Unitate de învăţare Nr.

13

ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA

CONTROLUL ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13…………………………...…………………..... 2

13.1. Actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile cu
Parlamentul........................................................................................................................2
13.2. Actele de comandament cu caracter militar............................................................ 3
13.3. Fundamentarea constituțională și legală actuală a actelor de comandament cu
caracter militar.................................................................................................................. 4
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13………………………………………...6
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………..............................6
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13………………………………………………….7
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 Să înțeleagă actele administrative exceptate de la controlul în contencios
administrativ;
 Să cunoască actele administrative ale autorităților publice care privesc
raporturile cu Parlamentul;
 Să înteleagă actele de comandament cu caracter militar.

13.1. Actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile cu

Parlamentul

Actele Constituția vorbeste, în art. 126 alin. (6), despre „actele care privesc
administrative raporturile cu Parlamentul”. Legea nr. 554/2004 face referire la “actele
administrative ale autorităților publice care privesc raporturile cu
Parlamentul”.
Această categorie de excepții apartine actelor cu caracter politic, calificate
traditional de doctrina ca “acte de guvernamant”. Constitutia Romaniei din
1923 prevedea, in articolul 107, ca puterea judecatoreasca nu are caderea
de a judeca actele de guvernamant, precum si actele de comandament cu
caracter militar. Prevederea, in Constitutie, a actelor de guvernamant, a
obligat legiuitorul din 1925 sa defineasca, prin lege, ce inseamna actele de
guvernamant, definitie care mai mult incurca intelegerea acestor acte decat
o clarifica, ceea ce a atras critici ale ei in doctrina vremii si mai tarziu.
In Franta, teoria actelor de guvernamant este o creatie a jurisprudentei
administrative, sanctionata mai tarziu de legiuitor. In 1822, Consiliul de Stat
a respins o reclamatie pe considerentul ca obiectul ei vizeaza o chestiune
politica, iar in 1867 aceeasi instanta statueaza ca “actele politice nu sunt de
natura a fi atacate pe calea contenciosului administrativ”.
Fundamentarea teoriei actelor de guvernamant se regaseste in distinctia
dintre administrare si guvernare. Dar din punct de vedere ideologic, o
asemenea distinctie este foarte greu de realizat, ceea ce ii indrituieste pe
autorii francezi sa sustina ca “nu exista un criteriu al actelor de
guvernamant, exista numai o lista a acestor acte“.
In ceea ce priveste categoriile de acte de guvernamant, unii autori francezi
recunosc urmatoarele categorii:
- actele executivului in raporturile cu Parlamentul;
- actele executivului in relatiile cu puterile straine, in care intra:
- actele referitoare la negocierea si incheierea unui tratat international;
- actele referitoare la aplicarea tratatelor;
- actele de politica internationala straine tratatelor;
- actele privind razboiul.
Alti autori califica drept acte de guvernamant: actele Presedintelui
Republicii; actele privitoare la relatiile Guvernului cu Parlamentul; actele
referitoare la relatiile Guvernului cu state sau organizatii internationale.
Consider ca formularea “actele care privesc raporturile cu
Parlamentul”, fara sa precizeze ale cui raporturi se stabilesc cu
Parlamentul, are o vocatie generoasa, ea ingaduind sa se aiba in vedere, cum
avea sa precizeze ulterior Lega nr. 554/2004, actele administrative ale
tuturor autoritatilor publice in raporturile cu Parlamentul.
 Apreciez ca in aceasta categorie de acte exceptate sunt cuprinse actele cu
caracter politic emise in exercitarea atributiilor constitutionale dintre
organul reprezentativ suprem (Parlamentul) si cei doi sefi ai executivului
(Presedintele si Guvernul), din care mentionam doar cateva, spre
exemplificare: mesajul Presedintelui prevazut de art.88; dizolvarea
Parlamentului de catre Presedinte (art. 89); consultarea Guvernului de
catre Presedinte (art.86); referendumul (art.90); desemnarea candidatului
la functia de prim-ministru (art. 85 si 103 ) etc.

Test de autoevaluare 13.1. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt categoriile de acte de guvernământ?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6.

