prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la
locurile de muncă, cheltuielile fiind suportate de către angajator;
i) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţă a produselor
pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a pieţei, conform competenţelor;

Inspectoratul Teritorial de Muncă

Inspectoratul Teritorial de Muncă, ITM este prescurtarea pentru Inspectoratul Teritorial de
Muncă, organ de specialitate existent în fiecare județ din România, aflat în subordinea Inspecției
Muncii.
ATRIBUŢII SPECIFICE:
-controlează aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă şi la
înlăturarea riscurilor de accidentare sau îmbolnăviri profesionale;
- verifica elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea
acestora; -solicita măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în
unităţi şi în afară acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;
-dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de munca, în cazul în
care constata o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de imbolnavire profesională şi
sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
- cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă
caracterul accidentelor, colaborează cu Inspectia Muncii în ceea ce priveşte evidenţa şi
raportarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
-controlează activitatea de instruire şi informare a lucrătorilor şi furnizează informaţii în vederea
îm bunătăţirii acesteia;
-controlează respectarea prevederilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor,
utilajelor şi a echipamentelor de protecţie din domeniul reglementat, la intrarea acestora pe
teritoriul naţional, la introducerea pe piaţă a produselor si verifica comportarea acestora in timpul
utilizarii;
-restricţionează comercializarea produselor neconforme;
-colaborează cu autorităţile competente în toate problemele legate de supravegherea pieţei,
inclusiv în ceea ce priveşte notificarea clauzei de salvgardare în cazul produselor neconforme;
- verifică modul de organizare şi funcţionare a comitetelor de securitate şi sănătate în muncă;
-analizează activitatea persoanelor fizice şi juridice abilitate pentru a presta servicii de protecţie
şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în calitate de serviciu extern de
prevenire şi protecţie serviciilor externe şi propune retragerea abilitarii, după caz;

Casei Naţionale de Pensii Publice

Casei Naţionale de Pensii Publice este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate
juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administrează sistemul
public de pensii şi sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

CNPP are următoarele atribuţii:

a) elaborează Regulamentul intern al CNPP, stabileşte structura organizatorică a caselor

teritoriale de pensii şi aprobă regulamentul-cadru intern al acestora;

b) propune Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale reglementarea unor aspecte din
domeniul său de competenţă;
c) stabileşte, în cooperare cu casele de pensii sectoriale, modalitatea tehnică de evidenţă a
contribuabililor şi beneficiarilor sistemului public de pensii, a drepturilor şi obligaţiilor de
asigurări sociale, precum şi a modului de colaborare cu Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi
administrarea bazelor de date;

d) organizează modul de stabilire şi de plată a drepturilor de pensii şi a altor drepturi de asigurări

sociale finanţate din bugetul asigurărilor sociale, precum şi a celor finanţate de la bugetul de stat,
prin bugetul alocat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, conform legii;

e) organizează activitatea de evidenţă contabilă a execuţiei bugetare pentru bugetul asigurărilor

sociale de stat;

f) organizează, îndrumă şi controlează activitatea privind executarea creanţelor bugetare

provenite din declaraţiile individuale de asigurare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

g) ia măsurile necesare de regularizare a sumelor plătite în plus de către contribuabili, în

aplicarea prevederilor legale naţionale şi internaţionale din domeniul său de competenţă;

h) stabileşte anual tariful pentru certificarea stagiului de cotizare şi a punctajului cumulat, la

cererea asiguratului, precum şi tarifele şi comisioanele pentru operaţiunile efectuate de către
CNPP şi structurile sale teritoriale pentru terţi;

i) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de

evidenţă;

j) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a

capacităţii de muncă;

k) organizează şi administrează sistemul de trimitere la tratament balnear şi la odihnă şi aprobă

criteriile pe baza cărora se acordă biletele de tratament balnear;

l) iniţiază şi participă la elaborarea de proiecte, studii şi analize în domeniul său de activitate;

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

 CNAS este o instituție publică din România, autonomă, de interes național, cu personalitate

juridică, al cărei principal obiect de activitate îl reprezintă asigurarea funcționării unitare și
coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România.

Atributiile Casei de Asigurari de Sanatate:

1. colectarea contributiilor la fond pentru persoanele fizice, altele decat cele pentru care
colectarea veniturilor se face de catre ANAF;
2. administrarea bugetelor proprii;
3. inregistrarea si actualizarea datelor referitoare la asigurati si comunicarea catre CNAS;
4. elaborarea proiectului bugetului de venituri si cheltuieli precum si a celui de rectificare a
bugetului anual
5. elaborarea si publicarea raportului anual de activitate, executiei bugetare pe capitole si
subcapitole si a planului de activitate pentru anul urmator;
6. utilizarea tuturor demersurilor legale pentru a optimiza colectarea contributiilor si recuperarea
creantelor restante;
7. furnizarea gratuita de informatii, consultanta, asistenta in problemele asigurarilor sociale de
sanatate si ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii
medicale;
8. administrarea bunurilor casei de asigurari, conform prevederilor legale;
9. negocierea si Contractarea serviciilor medicale cu furnizorii de servicii medicale in conditiile
contractului - cadru;
10. decontarea  serviciilor medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale in conditiile
contractului – cadru;

Consiliul National al Persoanelor Vârstnice

Consiliul National al Persoanelor Vârstnice, organism autonom, consultativ, de interes public, în

scopul institutionalizarii dialogului social dintre persoanele vârstnice si autoritatile publice,
pentru protectia drepturilor si libertatilor acestor persoane.

Consiliul National al Persoanelor Vârstnice are, în principal, urmatoarele atributii:

a) sprijina institutiile statului în aplicarea recomandarilor Adunarii Mondiale a Persoanelor

Vârstnice si urmareste realizarea lor;

b) propune Guvernului programe privind ameliorarea continua a conditiilor de viata a

persoanelor vârstnice;

c) urmareste aplicarea reglementarilor legale privind persoanele vârstnice si sesizeaza organele

competente despre abaterile constatate;

d) formuleaza teme de cercetare si contracteaza elaborarea de studii sociologice privind viata

persoanelor vârstnice cu institutii si unitati specializate în domeniu, realizeaza analize proprii si
elaboreaza puncte de vedere referitoare la îmbunatatirea nivelului de trai al persoanelor
vârstnice;

e) avizeaza proiecte de acte normative care privesc persoanele vârstnice, avizul fiind consultativ;

f) sprijina organizarea asociativa a persoanelor vârstnice si participarea lor activa la viata sociala;
h) reprezinta persoanele vârstnice din România în relatiile cu organizatii similare din alte tari sau
cu organizatii internationale ale persoanelor vârstnice;

i) participa, în calitate de reprezentant al societatii civile privind persoanele vârstnice, în grupuri

de lucru, consilii si comitete organizate la nivel national, local si în cadrul ministerelor, al
agentiilor si al institutiilor asimilate acestora, alaturi de alti parteneri sociali si guvernamentali,
care analizeaza si propun masuri ce privesc îmbunatatirea nivelului de trai al persoanelor
vârstnice;

j) îl informeaza pe Presedintele României, pe primul-ministru, conducerile organelor

administratiei publice centrale cu atributii în domeniul protectiei sociale, prefectii si primarii în
legatura cu aspecte ce privesc riscurile si situatia de criza în care se gasesc unele persoane
vârstnice;

k) întretine relatii permanente de colaborare cu reprezentantii mass-media, pentru informarea

populatiei cu privire la problematica persoanelor vârstnice.

Comitete consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice

Activitatea comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice

urmăreşte, în principal, următoarele

:a) asigurarea relaţiilor de colaborare care să permită informarea reciprocă permanentă asupra
problemelor care sunt de interes specific pentru persoanele vârstnice;

b) consultarea reprezentanţilor persoanelor vârstnice asupra proiectelor de acte normative care

urmează să se iniţieze, precum şi în toate problemele cu caracter economic, social, medical şi
cultural, de interes al acestora;

c) monitorizarea aplicării măsurilor stabilite în exercitarea atribuţiilor

Atribuţiile comitetului consultativ de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice sunt,
în principal, următoarele:

a) analiza problemelor cu caracter socioeconomic care privesc persoanele vârstnice;

b) elaborarea de propuneri pentru soluţionarea acestor probleme;

c) elaborarea unor rapoarte anuale ce vor fi înaintate de către prefect conducerii Ministerului
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului

Atribuțiile Direcției generale din subordinea consiliului județean al sectorului municipiului
București, în domeniul beneficiilor de asistență socială sunt următoarele:

a) elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate, strategia

judeţeană și a sectorului municipiului București de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen
mediu și lung, respectiv pentru o perioadă de 5 ani sau 10 ani, o propune spre aprobare
consiliului județean/consiliul local al sectorului municipiului București și răspunde de aplicarea
acesteia după dezbaterea și avizarea acesteia de către Comisia județeană de incluziune socială,
respectiv a municipiului București.

f) asigură, pentru relaţiile directe cu persoanele cu handicap auditiv ori cu surdocecitate,

interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu
surdocecitate; g) realizează atribuţiile prevăzute de lege în procesul de acordare a serviciilor
sociale;

h) încheie, în condiţiile legii, contracte de parteneriat public-public şi public-privat pentru

sprijinirea financiară şi tehnică a autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul judeţului
pentru susţinerea dezvoltării serviciilor sociale; i) propune înfiinţarea serviciilor sociale de
interes judeţean sau local;

Consiliul Local

Consiliul Local este o autoritate administrativă autonomă deliberativă, compusa din primar și

consilieri aleși în condițiile legii pe o perioadă de 4 ani.

Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții:

a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale
instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor
autonome de interes local;
b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau
municipiului;
c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau
municipiului;
d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;

 Consiliul județean îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:

a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al consiliului județean,
ale instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și ale societăților comerciale și regiilor
autonome de interes județean;

b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială a județului;J

c) atribuții privind gestionarea patrimoniului județului;

d) atribuții privind gestionarea serviciilor publice din subordine;

e) atribuții privind cooperarea interinstituțională;

f) alte atribuții prevăzute de lege.

Guvern
MS

MT

MMPS

C. ANDPDCA ANPIS IM CNPP CNAS CNPV

IP

J. DDPDC CSEPAH AJPIS ITM CJPP CJAS CJPV CCDCPV

L. CL SPAS