13.2. Actele de comandament cu caracter militar

Actele Constituția din 1923 consacra pentru prima dată în dreptul românesc
administrative conceptul de act de comandament cu caracter militar. Am enunțat
conținutul acestui articol, care prevede lipsa de competență a puterii
judecătorești, care “nu avea caderea” de a se pronunta asupra actelor de
guvernamant, precum si a celor de comandament cu caracter militar.
Cum Constitutia din 1923 doar consacra dreptul, fara sa-1 defineasca, ar fi
fost de dorit ca Legea din 1925 sa faca acest lucru. Insa dispozitiile acestei
legi, si avem in vedere art.1 si art.3 alin.(2), sunt si ele lapidare, mai mult
ingreuneaza procesul de clarificare decat sa-1 sprijine.
De aceea, autorii din perioada interbelica au fost profund preocupati de
aceasta problema, manifestandu-se atitudini diferite, de la rezerva pana la
atitudinea “temerara” de a incerca sa o defineasca. Spunem “temerara”
deoarece “notiunea actului de comandament cu caracter militar, intocmai
ca a actului de guvernamant, nu reiese din analiza juridica si ca atare nu
poate fi o notiune juridica; ea nu poate fi decat o notiune extrajuridica,
nascuta din necesitatea de a se da satisfactiune unor anumite interese in
legatura directa cu activitatea unor servicii publice de o natura speciala,
care este cel al apararii nationale“.
Nici doctrina actuala nu se hazardeaza in a defini aceasta notiune,
rezumandu-se sa se exprime in sensul ca “incadrarea unui act administrativ
concret in sfera actelor de comandament cu caracter militar este o
chestiune de apreciere a instantei, dar o apreciere prin prisma stiintei
dreptului public, a constantelor acestei teorii, intre care si distinctia dintre
actele autoritatilor militare cu caracter pur administrativ (identice cu
actele oricarui alt organ administrativ) si actele acestora care vizeaza
comanda trupei, fie in timp de pace, fie in timp de razboi“.
Actele care emana de la autoritatile militare, potrivit reglementarii
interbelice, erau clasificate in doua categorii:
- actele de comandament cu caracter militar, sustrase absolut controlului de
legalitate;
- actele autoritatii militare prevazute la art. 3, care nu vor putea fi atacate
decat in privinta decretelor de punere in retragere si numai pentru cuantumul
pensiunii.
 Extrem de important este faptul ca doctrina si jurisprudenta au consacrat
solutia ca actele autoritatilor militare care privesc statutul legal al
militarilor, astfel cum era el consacrat prin diferite legi organice, nu se
incadra in exceptia prevazuta in art.2 al Legii din 1925.

Test de autoevaluare 13.2. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce reprezintă actul de comandament cu caracter militar?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6.

13.3. Fundamentarea constituțională și legală actuală a actelor de comandament cu

caracter militar

Actele Constituția actuală enumeră categoriile de acte care ar fi sustrase controlului

administrative de legalitate în art. 126 alin.(6), fiind vorba, cum am mai spus, despre actele
care privesc raporturile cu Parlamentul și actele de comandament cu
caracter militar.
Tot despre „acte de comandament cu caracter militar” face vorbire si art. 5
lit. “b” din Legea nr. 554/2004.
Mai trebuie luate in consideratie si alte dispozitii din legea fundamentala.
Astfel, art. 118 dispune ca “Armata este subordonata exclusiv vointei
poporului, pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii
statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale“.
Cum se exprima intr-o lucrare consacrata comentarii legii
fundamentale, “Armata, cu tot ceea ce presupune ea - disciplina riguroasa,
ierarhii si subordonari, comandamente si state majore, departamente si
ministere, in epoca moderna apare ca un serviciu public administrativ”.
Raportarea acestor dispozitii la cele ale Legii din 2004, determina concluzia
caracterului de exceptie al actelor prevazute la art.5 alin. (1) lit. ”b”, caruia
ar trebui sa-i corespunda o interpretare cu acelasi caracter, armata
supunandu-se acelorasi rigori ale statului de drept, care, in raporturile pe
care le naste, nu poate tolera abuzul, arbitrariul, nesupunerea fata de
Constitutie si de lege, incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
cetatenilor, incalcarea principiului egalitatii tuturor in fata legii si a
autoritatilor publice, fara discriminari si privilegii, si a principiului
constitutional ca nimeni nu este mai presus de lege.
Aceasta inseamna ca instantele de contencios administrativ trebuie sa
manifeste maxim de prudenta atunci cand incadreaza un act administrativ
in categoria celor de comandament cu caracter militar si deci a celor
exceptate de la controlul de legalitate.
Cu atat mai greu de inteles si de admis ni se pare, in acest context, adoptarea
unui act normativ, al carui scop era, cum se precizeaza in preambul, de a
interpreta exact unele prevederi ale vechii Legi nr. 29/1990, este vorba
despre Ordinul M 126 adoptat la 18 decembrie 1990 de Ministrul Apararii
Nationale. Or, prin acest ordin, orice act care emana de la armata este
calificat ca fiind act de comandament cu caracter militar, ceea ce ne
determina sa-1 calificam drept profund neconstitutional.
Cu toate ca art.1 califica drept act de comandament cu caracter militar toate
actele administrative emise la nivelul ministerului respectiv, intr-o logica
fireasca, expresia “precum si” urmata de o enumerare nu si-ar mai fi avut
rostul, datorita caracterului global, integrator, al formularii
anterioare “toate actele administrative emise de organe ale Ministerului
Apararii Nationale”.
Pentru a inlatura problemele aparute in jurisprudenta sub incidenta vechii
legi, actuala lege a contenciosului administrativ defineste actul de
comandament cu caracter militar in articolul 2 litera j), acesta
reprezentand „actul administrativ referitor la problemele strict militare ale
activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care
presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte
privitoare la conducerea trupei in timp de pace sau razboi ori, dupa caz, la
indeplinirea serviciului militar”.
Din continutul acestei definitii, rezulta ca in sfera notiunii intra toate
ordinele si instructiunile de serviciu privind masurile de pregatire a
trupelor, mobilizarile si concentrarile de trupe, atribuirea si efectuarea de
comenzi, manevre, exercitii si operatiuni militare.
Ratiunea sustragerii acestei categorii de acte de la controlul de legalitate
consta in a asigura spiritul de disciplina al subordonatilor, dar si „acele
conditii de energie, capacitate, unitate si rapiditate necesare operatiunilor
militare”.
Este neindoielnic faptul ca restul actelor care emana de la autoritatile
militare si care nu apartin celor definite prin art. 2 litera j) din Legea
contenciosului administrativ vor putea fi atacate in fata instantelor
judecatoresti de contencios administrativ. Este vorba despre actele
contractuale, actele de gestiune incheiate de autoritatile militare cu diferite
persoane in vederea aprovizionarii, pentru a se asigura functionarea
serviciului de aparare nationala, actele de administratie militara sau actele
autoritatilor militare cum ar fi cele care privesc numiri in grad, avansari,
acte de sanctionare, de punere in retragere, de pensionare sau, in termeni
actuali, acte legate de managementul resurselor umane.
Actele pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege
speciala, o alta procedura judiciara
In doctrina, actele administrative exceptate mai sunt evocate si prin
sintagma de „fine de neprimire”, fiind identificate, in mod traditional, doua
asemenea categorii, respectiv:
- fine de neprimire deduse din natura actului, unde se incadreaza cele pe
care deja le-am analizat;
- fine de neprimire deduse din existenta unui recurs paralel, categorie in care
se incadreaza actele pentru modificarea sau completarea carora se prevede,
prin lege speciala, o alta procedura judiciara.
Pentru a ne afla in prezenta unui asemenea tip de acte, este necesara
intrunirea mai multor conditii, si anume:
- o lege organica speciala sa prevada o alta procedura de atac. Dupa cum se
poate constata, legiuitorul face precizarea expresa a caracterului legii, lucrul
firesc, de altfel, daca avem in vedere ca Legea nr. 544/2004 este o lege
organica, iar derogarea de la prevederile ei se poate face tot printr-o lege
organica;
- aceasta cale speciala de atac sa se exercite tot in fata unei instante
judecatoresti, si sa fie astfel vorba despre o alta procedura judiciara. Per a
contrario, rezulta ca daca aceasta procedura se exercita in fata unui organ
administrativ cu atributii jurisdictionale, nu ne aflam in prezenta unui recurs
paralel;
 - o ultima conditie care mai poate fi retinuta vizeaza ce poate fi obtinut pe
calea judiciara speciala prevazuta de lege. De aici conditia ca, pe calea
speciala de atac sa se obtina aceeasi satisfactie, ca si cand ea s-ar fi derulat
in fata instantelor judecatoresti.

Test de autoevaluare 13.3. – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt actele administrative „fine de neprimire”?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

13 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

Care sunt condițiile pentru actele administrative „fine de neprimire”?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

13.1. Categoriile de acte de guvernamant:

- actele executivului in raporturile cu Parlamentul;
- actele executivului in relatiile cu puterile straine, in care intra:
- actele referitoare la negocierea si incheierea unui tratat international;
- actele referitoare la aplicarea tratatelor;
- actele de politica internationala straine tratatelor;
- actele privind razboiul.
13.2.Încadrarea unui act administrativ concret in sfera actelor de
comandament cu caracter militar este o chestiune de apreciere a instantei,
dar o apreciere prin prisma stiintei dreptului public, a constantelor acestei
teorii, intre care si distinctia dintre actele autoritatilor militare cu caracter
pur administrativ (identice cu actele oricarui alt organ administrativ) si
actele acestora care vizeaza comanda trupei, fie in timp de pace, fie in timp
de razboi
13.3. Actele administrative exceptate mai sunt evocate si prin sintagma
de „fine de neprimire”, fiind identificate, in mod traditional, doua asemenea
categorii, respectiv:
- fine de neprimire deduse din natura actului, unde se incadreaza cele pe
care deja le-am analizat;
- fine de neprimire deduse din existenta unui recurs paralel, categorie in care
se incadreaza actele pentru modificarea sau completarea carora se prevede,
prin lege speciala, o alta procedura judiciara.
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I şi II, ediţia a IV-a,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005;
Cristian Ionescu, Instituţii politice şi drept constituţional, Editura Juridică,
Bucureşti, 2004;
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2008;
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj Napoca,
2004;
Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ediţia a III-a revăzută şi actualizată,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.